Angel tears

[gothic_yumi]

heya guyz ;))... intr-un sfarsit am reusit sa postez nextul :P... >.< umm l-am us asatarziu pentru ca mi-au aparut multe pe cap .. plus ca am mers si in tabara deci ..sry ..sper sa va placa :d



~CAPITOLUL III~
It’s real

~ Ding –dong~
Trezită la realitate dintr-un coşmar ce cu siguranţă va continua de fiecare dată când voi păşi departe în lumea viselor , pornesc repede pentru ai deschide uşa prietenei mele Sonia. Înainte să retrăiesc întâlnirea cu tipul misterios prietena mea m-a informat că avea să doarmă la mine în această seară.Aprind luminile deoarece întunericul se făcea simţit, iar după încă câteva insistări disperate de bătăi în uşă deschid .Sonia stătea în pragul uşii abia ţinându-se pe picioare. Părea ameţită.
- Cât trebuie să bat la afurista asta de uşă ca să mă deschizi? spune ea pe un ton amuzant, deformat de la bautură.
- Iar ai baut? Nu te înveţi minte niciodată? o întreb eu exasperată uitându-mă la faţa ei palidă. Arăta aşa distrusă . Nu mă mir dacă în clipa aceasta aflu că s-a şi drogat.
În loc de raspus Sonia păşeşte înăuntru aproape prăbuşindu-se şi se târăşte ţinându-se de pereţi pentru a ajunge în camera mea. Eu o privesc amuzată şi totuşi cu milă văzând că o persoană poate ajunge într-un asemenea hal. Încet , încet ajunge în cameră şi se trânteşte pe pat.
Totuşi , în ciuda amuzamentului meu , un val de durere am simţit plimbându-mise prin corp , reuşind să-mi şteargă de pe faţă orice zâmbet. Din instinct mi-am îndreptat privirea către umăr. Acolo am descoperit cauza acestei dureri chinuitoare. Dintr-o pată de sânge vişinie am zărit curgându-mi pe pielea catifelată siroaie de picături trandafirii. Acestea mi se prelingeau pe braţ în jos murdărindu-mi covorul holului de culoare albă. Speriată , am fugit în baie dând drumu la apă rece pentru a-mi curaţa lichidul vital aproape închegat. Apa , parcă de gheaţă, îmi lovea puternic rana, datorită persiunii mari ce o avea , făcându-mă să tresar. „ Nu se poate !” am gândit eu speriată. După ce mi-am curăţat sângele am descoperit forma rănii. O cruce – deajuns pentru a-mi înfige în braţ două lovituri adânci de pumnal. „ La naiba ! Nu pot să cred că de data aceasta rana e reală! E imposibil!” Mă dezinfectez repede , agitată, si îmi pun peste rană un pansament pentru a nu o lăsa să se infecteze. Deşi încă mă durea speram că mă voi obişnui cu acest sentiment încet , încet. Îngrijorată pentru Sonia m-am îndreptat în camera mea cu paşi repezi.
- Sonia? Cum te... am împietrit. Cuvintele nu-mi mai puteau ieşi pe gură. Ochii mei albaştrii mari erau aţintiţi pe patul meu. Sonia zăcea acolo într-o baltă roşiatică. M-am apropiat. Corpul nu mi se mai putea opri din tremurat. Am înaintat câţiva paşi pentru ca apoi să mă opresc paralizată. Vedeam prea detaliat această oroare. Capul Soniei era desprins de corp. Avea faţa mai palidă decât deobicei, semănând cu varul. Ochii ei ciocolatii priveau în gol lăsândsă-i să curgă pe obraji lacrimi proaspete ,cristaline. Expresia chipului ei îmi sfâşia inima, era plină de regret ,era chinuită. De la şoc probabil că toate lacrimile mi-au secat deoarece nu mai pot lăsa nici măcar o umbră de-a lor sa-mi inunde faţa. În ciuda caracterului ei câte o dată stricat din cauza prostiilor care-i vin în minte şi pe care le aplică de nota 10 , Sonia pentru mine este ca o soră.M-am dat câţiva paşi în spate tulburată de ce-mi vedeau ochii. Inima a început să-mi bată cu putere când o mână puternică de bărbat ma prins de gură. În ceafă am simţit respiraţia caldă si sacadată a lui. Era el din nou.
