All wrapped up into Black [Harry Potter inspired]

[Kita]

A/N (Author notes): OMG! Dupa o lunga absenta , am revenit si chiar mi-am recuperat vechiul cont, pentru cei care stiu ca au fost la un moment dat niste probleme cu Zup si nu puteam sa-mi accesez contul. Anyway, sunt foarte entuziasmata de ficul acesta si ma chinui de ceva timp la el, sper sa va placa. Este insipirat de Harry Potter, insa actiunea se petrece in timpul copilariei parintilor lui Harry , mai precis anul sase. Accept orice critici, so feel free to say whatever.

Disclaimer:Nu detin Harry Potter si niciunul din personajele conturate de J.K. Rowling. Ea este un geniu iar eu doar imi permit sa-i imprumut personajele.
Singului personaj care imi apartine in totalitate este Devona Mestt.

Personaje principale: Devona Mestt (pic), Lily Evans (pic), Alice Fortesque (pic), James Potter aka Corn (pic), Sirius Black aka Amprenta (pic), Remus Lupin aka Lunaticul (pic)[ptr cine nu stie Strengari sunt Remus, James, Sirius si Peter]

All wrapped up into Black

Prolog

Sincer,nu înțeleg. Asta e un lucru nou pentru mine. Nu sunt multe lucruri pe care sa nu le înțeleg. Acest sentiment mă ravasea , mă făcea sa mă simt ciudat. Nici nu înțelegeam exact daca mă simțeam mai bine sau mai rău. Pana acum totul era simplu, sau poate pentru mine era simplu, oare toate fetele cu care fusesem se simțeau așa? Atunci îmi pare rău intr-un fel pentru felul in care m-am comportat.

O vedeam acolo, parca o vedeam pentru prima data, si totuși o știam de atâta amar de vreme si totuși de ce pentru prima data ii observam fiecare mișcare? Cum isi trecea insistent mana prin par ca sa-si aranjeze bretonul, cum ochii ei aveau tente aurii când era fericita si cum se înverzeau când plângea. Avea cel mai frumos zâmbet si cu toate ca părea atât de eleganta când mergea, se împiedica si se pierdea mai des decât orice persoana pe care o cunosc. Zâmbeam când mă gândeam la ea si la glumele si farsele ei si cum era singura fata care reușea sa-mi inteleaga umorul.

De ce, acum, când numai are sens îmi dau seama? Asta este pedeapsa mea? Exista vreo karma a vrăjitorilor, vreo regula secreta de care eu nu știam? Mi-am ratat șansa, distras de lucruri atât de nesemnificative, de fete care mi-se ofereau mai mult sau mai puțin pe tava, niciuna nu a reprezentat niciodată nimic pentru mine, toate prade ușoare, orice fata îmi doream. Dar oare le doream cu adevărat sau era doar un moft? Acum pun la îndoiala tot ce știam, tot ce mă reprezenta se prabuseste ușor in fata mea si eu nu știu ce sa fac. Eu NU știu. Niște cuvinte atât de greu de inteles pentru mine.

Singurul lucru care momentan mă interesa îmi era total interzis, cea ce făcea totul si mai interesant si mai palpitant. Dar nu puteam sa-mi trădez cel mai bun prieten, mai mult decât cel mai bun prieten, era fratele meu, familia mea. Cum pot alege? Si totuși, cea mai nefericita parte din aceasta poveste e ca îl înțeleg de ce o protejează, înțeleg de ce tine atât de mult la ea. E speciala, e diferita… nu merita sa fie rănita . Daca mie îmi trece aceasta stare? Daca mă plictisesc? Daca mă las prada tentației? Daca o făceam sa sufere? Atâtea întrebări cu răspunsuri relative… in niciun caz nu merit o asemenea persoana. Ce am făcut eu sa merit?

Starea de euforie pe care o aveam de fiecare data când îmi petreceam timpul cu ea, nu mi-o putea fura nimeni .Mă furișam, încercam sa o vad cat de des se putea, mă făcea fericit, mulțumit de viața. In același timp eram frustrat, enervat, gelos,pe orice persoana, toți aveau o șansa, îmi venea sa-i omor. Ei ar fi putut face marele pas oricând, puteau măcar sa încerce sa o tina strâns la piept, sa o sărute, sa o aibă aproape. Mă simțeam oribil de minunat, mă chinuiam singur si totuși îmi plăcea. Totul era atât de complex, nu eram obișnuit sa simt atât de multe lucruri in același timp si sub același context. Acesta este sentimentul despre care toți vorbesc? Pe care toți îl așteaptă cu sufletul la gura? Un sentiment mai complex si mai puternic, poate, decât magia?! Cea ce simțeam eu acum este iubire?

Never ending summer

O vara cu adevarat ciudata, deosebita , diferita. Acum sase ani cand au murit parinti mei, incercand sa apere lumea vrajitoreasca de magie negra, matusa mea m-a luat sub aripa ei protectoare si m-a invatat tainele magiei. Insa ea nu a reusit niciodata sa se apropie cu adevarat de mine, insa familia Potter m-a adoptat ,aproape, considerandu-ma parte din familia lor. Parintii mei au avut prieteni buni si generosi, ingrijorati cu adevarat de singuranta mea, poate cateodata un pic prea grijulii.

