08-04-2011, 09:39 PM
Bine, după părerea mea am pus mai multă descriere xD, dar nu am avut timp să scriu mai mult.Scuze :((
Încet se ridică soarele răpind luna, iar ploaia oprindu-se din micul ei dans.Jos,tocmai în cimitir erau foarte mulţi oameni îmbrăcaţi în negru, ca ciorile ce se adună într-un loc fără să zică nimic, fiecare cu o floare în mână spălată de ploaie.Era o groapă săpată în pământ care strica simetria acelui loc, care semnifica uitarea unei persoane importante pentru familia Fuyou.
Mina priveşte ironică spre coşciugul bunicii sale şi ţine strâns un trandafir alb, apoi îl aruncă încet în groapă închizând ochii o lacrimă îi cade pe obraz.Orele trec şi ea stă parcă paralizată acolo uitându-se la groapa care acum era acoperită, la crucea cu numele bunicii sale " Momiji Fuyou " şi la poza dânsei, un zâmbet fals apare pe faţa ei.
-Şi nici nu mi-am luat la revedere de la tine, bunico.Încetul cu încetul îşi aduce aminte momentele plăcute şi cele neplăcute împreună cu bunica ei, când a învăţat-o să facă brioşe, când a luat primul 4 în clasele primare, când câinele ei a murit şi când a recitat o piesă la teatru.Bunica ei a fost mereu un sprijin moral pentru ea, un erou, dar ea nu a apucat să fie un erou pentru ea.În momentele următoare apare şi Yuji,apucând-o de umăr zicându-i la ureche.
-Mina, hai acasă. Se face noapte şi părinţi tăi nu mai rezistă.
Auzind aceste cuvinte ea prinde putere pentru părinţi ei şi se urcă în maşină, tot drumul se uită la peisajele pe unde trecea, la copii de mână cu bunicii lor, la zâmbetele lor de pe faţă şi şopteşte încet.
-Dacă aţi ştii că o viaţă nu durează veşnic...
Tatăl său accelerând nu observă pisica neagră care trecea şi o calcă pe lăbuţă, opreşte brusc maşina auzind şi Mina coboară înfricoşată din maşină observând sângele care iesea din lăbuţa pisicuţei. O ridică de jos şi îşi dă jacketa jos, o rupe şi îi înfăşurează lăbuţa alergând la doctorul veterinar.Intră speraită şi un bătrânel cu zâmbetul pe faţă o i-a pe pisică în braţe.
-Nu îţi face griji, e doar o zgârietură. Cu puţin spirt se va vindeca. Îi pune puţin spirt pe lăbuţă şi o bandajează din nou, apoi i-o dă fetei în braţe.
-Mii de animale au nevoie de îngrijire şi iubire, te rog păstrează această pisică pentru a arăta că si micuţa lor viaţă contează şi se vede că este nou născută, va muri dacă o laşi afară.
-Promit că o voi păstra domnule, indiferent de situaţie voi fi lângă ea.Încearcă să zâmbească uitându-se la puiul de pisică ce adormise în braţele ei.Iese afară din cabinet şi merge încet pe strada ce o ia la vale ţinând-o pe pisică în braţe.
-Aşa e mereu, o viaţă moare, dar se naşte alta.Acum am înţeles asta, dar oare ce nume ţi s-ar potrivi?O să îţi găsesc un nume potrivit.Ajunge acasă şi imediat când intră cu pisica în casă părinţi ei aveau mâncare şi apa pregătită pentru noul membru al familiei, parcă cineva le-a spus, dar nu a fost decât instinctul lor.Mina destul de mirată la reacţia lor duce pisica pe canapea întinzându-se şi ea.
-Aşa e, în viaţă câştigi ceva, dar pierzi ceva la fel de important.
Capitolul 3 : Ascultă-ţi inima.
Încet se ridică soarele răpind luna, iar ploaia oprindu-se din micul ei dans.Jos,tocmai în cimitir erau foarte mulţi oameni îmbrăcaţi în negru, ca ciorile ce se adună într-un loc fără să zică nimic, fiecare cu o floare în mână spălată de ploaie.Era o groapă săpată în pământ care strica simetria acelui loc, care semnifica uitarea unei persoane importante pentru familia Fuyou.
Mina priveşte ironică spre coşciugul bunicii sale şi ţine strâns un trandafir alb, apoi îl aruncă încet în groapă închizând ochii o lacrimă îi cade pe obraz.Orele trec şi ea stă parcă paralizată acolo uitându-se la groapa care acum era acoperită, la crucea cu numele bunicii sale " Momiji Fuyou " şi la poza dânsei, un zâmbet fals apare pe faţa ei.
-Şi nici nu mi-am luat la revedere de la tine, bunico.Încetul cu încetul îşi aduce aminte momentele plăcute şi cele neplăcute împreună cu bunica ei, când a învăţat-o să facă brioşe, când a luat primul 4 în clasele primare, când câinele ei a murit şi când a recitat o piesă la teatru.Bunica ei a fost mereu un sprijin moral pentru ea, un erou, dar ea nu a apucat să fie un erou pentru ea.În momentele următoare apare şi Yuji,apucând-o de umăr zicându-i la ureche.
-Mina, hai acasă. Se face noapte şi părinţi tăi nu mai rezistă.
Auzind aceste cuvinte ea prinde putere pentru părinţi ei şi se urcă în maşină, tot drumul se uită la peisajele pe unde trecea, la copii de mână cu bunicii lor, la zâmbetele lor de pe faţă şi şopteşte încet.
-Dacă aţi ştii că o viaţă nu durează veşnic...
Tatăl său accelerând nu observă pisica neagră care trecea şi o calcă pe lăbuţă, opreşte brusc maşina auzind şi Mina coboară înfricoşată din maşină observând sângele care iesea din lăbuţa pisicuţei. O ridică de jos şi îşi dă jacketa jos, o rupe şi îi înfăşurează lăbuţa alergând la doctorul veterinar.Intră speraită şi un bătrânel cu zâmbetul pe faţă o i-a pe pisică în braţe.
-Nu îţi face griji, e doar o zgârietură. Cu puţin spirt se va vindeca. Îi pune puţin spirt pe lăbuţă şi o bandajează din nou, apoi i-o dă fetei în braţe.
-Mii de animale au nevoie de îngrijire şi iubire, te rog păstrează această pisică pentru a arăta că si micuţa lor viaţă contează şi se vede că este nou născută, va muri dacă o laşi afară.
-Promit că o voi păstra domnule, indiferent de situaţie voi fi lângă ea.Încearcă să zâmbească uitându-se la puiul de pisică ce adormise în braţele ei.Iese afară din cabinet şi merge încet pe strada ce o ia la vale ţinând-o pe pisică în braţe.
-Aşa e mereu, o viaţă moare, dar se naşte alta.Acum am înţeles asta, dar oare ce nume ţi s-ar potrivi?O să îţi găsesc un nume potrivit.Ajunge acasă şi imediat când intră cu pisica în casă părinţi ei aveau mâncare şi apa pregătită pentru noul membru al familiei, parcă cineva le-a spus, dar nu a fost decât instinctul lor.Mina destul de mirată la reacţia lor duce pisica pe canapea întinzându-se şi ea.
-Aşa e, în viaţă câştigi ceva, dar pierzi ceva la fel de important.
Slipping through the cracks of a dark eternity
With nothing but my pain and the paralyzing agony
With nothing but my pain and the paralyzing agony