24-07-2011, 08:46 PM
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.
Un nou fic in colaborare cu verisoara roses.on.fire.
Este un fic SasuSaku ca sa stiti.
Descrierea nu o sa fie foarte multa, va spun de acum... dialogul o sa fie ceva mai mult... actiune nu o sa se grabeasca... ideea presupun ca este originala, dar sa ne spune-ti voi.
Capitolul I
( Imbratisare cu masina )
>>Sasuke<<
>>Sasuke<<
Imi plang prea mult de mila, am o viata perfecta, dar chiar si asa eu niciodata nu sunt pe deplin fericit. Viata asta, nu pot sa cred ca sufletul omului nu se poate impaca, daca esti bogat, ca si mine, vrei iubire, iar daca esti sarac, vrei bani. Doamne, de ce ai creat lumea si diferentele dintre ei ? Pot sa stau ore in sir si sa ma gandesc la viata si la sensurile sale, dar mereu ma lovesc de acelasi lucru :\" Nedreptatea in lumea asta este la fel de mare precum iubirea, cele doua poluri se lovesc fara incetare, dar tristetea este mult mai mare\".
Ma ridic sadic de pe patul meu calduros cu cearceaf alb precum zapada, sting televozrul ca oricum nu ma uitam la el. Pasii ma indrepta spre biroul de sticla de unde iau un mic plic, il desfac si iau de acolo o pastile. Doamne, macar ai facut drogurile, ca altfel as fi toata viata nefericit. Ma trantesc inapoi in pat si privesc tavanul, parca se invarte toata existenta mea in momentul acesta. Ma simt atat de bine, de liber, dar starea imi trece, simt o depresie imediata. Ochii mei negri ca noaptea incep sa staluceasca de la atata suparare, lacrimile doresc sa iasa la iveala, dar nu pot strapunge micile mele margele atat de usor, orgoliul le opreste mereu.
Pentru a doua oara ma ridic de pe pat, dar nu ca sa iau alta pastila, ma duc spre usa, vreau sa ies din aceasta camera sadica, creata chiar de mine prin luare drogurilor. Scarile circulare parca se invarteau, ma tin de bara ca sa nu cad cumva in cap, nu ca ar fi mare diferenta in durerea provocata de cazatura si ce simt acum. Abia reusesc sa ma pun pe picioare dupa ce ajung la capatul scarilor, ma indoi de cateva ori si inca simt aceea ameteala.
-Sasuke ! imi rosteste mama numele, mai avea putin si incepea sa planga, o supar mereu, dar nu se plangea. Iar, Sasuke, cand o sa inveti ca drogurile si bautura nu sunt bune ?
-Lasa-ma ! ii spun in momentul in care ma ia de umar ca sa ma duca pe canapea. Nu te iubesc, iar tu nu te purta ca si cum ai tine la mine, daca ai fi o mama buna m-ai ajuta, dar tu nu esti decat cu certatul.
-Sasuke, te rog ! Nu pot sa cred, te-am crescut cum am stiut eu mai bine, ti-am acordat toata iubirea din lume, iar tu spui ca nu ma iubesti. Cu ce am gresit ? Spune-mi ! pe fata ii se citeste dezamagirea, iar glasul tremurat se reia in sufletul meu precum un ecou.
-M-ai iubit ? Dupa moartea tatei te-ai recasatorit de trei ori si de fiecare data nu imi convenea, treceai peste amintirea tatalui meu si aduceai un alt barbat. Tot timpul erai plecata, niciodata nu erai acolo cand doream, faceai mereu ce iti cerea noul sot, uitai de mine si de viata mea. Daca eram mort ma inlocuiai ? Mai bine fac pasul spre Dumnezeu decat sa te mai aud.
Dupa ce am spus asta o vad cazand jos de durere, lacrimi sangerii ii acopera fara imbatranita. Nu ma doare inima, par insensibil la durerea fiintei care mi-a dat nastere, dar sufletul meu imi da dreptate.Mi-a dovedit de multe ori ca nu tine la mine, tot timpul ma cearta in legatura cu alcoolul si marijuana, dar nu isi da seama ca prin atitudinea ei ma impins sa fac asta. Ma uit la ea cum imi intinde mana, poate doar ca s-o ajut sa se ridice sau sa ma simta aproape prin atingerea delicata a mainilor, dar nu i-o dau, doar ma uit la ea cu raceala, de parca ar fi un ghetar inchis in mine.
