28-01-2010, 11:29 PM
multumesc tuturor celor care citesc.
In Chaos
Ashi statea calm in tronul lui ascultandu-l pe Uriel. De cand a avut “placerea†sa o cunoasca pe regina lui Lucifer, a decis sa il tina pe Uriel in permanenta in preajma sa. Stia ce se intamplase si intelesese de ce ii era atat de frica lui Ashi, asa ca putea sa il ajute. In afara de aceasta era singurul care putea sa ii fie de vreun ajutor, daca vroia sa o gaseasca pe Ayame, Uriel era persoana potrivita pentru aceasta misiune, numai ca trebuia sa mearga cu el ca sa se asigure ca nu o va omori si i-o va aduce moarta. Deodata uriel tacu, ceea ce il facu pe Ashi sa cerceteze incaperea sa vada daca nu cumva cineva aparuse din senin. Atunci o vazu. Akki statea intr-o parte, ascunsa de umbre.
-Buna ziua, inaltimea-Voastra!
Ashi aproape ca se ineca incercand sa scoata cuvintele pe gura.
-Buna, dragul meu Ashi, raspunse cu un zambet rautacios.
-Ce cauti aici amarit-o?! o repezi Uriel.
Auzindu-l, Ashi se uita urat la el, dar Uriel nu il baga in seama. Nu o suporta deloc pe scorpia de Akki si nu il interesa daca o ranea sau o jignea, pentru el ramasese aceeasi persoana care nu putea sa il atinga.
-Necioplit ca intotdeauna, Uriel. Nu am venit sa ti-l fur pe Ashi, de altfel nici nu il mai vreau…
-Dar de ce ai venit? Care este scopul tau aici? Lucifer te-a trimis?
-Nu. Nu m-a trimis Lucifer. Am venit aici sa te ajut sa o gasesti pe Ayame.
-Tu vrei sa ma ajuti sa o rapesc pe conducatoarea ingerilor?
-Da.
-Te doare capul? Te-a lovit vreo usa in cap? O intreba Uriel incepand sa se invarta in jurul ei, mimand ingrijorarea.
-NU! Tipa ea si arunca o mingie de foc spre el care il linisti instantaneu. Nu stiai ca Lucifer o vrea? Il intreba pe Akki.
-Ba da…
-A… nu stiai. Nu stiai ca el o vrea pe Ayame.
-Nu este relevant. Stii de ce o vrea?
-Nu… dar banuiesc ca vrea sa dezlantuie Apocalipsa. Desi eu cred ca o vrea pentru mine.
-Nu este adevarat!
-Ba da. Pentru ca eu o vreau pe Ayame, pentru a o omori cu mana mea, el imi indeplineste dorinta.
-Nenorocito!
-Ntz, ntz, ntz. Asa vorbesti tu cu regina ta?
-Scuzati-ma maiestate.
-Ba pe mine sa nu ma scuzi! Sa stii ca daca eu apuc sa pun mana pe Ayame este a mea. Cine o gaseste acela o pastreaza, iar eu am de gand sa i-o dau lui Ashi, nu imi pasa de nici un Lucifer! Zise Uriel uitandu-se la Akki cu intenti criminale.
-Stai jos, baiete. Nu te pune cu mine ca o sa pierzi.
-Linisteste-te Uriel. Nu putem sa ii facem nimic, inca…
-Da, Maiestate, spuse demonul aplecandu-se in fata lui Ashi, apoi ducandu-se sa stea in dreapta sa.
-Fi atent. Eu o sa ma duc la sectia de politie de pe pamant si o sa ii vrajesc pe politistii de acolo. Intre timp tu trimiti pe cine vrei sa ii spioneze pe cei doi ingeri. Ei sunt impreuna cu trei fete si un demon reincarnat. Una dintre ele o banuiesc a fi reincarnarea lui Ayame.
-Doi ingeri? Aceiasi ingeri care au salvat-o pe reincarnarea ingerului Seraphim, pe fata aceea Yuri?
-Da. Chiar ei. Narkangelul se numeste Ikusa, iar Arkangelul nu am retinut cum se numeste.
-Bine. In afara de a-I spiona ce mai vrei sa facem?
-Sa o rapiti pe Yuri. Astfel eu boi trimite politia sa investigheze atunci cand sora ei va suna la politie si poate avem noroc sa ii omorim pe cei doi ingeri. Ei nu pot omori oameni, iar eu pot sa le dau super-puteri muritorilor.
-Foarte bine, cum doresti tu, stapana a intunericului.
Inainte ca Ashi sa termine ceea ce avea de spus, Akki disparu.
-Uriel?
-Da, stapane?
-Tu vei fi cel care o va rapi pe aceasta Yuri. Ai grija sa nu dai gres, pentru ca daca dai nu v-a mai exista o a doua sansa. Ai inteles?
-Am inteles, Maiestate! Spuse Uriel si pleca sa ii caute pe cei doi.
In prima clipa cand Ashi a fost singur in camera, el s-a prabusit pe tronul lui simtindu-se dintr-o data foarte slab si neputincios. Nu mai era el in varful piramidei, acum, la fel ca si atunci cand era inger, nu era decat un biet subordonat, un biet pion. O singura diferenta era, si anume: atunci cand era inger daca dadea gres nu platea cu capul pentru acea greseala, acum avea zilele numarate. Aproape ca le vedea cum trec incetul cu incetul si cum sabia cu lama ruginita se apropie de gatul lui. Inghiti in sec si se ruga lui Dumnezeu sa il crute.