Vara asta insa, nu am petrecut-o cu James si rudele lui iubitoare, pentru ca au trebuit sa plece in Egipt, iar eu nu-mi doream nicio calatorie momentan. In schimb, Lily s-a mutat la mine in ultima luna, pentru ca numai suporta certurile cu sora ei incuiata si rautacioasa. Imi pare rau pentru ea, cand era la Hogwarts se mai trezea cate un „sarpe” sa o numeasca sânge-mal , iar acasa nu avea pace si liniste, ci era discriminata si acolo.

M-am trezit brusc, cu o perna imensa si pufoasa in fata, am deschis ochii usor si am vazut o mare de par rosu si niste ochii superbi de culoarea smarandului ma priveau iritati. M-am trezit usor si mi-am pus imediat halatul alb si pufos pe mine, i-am zambit lui Lily.

„Nu inteleg cum o sa reusesti sa te trezesti maine dimineata! Stii ca maine avem un tren de prins nu ?”imi zise ea cu un ton de usoara superioritate, dar nu prea ma mai deranja , eram obisnuita.
„Maine incepe scoala? Asta inseamna ca a venit James inapoi!”am inceput sa topai de fericire prin camera in timp ce roscata imi arunca niste priviri dezaprobatoare. Sincer, ma cam saturasem de atitudinea lui Lily fata de cel mai bun prieten al meu, el chiar o placea foarte mult, iar ea se comporta ca si cum el ar fi fost cel mai oribil om de pe planeta.
„Nu inteleg cum il suporti pe ingamfatul de Potter si pe nesimtitul de Black..”
„I-as prefera oricand pe ei decat pe sarpele de Smiorcaitus! Sau ai uitat cumva deja ce frumos te-a insultat anul trecut?” i-am raspuns acid, nu ii suportam ipocrizia, cum putea sa fie ratacioasa la adresa prietenilor mei cand cel pe care ea il proteja cu atata pasiunea era de o rautate incontesatabila.
„Numai vorbesc cu el oricum…” acum era trista, nu inteleg cum a putut vreodata sa-l accepte pe omul acela.
„Intelege ca asa sunt Viperini in general, nu ai cum sa-i schimbi , oricat ai vrea. Plus,James si Sirius au sufletul bun, oricat de aroganti si de idioti par, crede-ma de ori cate ori aveam o problema ei au fost acolo pentru mine.”
„Da..” avea privirea in pamant, nu imi place sa o fac sa se simta prost, dar nu era vina mea ca ma provoca.
„Acum, daca imi permiti, ma duc sa imi vizitez prietenul cel mai bun.” A aprobat usor din cap in timp ce eu mi-am pus o pereche de blugi negri si un pulover alb, era destul de frig in Londra. Am informat-o si pe matusa mea si aproape ca am alergat din casa, nu trebuia decat sa traversez strada si gata, eram in fata unei vile imense decorata intr-un stil medieval dar arata absolut fabulos. Se vedea ca era casa unei familii bogate de vrajitori. Am ciocănit usor in usa mare de lemn pretios, mi-a raspuns imediat o femeie cu parul lung si saten, cu ochii de un caprui ciocolatiu. M-a luat in brate aproape sufocandu-ma.

