05-08-2010, 12:33 PM
scuzati intarzierea, vin cu un nou sub capitol. sper sa va placa.
In luminis
Timpul incetinise pentru toti cei ce se aflau in acel mic luminis.
Statea nemiscata in fata ucigasului lui Ashi, nici macar nu clipise atunci cand sangele o atinse, in acele momente semanan cu o statuie din Grecia antica a zeitei Afrodita, mai ales asa cum statea in fata acelui demon fara nici o emotie pe chipul manjit.
Ucigasul se apropie cu grija de ea si punandu-si ambele maini pe umeri ei, o intoarse cu fata spre Ikusa care astepta nerabdator sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Narkangelul se uita cu o obsesie ciudata la sangele demonic ce se prelingea incet pe fata conducatoarei, croindu-si un drum pe pielea ei, coborind incet in jos pe gat si apoi disparand in linia formata de sanii ei. Se uita cu atata atentie incat avea impresia ca poate auzi sunetul facut de sangele ce picura lent. Din acea stare il scoase vocea batjocoritoare a demonului.
-Nu este asa ca este magnifica? Il intreba ucigasul lui Ashi pe Ikusa.
-I-ati mainile imputite de pe ea! Tipa el dandu-si seama ca se afla in bratele inamicului.
-Nu este nevoie sa te enervezi. Nu as vrea sa se intample ceva rau cu oameni aceia.
-Ce vrei si mai important cine esti?
Aproape ca regreta ca puse acea intrebare deoarece in secunda urmatoare simtii ochii aceia malefici cum il strapungeau in suflet si energia negativa care il inconjura impiedicandu-l sa respire. Stiu in acea clipa ca nu era un demon normal.
-O, ma simt jignit. Cum poti intreba asa ceva? Zise zambind.
-De obicei eticheta te obliga sa te prezinti inaintea adversarului tau...
In ciudata acelei atmosfere si energii, Ikusa se incapatana sa taca si continua cu raspunsurile istete si aluziile batjocoritoare.
-Ce te face sa crezi ca tu esti adversarul meu? Il intreba incepand sa rada vazandu-i expresia socata.
Ikusa isi dadu cu groaza seama cine era adversarul lui de fapt. Innebuni si incepu sa omoare fara pic de regret oameni din jurul sau, incercand intr-o incercare disperata sa ajunga cat mai repede la Ayame, care nu avea puterea necesara pentru a se apara. In timp ce el incerca sa isi croiasca drum prin zidul acela uman, ingerul se mustruluia pentru ca nu a fost indeajuns de atent, ca n u a pazit-o cum trebuie. Nici nu vroia si nici nu putea sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca nu ajungea la timp sa o apere de acel inamic. Isi auzea inima cum batea din ce in ce mai tare pana cand nu mai putea sa isi auda vocea interioara din cauza ei. Adrenaina ce crestea in continuu actiona ca un combustibil pentru furia lui crescanda pana cand a atins apogeul si nu mai era de ajuns sa ii omoare cu diversele lui puteri si metode, ii trebuia ceva nou si descoperi o noua putere. Uitandu-se la mainile lui facu sa apara o sabie alba, facuta din putere astrala pura.
In timp ce Ikusa incerca sa ajunga la ei, demonul o intoarse pe Ayame cu fata la el si se uita direct in ochii ei mari si verzi.
-Unde esti tu acum? In ce colt al mintii tale, in ce lume fantastica te-ai ascuns pentru a scapa de intelegerea noastra? Te-ai razgandit? O intreba el ridicandu-si usor barbia si apropiindu-si buzele atat de mult incat aproape ca i le atingea pe ale ei.
Nu primi nici un raspuns din partea ei, dar nici nu se astepta sa primeasca, insa Ikusa il onora cu un raspuns destul de taios.
-Daca te atingi de ea, scursura ce esti, te omor! Tipa el indreptandu-si sabia in directia lui.
Daca privirea sa ar fi putut sa omoare atunci demonul ar fi fost de mult mort. Gelozia isi spuse cuvantul in acea replica deoarece ii simti ghearele in inima lui atunci cand il vazu cum se apleaca sa o sarute.
-Sa te vad, micutule! Il provoca demonul.
Apoi indreptandu-si din nou atentia spre Ayame, continua.
-Nu conteaza unde te-ai refugiat. Eu o sate gasesc. O sa te gasesc si o sa te scot afara.
