Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Va multumesc tuturor pentru ca citit si impartasiti parerile voastre cu mine.>:D<

In Chaos

Lucifer se intoarse in palatul lui din adancul Iadului suparat si nervos din cauza lucrurilor care nu decurg deloc asa cum isi doreste sau asa cum a planuit, desi acestea doua apar a fi asemanatoare pentru el nu sunt. Dar toate la timpul lor. Cum ajunge in palat ii ordona lui Akki, care printr-un miracol sucit reusise sa supravietuiasca, sa o obllige pe Seraphim sa ii spuna ce vede in viitorul apropiat. Stia ca nu se putea baza prea mult pe viziunile acesteia, insa putea sa isi dea seama daca lucrurile aveau sa se indrepte spre directia in care el dorea sau nu.
In timp ce astepta stand pe tronul lui, amintirile ii invadara mintea. Amintiri care ar fi trebuit sa fie de mult uitate, memorii ce dureau, care nu vor devenii niciodata acel gen de amintirii care era dulci-amarui, ci aveau sa ramana pe vecie amare, dureroase.

„Ma aflu in una din miile de gradini din Eden, frumoasa gradina pe care am ingrijit-o cu atat de multa dragoste in ultimele cateva luni, langa cel mai inalt si batran stejar, asteptand-o pe Ea. Soarele se afla pe punctul de a se scufunda de tot in intunericul nerabdator al noptii. Aproape a venit timpul. Ma uit in jur, dar nu ii vad silueta de madona nicaieri, in zare.
Oare nu va veni? Oare inca mai este suparata pe mine?
Nu stiu raspunsul la aceste intrebari care ma chinuie si ma macina pe interior. Dar nu mai conteaza in urmatoarele secunde deoarece aud din senin o pereche de aripi cum bat deaupra capului meu si pur si simplu stiu ca este Ea.
Instinctiv imi ridic priviea spre locul de unde vine acest sunet de-a dreptul incantator si o vad. Frumoasa ca o floare exotica, coboara usor spre mine. Parul ei pana la umeri, negru, luceste ca un diamant in lumina apusului, iar ochii argintii-albastri ma incalzesc cu fericirea ce straluceste in ei. Ca de obicei raman frapat de aparitia ei.
-Buna Lucifer! Spune oferindu-mi un zambet calduros.
-Buna...Alexiel... o salut de abia reusind sa ii rostesc numele din cauza emotiilor.
Intotdeauna reuseste sa ma faca sa ma simt ca un copil mic in fata primei lui iubiri. Intind mana spre ea si o trag in bratele mele. Aceasta isi odihneste capul pe pieptul meu, iar eu imi sprijinesc barbia pe parul ei, inhalnd mirosul de liliac pe care il emana. Ea isi pune mainile delicate pe pieptul meu si iese din imbratisare, lasandu-ma cu un sentiment de respingere. Ceva nu este in regula. Privirea pe care mi-o ofera acum nu prevesteste nimic bun. Ma intreb unde a disparut fericirea, voia buna, dragostea cu care a venit.
-Ce s-a intamplat Alexiel? O intreb fiindu-mi teama de raspunsul ei.
-Cum ai putut sa te bagi intre Fallen Angelul Ikusa si Sanct Angelul Ayame? Spune aproape tipand.
-Nu inteleg ce vrei sa zici... raspund intorcandu-i spatele pentru a nu o lasa sa imi vada minciuna.
-Ba intelegi mult prea bine! De data aceasta chiar tipa, aparand in fata mea, in timp ce in privire ii apare focul furiei.
Este asa de frumoasa cand este fuioasa...
-Nu vreau sa se afle ca de fapt tu esti dragostea mea, recunosc eu continuand sa ii evit privirea.
-Dar sa mergi pana acolo unde il ameninti pe Ikusa ca daca se mai apropie de ea va regreta... asa ceva nu se face! Esti inger! Trebuie sa reprezinti ceea ce este mai pur, mai perfect in lumea aceasta. Tu te comporti ca un muritor de rand...
Asta a infipt un pumnal in inima mea, dar inspir adanc lasand durerea sa treaca. Nu o pot invinovati pentru ca crede asa ceva. Nu stie ce are de gand Dumnezeu sa faca. Daca ar sti nu ar mai fi atat de intelegatoare, dar nu pot sa ii zic nimic. Sunt pur si simplu legat de maini si de picioare.
-Alexiel, crede-ma. Este mai bine asa. nu trebuie sa stie nimeni despre noi doi.
-Si nu stie nimeni! Of, Lucifer cine crezi ca stie? Am fost atat de precauti, este imposibil ca cineva sa isi fi dat seama.
-Dumnezeu banuieste... dar nu ma lasa sa termin.
-Si ce daca? Dumnezeu, El insusi, reprezinta dragostea si bunatatea. De ce nu ar fi de acord cu noi doi?
-Si daca El reprezinta, dar nu sustine? O intreb eu uitandu-ma pentru prima oara de cand a inceput sa tipe direct in ochii ei.
-Nu inteleg... spune lasandu-si privirea in jos.
Stiu ca nu intelegea, se vedea, de altfel, pe fata ei ca nu o face. Dar cum pot eu sa ii spun adevarul? Cum pot eu sa ii calc in picioare crezul? Daca il ponegresc pe Dumnezeu ce va crede? Ma va crede si astfel toata speranta in ceea ce este bun in aceasta lume va disparea sau nu o va face si atunci totul se va sfarsi intre noi?
-Nu conteaza- lasul de mine! – stiu ca esti suparata pe mine, dar iti promit ca nu se va mai intampla, bine?
Ii i-au mainile in ale mele asteptand cu speranta ca ma va ierta.
-Bine, sopteste.
-Acum, imi pare rau, dar trebuie sa plec.
Imi zambeste, iar eu o pup pe frunte. Ochii care imi sunt incetosati de o panza subtire de lacrimi, elibereaza acum una singura ce se pierde printre firele ei matasoase. Ma intorc rapid pentru a nu o lasa sa vada perlele sarate ce imi pateaza obraji.
A doua zi s-a dat legea ca ingeri nu au voie sa iubeasca si asa a inceput sfarsitul.”

