Angel without soul ( sezonul 2 )

[Aiwendil]

Uau!=P~
Sunt =P~ A fost un capitol cu yaoi grozav.Inca sunt si o sa mai fiu. =P~
Hm...Matsuro a crescut.Sa vrea el sa faca dragoste?E o premiere.Cred ca e in calduri.Sigur era. =))
Ce fericit e Kiru.E norocos.Ar trebui sa-l aduca pe Matsuro mai des in Paris. :))
Pana acum totul e roz si frumos,dar am eu un sentiment ca totul se va schimba.Eu inca banuiesc ca e ceva in legatura cu Inaru.Abia astept sa aflu daca se adevereste ce am zis.
Astept next-ul!
Bye!
P.S. Tot asa am ramas =P~. Am abuzat de emoticon. :))

[Rain]

Multumesc de comentarii, girls. Nu stiu de ce am avut impresia ca am adus capitolul de data trecuta acum doua sau trei zile, dar uite ca a trecut o saptamana O_O Nu am vrut sa intarzi prea mult, asa ca am adus nextul, vorbind din perspectiva lui Inaru de data asta xD

Laurence = http://imageshack.us/photo/my-images/52/laurence2.jpg/
~Capitolul 4 Pregatiri pentru nunta~
( Inaru )


Ma intreb cum a petrecut tot timpul asta acolo, in Asia!? Oare s-a distrat cu el? S-au simtit bine? In ultima saptamana gandul mi-a zburat numai la verisorul meu, Matsuro, ce trebuia sa soseasca din clipa in clipa in Europa, urmand mai apoi sa participe la nunta mea si a logodnicei mele, impreuna cu fratele sau, Kiru, actual iubit.
Mi-am terminat ceaiul in cateva minute, apoi m-am ridicat de la masa si am urcat spre camera mea. Treptele erau imense si iti lua cateva minute sa ajungi la ultimul etaj ce era ca un fel de mansarda, acolo unde se afla si camera mea. M-am oprit in fata unei usi vopsite in alb, apoi am deschis-o. Inca nu ma obisnuisem cu aceasta vila, dar speram sa o fac in curand. Totul parea rupt dintr-un film, mai ales casa asta imensa cu ferestrele la fel de mari, incaperile spatioase si frumos mobilate cu cele mai scumpe obiecte posibile. Draperiile din matase si fotoliile aranjate intr-un cerc discret din sufragerie, impreuna cu toate camerele pustii unde nu mai calcase picior de om de mult timp, insa decorate cu bun gust, erau absolut superbe.
Intru in camera si privesc patul facut, probabil de Nancy, menajera angajata de familia Hudson. Nu stiu cum femeia aceasta putea avea grija de o casa atat de mare.
M-am repezit spre dulapul din stanga camerei, asezat frumos pe peretele varuit intr-un crem deschis, la fel ca lustra si perdelele. Inainte de a-mi cauta niste haine, am deschis fereastra pentru a se aerisi. Imaginea gradinii din fata m-a socat din nou. Totul era aranjat ca la carte, masa de ping-pong, cea de biliard, leaganele, locul cu nisip special amenajat si piscina decorata cu tot soiul de plante pe portiunea de faianta de langa ea. Am tras aer adanc in piept, apoi mi-am ales cateva haine si am intrat la dus. Nici baia nu era mai prejos decat celelalte incaperi. Faianta alba reflecta perfect picaturile ce curgeau din dusul argintiu, coborandu-mi pe trup si udandu-l indeajuns de mult incat sa indeparteze toata oboseala. Dupa ce mi-am curatat corpul, am iesit intr-un prosop si am inceput mai apoi sa ma imbrac. Am apucat sa imi iau doar boxerii negri si blugii pe mine, cand am fost intrerupt de o bataie discreta in usa.
-Da?
-Sunt eu, Laurence, se auzi o voce ascutita si blanda.
-Intra, am zis calm, intanzandu-ma dupa tricoul ce il pusesem pe pat.
-Esti deja gata? se mira fata, apropiindu-se de mine si privindu-ma surprinsa. Era imbracata intr-o rochie de noapte albastra cu cateva flori pe ea. Incepu sa rada zgomotos cand ma anunta ca ea nici macar nu isi cautase haine, deci mai aveam de asteptat.
Ne pregateam sa facem cateva cumparaturi, ca apoi fiecare, impreuna cu unul din parinti, sa plece la cumparaturile pentru nunta, mai exact hainele si accesoriile, caci asa era traditia in familia lor. Pe langa Laurence, ce era mezina casei, domnul si doamna Hudson au mai avut inca trei copii, care acum sunt plecati in lume, fiecare la casa lui.
-Bine, ar trebui sa ma pregatesc, nu vreau sa te fac sa ma astepti prea mult.
Se apropie de mine si ma saruta rapid pe buze, apoi iesi pe usa, putand sa ii aud pasii grabiti cum coboara spre camera ei. Mi-am luat si tricoul gri pe mine, apoi am coborat in gradina din fata, unde se afla bucatarul si doamna Hudson.
-Hmm, miroase bine, am spus, asezandu-ma pe unul din scaunele din plastic ce se afla exact la umbra unui copac. Aici, in Paris, soarele stralucea cu multa putere, iar eu, fiind nascut intr-o luna a iernii, nu suportam prea mult lumina puternica si caldura.
-Cand o sa va intoarceti voi, va fi gata masa, ma anunta Tania, mama logodnicei mele.