In Eden
In Eden, orasul din nori al ingerilor, Aoshy se ingropase in carti si documente. Cauta moduri de a descoperi un inger care avera sa devina demon intr-un timp foarte scurt, insa nu gasise nimic. Nu exista ceva in neregula in datele despre ingeri care “venisera†in Eden in ultimi o suta de ani. Nici unul nu prezentase in viata lui de om actiuni care sa indice transformarea lui in demon. Vroia din tot adancul sufletul sau ca sa il gaseasca si sa il pedepseasca pe ucigasul lui Ranpu. Nu-l cunostea de mult timp pe acesta, dar in putinul timp in care statuse si lucrase cu el sa il considere prietenul sau si sa tina la acesta. Acum sufletul lui era condamnat sa treaca prin niste teste extrem de dificile pe care nu multi le-au trecut cu brio. In afara de acest lucru, era furios si din cauza lipsei de informatii despre prima domnie a lui Ayame. Credea din ce in ce mai mult ca Ayame a fost ucisa in acea perioada, insa nu reusea sa afle de ce, care era motivul care il impinsese pe ucigas sa faca asa ceva. Dupa cate a reusit sa afle, a dedus ca ea ori a uitat ca a trecut prin testele prin care trecea acum Ranpu, ori a fost facuta sa uite acele clipe. Ceea ce din nou ridica alte intrebari. Devenea din ce in ce mai incurcat si frustrant, in loc sa devina mai clar.
Statea pe scaun, uitandu-se pe geam la privelistea din fata lui trecand in revista tot ceea ce aflase, banuia, stia pana la acea ora. Deodata auzi pe cineva batand la usa. Ii spuse sa intre neobosindu-se sa se intoarca pentru a vedea cine este.
-Buna Aoshy. Am fost trimis de Tetsujin sa te anunt ca va avea loc un alt consiliu in mai putin de zece minute, spuse mesagerul.
In momentul in care il auzi se intoarse pentru a vedea cine este. Cunostea toti mesageri lui Tetsujin atat de bine, incat ii putea recunoaste dupa voce, dar acesta care apura avea o voce care nu ii suna deloc cunoscuta. Asa ca atunci cand se intoarse sa se uite la mesagerul care astepta un raspuns nu ramase deloc uimit cand nu il recunoscu. Ramase uimit de faptul ca acesta nu era un Arkangel, ci un Narkangel. Acest simplu lucru il lasa mut. Era un Narkangel tanar, banuia ca de abia a iesit de pe bancile scolii asa ca nu a avut timp sa inceapa scoala de instructie di metode de lupta a castei sale. In ciuda acestui fapt, tanarul avea un corp plin de muschi ce se vedeau prin hainele stramte, dar dupa cate putea sa observe el, acesta era putin c-am scund pentru casta lui, ceea ce reprezenta un mare dezavantaj si defect pentru ei. Avea parul scurt facut tepi, saten, cu o fata de copil, ochi caprui putin migdalati, un nas mic si putin in vant si doua buze pline foarte senzuale.
-Mai doriti ceva, domnule? Spuse Narkangelul uimit de felul in care Aoshy se uita la el.
-Da, imi spui si mie cum te cheama?
-Castiel, domnule.
-Castiel, te rog nu mai mi te adresa cu domnule, spunemi Aoshy.
-Bine. Altceva?
-Daca nu sunt prea indiscret, imi poti spune cum de ai devenit mesagerul lui Tetsujin?
-Toata lumea ma intreaba acest lucru, m-am obisnuit. Am reusit sa trec de examenul de intrare al academiei, dar nu am reusit sa il trec pe cel de la final, asa ca a trebuit sa dau examenul castei Arkangelilor si printr-o minune l-am luat. Astfel am intrat in atentia Marelui Sef al Consiliului Alb, iar domnia sa mi-a oferit aceasta functie.
-Bravo tie.
-Multumesc. Mai doresti altceva?
-Nu, multumesc foarte mult, Castiel.
Imediat ce usa se inchise, el se ridica din scaun adunand cateva harti si disparu indreptandu-se spre sala mare de consiliu.
In mai putin de zece minute toti membrii celor doua consilii erau in sala, sedinta putand sa inceapa.
-V-am chemat pe toti astazi, deoarece avem noi informatii de la Hissori si Ikusa. Au reusit sa reduca numarul fetelor ce pot fi reincarnarea conducatoarei noastre. Chiar acum sunt cu doua fete ce pot fi Ayame, spuse Tetsujin.
-In afara de aceasta avansare a cautarii dragei noastre conducatoare, ei incep sa creada ca exista adevar in povestile si legendele noastre, spuse Hageshi.
-La ce povesti se refera? Intreba unul dintre Arkangeli.
-Se refera la acele povesti si legende despre cum s-a razvartit Lucifer, Dumnezeu fiind nevoit sa vada cum el ii distrugea pe ceilati ingeri, neputand sa ii salveze in totalitate.
-In orice caz, nu din aceasta cauza v-am chemat aici.
-Atunci care este motivul?
-Am intarit toate garzile din oras si nu am reusit sa il prindem inca pe tradator. Un lucrur stim sigur si anume: el nu a mai avut cum sa tina legatura cu demonii.
-Ce facem in acest caz? Intreba Aoshy. Ikusa si Hissori nu o sa mai stea mult timp pe pamant, iar atunci cand se vor intoarce o vor aduce pe Ayame. Nu putem sa ii lasam sa o aduca aici daca este vreun tradator printre noi… in afara de aceasta, Ikusa va avea o criza daca va afla ca nu l-am prins inca.
-Exact. Nu putem sa il lasam sa mai umble liber, trebuie sa il prindem atat pentru siguranta conducatoarei noastre cat si pentru Ikusa. Stim cu toti ca intr-un fel se simte responsabil pentru moartea lui Ranpu.
-De acea vrem sa va cerem sa luati doi ingeri de maxima incredere pe langa domniile-voastre si sa incepeti sa testati pe fiecare inger in parte. Nu conteaza daca este Arkangel sau Narkangel. Alta solutie nu am gasit, Aoshy cauta de saptamani ceva care sa ne usureze munca, dar se pare ca munca lui nu a fost rasplatita, spuse Tetsujin foarte serios.
-Inainte de a desfinta aceasta adunare, va rog si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Alb, cat si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Negru, sa il lasati pe Narkangelul Castiel sa lucreze cu mine. Sunt convins ca ma va putea ajuta foarte mult in cautarile mele.
