11-05-2011, 08:02 PM
Imi cer iertare de la comentatorii mei... am lipsit cam mult stiu..dar stiti cum este in clasa a VIII-a . Deci ca sa nu o lungesc mai mult am adus nextul ... care este dedicat in mod special micutei mele surioare Moxxy pe care o ador ..ea a fost motivatia acestui capitol.. deci...
Lectura placuta!
***Dupa zece ani***
Prima zi de primavara aduce in zbor mirosul de ghiocei care te infasoara usor intr-un taram neidentificat , necunoscut ,taramul viselor . Caldura de afara este acompaniata de lumina diminetii , care se revarsa-n nestiut .Micutele picaturi de roua par a lua nastere pe verdeata frunzelor si a ierbii proastete ce pare ca absoarbe fiecare strop cu multa savoare . Ceasul desteptator din camera fetei de saisprezece ani si jumatate indica ora 10:30 . Ticaitul enervant o face pe somnoroasa sa isi revina, dar o provoaca sa scoata un cascat ironic, parca spunand ca inca ar vrea sa doarma .Nu este de mirare, si-a facut aparitia o data cu soarele, nu a dormit decat cateva ore . O doare capul ingrozitor din cauza ca aseara a iesit cu "prietenii" si au baut pana au cazut jos din picioare. Un grup de adolescenti dubiosi, drogati, care isi varsa amarul in viciul bauturii, al tigarilor si al prafului.
Asa era acum micuta rozalie . De nerecunoscut, isi petrece toate noptile in locuri indecente ,interzise minorilor, avand o viata dubla. Personaj negativ intr-un personaj pozitiv , un demon intr-un inger unde frumusetea ingerului este eclipsata de ura demonului, o "batausa" care se ia de toti cei care o sacaie sau o calca pe" coada" , dar totodata o surioara perfecta, dulce si calma. Nu se potrivesc cele doua roluri pe care ea le joaca zi de zi pe scena vietii, astfel croindu-si o lume paralela este tot mai slaba, dar tot mai puternica, mintindu-l pe fratele sau ca totul este bine. Traieste o minciuna si ea stie asta, cat de plapanda este viata, cat de dureroasa este moartea , cate rani lasa absenta ...
Se intinde un pic, apoi se incalta cu papucii pufosi asemeni blanii de iepuras ce stau in fata patului. S-au schimbat multe in zece ani , acum cei doi au camere separate pe motiv ca sunt mari si au nevoie de intimitate. Iesind din camera ia doua-trei pastile si le inghite fara apa , mai mult le rontaie discret , dupa care intra in camera micutului protejat care inca era in lumea de dincolo de nori. Se aseaza langa el, dupa care ii da obisnuitul pupic pe frunte. La contactul buzelor reci cu fruntea fierbinte a baiatului, surioara zambeste si ii ia perna , dupa care i-o aseaza pe cap, sufocandu-l .
-Hey Sakura , um, eu stiu ca ma iubesti, dar vezi ca ma sufoci, am nevoie de aer la fel de mult cum am nevoie de tine! Stii prea bine ca nu as putea supravietui fara aer , dar in nici un caz fara tine . Esti cea mai importanta persoana pentru mine , doar pentru tine am continuat sa lupt in toti acesti ani, te iubesc scumpa mea surioara, chiar te iubesc ! Tu este micuta mea raza de lumina ce da culoare vietii si visului meu noncolor ,micuta mea raza de lumina roz ce straluceste in intuneric. Tu esti cea mai perfecta persoana pe care o cunosc si nu imi pot inchipui o lume fara tine !
La auzul acestor soapte raza lui de lumina se intuneca la fata , dupa chipul sau se scurg picaturi de apa sarata . Alearga precum o bezmetica spre baie , Naruto nu stie cu ce a gresit, se intristeaza .De ce sora lui, Sakura plange jos pe gresia rece? In minte ii rasuna vocea firava a baiatului care o deranjeaza enorm .Nu este ca si cum nu s-ar fi bucurat, dar stia ca este gresit,ca o data si o data el va vedea adevarata infatisare a ei...