Din nou se uita in ochii ei verzi, dar de aceasta data incepu sa simta cum se scufunda incet in acea mare verde formata de ei. In cateva secunde se afla in mintea ei care arata ca un labirint plin de scari si usi care duceau catre cine stie ce loc magic sau amintire de mult uitata. Totul parea identic, simetric, nu era nimic care sa indice ca dupa usa respectiva se afla Ayame, se vazu nevoit sa deschida fiecare usa in parte pentru a descoperi ce se ascunde in spatele ei. Din fericire putea sa se multiplice asa ca sarcina aceasta devenise putin mai usoara. Dupa cateva mii de usi verificate simti un miros slab de trandafiri, era extrem de slab si ar fi putut foarte usor sa fie imaginatia lui dar stiind ca trandafirii sunt florile ei preferate asa ca hotari sa urmareasca acea dara, zicandu-si ca nu poate strica. Parfumul il duse pana in spatele unei uso speciale. Aceasta avea semnul conducatoarei sculptat in lemnul din care era facuta, asa ca zambi dandu-si seama ca a gasit-o intr-un sfarsit. Deschise usa usor si pasi in incapere, in momentul in care intra in acea camera usa se inchise automat si disparu. Se uita in jur si nu putea sa vada altceva decat un camp nesfarsit plin cu trandafiri negri cu reflexie rosiatica. Se apleca si culese una dintre acele multe florii, il mirosi bucurandu-se de mirosul sau imbatator. In cateva clipe trandafirul se ofilii transformandu-se in cenusa in mana lui, se uita la cenusa florii incercand sa inteleaga ce se intamplase cand o auzi.
-Nu este locul tau aici. Nu esti binevenit in acest loc de aceea trandafirul a murit. Pe orice pui mana, acel lucru, in cele din urma va muri si se va transforma in cenusa. Nu oricine poate sustine acesti trandafiri in viata.
-Intr-un final te-ai hotarit sa te arati, Sanct Angel. De ce te-ai ascuns? Stiai ca eu voi veni sa te caut si sa te aduc inapoi la realitate. Nu as vrea sa ratezi micul nostru moment de intimitate, spuse Lucifer lingandu-si buzele.
Ayame se uita la el si nu il vedea pe el ci vedea acea scena pe care i-a trimis-o ingerul Seraphim. In acel moment se indoia de justetea si corectitudinea deciziei sale, din pacate era prea tarziu pentru a da inapoi.
-Stiai ca acesti trandafiri au fost acum multi, multi ani albi?
-Ce? Intrebarea ei il lua prin surprindere, nu se astepta la o asa intrebare, care nu avea nimic in comun cu ceea ce spusese.
Era curios sa stie de ce ii pusese o astfel de intrebare.
-O sa fie a treia oara cand voi fi infectata cu sange de demon. Au fost albi si puri pana cand am fost in Chaos sa negociez un tratat de pace cu Ashi, atunci am fost infectata prima dara. Nici nu am stiut ce se intampla cu mine, am lesinat si m-am trezit aici. M-am trezit in acest loc si aici am stat timp de zece saptamani dar cand am revenit la realitate nu imi aminteam ce s-a intamplat, asta pana cand m-ai infectat tu din nou. A doua oara nu a durat atat de mult, iar cand m-am trezit mi-am amintit totul. Mi-ai mai strecurat tu sangele tau numai ca nu a fost indeajuns pentru a produce schimbari, acum am venit aici sa vad ce culoare vor avea trandafirii dupa acest transfer. Stii ce este ironi? Intreba ea dupa o scurta pauza.
-Ce este ironic?
-Faptul ca ei cred ca eu sunt pura, inocenta, nepatata cand de fapt sunt mult mai patata si impura decat vor fi ei vreodata si totusi eu sunt cea pe care o apara cu pretul vietii lor. Eu nu mai sunt Yuri, am fost o data de mult ca ea, dar am trecut prin multe lucruri, prin multe incercari si m-am schimbat... poate de aceea Ikusa nu o sa ma iubeasca niciodata...
-Asta te deranjeaza? Ca ii pacalesti pe cei din jur? Lasa-ma sa iti expllic mai bine ce re deranjeaza, de fapt. Te deranjeaza faptul ca tu esti impura si Ikusa este pur si totusi el nu vrea sa te manjeasca pe tine, cand de fapt tu esti de mult manjita si orice ar face nu ar putea sa faca niciodata atata rau cat ti-a facut sangele demonic.
-Hai sa terminam! Zise ea si punandu-i un deget in dreptul fruntii il dadu afara din mintea ei dupa care il urma si el.