-Castiel? Il striga Hageshi.
-Da, domnia-voastra?
-Ti se ofera sansa de a lucra cu Aoshy. Accepti sau refuzi?
-Mi-ar face mare placere sa lucrez cu Arkangelul Aoshy.
-Inteleapta alegere! Tetsujin, ai ceva de obiectat?
-Nu. Nu am nimic de obiectat.
-Bun. In acest caz, sedinta s-a terminat. Fiecare sa se intoarca la sarcinile lor.
-Am inteles, vom incepe imediat ce iesim din aceasta camera! Raspunsera membri consiliului.
In camera ei
Se trezise ca are din nou una din acele viziuni ciudate cu ingeri. Singura diferenta era ca acum putea sa le vada chipurile tuturor ingerilor care interactionau cu fata ale carei amintiri le vedea. Se schimbase si decorul, nu se mai afla in camera fetei. Acum se afla afara, pe un nor, deasupra oraselor. Vedea cum trece timpul pentru pamantei si I se parea ca totul este ca intr-un basm, adica mult prea frumos pentru a fi real. Contempla privelistea din fata sa cand simti prezenta a doi ingeri. Se intoarse cu fata spre ei, ramanand uimita atunci cand ii vazu pe Ikusa si pe Hissori stand in fata ei cu capetele plecate. Nu ii trebui mult timp sa isi dea seama ca visele pe care le avea veneau de la conducatoarea lor. Asa ca le spuse sa se ridice, iar acestia o ascultara fara a spune un cuvant de nesubordonare. Ii cantari bine, intrebandu-se de ce aveau aripile rosi, din cate stia ea numai ingeri care au cazut erau pedepsiti sa aibe acel tip de aripi, ducand o viata de lupte inconjurati de sangele nevinovatilor. Deodata ca si cand Ikusa i-ar fi citit gandurile il auzi cerandu-si scuze ca a deranjat-o, dar era ceva important despre care trebuiau sa vorbeasca. Amandoi erau foarte seriosi si tristi, nici unul dintre ei neputand sa se uite in ochii ei sa ii spuna ce s-a intamplat. Il indemna pe acesta sa vorbeasca dornica sa afle ce se intamplase numai ca nici nu deschise bine gura ca imaginea se schimba. Nu se mai afla afara ci din nou in camera ingerului asteptand probabil pe cineva. Nu a trebuit sa astepte prea mult. In cateva minute auzi usa deschizandu-se si il vazu pe Ikusa intrand. El ramase neschimbat, avand aceleasi aripi rosii. Nici nu intra bine pe usa ca in doi pasi ajunse langa ea, punand mana pe mijlocul ei, tragand-o mai aproape pentru a o saruta. Speriata, Yuri se indeparta de acesta dar proiectia ingerului ramase in bratele lui, sarutandu-l cu pasiune. De la acel sarut incepura sa se mangaie tandru, descoperind fiecare centimetrul de piele. Ikusa lua initiativa si o lua in brate de parca ar fi fost un fulg ducand-o la patul enorma punand-o usor pe pat. Se trezi speriata in momentul in care Narkangelul incepuse sa se dezbrace.
Nu ii venea sa creada ceea ce tocmai visase. Ikusa si conducatoarea lui erau indragostiti unul de altul si aveau o relatie. Ea banuia ca aripile rosii ale acestuia aveau ceva de-a face cu ceea ce I se intamplase conducatoarei. Oricum aceste lucruri nu erau extrem de importante, ceea ce o interesa pe aceasta era de ce tocmai ea avea aceste vise. Nu putea sa fie ea reincarnarea acelui inger nemaivazut de frumos care acum mai era si o conducatoare. Ea nu putea sa se impuna in fata unor copii de opt-noua ani, nici nu vroia sa se gandeasca ce ar fi iesit daca ar fi incercat sa conduca un grup de ingeri. Se ingrozea numai la gandul ca asa ceva ar putea sa fie posibil.
Se hotarise sa nu se mai gandeasca la aceste viziuni, sa le ignore atata timp cat era aici. Vroia sa se distreze nu sa caute raspunsuri la intrebari imposibile. Se uitase la ceas, din curiozitate, pentru a vedea cat a dormit si spre uimirea ei era doar ora unul dimineata pana la ora noua cand ceilalti ar fi inceput sa se trezeasca mai erau opt ore. Opt ore de somn care ar fi adus din nou acele viziuni despre iubirea lui Ikusa. Nu vroia sa mai aibe o astfel de viziune, nu era deloc sanatos sa aiba vise de acel gen cu frumosul brunet, mai ales cand el era implicat deja intr-o relatie. Se ridica, imbracandu-se cu halatul de baie ce il lasase pe marginea patului si iesi afara pe balcon pentru a se linisti putin. Aerul curat si proaspat avu efectul de a o trezi din somnolenta usoara in care inca se afla.
Nu isi dorea sa se gandeasca la Ikusa si la ceea ce se intamplase intre ei doi in acea dupa-amiaza. Numai ca nimic nu o lasa sa uite. Se afla in casa lui, pe proprietatea lui, dormea intr-o camera de-a lui, in patul in care s-a trezit cu el uitandu-se la ea cu atata adoratie si dragoste incat aproape ca uitase sa respire, dupa care se trezise ca are un vis in care apare brunetul si care ii arata ca este posibil ca ea sa fie fata ce il astepta pentru a petrece noaptea impreuna. Nici nu mai stia ce sa faca. Vroia sa fie cu acesta dar nu vroia sa il desparta de Steph pentru ca nici ei nu i-ar fi placut daca altcineva ar fi incercat si ar fi reusit sa ii fure prietenul. In timp ce se uita la stelele de pe cer care pareau atat de lipsite de griji lacrimi fierbinti incepura sa ii curga siroi pe fata. Isi tinea privirea atintita spre acei astrii reci in incercarea inutila de a se desparte de lumea in care traia pentru a uita tot ceea ce o deranja.