"Cine sunt de fapt? Nu pot da timpul inapoi ca sa-mi traiesc copilaria ce este un simplu demo, sa nu pricep nimic, sa imi stea gandul doar la joaca, sa-l strig pe tata-n gura mare cineva ma provoaca. Ma bucuram de o bomboana pe care o imparteam cu el, desi miile de dulciuri ne asteptau in frigider. Nu imi spune nimeni de ce-i rau sa ma feresc, am doar saisprezece ani, dar nu mai stiu sa mai zambesc. Raman cu amintirea care mi s-a intiparit in minte, orice as face acum nu pot redevenii ce eram inainte. Sunt dependenta de droguri,alcool si de viata asta nebuna, cand nu sunt cu el am nevoie de putina adrenalina. Nu sunt mandra de mine, stiu ca il mint non-stop, dar asa este mai bine pentru amandoi!
Sa auda ca sora lui este o problema pentru toti, ca la liceu se ascund numai cand ii zaresc parul roz, sa vada cat sunt de slaba si ca sunt afectata, ca sunt dependenta de el, ca sora lui perfecta este de fapt imperfectiunea perfectiunii, l-ar afecta prea mult, s-ar simtii vinovat si nu e! Nu vreau sa il ranesc si eu...eu, fiinta pe care o iubeste atat de mult. Vreau ajutor, dar de la cine, nu este nimeni aici ca sa ma inteleaga, nimeni care sa incerce sa ma iubeasca, oare ce pot invata din anii plini de durere din viata mea, de ce nu pot uita pur si simplu? De ce sufernita si sentimentul de regret continua sa ma posedeze?
Ma simt obosita ,uneori simt nevoia de a lua o supra doza si incet sa ma spulber in praf iar vantul cu rasuflarea sa rece sa ma imprastie in nestiut, sau poate in picaturi de apa iar razele soarelui sa ma evapore, dar stiu ca nu pot sa il las singur. Inima sa nu ar rezista la inca o lovitura, nu ar fi ca un pumn in gura ci ca unul sub centura. Ce rost ar avea sa ii creez si mai multa suferinta? Unii mint, crezand ca este din iubire, altii mint din disperare, eu din nefericire ma incadrez in cea de-a doua categorie. Am multe intrebari de spus, dar cine sa m-asculte, parintii dorm de mult intr-un lacas care pe zi ce trece pare ca se...stai, ce tot spun eu aici, pe zi ce trece pare ca se ce? Nu, in nici un caz nu am nevoie de compasiune, de mila, sunt o fata puternica, eu chiar trebuie sa fiu...pentru el !"
Lacrimi amare se scurg dupa chipul scaldat in amaraciunea timpului.
Se indreapta cu pasi tacuti catre cada. Apa incepe sa curga incet, iar vocea fetei se contopeste cu melodia lina, facute de micutele bule de apa, care se aduna formand un dans spumos. Corpul sau se scufunda parca intr-un gol, la suprafata i se zareste doar capul si sanii sai micuti si rotunzi. Stie prea bine ca nu este cine stie ce frumusete, ci doar o fata simpla si banala. Tot ce o diferentiaza de celelalte fete este ca ea are un singur scop in viata, pe cand celelalte isi traiesc viata din plin, nu trebuie sa minta pe nimeni. Ii este rusine si de faptul ca Tsunade si Kakasi, parintii adoptivi au despre ea o parere mult prea buna. Si-ar fi dorit sa vorbeasca mai mult cu mama cea noua, dar simtea ca si-ar fi tradat adevarata mama. Nimic nu este ceea ce pare a fi, se gandeste daca si fratiorul sau i-ar putea ascunde ceva, daca si el se simte singur, sau daca este satul de viata aceasta...
P.S de acum voi face capitolele un pic mai mici pentru a nu plictisi lumea... Tin sa spun ca acest capitol este corectat fugitiv si imi cer iertare pentr greselute si daca va dezamagesc..