Primul lucrur pe care il vazu fu zambetul victoriei pe care il avea el pe fata. Scarbita isi intoarse privirea in directia unde Ikusa continua sa macelareasca fara pic de regret oameni incercand cu disperare sa ajunga la ea. Ramase placut surprinsa vazandu-l cu sabia in mana, insa in acelasi timp un fior ii strabatu spatele facandu-i pielea ca de gaina. Nu mai vazuse acea spada de mult timp si ar fi vrut sa puna mana pe ea sa ii simta sufletul lui Ikusa, deoarece sabia avea o legatura psihica cu sufletul lui, asa cum facuse de atatea ori in trecut atunci cand stia ca ceva este in neregula cu el, dar nu mai avea timp de pierdut cu amintiri frumoase. Atingerea calda a demonului ii zise ca timpul sosise pentru a renaste. Simtea cum mana lui Lucifer se aseaza pe barbia ei, fortand-o sa se uite din nou la el, cu unghia de la cealalta mana ii zgarie buza de jos a lui Ayame, lasand sangele sa se adune apoi trecand cu degetul peste rana si il duse la gura, lingand si bucurandu-se de gustul metalic ce ii acapara total pupilele gustative. Isi facu o crestatura adanca pe incheietura celeilalte maini, lasand sangele sa curga, sa murdareasca si sa otraveasca locul unde a cazut. Duse incheietura in fata ei si astepta rabdator ca ea sa bea de buna voie lichidul gros. Incerca sa nu se gandeasca la nimic in acele clipe si ezitand isi puse buzele in jurul ranii, incercand sa suga si sa inghita itrava ce ii inunda incet gura. Scarba o coplesii, facand-o sa nu poata sa inghita lichidul care incepuse sa ii arda cerul gurii si limba. Instinctiv vru sa isi retraga buzele, proind izvorul acela nesvarsit dar demonul nu o lasa, obligand-o sa inghita si sa continua. Ultimul contact cu realitatea fu tipatul disperat al Narkangelului cand o vazu cum cade in bratele rivalului sau. Incet, numai pentru ea sopti o scuza pentru durerea ce i-o provoca.
-Nu!!! Tipa Ikusa care nu mai avea decat doi pasi pana sa ajunga la ei.
In luminis
Timpul incetinise pentru toti cei ce se aflau in acel mic luminis.
Statea nemiscata in fata ucigasului lui Ashi, nici macar nu clipise atunci cand sangele o atinse, in acele momente semanan cu o statuie din Grecia antica a zeitei Afrodita, mai ales asa cum statea in fata acelui demon fara nici o emotie pe chipul manjit.
Ucigasul se apropie cu grija de ea si punandu-si ambele maini pe umeri ei, o intoarse cu fata spre Ikusa care astepta nerabdator sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Narkangelul se uita cu o obsesie ciudata la sangele demonic ce se prelingea incet pe fata conducatoarei, croindu-si un drum pe pielea ei, coborind incet in jos pe gat si apoi disparand in linia formata de sanii ei. Se uita cu atata atentie incat avea impresia ca poate auzi sunetul facut de sangele ce picura lent. Din acea stare il scoase vocea batjocoritoare a demonului.
-Nu este asa ca este magnifica? Il intreba ucigasul lui Ashi pe Ikusa.
-I-ati mainile imputite de pe ea! Tipa el dandu-si seama ca se afla in bratele inamicului.
-Nu este nevoie sa te enervezi. Nu as vrea sa se intample ceva rau cu oameni aceia.
-Ce vrei si mai important cine esti?
Aproape ca regreta ca puse acea intrebare deoarece in secunda urmatoare simtii ochii aceia malefici cum il strapungeau in suflet si energia negativa care il inconjura impiedicandu-l sa respire. Stiu in acea clipa ca nu era un demon normal.
-O, ma simt jignit. Cum poti intreba asa ceva? Zise zambind.
-De obicei eticheta te obliga sa te prezinti inaintea adversarului tau...
In ciudata acelei atmosfere si energii, Ikusa se incapatana sa taca si continua cu raspunsurile istete si aluziile batjocoritoare.
-Ce te face sa crezi ca tu esti adversarul meu? Il intreba incepand sa rada vazandu-i expresia socata.