-Yuri?
Se auzi o voce undeva de jos care ii lasa impresia fetei ca incearca sa o traga din nou in acea mlastina din care nu reusea sa iasa. Fara sa isi dea seama ca perlele sarate inca ii pateaza obrajii se uita in jos spre cel care ii rostise numele.
William nu vazu decat chipul ei ce exprima o tristete profunda. Fiecare por al corpului ei emana o asemenea durere, mahnire incat il distrugea. Deodata simti nevoia justificata de a ii poci fata Narkangelului care a intristat-o intr-atat pe frumoasa lui printisa. Ochii I se inrosira instantaneu si flacara furiei incepu sa arda in ei, alimentata de imaginea fetei din fata lui.
-Da? Cine este? Intreba Yuri care nu reusea sa distinga nimic in intunericul de nepatruns ce proteja totul in jur.
-Eu, Will…
-Ce faci acolo jos? De fapt, ce faci de esti treaz la ora aceasta atat de tarzie? Spuse dupa ce isi sterse lacrimile desi era constienta ca nu putea sa le vada prin acel intuneric.
-Asta ar trebui sa te intren eu pe tine, domnisoara. Eu imi fac datoria pentru care sunt platit, dar tu? Ce cauti la aceasta ora pe balcon? Nu stii ca este periculos? Incepu sa o mustreze el.
-Haide, Will… ce se poate intampla? Doar esti tu aici, zise repede incercand sa il imbuneze.
-Bine, bine… hai intra inapoi in camera ta si culcate.
-Dar…
-Nu ma face sa vin acolo dupa tine si sa stau langa tine pana adormi.
-Esti tare enervant, stiai?
-Da, doar pentru asta sunt platit. Noapte buna!
-Noapte buna!
Yuri intra in camera, dar nu putu sa adoarma la loc. In mare parte din cauza ca ii era teama ca va avea din nou acele vise cu Ikusa. Asa ca isi scoase o carte din geanta si incepu sa citeasca.
Pe de cealalta parte, William ramase in acel loc pentru cateva minute uitandu-se pierdut in locul unde cu cateva minute in urma statuse Yuri. Tristeatea si durerea au fost atat de mari incat reusise sa otraveasca totul in jurul ei, simtise in acel prim moment in care o vazuse cum natura plange in acelasi timp cu sufletul ei si doar pentru acest lucru Narkangelul avea sa plateasca. Nimeni nu merita sa sufere in acel mod, sau cel putin ea nu merita cu siguranta sa sufere.
Un pic mai tarziu in acea noapte
Ikusa nu putea sa doarma asa ca se trezi pe la ora doua jumatate si iesi afara sa se plimbe si sa isi mai dezmorteasca aripile care ii intepenisera din cauza ca nu le mai folosise de mult timp. Tocmai vroia sa isi i-a zborul cand cineva il apuca de una din aripile sale negre ca noaptea si il tranti, lovindu-l de pamantul tare.
-Ce… apuca sa spuna inainte ca acel cineva sa il atace, lovindu-l cu pumnul in fata.
Din fericire, Ikusa reusi sa se fereasca la timp. Cateva secunde mai tarziu si ar fi avut o vanataie de toata frumusetea pe fata. Se folosi de picioare si il impinse pe cel care l-a atacat atat de tare incat il auzi daramand un copac. Sprijinindu-se pe omoplati se ridica fara prea mari probleme si vru sa se duca la acea persoana necunoscuta, numai ca imediat ce se afla in picioare a fost nevoit sa se fereasca pentru ca o flacara se apropia de el.
-Cine esti si ce vrei? Intreba el in timp ce isi puse aripile in fata sa pentru a se proteja de un alt atac.
-Vreau sa te invat niste maniere! Tipa umbra.
-William?
-Da cine altcineva? Asteptai pe altcineva? Il intreba dupa ce lansa un alt atac, de data aceasta putin mai sofisticat, dar pe care Ikusa il para la fel ca si pe celelalte, punandu-si aripile in fata sa.
-Stiam eu ca nu esti bun! Ne-ai inselat!
-O, ba nu. Sunt bun, dar nu am venit sa te apar pe tine ci pe Yuri. Vezi… ai inteles doar gresit, atata tot. Ai ranit-o pe Yuri rau de tot, ai intrecut masura!
O alta mingie de foc venea spre el, numai ca de aceasta data Ikusa nu o mai para ci ajutandu-se de aripile sale reusi sa intoarca atacul de unde a venit, explodandu-I lui William in fata si arzandu-I mana dreapta.
-Nu i-am facut nimic, nu stiu despre ce vorbesti.
-Nu ai vazut-o in aceasta seara cum statea pe balcon si plangea. Esti atat de insensibil incat nu simti cum natura plange din cauza tristetii ei enorme? Spuse Will in timp ce incerca sa faca ceva cu mana care i-a fost ranita.
Ikusa se opri si incerca sa simta acea tristete si cand reusi, cazu in genunchi refuzand sa se mai apere. Demonul vazandu-l nu il mai ataca si incerca sa se calmeze.
-Will, iti jur ca nu i-am facut nimic.
-Nu stiu Narkangelule… Plangea… Tu ai fost ultimul care a vorbit cu ea… trebuie sa repari ceea ce ai facut.
-Dar nu i-am facut nimic. I-am marturisit ceea ce simt, iar ea nu m-a crezut. Ce vrei sa mai fac? Ce pot sa mai fac?
-Este alegerea ta, Narkangelule. Nu pot sa iti spun eu ce trebuie sa faci sau ce drum sa alegi. Dar daca cumva mai ai tupeul sa o ranesti atat de rau nu mai scapi.
Ikusa nu avea chef sa inceapa din nou o cearta asa ca se ridica si pleca la el in camera, lasandu-l pe William singur. Nu stia ce sa mai creada, nu stia ce ii facuse si in incercarea lui de a incerca sa inteleaga a fost sortata esecului deoarece in loc sa inteleaga, el mai mult se adancea in necunoscut.