- Nu te speria! Dacă vei fi fetiţă cuminte nu vei ajunge şi tu aşa! am auzit aceste vorbe şoptite de el , de parcă ar fi fost nu ştiu ce declaraţie de dragoste. Furioasă din cale afară am vrut să-i spun vreo două dar cuvintele mi-au rămas pe limbă din cauza unui cuţit , destul de ascuţit îndreptat spre gâtul meu . Am înghiţit în sec. Puteam să mi-l imaginez cu un zâmbet ,caracteristic lui, satisfăcut de întreaga situaţie. După ce acesta a dispărut lăsând în urma lui doar atingerea pieptului său pe spatele meu , am simţit cum picioarele mi se înmoaie şi fiind slăbită am căzut lovindu-mă de podea.
După câteva încercări eşuate de a-mi deschide pleoapele am resuşit treptat să mă acomodez cu lumina becului. Simt cum durerea îmi străbate corpul dintr-o dată.Parcă din mine orice fărămă de vitalitate vroia să se scurgă afară , lsăndu-mă slăbită . În acest moment mă întreb dacă îl voi mai vedea, daca acesta este iar un joc de-al lui gata să-mi provoace fiori şi să-mi strapungă inima cu violenţă. Când mintea mi se opreşte la el inima începe să o ia razna. „ Imi este oare chiar aşa frică de el?” Sunt mirată de mine însumi deoarece am simţit gustul fricii de multe ori însă spre deosebire de acum nu am mai avut nici o data o dorinţă aşa arzătoare de a da faţă în faţă cu pericolul , de a fi aproape de teroare , de a-i simţii fiecare atingere cuprinsă de umbră îmbrăţişându-mă. Îmi scutur capul şi odată cu acest gest îmi alung orice gând în care să fie şi el. M-am ridicat în capul oaselor şi mi-am învârtit privirea prin cameră ca să desluşesc locul în care sunt , şi anume baia mea. În acel moment din instinct mi-am îndreptat din nou privirea asupra ranii sperând că a dispărut şi că tot ce am simţit până atunci a fost doar o iluzie, însă aceasta era acoperită cu o bucată albă de pânză , lasând să se vadă doar o pată roşie îmbibată în aceasta. În acest moment memoria nu prea mă ajuta să-mi amintesc tot ce s-a întâmplat în această seară , parcă anumite lucruri îmi erau în ceaţă , dar după câteva minute amintirile mi s-au revarsat în mine făcându-mă să tresar.Gândurile mi s-au îndreptat spre o singură persoana- Sonia. Am sărit în picioare, grăbindu-mă în camera mea . M-am îndreptat spre pat cu inima galopând aşteptând să găsesc în patul meu acea scenă terifiantă. Spre fericirea mea Sonia dormea liniştită. „ Presupun că am leşinat din cauza şocului şi am intrat din nou în jocu lui prostesc , deşi mi se pare foarte ciudat - niciodată nu mă vizita de două ori în douăzeci şi patru de ore.” Nu pot să descriu prin cuvinte fericirea care m-a lovit caând am vazuto pe prietena mea teafară.
M-am întins lângă ea, iar lacrimi transparente , de bucurie au inceput să-mi izvorască din ochii de culoarea cerului. Zâmbeam în sinea mea , urmărindu-i somnul dulce.
La un moment dat şi-a deschis ochii , privindu-mă insistent fără să înţeleagă sau măcar să ştie prin ce am trecut. Şi-a întins mâna catifelată , atingându-mi orbrazul.Inima a început sâ-mi bată tare dar nu de frică. Aveam doar un sentiment ciudat pe care nu puteam să-l înţeleg –nu încă. M-a luat prin surprindere atingându-mi fin buzele mele de ale ei printr-un sărut scurt , dar totuşi plin de dragoste- o dragoste nefirească. Un val de căldură mi-a inundat corpul. Inima continuă să-mi bată nebuneşte , gata să-mi sară din piept. Apoi, am făcut un lucru ciudat – fără să mă gândesc m-am lăsat condusă de dorinţă deoarece raţiunea îmi era scufundată în plăcere.Când i-am simţit buzele moi sărutându-mi gâtul şi respiraţia caldă alintându-l am simţit fiori de pasiune ce îmi faceau corpul să tremure.
„ Ce este această dorinţă nebună? Această pasiune pătimaşă? Este doar în mintea mea?”
