Anne Rice

[Chlo]

Anne Rice, the queen of the vampires. Eh, nu as supranumi-o chiar asa, ar fi o exagerare magnifica, si as much as I like to exaggerate, aici nu e nevoie.

Cartile ei m-au introdus intr-o noua dimensiune a vampirilor clasico-moderni, si pot spune asta din moment ce am citit cam tot ce e scris de ea- toata seria Cronicile Vampirilor, Noile Cronici ale Vampirilor; Cronicile Vrajitoarelor, Domnul Hristos.Plecarea in Egipt; Despre dragoste si rautate...si multe altele care nu imi amintesc sa le fi vazut in librariile \ bibliotecile de prin preajma.

Nici nu stiu de unde sa incep...dar cred ca inceputul e cel mai simplu de abordat. Am avut o perioada de "culegere de informatii" referitoare la vampiri si cum actioneaza in circumstante generale aka- incercam sa iau toate informatiile care aveau legatura din fictiune. Si asa am inceput cu Interviu cu un vampir, care mi-a placut mai mult decat ma asteptam. bineinteles ca my mental picture of Lestat and Louis era aceeasi cu ce vazusem in film - aka Brad Pitt si Tom Cruise.
Stiu, total lipsit de imaginatie, insa pe parcurs, as I proceeded cu Vampirul Lestat si Regina Damnatilor mi-am schimbat total imaginea. Stilul e clar si concis insa am impresia ca nu te lasa indeajuns de liber. Iti impune o oarecare limita a imaginatiei pe care, oricat de mult te-ai chinui nu o poti depasi. La fel si celelate carti ale seriei- te ajuta sa te retragi intr-o realitate ireala doar ca are Nazi rules care te tin captiv.

Despre Cronicile Vrajitoarelor la fel. Nu lipseste originalitatea, insa aici am simtit o oarecare libertate a stilului, o libertate pe care nu mi s-a permis la creatiile anterioare. Dar...spre deosebire de celelalte volume, unde totul era structurat intr-un mod cat se poate de catchy,aici mi s-a parut irecuperabil de lungita actiunea, cu elemente si descrieri care nu isi aveau rostul...
So, as a general opinion. Imi place Anne, combina intr-o oarecare masura clasicul cu modernul si ca urmare reuseste sa dea un aer de originalitate atat stilului de scris cat si a ideii generale a unui roman. Reuseste sa capteze si sa sustina suspansul, chiar daca, in unele cazuri o face intr-un mod total lipsit de sentiment.

As vrea sa pot face o comparatie intre ea si alti autori, insa nu are rost. Ar fi gresit sa o compar cu Meyer, who's vampires are sparkly...which we can all agree is wrong, sau cu Chelsea Quinn Yarbro, care de asemenea are un stil aparte si da dovada de originalitate la randu-i in lucrari de genul.