Sper sa va placa.
In Chaos
Ashi statea calm in tronul lui ascultandu-l pe Uriel. De cand a avut “placerea†sa o cunoasca pe regina lui Lucifer, a decis sa il tina pe Uriel in permanenta in preajma sa. Stia ce se intamplase si intelesese de ce ii era atat de frica lui Ashi, asa ca putea sa il ajute. In afara de aceasta era singurul care putea sa ii fie de vreun ajutor, daca vroia sa o gaseasca pe Ayame, Uriel era persoana potrivita pentru aceasta misiune, numai ca trebuia sa mearga cu el ca sa se asigure ca nu o va omori si i-o va aduce moarta. Deodata uriel tacu, ceea ce il facu pe Ashi sa cerceteze incaperea sa vada daca nu cumva cineva aparuse din senin. Atunci o vazu. Akki statea intr-o parte, ascunsa de umbre.
-Buna ziua, inaltimea-Voastra!
Ashi aproape ca se ineca incercand sa scoata cuvintele pe gura.
-Buna, dragul meu Ashi, raspunse cu un zambet rautacios.
-Ce cauti aici amarit-o?! o repezi Uriel.
Auzindu-l, Ashi se uita urat la el, dar Uriel nu il baga in seama. Nu o suporta deloc pe scorpia de Akki si nu il interesa daca o ranea sau o jignea, pentru el ramasese aceeasi persoana care nu putea sa il atinga.
-Necioplit ca intotdeauna, Uriel. Nu am venit sa ti-l fur pe Ashi, de altfel nici nu il mai vreau…
-Dar de ce ai venit? Care este scopul tau aici? Lucifer te-a trimis?
-Nu. Nu m-a trimis Lucifer. Am venit aici sa te ajut sa o gasesti pe Ayame.
-Tu vrei sa ma ajuti sa o rapesc pe conducatoarea ingerilor?
-Da.
-Te doare capul? Te-a lovit vreo usa in cap? O intreba Uriel incepand sa se invarta in jurul ei, mimand ingrijorarea.
-NU! Tipa ea si arunca o mingie de foc spre el care il linisti instantaneu. Nu stiai ca Lucifer o vrea? Il intreba pe Akki.
-Ba da…
-A… nu stiai. Nu stiai ca el o vrea pe Ayame.
-Nu este relevant. Stii de ce o vrea?
-Nu… dar banuiesc ca vrea sa dezlantuie Apocalipsa. Desi eu cred ca o vrea pentru mine.
-Nu este adevarat!
-Ba da. Pentru ca eu o vreau pe Ayame, pentru a o omori cu mana mea, el imi indeplineste dorinta.
-Nenorocito!
-Ntz, ntz, ntz. Asa vorbesti tu cu regina ta?
-Scuzati-ma maiestate.
-Ba pe mine sa nu ma scuzi! Sa stii ca daca eu apuc sa pun mana pe Ayame este a mea. Cine o gaseste acela o pastreaza, iar eu am de gand sa i-o dau lui Ashi, nu imi pasa de nici un Lucifer! Zise Uriel uitandu-se la Akki cu intenti criminale.
-Stai jos, baiete. Nu te pune cu mine ca o sa pierzi.
-Linisteste-te Uriel. Nu putem sa ii facem nimic, inca…
-Da, Maiestate, spuse demonul aplecandu-se in fata lui Ashi, apoi ducandu-se sa stea in dreapta sa.
-Fi atent. Eu o sa ma duc la sectia de politie de pe pamant si o sa ii vrajesc pe politistii de acolo. Intre timp tu trimiti pe cine vrei sa ii spioneze pe cei doi ingeri. Ei sunt impreuna cu trei fete si un demon reincarnat. Una dintre ele o banuiesc a fi reincarnarea lui Ayame.
-Doi ingeri? Aceiasi ingeri care au salvat-o pe reincarnarea ingerului Seraphim, pe fata aceea Yuri?
-Da. Chiar ei. Narkangelul se numeste Ikusa, iar Arkangelul nu am retinut cum se numeste.
-Bine. In afara de a-I spiona ce mai vrei sa facem?
-Sa o rapiti pe Yuri. Astfel eu boi trimite politia sa investigheze atunci cand sora ei va suna la politie si poate avem noroc sa ii omorim pe cei doi ingeri. Ei nu pot omori oameni, iar eu pot sa le dau super-puteri muritorilor.
-Foarte bine, cum doresti tu, stapana a intunericului.
Inainte ca Ashi sa termine ceea ce avea de spus, Akki disparu.
-Uriel?
-Da, stapane?
-Tu vei fi cel care o va rapi pe aceasta Yuri. Ai grija sa nu dai gres, pentru ca daca dai nu v-a mai exista o a doua sansa. Ai inteles?
-Am inteles, Maiestate! Spuse Uriel si pleca sa ii caute pe cei doi.
In prima clipa cand Ashi a fost singur in camera, el s-a prabusit pe tronul lui simtindu-se dintr-o data foarte slab si neputincios. Nu mai era el in varful piramidei, acum, la fel ca si atunci cand era inger, nu era decat un biet subordonat, un biet pion. O singura diferenta era, si anume: atunci cand era inger daca dadea gres nu platea cu capul pentru acea greseala, acum avea zilele numarate. Aproape ca le vedea cum trec incetul cu incetul si cum sabia cu lama ruginita se apropie de gatul lui. Inghiti in sec si se ruga lui Dumnezeu sa il crute.