Deşi habar n-am cum am gasit o fărâmă de raţiune, cu acea bucăţică am stins focul din înăuntrul meu. Am căzut pradă gândurilor mele şi nu mi-am dat seama că şi eu şi Sonia eram goale . Am simţit scânteia dintre noi. Atingerea corpurilor noastre m-a facut să tresar. Ştiam că dacă nu mă opresc acum atunci voi ceda. Am dat-o jos de pe mine pe Sonia îndemnând-o să se culce:
-Dormi! Beţia ţi s-a urcat la cap! Am spus eu cu un glas tremurat. „ Da asta trebuie să fie ! La naiba ! Nu o voi mai lasa să bea!”Spre surprinderea mea ea chiar m-a ascultat. Şi-a pus capul pe pernă , trăgând plapuma peste ea. Nici nu vroiam să ştiu cum de am ajuns dezbrăcată şi m-am grăbit să-mi trag pe mine rochia neagră cu bretele din dantelă care zăcea pe covorul camerei mele. Ridicăndu-mă şi caătându-mi telefenul pentru a vedea ora am rămas surprinsă de cât de repede a trecut timpul – era ora 5:30.
Pentru că eram prea şocată de tot ce s-a întâmplat mai devreme şi pentru că după atâta spaimă somnul nu mă mai întâmpina am decis să urmez ritualul pe care mi-l facea mama biologică când îmi era prea frică să adorm. „ Mama! Doamne, ce dor îmi e de ea!” gândurile mi se învârteau în jurul acelei persoane aproape necunoscută mie . Am început să simt melancolie şi regret. Nu-mi mai aminteam nimic de mama mea adevărată de când am înplinit cinci ani. Tot ce ştiu este că a disparut brusc din viaţa mea într-o zi. Tata şi-a refăcut viaţa cu cea căreia îi spun acum „mamă”. Nici o dată nu am avut curajul să-l întreb ce s-a întâmplat cu adevărat sau de ce ea m-a părăsit. Deşi încă mă chinuie că nu ştiu adevărul , am învăţat să trăiesc fiind conştientă că persoanele care chiar mă iubesc sunt alături de mine. Într-un sfârşit am ajuns la concluzia că „ adevarata mamă” este cea care m-a îngrijit de-a lungul a multor ani , care m-a învăţat ce e bine şi ce e rau şi care ştiu sigur că nu m-ar abandona. Simţind cum inima începe să-mi fie străpunsă de durere m-am îndreptat spre bucătărie , hotărâtă să-mi urmez planul.
Mi-am preparat o cana de cacao cu lapte şi m-am îndreptat în sufragerie, luând telecomanda de pe masuţa mică ,transparentă , brodată pe colţuri cu un semn vechi ce aparţinea familiei mele de secole – o cruce imbrăţişată de doi trandafiri roşii- şi am început să butonez. Într-un sfârşit am dat de ceea ce căutam- desene cu Tom şi Jerry. Poate părea un pic ciudat ca o tipă de douăzeci şi unu de ani să stea noaptea cu cacao în mână şi să se uite la desene, dar cam asta e tot ce-mi amintesc că făcem împreună cu mama biologică.
După câteva serii de lovituri între cei doi mascărici şi o porţie de râsete din patea mea am auzit urme de paşi. Era să-mi scap paharul cu cacao din mână când am vazut-o pe Sonia doar in costumul Evei oprindu-se în dreptul meu şi blocându-mi privirea spre TV. Nu cred că-şi dadea seama ca este complet dezbrăcată.
- Bună ! Nici tu nu ai somn? mă întreabă ea , zâmbindu-mi. Eu nu ştiam ce să-i răspund. Stăteam şi o priveam nedumerită.
- Hei! De ce te uiţi aşa la mine de parcă ai fi vazut vreo fantomă? Sau am ceva pe faţă? a început Sonia să se agite şi văzând că din nou nu am raspuns s-a îndreptat în fugă spre baie. Nu am putut să mă abţin să nu rând. Nu ştiam exact ce mi se părea mai amuzant : faptul că nu ştia ce s-a întâmplat sau reacţia ei. În cele din urmă m-am dus după ea şi am încercat să-i ofer cel mai cald zâmbet posibil.
- îţi mai aminteşti ceva de aseară? am întrebat-o eu încă zâmbind.Sonia a dat din cap în semn negativ.
- Ştiu doar că am venit la tine , apoi nu-mi mai amintesc nimic. Dar de ce, pentru numele lui Dumnezeu , sunt dezbrăcată?
- Erai prea beată şi ai început delirezi. am raspuns sec căutând să nu-i dau mai multe detalii despre ce s-a întmplat cu adevărat. Spre fericirea mea ea nu a mai întrebat nimic şi şi-a îndreptat privirea către ceas- 7:30 .
- La naiba ! a început ea . O să întârziem la facultate dacă nu ne grăbim!
