03-06-2012, 05:14 PM
Deci sa vedem e primul meu fic, deci criticiile sunt bine venite, sper sa fie cat mai constructive
Capitolul 1-Feanoris
L-am pierdut, ah, ce durere asa se intampla cand iti pierzi un parinte? Stateam acolo, langa sicriul tatalui meu, Rhaegar, regele Tinutului, ah fostul rege, cand Sissan, dadaca mea, buna mea dadaca, intra:
-Fea, imi spuse, ridica-te mica mea printesa, Lorzi te asteapta, la fel si unchiul tau!
-Nu vreau sa plec, am spus eu printre lacrimi si m-am agatat de sicriu.
In toata incaperea erau mai multe sfesnice care aruncau lumina prin intuneric, in mijloc sicriul in care se odihnea tatal meu, cu ochii inchisi, mainile care strangeu sabia sa Taisaga.
Sissan veni si ma stranse la piept, ea ma crescu de cand ma stiu, mama a murit de mult si doar tata a fost langa mine, fiindu-mi mama, tata si rege. Acum era mort si eu trebuia acum sa preiau fraiele regatului, dar tata m-a avertizat inainte sa piara: ,,Nu te increde in nimeni, Fea, odata cu moartea mea Lorzi vor vrea Tronul, iar tu esti inca prea mica ca sa stii de cruzimea umana. De indata cu inmormantarea mea nu lasa sa cada lumina pe tine, stai in intuneric, si priveste-ti mereu umbra, sa nu te increzi in ea, poarta asata la tine, spiritul meu te va proteja oriunde as fii" Si imi puse un pumnal in mana, pe care-l tineam in haina, si-l strangeam cu putere cand ma sinteam slaba si neputincioasa.
Dintr-o data Sissan se indeparta de mine si adopta o postura sobra, in incapere isi facu aparitia unchiul meu Rhang, nu semana cu tatal meu era mai mic de statura si in ochii ii sclipea ceva ciudat cand ma privea, se apropie de mine si se apleca:
-Fea haide Lorzi te astepta!
Ma speriat cum a vorbit, si l-am urmat, Sissan avusese grija sa ma imbrace in kimonoul negru, in picioare aveam sandale, iar parul era prins cu o agrafa, speram sa-i pot privi in ochii pe Lorzi.
Unchiul ma introdusein Sala Intruniri, aici la mesele de stejar sedeau Lorzi dupa ranguri si neamauri, unchiul anunta:
-Printesa Feanoris de Darais, fiica regelui nostru mult iubit!
Si atunci toate privirile se atintira asupra mea, am simtit cum inghet, toti ma priveau ciudat, ca si cum ar vazut in mine o marioneta., am aplecat capul.
Am vazut totusi cum unchiul facu un semn si mai muti barbati au adus sicriul tatei in mijlocul incaperi, tremuram, vroiam sa ma eliberez de stransoarea unchiului si sa fug spre sicriu, am ridicat privirea.
Si am vazut cum un Lord, unul singur, acolo in capat, priveste sicriul zambind bolnav, si ultimele cuvinte ale tatei imi rasunara in minte:
,,... Fea adu-ti aminte si nu uita, nu am murit din vointa zeilor, ci a omului..,,
Capitolul 1-Feanoris
L-am pierdut, ah, ce durere asa se intampla cand iti pierzi un parinte? Stateam acolo, langa sicriul tatalui meu, Rhaegar, regele Tinutului, ah fostul rege, cand Sissan, dadaca mea, buna mea dadaca, intra:
-Fea, imi spuse, ridica-te mica mea printesa, Lorzi te asteapta, la fel si unchiul tau!
-Nu vreau sa plec, am spus eu printre lacrimi si m-am agatat de sicriu.
In toata incaperea erau mai multe sfesnice care aruncau lumina prin intuneric, in mijloc sicriul in care se odihnea tatal meu, cu ochii inchisi, mainile care strangeu sabia sa Taisaga.
Sissan veni si ma stranse la piept, ea ma crescu de cand ma stiu, mama a murit de mult si doar tata a fost langa mine, fiindu-mi mama, tata si rege. Acum era mort si eu trebuia acum sa preiau fraiele regatului, dar tata m-a avertizat inainte sa piara: ,,Nu te increde in nimeni, Fea, odata cu moartea mea Lorzi vor vrea Tronul, iar tu esti inca prea mica ca sa stii de cruzimea umana. De indata cu inmormantarea mea nu lasa sa cada lumina pe tine, stai in intuneric, si priveste-ti mereu umbra, sa nu te increzi in ea, poarta asata la tine, spiritul meu te va proteja oriunde as fii" Si imi puse un pumnal in mana, pe care-l tineam in haina, si-l strangeam cu putere cand ma sinteam slaba si neputincioasa.
Dintr-o data Sissan se indeparta de mine si adopta o postura sobra, in incapere isi facu aparitia unchiul meu Rhang, nu semana cu tatal meu era mai mic de statura si in ochii ii sclipea ceva ciudat cand ma privea, se apropie de mine si se apleca:
-Fea haide Lorzi te astepta!
Ma speriat cum a vorbit, si l-am urmat, Sissan avusese grija sa ma imbrace in kimonoul negru, in picioare aveam sandale, iar parul era prins cu o agrafa, speram sa-i pot privi in ochii pe Lorzi.
Unchiul ma introdusein Sala Intruniri, aici la mesele de stejar sedeau Lorzi dupa ranguri si neamauri, unchiul anunta:
-Printesa Feanoris de Darais, fiica regelui nostru mult iubit!
Si atunci toate privirile se atintira asupra mea, am simtit cum inghet, toti ma priveau ciudat, ca si cum ar vazut in mine o marioneta., am aplecat capul.
Am vazut totusi cum unchiul facu un semn si mai muti barbati au adus sicriul tatei in mijlocul incaperi, tremuram, vroiam sa ma eliberez de stransoarea unchiului si sa fug spre sicriu, am ridicat privirea.
Si am vazut cum un Lord, unul singur, acolo in capat, priveste sicriul zambind bolnav, si ultimele cuvinte ale tatei imi rasunara in minte:
,,... Fea adu-ti aminte si nu uita, nu am murit din vointa zeilor, ci a omului..,,