Ikusa isi dadu cu groaza seama cine era adversarul lui de fapt. Innebuni si incepu sa omoare fara pic de regret oameni din jurul sau, incercand intr-o incercare disperata sa ajunga cat mai repede la Ayame, care nu avea puterea necesara pentru a se apara. In timp ce el incerca sa isi croiasca drum prin zidul acela uman, ingerul se mustruluia pentru ca nu a fost indeajuns de atent, ca n u a pazit-o cum trebuie. Nici nu vroia si nici nu putea sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca nu ajungea la timp sa o apere de acel inamic. Isi auzea inima cum batea din ce in ce mai tare pana cand nu mai putea sa isi auda vocea interioara din cauza ei. Adrenaina ce crestea in continuu actiona ca un combustibil pentru furia lui crescanda pana cand a atins apogeul si nu mai era de ajuns sa ii omoare cu diversele lui puteri si metode, ii trebuia ceva nou si descoperi o noua putere. Uitandu-se la mainile lui facu sa apara o sabie alba, facuta din putere astrala pura.
In timp ce Ikusa incerca sa ajunga la ei, demonul o intoarse pe Ayame cu fata la el si se uita direct in ochii ei mari si verzi.
-Unde esti tu acum? In ce colt al mintii tale, in ce lume fantastica te-ai ascuns pentru a scapa de intelegerea noastra? Te-ai razgandit? O intreba el ridicandu-si usor barbia si apropiindu-si buzele atat de mult incat aproape ca i le atingea pe ale ei.
Nu primi nici un raspuns din partea ei, dar nici nu se astepta sa primeasca, insa Ikusa il onora cu un raspuns destul de taios.
-Daca te atingi de ea, scursura ce esti, te omor! Tipa el indreptandu-si sabia in directia lui.
Daca privirea sa ar fi putut sa omoare atunci demonul ar fi fost de mult mort. Gelozia isi spuse cuvantul in acea replica deoarece ii simti ghearele in inima lui atunci cand il vazu cum se apleaca sa o sarute.
-Sa te vad, micutule! Il provoca demonul.
Apoi indreptandu-si din nou atentia spre Ayame, continua.
-Nu conteaza unde te-ai refugiat. Eu o sate gasesc. O sa te gasesc si o sa te scot afara.
Din nou se uita in ochii ei verzi, dar de aceasta data incepu sa simta cum se scufunda incet in acea mare verde formata de ei. In cateva secunde se afla in mintea ei care arata ca un labirint plin de scari si usi care duceau catre cine stie ce loc magic sau amintire de mult uitata. Totul parea identic, simetric, nu era nimic care sa indice ca dupa usa respectiva se afla Ayame, se vazu nevoit sa deschida fiecare usa in parte pentru a descoperi ce se ascunde in spatele ei. Din fericire putea sa se multiplice asa ca sarcina aceasta devenise putin mai usoara. Dupa cateva mii de usi verificate simti un miros slab de trandafiri, era extrem de slab si ar fi putut foarte usor sa fie imaginatia lui dar stiind ca trandafirii sunt florile ei preferate asa ca hotari sa urmareasca acea dara, zicandu-si ca nu poate strica. Parfumul il duse pana in spatele unei uso speciale. Aceasta avea semnul conducatoarei sculptat in lemnul din care era facuta, asa ca zambi dandu-si seama ca a gasit-o intr-un sfarsit. Deschise usa usor si pasi in incapere, in momentul in care intra in acea camera usa se inchise automat si disparu. Se uita in jur si nu putea sa vada altceva decat un camp nesfarsit plin cu trandafiri negri cu reflexie rosiatica. Se apleca si culese una dintre acele multe florii, il mirosi bucurandu-se de mirosul sau imbatator. In cateva clipe trandafirul se ofilii transformandu-se in cenusa in mana lui, se uita la cenusa florii incercand sa inteleaga ce se intamplase cand o auzi.
-Nu este locul tau aici. Nu esti binevenit in acest loc de aceea trandafirul a murit. Pe orice pui mana, acel lucru, in cele din urma va muri si se va transforma in cenusa. Nu oricine poate sustine acesti trandafiri in viata.
-Intr-un final te-ai hotarit sa te arati, Sanct Angel. De ce te-ai ascuns? Stiai ca eu voi veni sa te caut si sa te aduc inapoi la realitate. Nu as vrea sa ratezi micul nostru moment de intimitate, spuse Lucifer lingandu-si buzele.
Ayame se uita la el si nu il vedea pe el ci vedea acea scena pe care i-a trimis-o ingerul Seraphim. In acel moment se indoia de justetea si corectitudinea deciziei sale, din pacate era prea tarziu pentru a da inapoi.
