Alpha Boy

[Beatrix LaVey]

multumesc de comentarii ! Nextul , deci:


Fusese unul dintre cele mai lungi si mai dulci saruturi pe care cei doi si le oferisera vreodata pana atunci. Zack inca era teribil de rusinat din cauza acelor cuvinte ce i se spusesera. Teribil de speriat, si totusi placandu-i ceea ce auzise, isi cuibari capul la pieptul lui Frankie.
- Iarta-ma... ceru in soapta.
Satenul nu intelegea motivul pentru care el ar putea sa spuna asemenea lucruri. Ii prinse barbia cu doua degete si ii ridica usor chipul rusinat catre el, analizandu-i frumusetea plina de inocenta. Ii depuse un sarut fugitiv pe acele buze apetisante, apoi intreba calm:
- Pentru ce sa-ti ceri scuze?
Zack se rusina mai mult in acel moment. Se temea ca i-ar fi putut cere o explicatie... Si acest lucru se intampla intr-adevar.Isi musca buzele, dupa care il privi piezis pe Frankie. Isi lasa apoi capul pe pieptul acestuia, iar satenul intelese ca are nevoie de ceva timp. Nu se inselase, deoarece tanarul alese sa ii spuna motivul pana la urma:
- Stii, s-au intamplat unele lucruri intre noi... Poate nu m-ai fi dorit daca nu te-as fi pus sa faci...
- Nu m-ai pus nimic, se auzi vocea calma a lui Frankie. Daca nu doream, nu faceam, crede-ma. Te-am invatat. E vina mea ca s-a intamplat stfel. Nu am avut grija. Nu ar fi trebuit niciodata sa se intample acest lucru, sa te doresc. Dar s-a intamplat. De aceea, micutule, ceru Frankie si Zack isi ridica privirea spre el, trebuie ca noi doi sa nu ne mai sarutam. Stiu ca, peste putin timp, voi dori sa o fac... Dar nu e bine, astfel ca te rog sa ma ierti. Imi pare rau pentru tine, Zacky al meu. Am gresit enorm...Eu imi cer iertare in fata ta!
Glasuirea ferma a lui Frankie il facu pe Zack sa fie strabatut de un fior incredibil de rece. Isi lasa capul iarasi in scurbura gatului sau, neindraznind sa faca orice altceva. Ofta prelung.
- Nu-ti cere scuze, nu... Pe mine nu ma deranjeaza... Imi place. Frankie, ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca ma voi indragosti de tine daca ma saruti si astea?
Satenul aproba imediat, aducandu-si aminte de momentele cand il sarutase. Isi aduse aminte de tot. Cum ar fi putut, pana la urma, sa uite asa ceva? Fusesera unele dintre cele mai fericite momente pe care le avusese el vreodata.
- Da, mi-aduc aminte, intari oftand lung. Mi-aduc...
- Ei bine, ai avut dreptate. Incep sa simt... Unele lucruri straine mie... rosti incet. Dar foarte, foarte placute. Imi place, Frankie, nu mi-e teama decat ca te-as rani pe tine sau... Sau ceva de genul...
Atata sovaiala in vocea brunetului il facu pe Frankie sa se aplece si sa-l sarute lung. Tinea prea mult la el... Si il durea enorm, insa trebuia sa faca acest pas, era important in relatia lor de prietenie. Zack era inca pur, iar Frankie nu se simtea demn de a-l pata, de a se atinge de el.
"L-am atins... " isi spuse in minte. Si asa era, il atinsese. In acele momente, simtise ca descoperise o parte din Rai. Tinea atat de mult la micutul brunet, incat realiza ca poate renunta la fericirea fizica, la dorintele personale. Totul, spre a putea Zack sa-l uite. Frankie ii dorea binele...
- De ce o faci? se auzi vocea calma a lui Zack, desi lacrimile aproape ca izbucneau. Frankie, te-am jignit cu ceva... ? Te-am suparat? inteba, iar Frankie rosti trist:
- Intocmai, ca nu ai facut-o. Nu ai facut-o niciodata, tocmai de aceea nu vreau sa te apropii prea mult de mine. Nu vreau, mi-e prea teama, ma intelegi? Mi-e atat de teama ca te voi rani... As vrea sa pot face ce-mi doresc,dar e vorba si de tine.
- Dar... Dar si eu vreau... spuse in soapta.
- Ce vrei?
