30-07-2011, 12:18 AM
Multumesc de comentarii, girls. Nu stiu de ce am avut impresia ca am adus capitolul de data trecuta acum doua sau trei zile, dar uite ca a trecut o saptamana O_O Nu am vrut sa intarzi prea mult, asa ca am adus nextul, vorbind din perspectiva lui Inaru de data asta xD
Laurence = http://imageshack.us/photo/my-images/52/laurence2.jpg/
~Capitolul 4 Pregatiri pentru nunta~
( Inaru )
Ma intreb cum a petrecut tot timpul asta acolo, in Asia!? Oare s-a distrat cu el? S-au simtit bine? In ultima saptamana gandul mi-a zburat numai la verisorul meu, Matsuro, ce trebuia sa soseasca din clipa in clipa in Europa, urmand mai apoi sa participe la nunta mea si a logodnicei mele, impreuna cu fratele sau, Kiru, actual iubit.
Mi-am terminat ceaiul in cateva minute, apoi m-am ridicat de la masa si am urcat spre camera mea. Treptele erau imense si iti lua cateva minute sa ajungi la ultimul etaj ce era ca un fel de mansarda, acolo unde se afla si camera mea. M-am oprit in fata unei usi vopsite in alb, apoi am deschis-o. Inca nu ma obisnuisem cu aceasta vila, dar speram sa o fac in curand. Totul parea rupt dintr-un film, mai ales casa asta imensa cu ferestrele la fel de mari, incaperile spatioase si frumos mobilate cu cele mai scumpe obiecte posibile. Draperiile din matase si fotoliile aranjate intr-un cerc discret din sufragerie, impreuna cu toate camerele pustii unde nu mai calcase picior de om de mult timp, insa decorate cu bun gust, erau absolut superbe.
Intru in camera si privesc patul facut, probabil de Nancy, menajera angajata de familia Hudson. Nu stiu cum femeia aceasta putea avea grija de o casa atat de mare.
M-am repezit spre dulapul din stanga camerei, asezat frumos pe peretele varuit intr-un crem deschis, la fel ca lustra si perdelele. Inainte de a-mi cauta niste haine, am deschis fereastra pentru a se aerisi. Imaginea gradinii din fata m-a socat din nou. Totul era aranjat ca la carte, masa de ping-pong, cea de biliard, leaganele, locul cu nisip special amenajat si piscina decorata cu tot soiul de plante pe portiunea de faianta de langa ea. Am tras aer adanc in piept, apoi mi-am ales cateva haine si am intrat la dus. Nici baia nu era mai prejos decat celelalte incaperi. Faianta alba reflecta perfect picaturile ce curgeau din dusul argintiu, coborandu-mi pe trup si udandu-l indeajuns de mult incat sa indeparteze toata oboseala. Dupa ce mi-am curatat corpul, am iesit intr-un prosop si am inceput mai apoi sa ma imbrac. Am apucat sa imi iau doar boxerii negri si blugii pe mine, cand am fost intrerupt de o bataie discreta in usa.
-Da?
-Sunt eu, Laurence, se auzi o voce ascutita si blanda.
-Intra, am zis calm, intanzandu-ma dupa tricoul ce il pusesem pe pat.
-Esti deja gata? se mira fata, apropiindu-se de mine si privindu-ma surprinsa. Era imbracata intr-o rochie de noapte albastra cu cateva flori pe ea. Incepu sa rada zgomotos cand ma anunta ca ea nici macar nu isi cautase haine, deci mai aveam de asteptat.
Ne pregateam sa facem cateva cumparaturi, ca apoi fiecare, impreuna cu unul din parinti, sa plece la cumparaturile pentru nunta, mai exact hainele si accesoriile, caci asa era traditia in familia lor. Pe langa Laurence, ce era mezina casei, domnul si doamna Hudson au mai avut inca trei copii, care acum sunt plecati in lume, fiecare la casa lui.
-Bine, ar trebui sa ma pregatesc, nu vreau sa te fac sa ma astepti prea mult.
Se apropie de mine si ma saruta rapid pe buze, apoi iesi pe usa, putand sa ii aud pasii grabiti cum coboara spre camera ei. Mi-am luat si tricoul gri pe mine, apoi am coborat in gradina din fata, unde se afla bucatarul si doamna Hudson.
-Hmm, miroase bine, am spus, asezandu-ma pe unul din scaunele din plastic ce se afla exact la umbra unui copac. Aici, in Paris, soarele stralucea cu multa putere, iar eu, fiind nascut intr-o luna a iernii, nu suportam prea mult lumina puternica si caldura.