In timp ce priveam cerul senin, relaxandu-ma la umbra copacului, aparu Laurence intr-o rochie galbena ce ii venea pana sub genunchi, impreuna cu o geanta pe umarul drept. M-am ridicat in picioare si m-am dus la ea, zambind.
-M-ai asteptat mult, ingeras? rosti pe un ton subtire si dulce, prinzandu-ma de brat.
Incepusem sa urasc apelativele alea mai mult ca oricand, iar acum, rostite pe acel ton chiar imi provocau greata. Am zambit si de data asta, dar am facut-o discret, apoi, dupa ce am chemat un taxi ne-am urcat amandoi. Am fi luat masina familiei, insa Clinton Hudson era plecat cu ea.
M-am asezat langa sofer, iar ea s-a dus pe bancheta din spate.
-Pe Champs-Elysees , va rog, i-am spus politicos taximetristului care ne duse acolo in mai putin de jumatate de ora. Bulevardul era foarte ocupat, multi turisti vizitau locul. M-am lipit de geam si am privit socat doua persoane ce imi pareau atat de cunoscute. In timp ce taximetristul astepta la un semafor, ochii imi erau atintiti catre Kiru si Matsuro.
-Ei sunt... am soptit, ducandu-mi mana pe suprafata geamului. Intr-o fractiune de secunda am avut intentia sa ii spun soferului sa ne lase aici, dar cand tipii s-au intors, am putut observa ca nu erau ei.
Am rasuflat usurat, oprind rapid bataile inimii ce o luasera razna. Ce era cu mine? Nu mai fusesem atat de emotionat de multa vreme. Defapt, stand mai mult pe ganduri, niciodata nu simtisem acea emotie.
-S-a intamplat ceva? intreba blonda, intinzandu-se spre mine si atingandu-mi mana.
Am tresarit, apoi am dat din cap si am pregatit banii pentru sofer. I-am inmanat, apoi, in urmatoarele minute ne aflam deja pe bulevardul aglomerat.
-Intram aici, ma anunta ea fara a-mi mai astepta raspunsul, apoi disparu de langa mine si intra in incapere. Magazinul era decorat cu un albastru inchis, era spatios si inauntrul sau mirosea a lavanda.
Dupa o ora de cumparaturi la acel magazin, am mai petrecut inca doua la altele, apoi, ostenit, am decis sa luam un taxi si sa ne intoarcem spre casa. Mancarea pegatita de bucatar era deja gata, asa ca ne-am asezat cu totii la masa si am inceput sa mancam. Simteam ca sunt privit de catre Laurence, de aceea mi-am intors capul spre ea. Puteam jura ca iar avea de gand sa imi adreseze vreun apelativ, asa ca m-am incruntat imediat ce si-a desprins buzele ca sa zica ceva, aceasta inghitindu-si cuvintele.
Devenise monoton accentul francezilor, asta pentru ca eram genul de persoana ce se plictisea repede de ceva.