In Eden
In Eden, orasul din nori al ingerilor, Aoshy se ingropase in carti si documente. Cauta moduri de a descoperi un inger care avera sa devina demon intr-un timp foarte scurt, insa nu gasise nimic. Nu exista ceva in neregula in datele despre ingeri care “venisera†in Eden in ultimi o suta de ani. Nici unul nu prezentase in viata lui de om actiuni care sa indice transformarea lui in demon. Vroia din tot adancul sufletul sau ca sa il gaseasca si sa il pedepseasca pe ucigasul lui Ranpu. Nu-l cunostea de mult timp pe acesta, dar in putinul timp in care statuse si lucrase cu el sa il considere prietenul sau si sa tina la acesta. Acum sufletul lui era condamnat sa treaca prin niste teste extrem de dificile pe care nu multi le-au trecut cu brio. In afara de acest lucru, era furios si din cauza lipsei de informatii despre prima domnie a lui Ayame. Credea din ce in ce mai mult ca Ayame a fost ucisa in acea perioada, insa nu reusea sa afle de ce, care era motivul care il impinsese pe ucigas sa faca asa ceva. Dupa cate a reusit sa afle, a dedus ca ea ori a uitat ca a trecut prin testele prin care trecea acum Ranpu, ori a fost facuta sa uite acele clipe. Ceea ce din nou ridica alte intrebari. Devenea din ce in ce mai incurcat si frustrant, in loc sa devina mai clar.
Statea pe scaun, uitandu-se pe geam la privelistea din fata lui trecand in revista tot ceea ce aflase, banuia, stia pana la acea ora. Deodata auzi pe cineva batand la usa. Ii spuse sa intre neobosindu-se sa se intoarca pentru a vedea cine este.
-Buna Aoshy. Am fost trimis de Tetsujin sa te anunt ca va avea loc un alt consiliu in mai putin de zece minute, spuse mesagerul.
In momentul in care il auzi se intoarse pentru a vedea cine este. Cunostea toti mesageri lui Tetsujin atat de bine, incat ii putea recunoaste dupa voce, dar acesta care apura avea o voce care nu ii suna deloc cunoscuta. Asa ca atunci cand se intoarse sa se uite la mesagerul care astepta un raspuns nu ramase deloc uimit cand nu il recunoscu. Ramase uimit de faptul ca acesta nu era un Arkangel, ci un Narkangel. Acest simplu lucru il lasa mut. Era un Narkangel tanar, banuia ca de abia a iesit de pe bancile scolii asa ca nu a avut timp sa inceapa scoala de instructie di metode de lupta a castei sale. In ciuda acestui fapt, tanarul avea un corp plin de muschi ce se vedeau prin hainele stramte, dar dupa cate putea sa observe el, acesta era putin c-am scund pentru casta lui, ceea ce reprezenta un mare dezavantaj si defect pentru ei. Avea parul scurt facut tepi, saten, cu o fata de copil, ochi caprui putin migdalati, un nas mic si putin in vant si doua buze pline foarte senzuale.
-Mai doriti ceva, domnule? Spuse Narkangelul uimit de felul in care Aoshy se uita la el.
-Da, imi spui si mie cum te cheama?
-Castiel, domnule.
-Castiel, te rog nu mai mi te adresa cu domnule, spunemi Aoshy.
-Bine. Altceva?
-Daca nu sunt prea indiscret, imi poti spune cum de ai devenit mesagerul lui Tetsujin?
-Toata lumea ma intreaba acest lucru, m-am obisnuit. Am reusit sa trec de examenul de intrare al academiei, dar nu am reusit sa il trec pe cel de la final, asa ca a trebuit sa dau examenul castei Arkangelilor si printr-o minune l-am luat. Astfel am intrat in atentia Marelui Sef al Consiliului Alb, iar domnia sa mi-a oferit aceasta functie.
-Bravo tie.
-Multumesc. Mai doresti altceva?
-Nu, multumesc foarte mult, Castiel.
Imediat ce usa se inchise, el se ridica din scaun adunand cateva harti si disparu indreptandu-se spre sala mare de consiliu.
In mai putin de zece minute toti membrii celor doua consilii erau in sala, sedinta putand sa inceapa.
-V-am chemat pe toti astazi, deoarece avem noi informatii de la Hissori si Ikusa. Au reusit sa reduca numarul fetelor ce pot fi reincarnarea conducatoarei noastre. Chiar acum sunt cu doua fete ce pot fi Ayame, spuse Tetsujin.
-In afara de aceasta avansare a cautarii dragei noastre conducatoare, ei incep sa creada ca exista adevar in povestile si legendele noastre, spuse Hageshi.
-La ce povesti se refera? Intreba unul dintre Arkangeli.
-Se refera la acele povesti si legende despre cum s-a razvartit Lucifer, Dumnezeu fiind nevoit sa vada cum el ii distrugea pe ceilati ingeri, neputand sa ii salveze in totalitate.
-In orice caz, nu din aceasta cauza v-am chemat aici.
-Atunci care este motivul?
-Am intarit toate garzile din oras si nu am reusit sa il prindem inca pe tradator. Un lucrur stim sigur si anume: el nu a mai avut cum sa tina legatura cu demonii.
-Ce facem in acest caz? Intreba Aoshy. Ikusa si Hissori nu o sa mai stea mult timp pe pamant, iar atunci cand se vor intoarce o vor aduce pe Ayame. Nu putem sa ii lasam sa o aduca aici daca este vreun tradator printre noi… in afara de aceasta, Ikusa va avea o criza daca va afla ca nu l-am prins inca.
-Exact. Nu putem sa il lasam sa mai umble liber, trebuie sa il prindem atat pentru siguranta conducatoarei noastre cat si pentru Ikusa. Stim cu toti ca intr-un fel se simte responsabil pentru moartea lui Ranpu.
-De acea vrem sa va cerem sa luati doi ingeri de maxima incredere pe langa domniile-voastre si sa incepeti sa testati pe fiecare inger in parte. Nu conteaza daca este Arkangel sau Narkangel. Alta solutie nu am gasit, Aoshy cauta de saptamani ceva care sa ne usureze munca, dar se pare ca munca lui nu a fost rasplatita, spuse Tetsujin foarte serios.
-Inainte de a desfinta aceasta adunare, va rog si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Alb, cat si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Negru, sa il lasati pe Narkangelul Castiel sa lucreze cu mine. Sunt convins ca ma va putea ajuta foarte mult in cautarile mele.