Ies pe usa casei si ma indrept spre drum, parul meu roscat a inceput sa-mi intre in ochii intunecati din cauza vantului aprig. In fata mea se arata un copil de vreo cinci ani, micul lui corp imi aminteste de trecut, acei ani in care tata inca mai traia si ma imbratisa, imi pupa crestetul capului inainte de culcare si imi spunea povesti. Sufletul incepe sa ma roada, pe acele timpuri de demult o iubeam pe mama la fel de mult ca pe tata, dar cu timpul s-a pus un zid de piatra intre noi. O masina cu viteza mare se indrepta spre copil, franeaza dar nu poute opri masina, mama copilului, aflata ca cativa pasi de el, incremeneste de atata teama.
Ma arunc in fata masinii impingand micul corp umblator spre o zona sigura, iar acum astept durerea ciocnirii cu capota masinii. Corpul simte\" imbratisarea\" parca in surdina, durerea trece pentru cateva secunde si apare iar, parca de fiecare data mai chinuitoare. Nici macar acum nu o vad pe mama venid, cred ca sta in casa si se uita pe niste reviste cu baieti, cautandu-mi un nou tata, dar poate am norocul si nu o sa mai umplu aceasta lume.
Unde ma aflu ? Nu vad absolut nimic, am mai fost de cel putin zece ori la spital, din cauza alcoolului si drogurilor, dar nu semana asa. Stau pur si simplu in picioare, ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar in jur... nimic. Ma uit la podea... fir-ar sa fie... iar nimic. Unde sunt ? Inima imi bate tare, o neliniste pune stapanire pe mine, tot corpul meu imi amorteste uitandu-ma in jos, privirea nu poate sa iasa de la acel punct, o sa innebunesc daca nu aflu niste raspunsuri.
In fata mea... de nicaieri... apare un barbat bine facut cu parul alb precum aripile ingerilor si ochi de un verde spre galben, uimitori de parca intra in suflet si iti citeste suferinta. Imi zambeste si imi face cu mana sa ma uit in spate... cred ca e nebun, nu este nimic acolo... si ma intorc, o usa de nicaieri se arata in fata mea. Clar, o sa-mi pierd mintile nu altceva. Acum , acea teama a disparut si a fost inlocuita cu o mirare apocaliptica, semnele de intrebare zboara prin capul meu. Poate ar trebui sa fug, dar nimicul nu este o destinatie, ma uit la acest barbat si nu simt frica, cred ca pot avea incredere in el.
Ma ridic sadic de pe patul meu calduros cu cearceaf alb precum zapada, sting televozrul ca oricum nu ma uitam la el. Pasii ma indrepta spre biroul de sticla de unde iau un mic plic, il desfac si iau de acolo o pastile. Doamne, macar ai facut drogurile, ca altfel as fi toata viata nefericit. Ma trantesc inapoi in pat si privesc tavanul, parca se invarte toata existenta mea in momentul acesta. Ma simt atat de bine, de liber, dar starea imi trece, simt o depresie imediata. Ochii mei negri ca noaptea incep sa staluceasca de la atata suparare, lacrimile doresc sa iasa la iveala, dar nu pot strapunge micile mele margele atat de usor, orgoliul le opreste mereu.
Pentru a doua oara ma ridic de pe pat, dar nu ca sa iau alta pastila, ma duc spre usa, vreau sa ies din aceasta camera sadica, creata chiar de mine prin luare drogurilor. Scarile circulare parca se invarteau, ma tin de bara ca sa nu cad cumva in cap, nu ca ar fi mare diferenta in durerea provocata de cazatura si ce simt acum. Abia reusesc sa ma pun pe picioare dupa ce ajung la capatul scarilor, ma indoi de cateva ori si inca simt aceea ameteala.
-Sasuke ! imi rosteste mama numele, mai avea putin si incepea sa planga, o supar mereu, dar nu se plangea. Iar, Sasuke, cand o sa inveti ca drogurile si bautura nu sunt bune ?
-Lasa-ma ! ii spun in momentul in care ma ia de umar ca sa ma duca pe canapea. Nu te iubesc, iar tu nu te purta ca si cum ai tine la mine, daca ai fi o mama buna m-ai ajuta, dar tu nu esti decat cu certatul.
-Sasuke, te rog ! Nu pot sa cred, te-am crescut cum am stiut eu mai bine, ti-am acordat toata iubirea din lume, iar tu spui ca nu ma iubesti. Cu ce am gresit ? Spune-mi ! pe fata ii se citeste dezamagirea, iar glasul tremurat se reia in sufletul meu precum un ecou.
-M-ai iubit ? Dupa moartea tatei te-ai recasatorit de trei ori si de fiecare data nu imi convenea, treceai peste amintirea tatalui meu si aduceai un alt barbat. Tot timpul erai plecata, niciodata nu erai acolo cand doream, faceai mereu ce iti cerea noul sot, uitai de mine si de viata mea. Daca eram mort ma inlocuiai ? Mai bine fac pasul spre Dumnezeu decat sa te mai aud.
