Anelise

[Miss Serenity]

Capitolul 2


Nu aveam pentru ce sa-mi fac griji. Tipul era un idiot daca avea impresia ca voi da doi bani pe "glumita" lui. In definitiv doar el a pierdut. Pot gasi barbati ca el la tot pasul, eu sunt putin mai greu de obtinut. Genul ala, la care aspiri toata viata si ai o singura sansa, iar daca ai pierdut-o pufff. Totul se transforma in fum si iluzii desarte. Cei drept se terminase cam repede. Ma asteptam sa tina mai mult, la urma urmei a lasat impresia ca si daca ar fi o joaca, joaca asta nu s-ar rezuma la o seara.
Nu stiu cat mi-am batut capul intorcand problema asta pe toate partile, dar retin ca deja ajunsesem acasa. Spre fericirea mea azi eram singura. Poate doar Gertrudis mai era prin casa incercand sa rearanjeze lucrurile inca o data si inca o data pana cand totul avea sa fie perfect. Imi placea de ea ca nu vorbea mai mult decat trebuie si atunci cand o facea trebuia sa fie doar intrebata. Plus ca ne tinea casa impecabila.
M-a privit mai mult ca sigur cand am intrat in casa, stia ca trebuie sa fiu la scoala. Dar pentru binele ei stia cand sa taca. Iar acum a tacut. Asta sau se alegea cu o scadere drastica din salariu mai ales ca ai mei erau plecati iar in State iar eu dispuneam de tot dupa bunul plac.
-Gertrudis, adu-mi te rog o salata de fructe pe terasa, o limonada si pregateste piscina. Ah si sa nu uit, vreau sa imi pregatesti totul pentru diseara. Am o petrecere exclusiva si trebuie sa arat impecabil.
Nu trebuia sa raspunda si nici nu aveam pretentia. Stiam ca oricum va face ceea ce ii spun, iar eu eram mult prea plictisita sa intretin o conversatie cu servitoarea. Vroiam doar sa ma bucur de salata mea de fructe si de o dupamiaza splendida la piscina. Perfect!
Ziua a trecut repede. Apucasem sa ma relaxez suficient cat sa nu fiu obosita toata noaptea. Era deja ora zece cand am inceput sa ma aranjez. Asta era singurul lucru pe care adoram sa il fac singura. Nu aveam incredere in nimeni cand venea vorba de machiajul, parul sau hainele mele. Eu stiam cel mai bine ce mi se potriveste, iar in seara asta... ce pot sa spun. Eram un succes.
Am ajuns relativ repede si cred ca era aproape miezul noptii, dar oare nu asa si trebuia sa fie? Nici o persoana importanta nu ajunge prima la un eveniment. Cei ce conteaza se lasa intotdeauna asteptati.
Salonul era imens si ce imi placea si mai tare era piscina interioara din camera alaturata, dar spre dezamagirea mea, gazda inchiriase doar sala festiva... nu si piscina.
Lumina era perfecta, nici prea puternica dar nici obscura. Imi invaluia buclele negre intr-o aureola misterioasa, ce atrageau instantaneu privirile tuturor. Asta sau poate ca adevaratul efect il produsese rochia mea. Era exact cum imi placea, cum ma avantaja. Scurta, mulata, aurie si bineinteles un decolteu generos. Tinuta care imi evidentia toate calitatile, caci fara modestie puteam sa dau usor clasa tuturor vedetelor acelea sterse din revistele Playboy.
A fost suficient sa apar pentru a ma face remarcata, caci inainte sa apuc sa salut pe cineva, o mana puternica imi inlantui mijlocul tragandu-ma aproape de el si soptindu-mi la ureche.
-Arati divin in seara asta.
Recunoscusem tonul acela adorbail care avea in el toate nuantele interzise si care era o placere pentru urechile mele. Respiratia calda imi atingea usor lobul urechii trimitandu-mi fiori pe sirea spinarii, dar preferam calmul racoritor in locul acelei senzatii de toropeala interioara. M-am intors usor cu fata catre el si mi-am pus mainile in jurul gatului sau potrivindu-mi cuvintele asa cum stiam ca ii place sa le auda mai mult.
-Charles, doar in seara asta?
Il priveam insinuant pe sub gene, stiam ce efect avea asupra lui si stiam ca in acele momente se ivise o ocazie pe care o asteptam de mult timp. Ah da, Charles Renson, unul din cei mai bogati tipi din zona as putea spune. Chiar mai bogat decat mine si asta spunea multe. Il cunoscusem prima data la o petrecere, un majorat al unei prietene, acum doi ani. Mi se paruse incantator, divin, intangibil.
Pe vremea aia eram doar o pustoaica, aere de vedeta, necunoscuta de nimeni. Muream de invidie privindu-le pe toate tipele alea agatate de gatul lui. Incercasem mult timp sa ii atrag atentia dar se parea ca tot ce obtinusem fusesera doar comentarii de genul "Esti foarte draguta pentru varsta ta" sau "Arati destul de bine mai fetito, ai grija ce faci cu asta". Dupa care evident il pierdeam din vizor iar el se intorcea la fetele lui. L-am adorat din umbra si mi-am jurat ca intr-o zi un astfel de barbat voi avea si eu, pana la urma aveam tot ce-mi doream, bani, faima, reputatie, un sir interminabil de adoratori... cred ca in sfarsit venise vremea si pentru piesa de rezistenta.
