An i for an i [yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Mi-am permis sa scriu mai mult decat mi-a fost cerut. Doar pentru ca degetele mele puteau urma un curs fluent, din sinapse, alaturi de literele ce cadeau grele, haotic, pe birou, pe covor, putin langa geam, ca praful. Mi-am permis atunci sa schimb un alineat pentru a nu trage ideea de cealalalta parte a mintii mele. Asemeni unei insule, creierul meu se fragmenta permitandu-mi sa cresc o idee, sau poate doua, pe partea sa vulgara. Aud usa. Liniste. Propozitii scurte, incercand sa le termin rapid pentru ca privirea din spate sa nu observe punctul. Aveam dreptate, mama. Click pe Minimize si restul sunt tipete.
- As fi vrut sa am o fata, poate semana cu mine. Uite ce e la tine in sifonier, nu te-ai plictisit sa iti spun in fiecare zi asta?
- Nu, raspund, aruncandu-mi ochii pe prima pagina de internet pe care o aveam deschisa.
Detalii.
Iese la fel de repede cum intra. Mama deja stie, tata banuieste, da, parinti intelegatori cu orientrea mea sexuala. Ma ridic de pe scaun putin deranjat de scartait. Sa imi iau unul nou, cand oi avea bani. In ultimul timp nu am reusit sa lucrez nicaieri, mai castig asa, eventual, din articolele pe care le scriu, dar de multe ori fac munca de caritate. Vibreaza telefonul. Matei, un prieten mai indepartat pe care l-am cunoscut intr-un bar acum cateva luni. Nu obisnuiesc sa ma duc prin baruri, inca nu am implinit optsprezece ani, asa ca oamenii sunt destul de stricti pe aici. Deschid sifonierul, un hanorac, pantaloni, ca de obicei. Ies afara, casa asta deja parca are pereti din sticla. In ultimul timp, de cand mi-am dat seama de orientarea mea sexuala, am impresia ca toti ma privesc incepand de la vecini, la femei, barbati, copii, cativa cocalari de la coltul strazii, toti imi imping trupul cu privirea, indepartandu-ma. Am ajuns asa paranoia incat am tendinta sa imi iau numai haine care ma banalizeaza. Eh si?
Atunci cand umblu pe strazi alaturi de simpli amici ma simt atat de ciudat daca fac acele batai pe umeri sau acele imbratisari barbatesti, doar pentru ca eu constientizez ceea ce sunt si am impresia ca in ochii celorlalti apar ca un ciudat. Mi-e greu … Oamenii reprezinta un idealism singur si greu de atins pentru mine, vreau sa fiu om.
Il vad pe Matei facandu-mi cu mana si ma grabesc catre el, accelerandu-mi mersul deja putin schimbat. Imi zambeste si ma prinde de umar, imbratisandu-ma. Ciudat - baiatul asta a avut intotdeauna un presentiment in legatura cu starea mea spirituala, si vreau sa spun ca de multe ori, de atat de multe ori, ma face sa ma descarc intr-o maniera mult mai eficienta. Ce caut in societatea asta? De ce m-am nascut aici, vreau sa plec, sa dispar, sa uit, vreau sa ma lovesc la cap si sa uit tot ce se intampla cu mine. As putea sa o fac, dar intotdeauna ma simt vinovat pentru ceva. Sunt prea sensibil, si multi se indeparteaza de mine pentru asta.
Am avut un prieten acum ceva timp. L-am iubit, de fapt a fost prima persoana pe care am iubit-o. De ce nu ne da nimeni voie sa ne alegem sentimentele? Nu l-am inteles, poate din vina mea, poate a lui, totul s-a rupt brusc dupa cateva luni. Depresii. Alcool. Alti prieteni. Alte impresii. Eram terminat. Si stiti ce durea atat de tare? Nu faptul ca l-am pierdut, ci ca nu am fost in stare sa il pastrez, ca l-am pasat ca pe o minge de tenis asteptand sa se intoarca la mine. Se pare ca a trecut de teren, poate peste gard, putin prea departe de lumea mea. Doar putin, pentru ca inca il mai zaresc, inca intalnirile cu el imi dau fiori in tot trupul, imi accelereaza pulsul, ma fac sa capat acea greata care imi zguduie stomacl.
Imi aduc aminte de niste versuri, de melodii care imi trec aleatorie prin creier ca niste prototipi lungi. Ma simt drogat de atat de multe lucruri, incat nu mai stiu cum sa ametesc.

It’s so loud, inside my head
With words that I should have said
As I drown in my regret
I can’t take back
The words I never said.

Revenind la Matei, caci vom ajunge in curand si la prietenul despre care spuneam mai sus, m-a invitat sa dorm la el peste noapte. Am acceptat, iar ciudat a fost ca nu mi-au trebuit ca inainte prea multe minute pentru a ma decide. Probabil Matei reprezinta refugiul care m-a facut sa rezist atator lucruri.
Am acceptat pentru ca aveam nevoie de el, de bratele lui, de glumele lui, vroiam sa uit, sa evadez, iar el era mai mult decat imi trebuia pentru a disparea din lume. Matei sta pe undeva prin Drumul Taberei, langa o buna amica de a mea. 173 cateva statii, pe care le-am parcurs in liniste, cu genunchii lipiti unul de altul, privind amandoi spre bara metalica, portocalie, din fata. Nu aveam ce sa ne spunem, de obicei asta ne erau clipele, in liniste, inchise in noi. Am intrat in apartamentul lui, obisnuit deja de acele saptamani in care parintii lui plecau cu zilele, iar eu dormeam nopti in sir la el. Prima noapte statusem si vorbisem pana cand adormiseram amandoi, a doua la fel, dar din a treia noapte am inceput cu diferite atingeri, initial evazive, apoi din ce in ce mai evidente. Peste o saptamana am facut sex. Si mi-a placut, nu cred ca am simtit vreodata ceva mai intens de felul acela de a ma descarca.
Il aud strigandu-ma si il urmez catre dormitor, asezandu-ma in pat langa el. Ma priveste si isi impinge trupul catre mine, deranjand cuvertura. Eu imi apropii chipul, inclinandu-l si imi apas buzele de ale sale, indeajuns incat sa ii simt crapaturile pielii cum imi conduc mici furnicaturi adancite. Deschide gura si atunci limba mea o atinge pe a sa, initial ca si cum ar proba siguranta locului, apoi lasandu-ma cu tot trupul pe el, absorbit de placerea momentului.