Raphael intra in sala tronului trezindu-l din acea stare in care Lucifer isi amintea momente critice din viata sa.
-M-ati chemat, Rautatea Voastra? Il intreba uitandu-se cu dispret la acesta.
-Da, ai intarziat, zise incercand sa isi recapete stapanirea de sine.
Acele amintiri erau unele pe care nu dorea sa le retraiasca, pe care incercase cu atata disperare sa le ingroape si nu reusise.
-Nu eram in oras, raspunse uitandu-se oriunde prin incapere numai direct la el nu.
-Dar pe unde umblai?
-Nu te intereseaza! Suiera privindu-l direct in ochii negrii rosiatici.
Lucifer se uira la aceasta curios. De cand venise in Chaos avea momente cand disparea. Se dusese la acea vila unde se petrecuse transformarea, dar nu o gasise niciodata acolo. Se gandise mult la locul in care isi petrecea timpul, cautandu-l, insa nu reusise sa dea de acesta. Trebuia sa fie atent la Raphael, nu vroia ca toata lumea sa stie de planurile sale. Mai ales nu dorea ca ingerii sa le cunoasca, daca demonii aveau sa afle avea sa se ocupe foarte usor de ei, insa ingerii erau cu totul o alta poveste.
-Ba ma intereseaza.
-Nu le spun ingerilor nimic, paranoicule. Stii ca nu pot intra in lumea lor. Ce mai vrei de la mine? Intreba exasperata.
-Dar pot sa vina ei la tine. Te pot salva... rasuci Lucifer cutitul in rana.
Vedea mult prea bine durerea din inima ei din cauza faptului ca acum nu mai facea parte din acea lume minunata numita Eden si nu putea sa rateze o asemenea ocazie sa se joace cu ea.
-Trebuie sa o omoare pe Akki, dupa ce o infecteaza cu sangele lui Ayame. Deci pana nu indeplinesc aceasta fapta nu voi putea fi salvata, raspunse fara sa se gandeasca.
Lucifer zambi cand o auzi. Doar atunci cand ii vazu zambetul Raphael si-a dat seama de greseala capitala pe care o comisese. Ii dezvaluise aceluia care era modalitatea prin care putea fi salvata.
-Esti bun...
-Da, stiu, dar nu sunt atat de bun precum mi-as dori.
-Dar nu o sa iti zic ce se va intampla in viitorul apropiat, a zis aruncandu-i o privire ucigasa inainte sa paraseasca incaperea.
Lucifer a lasat-o sa plece stiind ca oricat ar fi incercat in acele clipe sa afle ceea ce dorea nu ar fi reusit niciodata sa obtina adevarul despre ceea ce vazuse. Facuse o greseala si singura modalitate prin care stia cum sa o repare era sa nu ii spuna nimic despre viziunile ei. Nu dorea sa o tortureze si oricum aflase o informatie importanta, poate chiar mai importanta decat acele previziuni.
Statea pe tronul sau gandindu-se la ceea ce a fost si cum va afecta trecutul viitorul. Avea un sentiment rau prevestitor in legatura cu planurile sale. Presimtea ca nimic nu va iesi asa cum planuia. Destinul lui Ayame era scris de mult si era un destin care nu putea fii intrerupt de altcineva din exterior, ceea ce il facea sa se intrebe ce avea Dumnezeu de gand cu acel inger. Oricat isi batea capul nu reusea sa isi dea seama care era drumul pe care Ayame il avea de parcurs.