„Dev, draga! Ne-a fost foarte dor de tine.”M-a pupat usor pe ambii obraji, ma simteam cu adevarat iubita la resedinta Potter.
„Si mie mi-a fost foarte dor de voi. Unde e James, abia astept sa-l revad?!” am raspuns cu un zambet imens pe buze, totul era in armonie perfecta aici.
„E sus in camera lui.” I-am multumit si am urcat rapid scarile, am tabarat peste el in camera , aruncandu-ma in bratele lui, m-a strans in brate, iar dupa cateva minute i-am dat drumul ca sa pot sa-l privesc mai bine.
„Wow, Dev…cata dragoste.” Mi-se parea diferit, mai crescuse parca de cand nu-l mai vazusem. Era putin mai inalt, mai musculos , cu acelasi par negru ciufulit si ochii mari si caprui ,ascunsi dupa ochelari.
„Mi-a fost dor de tine, dar stai calm a avut cine sa-ti tina locul.” I-am facut cu ochiul jucaus.
„Cine a reusit deja sa ma inlocuiasca?” a intrebat el amuzat.
„Lily”imi placea sa-l amagesc, insa acum parea putin ranit.
„Evans? E aici?”
„Pai da..sta la mine, s-a certat cu sora ei. Dar destul despre mine, spune-mi cum a fost vacanta in Egipt?”trebuia sa schimb neaparat subiectul Lily, era ceva mult prea complicat in care sincer nu vroiam sa ma bag, absolut de loc.
„Inafara de faptul ca am fost bombardat de bufnite de la tine si Amprenta, totul a fost destul de frumos. Mi-a fost dor insa de noptiile cu luna plina, de strengari , de prietena mea cea mai buna, stii tu.” A afisat un zambet larg si strengaresc care ma facea mereu sa ma simt mai bine.
„Sunt sigura ca o sa recuperam pe parcursul anului scoalar. Acum ca am terminat cu N.O.V.-urile avem mai mult timp…pentru alte lucruri.”
„Ah, apropo, maine trebuie sa vii la mine, mergem impreuna spre peronul ¾ , parintii mei au aranjat sa ne duca una din limuzinele ministerului, pentru protectie.” James isi dadu enervat ochii peste cap, nu ii placea deloc sa fie dadacit, de altfel nici mie, dar apreciam lucrurile pe care le facea familia Potter pentru mine , James si Sirius.
„Dar..cum ramane cu ..Lily?”
„O aduci si pe ea, oricum o sa vina si Amprenta..”ochii caprui ii sclipeau, nu putea sa treaca deloc peste indragosteala lui pentru Lily. Mi-se parea ca e putin bolnav cateodata.
„Biiine, dar trebuie sa promiti ca te porti frumos!” Mi-am dat seama destul de tarziu ca baiatul din fata mea a mentionat ca o sa vina si Sirius. Am oftat usor, Sirius Black, nu aveam cuvinte sa il descriu, l-am placut din prima clipa cand l-am cunoscut, insa el era cel mai dorit baiat din toata scoala, iar eu …sunt doar eu. Am renuntat insa de un an la ideea ca Amprenta ar putea vreodata sa ma priveasca altfel decat ca o amica si suntem prieteni destul de buni, insa trebuia sa recunosc ca ma facea sa ma simt destul de stanjenita de prezenta lui, mai ales ca James stia de indragosteala mea si desigur ca profita de asta de fiecare data cand avea ocazia. Aveam oricum incredere in el cu orice, stiam ca nu i-ar zice niciodata lui Sirius despre mica mea…problema, ca sa o numim asa.

„La ce te gandesti?”Visarea mea a luat sfarsit, intrerupta brutal de vocea cu subînțeles al micutului ochelarist din fata mea.
„La nimic important.” Am rosit usor dar am schimbat rapid subiectul. „ Ar cam trebui sa plec, deja am lăsato singura pe Lily prea mult timp.”
„Ai grija de tine, te astept maine dimineata la mine, ai inteles?”M-a luat usor in brate si m-a pupat pe frunte, mereu facea asta , ma simteam ca si cum eu as fi fost sora lui mai mica si mai fraiera. I-am zambit larg, cateodata era un pic prea protector, dar era bine sa stiu ca cineva chiar tinea cu adevarat la mine.

***

Era o seara atat de friguroasa, geamurile inghetasera, numai suportam vremea asta oribila. Stateam intinsa in pat si mâzgăleam pe un pergament desenele mele puerile, in timp ce prietena mea era foarte absorbita de o carte plictisitoare de potiuni. Bleach! Ma descurcam destul de bine la potiuni si orele erau destul de amuzante datorita profesorului nostru mirobolant Slughorn, insa nu as putea sa citesc nimic in plus la potiuni, desigur Lily era regina potiunilor.

„Ups, am uitat sa-ti zic ca maine trebuie sa mergem cu James si Sirius spre peron, parintii lui ne-au asigurat transportul, stii pentru siguranta.” Stiam ca nu o sa reactioneze bine, dar chiar nu avea de ce sa refuze, Corn se mai maturizase, numai era la fel de arogant si enervant.
„CUM? Nu pot sa cred…nu poti sa te duci singura?Eu ma descurc.” Chipul angelic pe care il afisa , nu ma pacalea deloc pe mine, eu chiar nu credeam ca ea il ura asa mult pe James, insa isi nega sentimentele cu foarte multa ambitie.
„Pentru numele lui Merlin! A promis ca o sa se comporte exemplar, iti jur eu ca daca face orice care sa fie deplasat il blestem asa de tare ca nu o sa-si mai aminteasca nici cum sa se urce pe matura.”

Lily a inceput sa rada, parea foarte amuzata de seriozitatea mea, am zambit larg, nu am putut sa ma abtin cand o vedeam cum se tavalea de ras. Avand in vedere ca era cea mai buna duelista din Hogwarts, tind sa cred ca roscata ma credea in stare de o asemenea nebunie.

„Bine, bine, am inteles.”
„Dar si tu trebuie sa te comporti civilizat, se aplica aceleași reguli si pentru tine.” Incercam sa fiu cat mai seriosa cu toate ca simteam nevoia sa zambesc. Lily a dat doar usor din cap si ne-am bagat amandoua sub plapuma calduroasa, era timpul pentru un somn bun.
„Noapte buna, Dev.”
„Somn usor.” Am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc la colegii mei cercetasi, la toate poznele care le faceam cu strengari, la totii prieteni mei. Deodata imaginea lui Sirius mi-a aparut ca un flash in fata ochiilor, mi-am scuturat capul, parca incercand sa alung viziunea.