Stateam intins in patul cu asternuturi albe, privind ganditor tavanul. Inca o saptamana si Laurence avea sa-mi devina sotie. Incercam sa-mi alung gandurile negative din cap, caci cu siguranta as fi regretat mai tarziu daca spuneam sau actionam prost.
Chipul ei rumen, impreuna cu ochii micuti si stralucitori, buzele pline si rosi, iar parul blond si usor ondulat m-au atras... odata, insa acum nu mai simteam acelas lucru ca la inceput. Sentimentele ce se roteau inauntrul meu imi dadeau o multime de fiori neplacuti. Ma gandeam ca totul va fi bine aici cu persoana iubita, dar ramasesem foarte surprins la cat de repede se schimba lucrurile. Tot ce imi doream acum era sa imi revad verisorul, sa vorbesc cu el, sa vad cat de mult a crescut, sa imi cer scuze pentru tot ce facusem in trecut. Acum el il avea pe Kiru si sigur era fericit alaturi de el, se simtea bine, de aceea trebuia sa ii multumesc si acelui tip.
Aparentele au inselat de data asta. Credeam ca alaturi de ea imi voi petrece restul vietii, dar nu era genul meu. De abia acum realizasem.
Eram pe punctul de a intra intr-un somn adanc cand telefonul fix incepu sa sune. M-am ridicat din pat si am intins mana spre acesta.
-Buna seara! am spus policticos, asteptand sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.
Un sunet slab sau mai bine zis o voce ragusita se auzi din receptor, inganand parca pe cineva. Nu puteam sa imi dau seama daca acea persoana e de sex feminin sau masculin, era ca si cum vorbea printr-o carpa. Un val de emotii ma cuprinse imediat ce am auzit fraza:
-Vreau fata!
-Poftim?
-Fata, zise calm si serios. O vreau!

[Addeh]

-Vreau fata!
-Poftim?
-Fata, zise calm ÅŸi serios. O vreau!

O_O WTF ?! Haide omule; să nu-mi spui că-i vorba de Laurence. o.o Şi totuşi, nu ar putea fi vorba de altcineva din moment ce ea e singura fată în acest fic. Right ? :-?
Anyway, e cam bizară treaba - foarte bizară. Să fie ăla de la telefon un posibil sechestrator sau un violator ? O_O Doamne ! Na ! Uite ce fac ficurile tale si ale lui Crazy.Dyx din mine.
T___T
Acum mă gândesc numai la yaoi. o.o

Btw... Mi-a plăcut că ai povestit din punctul de vedere al lui Inaru - chiar mă întrebam când o să vină clipă să mai auzim câte ceva despre el. xD Ohh, şi văd că încă n-a putut să-l uite pe Matsu. Hmm, cred şi eu... E cam imposibil să-şi uite verişorul - doar a fost primul din viaţa lui. Iată că nu uit detaliile cele mai importante. :]]

Apropo, când am văzut numele şi poza lui Laurence, credeam că-i un băiat - mă rog, asta a fost doar când i-am văzut numele. :)) Apoi ... M-am lămurit. ^^\'
Anw, baftă multă cu următourl capitol. >:D<

[Aiwendil]

Capitol nou! :D
\"-Vreau fata!
-Poftim?
-Fata, zise calm ÅŸi serios. O vreau!\"-O,Doamne!O,Doamne!O,Doamne!Ce o sa se intample?Ce?Ce?Ce?Vreau sa aflu.Vreau capitolul urmator... [-o<
Stiam eu ca Inaru inca il vrea pe Matsuro,dar vreau sa stiu in ce fel il vrea.Mi-ar place ca cei doi sa faca dragoste si sa inceapa Matsuro sa se indragostesca de Inaru. >:) Ma bucur totusi ca Inaru regreta pentru ce a facut in trecut. :D
Astept next-ul!!!
Bye!

[Camelie.]

´ello there ^^ Nu ma asteptam la un capitol din perspectiva lui Inaru, deci m.ai surprins. Niciodata nu am crezut ca el l.a uitat cu adevarat pe Matsu si ca va putea sa.si refaca viata cu o fata, deci pot spune ca ma asteptam la asa ceva, el fiind genul de persoana care e mereu dornica de senzatii noi. Trecand peste, ne.ai lasat in suspans acolo, cu ultimele fraze. Sunt sigura ca este vorba despre Lau-chan, insa ma intreb, cine e la telefon si de ce crede ca Inaru i.o va da? Iar acum, imi trecuse prin minte o idee, nu e totul cumva o gluma din partea celor doi? (Kiru si Matsu) Orice e posibil, nu? Dar totul depinde de tine, tu esti scriitoare asa ca astept urmatorul capitol cat mai curand, acela fiind la fel ca acesta, lipsit de greseli ^^

Zbye and see ya later.