-Stiai ca acesti trandafiri au fost acum multi, multi ani albi?
-Ce? Intrebarea ei il lua prin surprindere, nu se astepta la o asa intrebare, care nu avea nimic in comun cu ceea ce spusese.
Era curios sa stie de ce ii pusese o astfel de intrebare.
-O sa fie a treia oara cand voi fi infectata cu sange de demon. Au fost albi si puri pana cand am fost in Chaos sa negociez un tratat de pace cu Ashi, atunci am fost infectata prima dara. Nici nu am stiut ce se intampla cu mine, am lesinat si m-am trezit aici. M-am trezit in acest loc si aici am stat timp de zece saptamani dar cand am revenit la realitate nu imi aminteam ce s-a intamplat, asta pana cand m-ai infectat tu din nou. A doua oara nu a durat atat de mult, iar cand m-am trezit mi-am amintit totul. Mi-ai mai strecurat tu sangele tau numai ca nu a fost indeajuns pentru a produce schimbari, acum am venit aici sa vad ce culoare vor avea trandafirii dupa acest transfer. Stii ce este ironi? Intreba ea dupa o scurta pauza.
-Ce este ironic?
-Faptul ca ei cred ca eu sunt pura, inocenta, nepatata cand de fapt sunt mult mai patata si impura decat vor fi ei vreodata si totusi eu sunt cea pe care o apara cu pretul vietii lor. Eu nu mai sunt Yuri, am fost o data de mult ca ea, dar am trecut prin multe lucruri, prin multe incercari si m-am schimbat... poate de aceea Ikusa nu o sa ma iubeasca niciodata...
-Asta te deranjeaza? Ca ii pacalesti pe cei din jur? Lasa-ma sa iti expllic mai bine ce re deranjeaza, de fapt. Te deranjeaza faptul ca tu esti impura si Ikusa este pur si totusi el nu vrea sa te manjeasca pe tine, cand de fapt tu esti de mult manjita si orice ar face nu ar putea sa faca niciodata atata rau cat ti-a facut sangele demonic.
-Hai sa terminam! Zise ea si punandu-i un deget in dreptul fruntii il dadu afara din mintea ei dupa care il urma si el.
Primul lucrur pe care il vazu fu zambetul victoriei pe care il avea el pe fata. Scarbita isi intoarse privirea in directia unde Ikusa continua sa macelareasca fara pic de regret oameni incercand cu disperare sa ajunga la ea. Ramase placut surprinsa vazandu-l cu sabia in mana, insa in acelasi timp un fior ii strabatu spatele facandu-i pielea ca de gaina. Nu mai vazuse acea spada de mult timp si ar fi vrut sa puna mana pe ea sa ii simta sufletul lui Ikusa, deoarece sabia avea o legatura psihica cu sufletul lui, asa cum facuse de atatea ori in trecut atunci cand stia ca ceva este in neregula cu el, dar nu mai avea timp de pierdut cu amintiri frumoase. Atingerea calda a demonului ii zise ca timpul sosise pentru a renaste. Simtea cum mana lui Lucifer se aseaza pe barbia ei, fortand-o sa se uite din nou la el, cu unghia de la cealalta mana ii zgarie buza de jos a lui Ayame, lasand sangele sa se adune apoi trecand cu degetul peste rana si il duse la gura, lingand si bucurandu-se de gustul metalic ce ii acapara total pupilele gustative. Isi facu o crestatura adanca pe incheietura celeilalte maini, lasand sangele sa curga, sa murdareasca si sa otraveasca locul unde a cazut. Duse incheietura in fata ei si astepta rabdator ca ea sa bea de buna voie lichidul gros. Incerca sa nu se gandeasca la nimic in acele clipe si ezitand isi puse buzele in jurul ranii, incercand sa suga si sa inghita itrava ce ii inunda incet gura. Scarba o coplesii, facand-o sa nu poata sa inghita lichidul care incepuse sa ii arda cerul gurii si limba. Instinctiv vru sa isi retraga buzele, proind izvorul acela nesvarsit dar demonul nu o lasa, obligand-o sa inghita si sa continua. Ultimul contact cu realitatea fu tipatul disperat al Narkangelului cand o vazu cum cade in bratele rivalului sau. Incet, numai pentru ea sopti o scuza pentru durerea ce i-o provoca.
-Nu!!! Tipa Ikusa care nu mai avea decat doi pasi pana sa ajunga la ei.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)