Zack se uita la el cu ochii sai mari, negri, plini de lacrimi. Frankie se apleca si, cu buzele, i le sterse de pe pleoapele ce se inchisera imediat. Brunetul se infiorase. Il prinse pe Frankie de barbie si isi presa buzele peste cele ale lui, facandu-l pe celalalt sa se infioare in totalitate. Simtea cum tot cerul se prabuseste deasupra lor.
Pe de-o parte, exista acea dorinta aproape de neinvins de a-l avea pe micut. Pe de alta parte insa, stia prea bine ca nu are de ce sa il chinuie pe el cu sentimentele lui, cu ideile lui sau chiar si nevoile. In fond, Frankie stia ca acum avea nevoie de Zack,desi inainte era independent. Ofta prelung, apoi isi lasa si el capul sa se linisteasca pe perne.
- Nici tu nu stii ce vrei... spuse Frankie in soapta. Ii descoperise marele secret al lui Zack fara sa stie: nu stia ce vrea. Era disperat in totalitate, nu ii placea de nicio culoare ca trebuie sa se intample asta. Cum nu stiuse toate lucrurile pe care Frankie le invatase, asa nu stia nici acum cum sa faca sa se calmeze.
"Te vreau.... El ma vrea... Si eu il vreau... " cugeta in minte cu o expresie angelica pe acel chip bland. "Dar ce inseamna <<a vrea>>?! " se intreba disperat, muscandu-si buzele. Il lua pe Frankie in brate, cuibarindu-se la pieptul sau.
- Te vreau pe tine. Langa mine, sa stiu ca esti aici oricand am nevoie. Sa fiu langa tine cand ai nevoie, de altfel.... Sa fim prieteni buni...
- Am intrecut de mult limitele prieteniei, explica satenul calm, dar Zack ridica din umeri. Stia asta, nu ii pasa insa ca se intampla astfel. Era fericit de-a dreptul ca avea norocul de a avea o persoana precum Frnakie langa el, plus ca simtea ceva... Ceva important. Simtea ceva pentru Frankie, iar acel lucru era mult superior prieteniei.
- Si? replica brunetul. Te deranjeaza?!
- Nu, se auzi soapta hotarata a lui Frankie. Nu ma deranjeaza, dar nu e bine! Trebuie sa incetam!
De aceasta data, strigase. Era nervos, iar el, cand era nervos, striga. Se ridica din pat, privindu-l pe Zack, ce se uita confuz la el. Erau obositi din cale-afara amandoi, iar cum se certau. Si-ar fi dorit sa nu se intample asta niciodata, insa era zadarnic pentru el. Pentru ei. Mereu, ca oameni, aveau sa se certe. Desi era trist, nu putea repara lucrurile.
Ascultator, Zack alese sa nu spuna nimic, cat timp Frankie se ridica de vreo trei ori de pe pat, se puse la loc si se si plimba prin camera. Era disperat, iar Zack nu intelegea unde e greseala.
- Dar ce e rau in asta... ? Nu vad problema...
- Problema, rosti Frankie, e asta!
Spunand ultimele cuvinte, se lasa pe Zack si ii stranse locul dintre picioare. Acesta isi dadu imediat seama la ce se refera, asa ca rosi. Nu se astepta sa fie asa de direct.
- Ca suntem baieti... ? intreba sovaind.
- Da! Si ca nu ma lasa inima sa ma ating de tine! Imi esti prieten, tin la tine enorm, Zack... Tin mai mult decat la un prieten,de aceea nu trebuie sa se intample ceva intre noi doi. S-au intamplat destule. Acum... ACum stii ca ai curaj, poti face orice. Suntem doar prieteni !
Zack nu fu in stare sa contraznica ceva din ceea ce spusese Frankie, fiindca era uimit. Stia si el toate lucrurile care i se spusesera, dar dorea sa fi fost doar in mintea lui, nu sa se intample in realitate. Stia ca are nevoie de Frankie si nu dorea sa se certe cu el, astfel ca tacu din gura.
Tigara ramasa in scrumiera fu imediat luata de Frankie. Se stinsese, dar o aprinse din nou. Era nervos din cale-afara, astfel ca o fuma mai rapid decat s-ar fi asteptat brunetul si trecu la a doua tigara. Pleca intr-un final de acolo, ducandu-se in sufragerie. Nu voia sa stea, cel putin momentan, prin preajma lui Zack, deoarece stia ca nu s-ar putea abtine. Deja ii lipseau buzele lui...