[•Fluffy]

Ti-am spus şi pe mess că scri bine şi ai multe idei suuper, de aceea nu o voi lungi aici. Nu mă pricep mai deloc să comentez ficuri, eu doar îmi fac o idee în cap, dar când e să scriu ceva parcă uit tot.
Vreau să precizez că mai întâi am citit sezonul doi apoi pe primul. Credeam că nu va fi nevoie să îl citesc, dar după ce am făcut-O mi-am dat seama că am greşit. Oricum povestea îmi place atât în primul sezon cât şi aici şi mereu există un sfârşit de capitol în care să mă laşi în suspans (mă refer şi la celălalt fic, nu numai ăsta ).
Personajul preferat este Inaru, pur şi simplu mă atrage, dar şi pe Matsuro îl prefer. Aş vrea să rămână împreună, dar oare e posibil? Încă ceva, am văzut un exces de virgule pe acolo şi nu cred că sunt toate necesare:))

[Rain]

Hmm, de cand nu am mai trecut pe la topicul asta!? Multumesc mult de comentarii, guys si din nou imi cer scuze ca ajung asa tarziu ~_~ You know, it`s summer.
Mi-a fost mai lene sa il fac cu diacritice, decat sa il scriu... dar bine ca am ajuns cu el intr-un final. Lectura placuta xD


~Capitolul 5 Vizita neasteptata~
( Matsuro )