-Cand o sa va intoarceti voi, va fi gata masa, ma anunta Tania, mama logodnicei mele.
In timp ce priveam cerul senin, relaxandu-ma la umbra copacului, aparu Laurence intr-o rochie galbena ce ii venea pana sub genunchi, impreuna cu o geanta pe umarul drept. M-am ridicat in picioare si m-am dus la ea, zambind.
-M-ai asteptat mult, ingeras? rosti pe un ton subtire si dulce, prinzandu-ma de brat.
Incepusem sa urasc apelativele alea mai mult ca oricand, iar acum, rostite pe acel ton chiar imi provocau greata. Am zambit si de data asta, dar am facut-o discret, apoi, dupa ce am chemat un taxi ne-am urcat amandoi. Am fi luat masina familiei, insa Clinton Hudson era plecat cu ea.
M-am asezat langa sofer, iar ea s-a dus pe bancheta din spate.
-Pe Champs-Elysees , va rog, i-am spus politicos taximetristului care ne duse acolo in mai putin de jumatate de ora. Bulevardul era foarte ocupat, multi turisti vizitau locul. M-am lipit de geam si am privit socat doua persoane ce imi pareau atat de cunoscute. In timp ce taximetristul astepta la un semafor, ochii imi erau atintiti catre Kiru si Matsuro.
-Ei sunt... am soptit, ducandu-mi mana pe suprafata geamului. Intr-o fractiune de secunda am avut intentia sa ii spun soferului sa ne lase aici, dar cand tipii s-au intors, am putut observa ca nu erau ei.
Am rasuflat usurat, oprind rapid bataile inimii ce o luasera razna. Ce era cu mine? Nu mai fusesem atat de emotionat de multa vreme. Defapt, stand mai mult pe ganduri, niciodata nu simtisem acea emotie.
-S-a intamplat ceva? intreba blonda, intinzandu-se spre mine si atingandu-mi mana.
Am tresarit, apoi am dat din cap si am pregatit banii pentru sofer. I-am inmanat, apoi, in urmatoarele minute ne aflam deja pe bulevardul aglomerat.
-Intram aici, ma anunta ea fara a-mi mai astepta raspunsul, apoi disparu de langa mine si intra in incapere. Magazinul era decorat cu un albastru inchis, era spatios si inauntrul sau mirosea a lavanda.
Dupa o ora de cumparaturi la acel magazin, am mai petrecut inca doua la altele, apoi, ostenit, am decis sa luam un taxi si sa ne intoarcem spre casa. Mancarea pegatita de bucatar era deja gata, asa ca ne-am asezat cu totii la masa si am inceput sa mancam. Simteam ca sunt privit de catre Laurence, de aceea mi-am intors capul spre ea. Puteam jura ca iar avea de gand sa imi adreseze vreun apelativ, asa ca m-am incruntat imediat ce si-a desprins buzele ca sa zica ceva, aceasta inghitindu-si cuvintele.
Devenise monoton accentul francezilor, asta pentru ca eram genul de persoana ce se plictisea repede de ceva.
Stateam intins in patul cu asternuturi albe, privind ganditor tavanul. Inca o saptamana si Laurence avea sa-mi devina sotie. Incercam sa-mi alung gandurile negative din cap, caci cu siguranta as fi regretat mai tarziu daca spuneam sau actionam prost.
Chipul ei rumen, impreuna cu ochii micuti si stralucitori, buzele pline si rosi, iar parul blond si usor ondulat m-au atras... odata, insa acum nu mai simteam acelas lucru ca la inceput. Sentimentele ce se roteau inauntrul meu imi dadeau o multime de fiori neplacuti. Ma gandeam ca totul va fi bine aici cu persoana iubita, dar ramasesem foarte surprins la cat de repede se schimba lucrurile. Tot ce imi doream acum era sa imi revad verisorul, sa vorbesc cu el, sa vad cat de mult a crescut, sa imi cer scuze pentru tot ce facusem in trecut. Acum el il avea pe Kiru si sigur era fericit alaturi de el, se simtea bine, de aceea trebuia sa ii multumesc si acelui tip.
Aparentele au inselat de data asta. Credeam ca alaturi de ea imi voi petrece restul vietii, dar nu era genul meu. De abia acum realizasem.
Eram pe punctul de a intra intr-un somn adanc cand telefonul fix incepu sa sune. M-am ridicat din pat si am intins mana spre acesta.
-Buna seara! am spus policticos, asteptand sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.
Un sunet slab sau mai bine zis o voce ragusita se auzi din receptor, inganand parca pe cineva. Nu puteam sa imi dau seama daca acea persoana e de sex feminin sau masculin, era ca si cum vorbea printr-o carpa. Un val de emotii ma cuprinse imediat ce am auzit fraza:
-Vreau fata!