Dar se parea ca gandurile lui nu erau intru totul de acord cu ale mele caci in loc de raspuns imi afisa un zambet nevinovat si se departa usor de mine reluandu-si locul la una din mese.
Ma ardea limba sa il intreb de ce bate in retragere dar chiar atunci una din blondele acelea de la masa -a carei prezenta nici nu apucasem sa o memorez- mi-a luat-o inainte. S-a ridicat foarte frumos de pe scaun si s-a asezat in bratele lui, iar din cate am observat lui i-a provocat o placere enorma, caci nu a durat prea mult ca acesta sa isi strecoare o mana prin parul ei tragand-o cat mai aproape de el, in timp ce cu cealalta mana ii inlantuia mijlocul in acelasi mod patimas in care o facuse si cu mine cu doar cateva secunde in urma. Sarutul lui dominator isi pusese amprenta pe intreaga ei faptura caci geamatul ei de placere ajunse pana la urechile mele.
Pierdusem o lupta... se parea ca Charles avea deja seara asigurata, iar eu eram inca o pustoaica frumoasa in ochii lui, genul acela de fata pe care o admiri si apoi treci mai departe la una care "stie meserie".
Dar seara era abia la inceput si stiam cat de multe pot schimba cateva pahare cu whisky.
-Ane?
Super, una din prietenele mele de la cafenea. Oare de ce nu o observasem pana acum? Stiu... nu era importanta. Dar aveam nevoie de o companie asa ca, de ce nu?
Mi-am reluat zambetul dintotdeauna si m-am apropiat de ea.
-Karla!
Bineinteles, schimburi de pupici, complimente despre haine si toate cele si da! Whisky!
Cred ca eram deja pe la al treilea pahar, iar muzica ma facea sa ma simt in largul meu, cand am realizat ca tot eram intrebata ceva. Ah da...era Karla care nu intelegeam prea bine ce vroia.
-Deci?
-Deci ce?
-Ahh... nu mai urmarit. Era exasperata ca trebuia sa o ia de la capat dar mie nu-mi pasa si cred ca si ea stia destul de bine asta. Sau poate ca avea sa afle in curand.
-Azi la cafenea. Erai cam ravasita.
-Intradevar?
-Da!
-Nu retin...
Nu glumeam, chiar aveam un lapsus in acele momente... dar da. Parca retin si eu ca fusesem putin agitata, numai ca motivul nu mi-l aminteam prea bine.
-Imi pare rau dar chiar nu-mi sta gandul la asta. Habar nu am ce oi fi avut. important este ca sunt aici si ma distrez... si se anunta a fi o seara mare.
M-am lasat pe spate savurand momentul de glorie din mintea mea dar am fost intrerupta brutal de prietena mea care se ridica de pe scaun si se aseza in bratele mele.
-Hai spune-mi Ane, cunosc privirea asta.
Si eu o cunosteam pe a ei. Era beata. Nu retin ca bause decat vreo patru pahare cu mine, dar cine stie de cand era aici? Si ce ma interesa pe mine?
-Am ganduri mari in seara asta draga mea.
Am prins-o de mijloc si am privit-o insinuant. Stiam ca adora jocurile astea, mai ales la un pahar si speram ca nu o sa mai continue cu intergoatoriul. Si se pare ca intr-un fel mi-a indeplinit dorinta.
-Ahaaa... ai asteptari ceva de genul?
Si inainte sa apuc sa mai scot inca un sunet mi-a cuprins fata in maini si s-a apropiat de mine. Buzele ei erau moi, carnoase, aproape ca te rugau sa musti din ele, sa le sugi si sa le musti iar si iar, dar senzatia era prea greu de urmarit caci limba ei violenta isi facea treaba impecabil. Nu era primul sarut pe care Karla binevoia sa mi-l ofere cadou inainte de o reusita. Si ce pot sa spun, intotdeauna functiona. Caci ma simteam incurajata. As fi mintit sa spun ca nu ma simteam bine, ea chiar stia ce face. Nu era de mirare ca prietenul ei trecea peste toate infidelitatile pentru a ramane langa ea, iar jocurile astea intre fete il incitau si mai tare pe el, astfel ca inainte sa apuc sa ma simt prea bine cineva o indeparta pe Karla de langa mine "luand-o in posesia lui".
Era normal ca Dave sa intervina asa, ca doar astfel de saruturi trebuiau sa ramana doar pentru el, dar stiu ca nu se supara daca generoasa Karla imi mai facea si mie cate unul cadou... asa de incurajare.
Scena asta ne-a adus cativa admiratori si cateva urale si ce pot sa spun. Ma simteam bine. Mai ales ca eram in centru atentiei. Zambeam frenetic tuturor, dar privirea mea se opri la o singura persoana care parea sa nu observe micul nostru spectacol. Asta pentru ca si el avea propriul lui spectacol privat, din cate se putea observa, caci se mutase cu blonda lui pe canapea pentru mai mult confort, iar acum fata lui era cu totul adancita in sanii imensi pe care tipa ii oferea cu placere.
"Tarfa!"