Muzica bubuia din boxele imense agatate de tavan, iar reflectoarele iti atingeau straniu chipul palid in lumina proasta din club. Ritmul muzicii ne intrase in sange si nu ne mai puteam opri pana ce zgomotul ar fi incetat si ar fi fost liniste. In aer mainile pluteau, balansandu-se intr-o parte si-n alta dupa bassul ce se auzea in toata cladirea. Nu era un scaun ocupat sau vreo masa unde sa stea cineva. Toti erau in picioare, dansand si bucurandu-se de atmosfera minunata. Cluburile din Franta erau atat de diferite de cele de acasa, muzica parca se auzea mai tare, lumea parca era mai dinamica si luminile parca reflectau cu mai multa putere, toate menite ca sa-ti inveseleasca intreaga noapte.
Ma aflam aici de doua ore si jumatate, dansand incontinuu cu Kiru si alte persoane ce de abia le cunoscusem. Nimeni nu-mi putea intrece fratele vitreg la dans, caci se pare ca el le daduse clasa tuturor, atat pe muzica mai lenta, cat si cea plina de dinamism.
-Trebuie sa ma inveti si pe mine sa dansez asa, i-am tipat in ureche ca sa ma poata auzi, insa degeaba, trebuia sa ai plamanii de fier ca sa poti urla atat de tare incat sa te auda cineva in galagia aia.
Blondul doar dadu din cap in semn afirmativ, dar stiam prea bine ca niciunul din nou nu a inteles ce vrea sa spuna celalalt. La cata energie avea toata lumea, inainte de a porni la dans am baut cu totii aproximativ doua sticle de alcool, sau cel putin eu nu m-am intins si la a treia. Kiru spusese ca e de ajuns pentru mine cat am baut, asta daca nu vreau ca a doua zi sa imi bubuie capul si sa am ameteli toata noaptea, chiar si ziua urmatoare, ori mai rau, sa intru in coma alcoolica. I-am ascultat sfaturile caci deja incepea sa ma sperie cu spitalul lui pe care incepusem sa il detest de acum trei ani, cand avusesem o sperietura cu acea cladire.
Odata cu muzica mai lenta, trupurile fetelor si ale baietilor din cladire incepura sa se miste mai incet, pastrand ritmul din trup, maini si picioare. Ascultand mai bine , mi-am dat seama ca este cea pe care se face stripteas, binecunoscuta melodie ce se asculta aproape de inchiderea fiecarui club din Paris. Melodia aia chiar nu era de mine, asa ca am decis rapid sa ma duc spre mese, acolo unde voi astepta impreuna cu Kiru, insa, se pare ca fratele meu inca nu se oprise din dansat. L-am privit cu subinteles sa mergem la mese, insa odata ce incepuse melodia, nu l-am mai putut scote de pe ringul de dans.
Isi misca trupul cu senzualitate, pe ritmul muzicii, nelasand nicio secunda fara a dansa sau trage o gura de aer. Tinandu-si mainile pe cureaua blugilor si dand din solduri intr-un mod atat de pervers, toti au inceput sa-l priveasca curiosi, aproape oprindu-se din dansat ca sa-si duca chipurile spre el. Era aproape singurul care mai dansa, restul privindu-l la fel ca inainte. Am inceput sa-mi musc buzele si obrazul pe dinauntru, dorind sa ma duc la el si sa il opresc. Am facut cativa pasi si cand am intins mana, doua tipe la fel de inalte ca el s-au bagat si ele in dansul lui, miscandu-se la fel de pervers cum o facea si blondul.
Se frecau de trupul lui, atingandu-i unele parti ale corpului, iar Kiru, nelasandu-se mai prejos, a facut si el acelas lucru.
Continuam sa-mi musc obrazul pe dinauntru de nervi, fierband. Chiar toti se oprisera din dans si doar dadeau din maini, auzindu-se un ropot de aplauze si incurajari pentru cei trei ca sa continue. Tipele mangaiau cu varfurile degetelor umflatura din pantalonii sai, chicotind si dandu-se mult mai aproape de fratele meu. Stateam la doar cativa pasi de ei si nu ma simteam in stare sa fac nimic altceva decat sa ii privesc si sa simt cum fierb de furie.
Barbatul blond ma privi, facandu-mi scurt cu ochiul, de parca totul facea parte din planul sau. Daca incerca sa ma faca gelos, nu avea decat, oricum nu ar fi reusit.
I-am intors spatele bosumflat, ducandu-ma spre una din mese si asezandu-ma acolo pe un scaun inalt cu spatar. Incercam sa nu privesc in directia lor, dar parca o lumina foarte puternica ma facea sa ma uit acolo si-mi atragea atentia. Nu mi-a trebuit decat o secunda ca privirea sa mi se fixeze asupra lui si a modului in care danseaza. Simteam cum creste in inima sentimentul de gelozie, acel sentiment ce te otraveste atat psihic, cat si fizic.
Trupul lui se misca al naibi de bine pe ritmul muzicii aleia si nici nu-mi mai puteam lua ochii de la el. Fiind sub efectul alcoolului, nici el nu s-a oprit prea repede, insa, a doua zi sigur m-ar fi certat caci trebuia sa-l scot mai repede din clubul ala. Din pacate nu ma simteam in stare nici sa-i rostesc ceva, dar sa-l iau spre hotel?
Mi-am pus coatele pe masa si mi-am asezat obrajii in palme, incepand sa oftez. Cu siguranta el se distra mai bine decat mine, mai ales langa acele fete. Dar ce tot fac? Cum de pana acum nu am putut observa ca ele incearca sa-l cucereasca? Kiru e numai al meu.
Intr-o fractiune de secunda am impins scaunul ca sa ma pot ridica apoi, furios m-am strecurat printre multime si am ajuns in fata fratelui meu vitreg.
-Voi lupta pentru tine, am rostit putin ametit, incet, probabil nefiind auzit de nimeni.
In urmatorul moment l-am apucat de mana si l-am tras dupa mine, auzind in urma mea cum lumea incepe sa strige urat si sa ma huiduie, dar mai mult le auzeam ca niste sosote datorita muzicii. Ritmul acela se incheie imediat, DJ-ul parca citindu-mi gandurile alese o melodie mai vioaie pe care lumea incepu sa-si continue dansul agitat, uitand de incidentul dinainte. Am iesit afara din club cu barbatul ce inca-l tineam de mana, apoi, dand de acel aer rece, am inceput sa stranut.