Am facut ochi mari mirată să aud aşa ceva din partea ei. De doi ani , de când am început să fim colege la facutatea de psihologie, nu am auzit-o vreodată să spună că vrea cu adevarat să meargă la şcoală. Am privit-o nedumerită în continuare aşteptând vre-un răspuns din partea ei. Ea părea foarte satisfăcută- zâmbea. Era ca un copil , părea mândră că ştie un secret pe care nimeni altcineva nu il ştia şi era entuziasmată de al transmite şi celorlalţi.
- Avem un nou prfesor ! mi-a spus ea facându-mi cu ochiul. Şi am auzit că e unul tânăr şi drăguţ! părea farte încântata de aceasta nouă ştire mai ales ca aproape pe toată suprafaţa creierului ei stă scris cu litere mari „ Băieţi!”
- Hai ! îmbracăte! Îmi spuse ea în timp ce se îndrepta în camera mea . Ah ,pot să-mi împrumuţi nişte haine ? Ale mele miros a alcool ! Mi-am dat ochii peste cap exasperată şi i-am zâmbit ştregăreşte dând din cap în semn afirmativ.
După ce mi-am luat un tricou negru cu un scris mare alb „ Sex , drugs and rock ‚n roll!” şi o pereche de blugi de culoare închisă m-am îndreptat spre baie pentru a mă spăla pe dinţi şi pentru a mă machia la fel de gothic ca deobicei.
Eu nu puneam mare preţ pe îmbrăcămintea „sexy” sau „la modă” , însă Sonia era dferită şi hainele mele toate în culori subre nu a împiedicat-o să-şi gasească o ţinută provocatoare – o pereche de pantaloni scurti de blugi si un maieu negru ce ii scotea pieptu în evidenţă. După ce s-a aranjat şi prietena mea ne-am îndreptat în bucătărie pentru a mânca însă timpul nu ne permitea . „ La maiba ! Iar nu a timp să mânânc! „ Indignată de acest lucru mi-am luat repede geanta neagră pe un umar şi m-am încălţat cu o pereche de converşi de culoare albă. În câteva minute am fost gata de plecare.
Drumul până la facultate mi s-a parut foarte lung datorită faptului că între mine si Sonia sa lăsat o linişte apăsătoare. Când am ajuns în faţa clădirii mare mi-a fost mirarea să constat că nici un student nu se afla prin curte. Era o linişte sumbră , care mă neliniştea.Fără să fac niciun comentariu am urmat-o pe Sonia înauntru. Sala în care se desfaşurau orele de curs era la parter a treia uşă pe stânga. Când am auzit voci stridente şi râsetepe coridor am reuşit să ma relaxez.”Se pare că până la urmă nu a dat moartea şi pe aici.” Spre norocul nostru , când am ajuns în sală profesorul nu era înăuntru şi considerând că avea să apară în orice minut am ocupat repede două locuri apropiate care au mai rămas libere. Şi chiar în acel minut s-a întâmplat ceva cu adevărat bizar. În acea zi coşmarurile mele au devenit realitate.
În încăpere a întrat un barbat. Era înalt , graţios , subţire. Avea trăsături bine conturate de fumuseţe.Părul brunet de abanos era dezmierdat de razele soarelui ce treceau cu uşurinţă pprin sticla transparentă a geamului. Ochii aceia albaştrii atât de familiari se opreau la fiecare persoană în parte , parcă căutând pe cineva anume, iar când aceştia s-au îndreptat spre mine , am avut impresia că cerul avea să cadă peste mine. Însă în loc de sete de sânge , ochii lui , transmiteau, mai degrabă tristeţe , dezamăgire. Mă întrebam dacă nu cumva mi s-a părut ceea ce tocmai am văzut deoarece acea expresie a fost alungată de un zâmbet. Un zâmbet... Ei bine nu mai aveam de gând să-i admir chipul . Acest fapt se datora şi din cauză că frica m-a cuprins , dar şi din cauză că poate voi ceda nervos şi voi sari la gâtul lui după toate ce s-au întâmplat , după tot ce m-a făcut să îndur.
- Bună! Eu sunt Cristian Swing . vocea lui , acum blândă a reuşit să readucă tacerea pe buzele colegilor mei – ceea ce credeţi-mă se întâmpla foarte rar- şi toate capetele s-au îndreptat spre el. Eu însă , simţind cum şiroaie de lacrimi dau să-mi izvorască din ochi , o iau la fugă pe lăngă el închizând uşa zgomotos în urma mea.