-Poftim?
-Fata, zise calm si serios. O vreau!
Laurence = http://imageshack.us/photo/my-images/52/laurence2.jpg/
~Capitolul 4 Pregatiri pentru nunta~
( Inaru )
Ma intreb cum a petrecut tot timpul asta acolo, in Asia!? Oare s-a distrat cu el? S-au simtit bine? In ultima saptamana gandul mi-a zburat numai la verisorul meu, Matsuro, ce trebuia sa soseasca din clipa in clipa in Europa, urmand mai apoi sa participe la nunta mea si a logodnicei mele, impreuna cu fratele sau, Kiru, actual iubit.
Mi-am terminat ceaiul in cateva minute, apoi m-am ridicat de la masa si am urcat spre camera mea. Treptele erau imense si iti lua cateva minute sa ajungi la ultimul etaj ce era ca un fel de mansarda, acolo unde se afla si camera mea. M-am oprit in fata unei usi vopsite in alb, apoi am deschis-o. Inca nu ma obisnuisem cu aceasta vila, dar speram sa o fac in curand. Totul parea rupt dintr-un film, mai ales casa asta imensa cu ferestrele la fel de mari, incaperile spatioase si frumos mobilate cu cele mai scumpe obiecte posibile. Draperiile din matase si fotoliile aranjate intr-un cerc discret din sufragerie, impreuna cu toate camerele pustii unde nu mai calcase picior de om de mult timp, insa decorate cu bun gust, erau absolut superbe.
Intru in camera si privesc patul facut, probabil de Nancy, menajera angajata de familia Hudson. Nu stiu cum femeia aceasta putea avea grija de o casa atat de mare.
M-am repezit spre dulapul din stanga camerei, asezat frumos pe peretele varuit intr-un crem deschis, la fel ca lustra si perdelele. Inainte de a-mi cauta niste haine, am deschis fereastra pentru a se aerisi. Imaginea gradinii din fata m-a socat din nou. Totul era aranjat ca la carte, masa de ping-pong, cea de biliard, leaganele, locul cu nisip special amenajat si piscina decorata cu tot soiul de plante pe portiunea de faianta de langa ea. Am tras aer adanc in piept, apoi mi-am ales cateva haine si am intrat la dus. Nici baia nu era mai prejos decat celelalte incaperi. Faianta alba reflecta perfect picaturile ce curgeau din dusul argintiu, coborandu-mi pe trup si udandu-l indeajuns de mult incat sa indeparteze toata oboseala. Dupa ce mi-am curatat corpul, am iesit intr-un prosop si am inceput mai apoi sa ma imbrac. Am apucat sa imi iau doar boxerii negri si blugii pe mine, cand am fost intrerupt de o bataie discreta in usa.
-Da?
-Sunt eu, Laurence, se auzi o voce ascutita si blanda.
-Intra, am zis calm, intanzandu-ma dupa tricoul ce il pusesem pe pat.
-Esti deja gata? se mira fata, apropiindu-se de mine si privindu-ma surprinsa. Era imbracata intr-o rochie de noapte albastra cu cateva flori pe ea. Incepu sa rada zgomotos cand ma anunta ca ea nici macar nu isi cautase haine, deci mai aveam de asteptat.
Ne pregateam sa facem cateva cumparaturi, ca apoi fiecare, impreuna cu unul din parinti, sa plece la cumparaturile pentru nunta, mai exact hainele si accesoriile, caci asa era traditia in familia lor. Pe langa Laurence, ce era mezina casei, domnul si doamna Hudson au mai avut inca trei copii, care acum sunt plecati in lume, fiecare la casa lui.
-Bine, ar trebui sa ma pregatesc, nu vreau sa te fac sa ma astepti prea mult.
Se apropie de mine si ma saruta rapid pe buze, apoi iesi pe usa, putand sa ii aud pasii grabiti cum coboara spre camera ei. Mi-am luat si tricoul gri pe mine, apoi am coborat in gradina din fata, unde se afla bucatarul si doamna Hudson.
-Hmm, miroase bine, am spus, asezandu-ma pe unul din scaunele din plastic ce se afla exact la umbra unui copac. Aici, in Paris, soarele stralucea cu multa putere, iar eu, fiind nascut intr-o luna a iernii, nu suportam prea mult lumina puternica si caldura.
-Cand o sa va intoarceti voi, va fi gata masa, ma anunta Tania, mama logodnicei mele.