-Mergem acasa. Uite, vezi, voi raci.
Blondul, simtindu-se probabil vinovat, scoase telefonul din buzunar si forma numarul unui taxi ce nu se lasa asteptat deloc. Odata ajuns, ne-am trantit amandoi pe bancheta din spate si am rostit adresa hotelului. Jumatate din drum a fost liniste, asta pana cand soferul a oprit la un semafor si Kiru, cu ochii rosii si aproape inchisi, ma privi usor iritat.
-N-a fost vina mea acolo.
-Bine, cum spui tu, am mormait.
Nu avea rost sa vorbesc cu el cand se afla in starea asta, deci trebuia doar sa astept pana maine dimineata. Oare as fi reusit sa dorm cu el in acelasi pat, sau i se trezeau gandaceii din creier?
-Am reusit macar sa te fac gelos?
Intrebarea lui ma facu sa tresar si sa il privesc agitat. Zambetul de pe fata lui ma sperie, insa acest sentiment trecu repede cand soferul opri masina si ne anunta ca am ajuns.
"Dumnezeule... Si eu care credeam ca ma imbat mai repede decat el."
Odata ce am ajuns pe treptele hotelului, el a asteptat in fata liftului, insa de doua zile pusesera un afis cum ca liftul era defect, iar personalul isi cerea scuze, insa promiteau ca-l vor repara repede. Am apucat balustrada si am inceput sa urc agatat de ea. Intr-adevar si eu eram ametit, dar in comparatie cu el eram mult mai treaz. M-am oprit cand nu i-am auzit pasii in urma mea, gandindu-ma ca a cazut pe trepte, insa cand am privit inapoi, el nici macar nu urcase.
-Nu vi?
-Nu. Astept liftul, a rostit buimac, facandu-mi apoi cu ochiul si incepand sa ma analizeze din cap pana in picioare.
Privirea pe care o folosea mi-a dat ceva de gandit, iar cand si-a muscat buza in acel mod pervers, m-am intors cu totul spre el, urland:
-Tu nu vei dormi cu mine in pat!
Si chiar asa, dupa douazeci de minute cand am ajuns in camera, a aparut si el, trantindu-se pe asternuturile moi. Deja imi luasem perna si ma dusesem pe canapea, impreuna cu un cearsaf. Nu stiu a cui fusese ideea sa mergem in clubul ala, dar fusese una proasta. M-am intors cu spatele la el, foindu-ma putin, apoi m-am asezat inapoi cu fata spre pat, simtindu-ma prea privit. Nu era o idee prea buna sa stau cu spatele la el atata timp cat Kiru era beat.
In timp ce el reusise sa adorma, eu ma tot foiam. Nu-mi venea a crede ca nu-i pasa de mine, ma lasa sa dorm aici pe asternutul asta incomod. Dar era mult mai bine asa decat sa stiu ca noaptea m-ar putea atinge, m-ar putea dezbraca... Inima incepuse sa-mi bata mai tare cu gandul la ce s-ar fi putut intampla intre noi mai departe. Era un sentiment placut sa-mi amintesc acele scene de acum cateva zile, insa o teama ma cuprinsese fiind doar cu gandul ca el e beat si ar putea reactiona altfel... Sa nu-i mai pese ca ma doare si sa nu se opreasca cand l-as ruga. De la dragoste am fi ajuns la viol. Era o idee inteleapta sa dorm pe canapea si ma bucura faptul ca reusisem sa gandesc mai matur.
M-am ridicat incet ca nu cumva sa provoc un sunet care l-ar fi trezit si sa dau apoi de dracu', ducandu-ma spre balcon. Era racoare, iar suvitele bretonului incepusera sa zboare rebel in bataia vantului. Ochii mi s-au umezit in scurt timp din cauza curentului rece de aer ce batea din fata. Am apucat balustrada rece in maini, tocmai acum observand ca adormisem imbracat. Probabil asta era si motivul pentru care nu puteam dormi.
Am scos telefonul din buzunar si am format un numar, asteptand sa-mi raspunda. Stiam ca el nu doarme la ora asta, sau poate ma inselam? Mi-a raspuns greu o voce ragusita, insa m-am bucurat sa-mi aud numele pronuntat de el.
-Matsuro... Ce faci la ora asta de esti treaz?
-Imi e dor de tine, am soptit, strangand mai mult balustrada in mana.
Ii auzeam respiratia in receptor in acel moment de liniste. Credeam ca va fi una eterna, insa pana la urma a rostit ceva cu greu.
-Si mie. De ce nu veniti sa ne vizitati?
-Suntem deja in Paris, am zis jucaus, incercand sa-mi astampar lacrimile ce doreau sa curga pe obrajii-mi reci.
-Cum?!
-Da, suntem deja aici, dar Kiru a refuzat sa ne intalnim pana nu s-ar fi acomodat cu accentul.
-Asta e o prostie! rosti putin nervos.
-Stiu, Inaru, dar eu vreau sa te vad acum.
-Ce s-a intamplat? ma intreba, auzindu-mi vocea cum incepe sa tremure.
Primele lacrimi incepura sa coboare pe obrajii mei uscati. Sigur era din cauza frigului de aici. In comparatie cu zilele, noptile erau mult prea racoroase.
-Nimic. E doar frig aici. Atata tot.
-Uite, o sa-ti trimit adresa maine dimineata, acum e prea tarziu si imi e teama ca nu vei tine minte, chicoti, auzind cum si el se fosneste in pat. De abia astept sa te vad.
Dupa cateva urari de noapte buna, am inchis telefonul si l-am bagat inapoi la locul sau, in buzunar. Stelele parca straluceau cu mai multa putere acum si, la fel ca si ele, si eu eram vesel. Piscina se vedea foarte bine de la etajul nostru, doar ca era pustie, insa apa sclipea miraculos cu ajutorul imaginii lunii. Totul era foarte melancolic.
M-am agatat mai bine de balustrada cand am simtit un aer cald in ceafa. Doua brate puternice s-au asezat peste umerii mei si m-au luat in brate, iar umbra trupului din spatele meu am putut-o observa cu coada ochiului. O pereche de buze reci se asezara pe portiunea dezvelita a umarului meu, sarutandu-l scurt, apoi urca spre ureche si-mi sopti.
-Te rog, culca-te cu mine in pat.
-Kiru... am murmurat, simtindu-i mainile reci cum ma trag mai aproape de el.