-Castiel? Il striga Hageshi.
-Da, domnia-voastra?
-Ti se ofera sansa de a lucra cu Aoshy. Accepti sau refuzi?
-Mi-ar face mare placere sa lucrez cu Arkangelul Aoshy.
-Inteleapta alegere! Tetsujin, ai ceva de obiectat?
-Nu. Nu am nimic de obiectat.
-Bun. In acest caz, sedinta s-a terminat. Fiecare sa se intoarca la sarcinile lor.
-Am inteles, vom incepe imediat ce iesim din aceasta camera! Raspunsera membri consiliului.
In camera ei
Se trezise ca are din nou una din acele viziuni ciudate cu ingeri. Singura diferenta era ca acum putea sa le vada chipurile tuturor ingerilor care interactionau cu fata ale carei amintiri le vedea. Se schimbase si decorul, nu se mai afla in camera fetei. Acum se afla afara, pe un nor, deasupra oraselor. Vedea cum trece timpul pentru pamantei si I se parea ca totul este ca intr-un basm, adica mult prea frumos pentru a fi real. Contempla privelistea din fata sa cand simti prezenta a doi ingeri. Se intoarse cu fata spre ei, ramanand uimita atunci cand ii vazu pe Ikusa si pe Hissori stand in fata ei cu capetele plecate. Nu ii trebui mult timp sa isi dea seama ca visele pe care le avea veneau de la conducatoarea lor. Asa ca le spuse sa se ridice, iar acestia o ascultara fara a spune un cuvant de nesubordonare. Ii cantari bine, intrebandu-se de ce aveau aripile rosi, din cate stia ea numai ingeri care au cazut erau pedepsiti sa aibe acel tip de aripi, ducand o viata de lupte inconjurati de sangele nevinovatilor. Deodata ca si cand Ikusa i-ar fi citit gandurile il auzi cerandu-si scuze ca a deranjat-o, dar era ceva important despre care trebuiau sa vorbeasca. Amandoi erau foarte seriosi si tristi, nici unul dintre ei neputand sa se uite in ochii ei sa ii spuna ce s-a intamplat. Il indemna pe acesta sa vorbeasca dornica sa afle ce se intamplase numai ca nici nu deschise bine gura ca imaginea se schimba. Nu se mai afla afara ci din nou in camera ingerului asteptand probabil pe cineva. Nu a trebuit sa astepte prea mult. In cateva minute auzi usa deschizandu-se si il vazu pe Ikusa intrand. El ramase neschimbat, avand aceleasi aripi rosii. Nici nu intra bine pe usa ca in doi pasi ajunse langa ea, punand mana pe mijlocul ei, tragand-o mai aproape pentru a o saruta. Speriata, Yuri se indeparta de acesta dar proiectia ingerului ramase in bratele lui, sarutandu-l cu pasiune. De la acel sarut incepura sa se mangaie tandru, descoperind fiecare centimetrul de piele. Ikusa lua initiativa si o lua in brate de parca ar fi fost un fulg ducand-o la patul enorma punand-o usor pe pat. Se trezi speriata in momentul in care Narkangelul incepuse sa se dezbrace.
Nu ii venea sa creada ceea ce tocmai visase. Ikusa si conducatoarea lui erau indragostiti unul de altul si aveau o relatie. Ea banuia ca aripile rosii ale acestuia aveau ceva de-a face cu ceea ce I se intamplase conducatoarei. Oricum aceste lucruri nu erau extrem de importante, ceea ce o interesa pe aceasta era de ce tocmai ea avea aceste vise. Nu putea sa fie ea reincarnarea acelui inger nemaivazut de frumos care acum mai era si o conducatoare. Ea nu putea sa se impuna in fata unor copii de opt-noua ani, nici nu vroia sa se gandeasca ce ar fi iesit daca ar fi incercat sa conduca un grup de ingeri. Se ingrozea numai la gandul ca asa ceva ar putea sa fie posibil.
Se hotarise sa nu se mai gandeasca la aceste viziuni, sa le ignore atata timp cat era aici. Vroia sa se distreze nu sa caute raspunsuri la intrebari imposibile. Se uitase la ceas, din curiozitate, pentru a vedea cat a dormit si spre uimirea ei era doar ora unul dimineata pana la ora noua cand ceilalti ar fi inceput sa se trezeasca mai erau opt ore. Opt ore de somn care ar fi adus din nou acele viziuni despre iubirea lui Ikusa. Nu vroia sa mai aibe o astfel de viziune, nu era deloc sanatos sa aiba vise de acel gen cu frumosul brunet, mai ales cand el era implicat deja intr-o relatie. Se ridica, imbracandu-se cu halatul de baie ce il lasase pe marginea patului si iesi afara pe balcon pentru a se linisti putin. Aerul curat si proaspat avu efectul de a o trezi din somnolenta usoara in care inca se afla.
Nu isi dorea sa se gandeasca la Ikusa si la ceea ce se intamplase intre ei doi in acea dupa-amiaza. Numai ca nimic nu o lasa sa uite. Se afla in casa lui, pe proprietatea lui, dormea intr-o camera de-a lui, in patul in care s-a trezit cu el uitandu-se la ea cu atata adoratie si dragoste incat aproape ca uitase sa respire, dupa care se trezise ca are un vis in care apare brunetul si care ii arata ca este posibil ca ea sa fie fata ce il astepta pentru a petrece noaptea impreuna. Nici nu mai stia ce sa faca. Vroia sa fie cu acesta dar nu vroia sa il desparta de Steph pentru ca nici ei nu i-ar fi placut daca altcineva ar fi incercat si ar fi reusit sa ii fure prietenul. In timp ce se uita la stelele de pe cer care pareau atat de lipsite de griji lacrimi fierbinti incepura sa ii curga siroi pe fata. Isi tinea privirea atintita spre acei astrii reci in incercarea inutila de a se desparte de lumea in care traia pentru a uita tot ceea ce o deranja.
-Yuri?