Dupa ce am spus asta o vad cazand jos de durere, lacrimi sangerii ii acopera fara imbatranita. Nu ma doare inima, par insensibil la durerea fiintei care mi-a dat nastere, dar sufletul meu imi da dreptate.Mi-a dovedit de multe ori ca nu tine la mine, tot timpul ma cearta in legatura cu alcoolul si marijuana, dar nu isi da seama ca prin atitudinea ei ma impins sa fac asta. Ma uit la ea cum imi intinde mana, poate doar ca s-o ajut sa se ridice sau sa ma simta aproape prin atingerea delicata a mainilor, dar nu i-o dau, doar ma uit la ea cu raceala, de parca ar fi un ghetar inchis in mine.
Ies pe usa casei si ma indrept spre drum, parul meu roscat a inceput sa-mi intre in ochii intunecati din cauza vantului aprig. In fata mea se arata un copil de vreo cinci ani, micul lui corp imi aminteste de trecut, acei ani in care tata inca mai traia si ma imbratisa, imi pupa crestetul capului inainte de culcare si imi spunea povesti. Sufletul incepe sa ma roada, pe acele timpuri de demult o iubeam pe mama la fel de mult ca pe tata, dar cu timpul s-a pus un zid de piatra intre noi. O masina cu viteza mare se indrepta spre copil, franeaza dar nu poute opri masina, mama copilului, aflata ca cativa pasi de el, incremeneste de atata teama.
Ma arunc in fata masinii impingand micul corp umblator spre o zona sigura, iar acum astept durerea ciocnirii cu capota masinii. Corpul simte\" imbratisarea\" parca in surdina, durerea trece pentru cateva secunde si apare iar, parca de fiecare data mai chinuitoare. Nici macar acum nu o vad pe mama venid, cred ca sta in casa si se uita pe niste reviste cu baieti, cautandu-mi un nou tata, dar poate am norocul si nu o sa mai umplu aceasta lume.
Unde ma aflu ? Nu vad absolut nimic, am mai fost de cel putin zece ori la spital, din cauza alcoolului si drogurilor, dar nu semana asa. Stau pur si simplu in picioare, ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar in jur... nimic. Ma uit la podea... fir-ar sa fie... iar nimic. Unde sunt ? Inima imi bate tare, o neliniste pune stapanire pe mine, tot corpul meu imi amorteste uitandu-ma in jos, privirea nu poate sa iasa de la acel punct, o sa innebunesc daca nu aflu niste raspunsuri.
In fata mea... de nicaieri... apare un barbat bine facut cu parul alb precum aripile ingerilor si ochi de un verde spre galben, uimitori de parca intra in suflet si iti citeste suferinta. Imi zambeste si imi face cu mana sa ma uit in spate... cred ca e nebun, nu este nimic acolo... si ma intorc, o usa de nicaieri se arata in fata mea. Clar, o sa-mi pierd mintile nu altceva. Acum , acea teama a disparut si a fost inlocuita cu o mirare apocaliptica, semnele de intrebare zboara prin capul meu. Poate ar trebui sa fug, dar nimicul nu este o destinatie, ma uit la acest barbat si nu simt frica, cred ca pot avea incredere in el.
Dupa o suta de ani
M-am schimbat atat de mult, fizic, ca caracterul este acelasi sau poate cu cateva imbunatatiri. Parul meu roscat precum focul din Iad acum este de un negru precum coada Dracului, ochii in schimb sunt la fel ca inainte, plini de abise, unul mai misterios si mai intunecat ca altul. Caracterul este si mai inchis, nu am mai vazut-o pe mama, puteam sa ma duc la ea, dar n-am simtit nevoia. Ma doare incet inima ca nu am fost la inmormantarea ei, ma simt putin vinovat tinand cont ca a murit de tristete.
Acum cutreier lumea cu piciorul, Dumnezeu, boss, m-a lasat pe lume ca vanator de fantome. Dupa ce am murit am ajuns in imparatia lui, de unde m-a trimis pe Terra. Boss a spus ca dupa ce voi invata ce greseli am facut in trecut si nu le voi mai comite o sa ma faca om, dar sincer sa fiu nu tanjesc dupa asta. Acum ma indrept spre\" magazin\" ca am nevoie de marijuana. Inca mai tanjesc dupa ea, dupa linistea ce mi-o transmite, dar tristetea ce vine dupa fericire este dureroasa, insa pentru putinele clipe de bucurie ma sacrific.
___________________________________________________________
~ Sper ca va place.
~ Nu am realizat un fic foarte impresionant, dar sper ca este bine si asa.
~ Criticata trebuie sa faca parte din: orice :))
Vechea infatisare a lui Sasuke
Barbatul
Noua infatisare a lui Sasuke