[Camelie.]

Uuu, in sfarsit ai adus capitolul. Ma bad, am uitat sa salut x.x `Ello, ma friend ;x Anyway, cum ziceam, ma bucur ca ai adus in cele din urma capitolul. Mi.a placut momentul de gelozie al lui Matsuro, desi ma gandeam ca in loc sa.l scoata de acolo ar fi inceput sa danseze cu el pe acele ritmuri, yammy. Insa si asa e bine. Oricum, intr.un fel mi se pare o copilarie din partea lui felul in care s.a comportat cu Kiru, desi blondul nu trebuia sa consume atat alcool. Anyway, conversatia celor doi aka Matsu si Inaru, este interesanta, sa zicem, mai ales partea cu "imi e dor de tine". Si mai mult, imi place cum ai incheiat capitolul, eram sigura ca blondul va merge dupa Matsu.
Dar, terminand cu asta, ai avut o greseala ("admosfera" - atmosfera), iar in rest totul este impecabil, cred, defapt alte greseli nu am mai vazut. In orice caz, imi place cum imbini modurile de expunere si titlurile date capiturilor ;x este mai interesant asa decat sa pui doar numarul. Anyway, sper sa aduci cat mai repede cu putinta nextul si pana atunci imi trimit puterea tie (Huss huss putere, huss huss putere : )) ).

Zbye and see ya later ;x

[Rain]

Mersi de comm, ma' dear. Well, o sa corectez imediat greseala, asta daca o gasesc. *blush* Defapt nu mai voiam sa pun nume la capitole, pentru ca mai gandeam in plus :)) hehe ^^" Dar daca asa am pus in primul sezon, trebuia sa fac la fel si aici. Mie una capitolul nu mi s-a parut prea reusit, voiam sa descriu mai bine, maybe next time. :)

[Addeh]

Hmmm, şi i-a uite ce ofertă încântătoare îi face Kiru lui Matsuro. Mai bine de-atât nici că se putea <3 Acum depinde numai şi numai de fratele mai mic, să-l refuze sau să-i accepte oferta ? :> Interesting. Really now xD

Ştii ce mi-a captat atenţia cel mai mult ? Telefonul din timpul nopţii. Yea' ya know now... Convorbirea dintre Inaru şi Matsuro mi s-a părut foarte dubioasă. Părea ca şi cum în tot acest timp au ţinut legătura or smth like this. Mă duce cu gândul la ceva dragoste secretă sau interzisă :-? Hmm, chiar bizar. Poate că plănuieşti tu ceva mare pe aici * laughs *