Multumesc pentru toate comentariile sii imi cer scuze ca am intarziat atat de mult.
Lectura placuta!
Capitolul II - Amprenta trecutului
Partea 1***Dupa zece ani***
Prima zi de primavara aduce in zbor mirosul de ghiocei care te infasoara usor intr-un taram neidentificat , necunoscut ,taramul viselor . Caldura de afara este acompaniata de lumina diminetii , care se revarsa-n nestiut .Micutele picaturi de roua par a lua nastere pe verdeata frunzelor si a ierbii proastete ce pare ca absoarbe fiecare strop cu multa savoare . Ceasul desteptator din camera fetei de saisprezece ani si jumatate indica ora 10:30 . Ticaitul enervant o face pe somnoroasa sa isi revina, dar o provoaca sa scoata un cascat ironic, parca spunand ca inca ar vrea sa doarma .Nu este de mirare, si-a facut aparitia o data cu soarele, nu a dormit decat cateva ore . O doare capul ingrozitor din cauza ca aseara a iesit cu "prietenii" si au baut pana au cazut jos din picioare. Un grup de adolescenti dubiosi, drogati, care isi varsa amarul in viciul bauturii, al tigarilor si al prafului.
Asa era acum micuta rozalie . De nerecunoscut, isi petrece toate noptile in locuri indecente ,interzise minorilor, avand o viata dubla. Personaj negativ intr-un personaj pozitiv , un demon intr-un inger unde frumusetea ingerului este eclipsata de ura demonului, o "batausa" care se ia de toti cei care o sacaie sau o calca pe" coada" , dar totodata o surioara perfecta, dulce si calma. Nu se potrivesc cele doua roluri pe care ea le joaca zi de zi pe scena vietii, astfel croindu-si o lume paralela este tot mai slaba, dar tot mai puternica, mintindu-l pe fratele sau ca totul este bine. Traieste o minciuna si ea stie asta, cat de plapanda este viata, cat de dureroasa este moartea , cate rani lasa absenta ...
Se intinde un pic, apoi se incalta cu papucii pufosi asemeni blanii de iepuras ce stau in fata patului. S-au schimbat multe in zece ani , acum cei doi au camere separate pe motiv ca sunt mari si au nevoie de intimitate. Iesind din camera ia doua-trei pastile si le inghite fara apa , mai mult le rontaie discret , dupa care intra in camera micutului protejat care inca era in lumea de dincolo de nori. Se aseaza langa el, dupa care ii da obisnuitul pupic pe frunte. La contactul buzelor reci cu fruntea fierbinte a baiatului, surioara zambeste si ii ia perna , dupa care i-o aseaza pe cap, sufocandu-l .
-Hey Sakura , um, eu stiu ca ma iubesti, dar vezi ca ma sufoci, am nevoie de aer la fel de mult cum am nevoie de tine! Stii prea bine ca nu as putea supravietui fara aer , dar in nici un caz fara tine . Esti cea mai importanta persoana pentru mine , doar pentru tine am continuat sa lupt in toti acesti ani, te iubesc scumpa mea surioara, chiar te iubesc ! Tu este micuta mea raza de lumina ce da culoare vietii si visului meu noncolor ,micuta mea raza de lumina roz ce straluceste in intuneric. Tu esti cea mai perfecta persoana pe care o cunosc si nu imi pot inchipui o lume fara tine !
La auzul acestor soapte raza lui de lumina se intuneca la fata , dupa chipul sau se scurg picaturi de apa sarata . Alearga precum o bezmetica spre baie , Naruto nu stie cu ce a gresit, se intristeaza .De ce sora lui, Sakura plange jos pe gresia rece? In minte ii rasuna vocea firava a baiatului care o deranjeaza enorm .Nu este ca si cum nu s-ar fi bucurat, dar stia ca este gresit,ca o data si o data el va vedea adevarata infatisare a ei...