In timp ce priveam cerul senin, relaxandu-ma la umbra copacului, aparu Laurence intr-o rochie galbena ce ii venea pana sub genunchi, impreuna cu o geanta pe umarul drept. M-am ridicat in picioare si m-am dus la ea, zambind.
-M-ai asteptat mult, ingeras? rosti pe un ton subtire si dulce, prinzandu-ma de brat.
Incepusem sa urasc apelativele alea mai mult ca oricand, iar acum, rostite pe acel ton chiar imi provocau greata. Am zambit si de data asta, dar am facut-o discret, apoi, dupa ce am chemat un taxi ne-am urcat amandoi. Am fi luat masina familiei, insa Clinton Hudson era plecat cu ea.
M-am asezat langa sofer, iar ea s-a dus pe bancheta din spate.
-Pe Champs-Elysees , va rog, i-am spus politicos taximetristului care ne duse acolo in mai putin de jumatate de ora. Bulevardul era foarte ocupat, multi turisti vizitau locul. M-am lipit de geam si am privit socat doua persoane ce imi pareau atat de cunoscute. In timp ce taximetristul astepta la un semafor, ochii imi erau atintiti catre Kiru si Matsuro.
-Ei sunt... am soptit, ducandu-mi mana pe suprafata geamului. Intr-o fractiune de secunda am avut intentia sa ii spun soferului sa ne lase aici, dar cand tipii s-au intors, am putut observa ca nu erau ei.
Am rasuflat usurat, oprind rapid bataile inimii ce o luasera razna. Ce era cu mine? Nu mai fusesem atat de emotionat de multa vreme. Defapt, stand mai mult pe ganduri, niciodata nu simtisem acea emotie.
-S-a intamplat ceva? intreba blonda, intinzandu-se spre mine si atingandu-mi mana.
Am tresarit, apoi am dat din cap si am pregatit banii pentru sofer. I-am inmanat, apoi, in urmatoarele minute ne aflam deja pe bulevardul aglomerat.
-Intram aici, ma anunta ea fara a-mi mai astepta raspunsul, apoi disparu de langa mine si intra in incapere. Magazinul era decorat cu un albastru inchis, era spatios si inauntrul sau mirosea a lavanda.
Dupa o ora de cumparaturi la acel magazin, am mai petrecut inca doua la altele, apoi, ostenit, am decis sa luam un taxi si sa ne intoarcem spre casa. Mancarea pegatita de bucatar era deja gata, asa ca ne-am asezat cu totii la masa si am inceput sa mancam. Simteam ca sunt privit de catre Laurence, de aceea mi-am intors capul spre ea. Puteam jura ca iar avea de gand sa imi adreseze vreun apelativ, asa ca m-am incruntat imediat ce si-a desprins buzele ca sa zica ceva, aceasta inghitindu-si cuvintele.
Devenise monoton accentul francezilor, asta pentru ca eram genul de persoana ce se plictisea repede de ceva.
Stateam intins in patul cu asternuturi albe, privind ganditor tavanul. Inca o saptamana si Laurence avea sa-mi devina sotie. Incercam sa-mi alung gandurile negative din cap, caci cu siguranta as fi regretat mai tarziu daca spuneam sau actionam prost.
Chipul ei rumen, impreuna cu ochii micuti si stralucitori, buzele pline si rosi, iar parul blond si usor ondulat m-au atras... odata, insa acum nu mai simteam acelas lucru ca la inceput. Sentimentele ce se roteau inauntrul meu imi dadeau o multime de fiori neplacuti. Ma gandeam ca totul va fi bine aici cu persoana iubita, dar ramasesem foarte surprins la cat de repede se schimba lucrurile. Tot ce imi doream acum era sa imi revad verisorul, sa vorbesc cu el, sa vad cat de mult a crescut, sa imi cer scuze pentru tot ce facusem in trecut. Acum el il avea pe Kiru si sigur era fericit alaturi de el, se simtea bine, de aceea trebuia sa ii multumesc si acelui tip.
Aparentele au inselat de data asta. Credeam ca alaturi de ea imi voi petrece restul vietii, dar nu era genul meu. De abia acum realizasem.
Eram pe punctul de a intra intr-un somn adanc cand telefonul fix incepu sa sune. M-am ridicat din pat si am intins mana spre acesta.
-Buna seara! am spus policticos, asteptand sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.
Un sunet slab sau mai bine zis o voce ragusita se auzi din receptor, inganand parca pe cineva. Nu puteam sa imi dau seama daca acea persoana e de sex feminin sau masculin, era ca si cum vorbea printr-o carpa. Un val de emotii ma cuprinse imediat ce am auzit fraza:
-Vreau fata!
-Poftim?
-Fata, zise calm si serios. O vreau!
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)