Se auzi o voce undeva de jos care ii lasa impresia fetei ca incearca sa o traga din nou in acea mlastina din care nu reusea sa iasa. Fara sa isi dea seama ca perlele sarate inca ii pateaza obrajii se uita in jos spre cel care ii rostise numele.
William nu vazu decat chipul ei ce exprima o tristete profunda. Fiecare por al corpului ei emana o asemenea durere, mahnire incat il distrugea. Deodata simti nevoia justificata de a ii poci fata Narkangelului care a intristat-o intr-atat pe frumoasa lui printisa. Ochii I se inrosira instantaneu si flacara furiei incepu sa arda in ei, alimentata de imaginea fetei din fata lui.
-Da? Cine este? Intreba Yuri care nu reusea sa distinga nimic in intunericul de nepatruns ce proteja totul in jur.
-Eu, Will…
-Ce faci acolo jos? De fapt, ce faci de esti treaz la ora aceasta atat de tarzie? Spuse dupa ce isi sterse lacrimile desi era constienta ca nu putea sa le vada prin acel intuneric.
-Asta ar trebui sa te intren eu pe tine, domnisoara. Eu imi fac datoria pentru care sunt platit, dar tu? Ce cauti la aceasta ora pe balcon? Nu stii ca este periculos? Incepu sa o mustreze el.
-Haide, Will… ce se poate intampla? Doar esti tu aici, zise repede incercand sa il imbuneze.
-Bine, bine… hai intra inapoi in camera ta si culcate.
-Dar…
-Nu ma face sa vin acolo dupa tine si sa stau langa tine pana adormi.
-Esti tare enervant, stiai?
-Da, doar pentru asta sunt platit. Noapte buna!
-Noapte buna!
Yuri intra in camera, dar nu putu sa adoarma la loc. In mare parte din cauza ca ii era teama ca va avea din nou acele vise cu Ikusa. Asa ca isi scoase o carte din geanta si incepu sa citeasca.
Pe de cealalta parte, William ramase in acel loc pentru cateva minute uitandu-se pierdut in locul unde cu cateva minute in urma statuse Yuri. Tristeatea si durerea au fost atat de mari incat reusise sa otraveasca totul in jurul ei, simtise in acel prim moment in care o vazuse cum natura plange in acelasi timp cu sufletul ei si doar pentru acest lucru Narkangelul avea sa plateasca. Nimeni nu merita sa sufere in acel mod, sau cel putin ea nu merita cu siguranta sa sufere.
Un pic mai tarziu in acea noapte
Ikusa nu putea sa doarma asa ca se trezi pe la ora doua jumatate si iesi afara sa se plimbe si sa isi mai dezmorteasca aripile care ii intepenisera din cauza ca nu le mai folosise de mult timp. Tocmai vroia sa isi i-a zborul cand cineva il apuca de una din aripile sale negre ca noaptea si il tranti, lovindu-l de pamantul tare.
-Ce… apuca sa spuna inainte ca acel cineva sa il atace, lovindu-l cu pumnul in fata.
Din fericire, Ikusa reusi sa se fereasca la timp. Cateva secunde mai tarziu si ar fi avut o vanataie de toata frumusetea pe fata. Se folosi de picioare si il impinse pe cel care l-a atacat atat de tare incat il auzi daramand un copac. Sprijinindu-se pe omoplati se ridica fara prea mari probleme si vru sa se duca la acea persoana necunoscuta, numai ca imediat ce se afla in picioare a fost nevoit sa se fereasca pentru ca o flacara se apropia de el.
-Cine esti si ce vrei? Intreba el in timp ce isi puse aripile in fata sa pentru a se proteja de un alt atac.
-Vreau sa te invat niste maniere! Tipa umbra.
-William?
-Da cine altcineva? Asteptai pe altcineva? Il intreba dupa ce lansa un alt atac, de data aceasta putin mai sofisticat, dar pe care Ikusa il para la fel ca si pe celelalte, punandu-si aripile in fata sa.
-Stiam eu ca nu esti bun! Ne-ai inselat!
-O, ba nu. Sunt bun, dar nu am venit sa te apar pe tine ci pe Yuri. Vezi… ai inteles doar gresit, atata tot. Ai ranit-o pe Yuri rau de tot, ai intrecut masura!
O alta mingie de foc venea spre el, numai ca de aceasta data Ikusa nu o mai para ci ajutandu-se de aripile sale reusi sa intoarca atacul de unde a venit, explodandu-I lui William in fata si arzandu-I mana dreapta.
-Nu i-am facut nimic, nu stiu despre ce vorbesti.
-Nu ai vazut-o in aceasta seara cum statea pe balcon si plangea. Esti atat de insensibil incat nu simti cum natura plange din cauza tristetii ei enorme? Spuse Will in timp ce incerca sa faca ceva cu mana care i-a fost ranita.
Ikusa se opri si incerca sa simta acea tristete si cand reusi, cazu in genunchi refuzand sa se mai apere. Demonul vazandu-l nu il mai ataca si incerca sa se calmeze.
-Will, iti jur ca nu i-am facut nimic.
-Nu stiu Narkangelule… Plangea… Tu ai fost ultimul care a vorbit cu ea… trebuie sa repari ceea ce ai facut.
-Dar nu i-am facut nimic. I-am marturisit ceea ce simt, iar ea nu m-a crezut. Ce vrei sa mai fac? Ce pot sa mai fac?
-Este alegerea ta, Narkangelule. Nu pot sa iti spun eu ce trebuie sa faci sau ce drum sa alegi. Dar daca cumva mai ai tupeul sa o ranesti atat de rau nu mai scapi.
Ikusa nu avea chef sa inceapa din nou o cearta asa ca se ridica si pleca la el in camera, lasandu-l pe William singur. Nu stia ce sa mai creada, nu stia ce ii facuse si in incercarea lui de a incerca sa inteleaga a fost sortata esecului deoarece in loc sa inteleaga, el mai mult se adancea in necunoscut.
Sper sa va placa.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)