"Cine sunt de fapt? Nu pot da timpul inapoi ca sa-mi traiesc copilaria ce este un simplu demo, sa nu pricep nimic, sa imi stea gandul doar la joaca, sa-l strig pe tata-n gura mare cineva ma provoaca. Ma bucuram de o bomboana pe care o imparteam cu el, desi miile de dulciuri ne asteptau in frigider. Nu imi spune nimeni de ce-i rau sa ma feresc, am doar saisprezece ani, dar nu mai stiu sa mai zambesc. Raman cu amintirea care mi s-a intiparit in minte, orice as face acum nu pot redevenii ce eram inainte. Sunt dependenta de droguri,alcool si de viata asta nebuna, cand nu sunt cu el am nevoie de putina adrenalina. Nu sunt mandra de mine, stiu ca il mint non-stop, dar asa este mai bine pentru amandoi!
Sa auda ca sora lui este o problema pentru toti, ca la liceu se ascund numai cand ii zaresc parul roz, sa vada cat sunt de slaba si ca sunt afectata, ca sunt dependenta de el, ca sora lui perfecta este de fapt imperfectiunea perfectiunii, l-ar afecta prea mult, s-ar simtii vinovat si nu e! Nu vreau sa il ranesc si eu...eu, fiinta pe care o iubeste atat de mult. Vreau ajutor, dar de la cine, nu este nimeni aici ca sa ma inteleaga, nimeni care sa incerce sa ma iubeasca, oare ce pot invata din anii plini de durere din viata mea, de ce nu pot uita pur si simplu? De ce sufernita si sentimentul de regret continua sa ma posedeze?
Ma simt obosita ,uneori simt nevoia de a lua o supra doza si incet sa ma spulber in praf iar vantul cu rasuflarea sa rece sa ma imprastie in nestiut, sau poate in picaturi de apa iar razele soarelui sa ma evapore, dar stiu ca nu pot sa il las singur. Inima sa nu ar rezista la inca o lovitura, nu ar fi ca un pumn in gura ci ca unul sub centura. Ce rost ar avea sa ii creez si mai multa suferinta? Unii mint, crezand ca este din iubire, altii mint din disperare, eu din nefericire ma incadrez in cea de-a doua categorie. Am multe intrebari de spus, dar cine sa m-asculte, parintii dorm de mult intr-un lacas care pe zi ce trece pare ca se...stai, ce tot spun eu aici, pe zi ce trece pare ca se ce? Nu, in nici un caz nu am nevoie de compasiune, de mila, sunt o fata puternica, eu chiar trebuie sa fiu...pentru el !"
Lacrimi amare se scurg dupa chipul scaldat in amaraciunea timpului.
Se indreapta cu pasi tacuti catre cada. Apa incepe sa curga incet, iar vocea fetei se contopeste cu melodia lina, facute de micutele bule de apa, care se aduna formand un dans spumos. Corpul sau se scufunda parca intr-un gol, la suprafata i se zareste doar capul si sanii sai micuti si rotunzi. Stie prea bine ca nu este cine stie ce frumusete, ci doar o fata simpla si banala. Tot ce o diferentiaza de celelalte fete este ca ea are un singur scop in viata, pe cand celelalte isi traiesc viata din plin, nu trebuie sa minta pe nimeni. Ii este rusine si de faptul ca Tsunade si Kakasi, parintii adoptivi au despre ea o parere mult prea buna. Si-ar fi dorit sa vorbeasca mai mult cu mama cea noua, dar simtea ca si-ar fi tradat adevarata mama. Nimic nu este ceea ce pare a fi, se gandeste daca si fratiorul sau i-ar putea ascunde ceva, daca si el se simte singur, sau daca este satul de viata aceasta...
P.S de acum voi face capitolele un pic mai mici pentru a nu plictisi lumea... Tin sa spun ca acest capitol este corectat fugitiv si imi cer iertare pentr greselute si daca va dezamagesc..
Multumesc pentru toate comentariile sii imi cer scuze ca am intarziat atat de mult.