After a broken heart

[Too Many Dreams.]

Buna >:D< Am venit si eu pe aici dupa un car de timp cu un next :)) Sper ca o sa va placa!


Cap. 12 – Ranile vechi se redeschid

-Iti multumesc de vizita.
Intru in casa dupa ce mai arunc inca o privire rece peste el, care ma privea insistent.
-Adio, fraiere!
Ma asez pe canapea incercand sa scap de amintirile care dadeau navala peste mine si mintea mea. Gandurile pe care le am nici macar nu ma mai lasa sa respir. Alerg in camera mea, ies pe balcon si ma ghemuiesc langa balustrada, cu spatele sprijinit de ea. Incep sa plang, si nu ma mai pot opri. De nrevi, de amintiri, nici eu nu mai stiu. Vad cum nenorocitul ala de Gaara iese din curtea casei, cu un zanbet victorios pe fata, in timp ce se uita superior si arogant la mine, zarindu-mi lacrimile. In aceiasi clipa Sasuke intra dupa mine. Ma vede ca plang, si cred ca a inteles clar de ce. Ma ia in brate, ma saruta dragastos pe frunte si ma tine aproape de pieptul lui mult timp. Se face cam racoare afara, iar brunetul ma ia in brate si ma duce in sufragerie. Ma ajuta sa ma linistesc, mangaindu-mi parul matasos.
-Te deranjez daca te intreb si eu ceva?
Imi sterg de pe fata ultimele lacrimi. Il privesc, dar nu pot lasa sa se vada nimic din ochii mei.
-Nu vreau sa rasucesc cutitul in rana.
-Nu, spune. Iarta-ma ca mi-am dat drumul asa.
-Ok, despre asta e si vorba. Care-I faza cu idiotul ala?
-Numele lui e Gaara. A fost acum mult timp iubitul meu, doar ca el nu m-a iubit cu adevarat, ci doar a profitat de mine. Doar ca sa il aud intr-o seara ca s-a plictisit de mine, in timp ce in spate ii aparu o f**a cu o javra alaturi.
Sasuke se uita la mine, ma strangea in brate si imi mangaia usor fata, consolandu-ma.
-Daca vrei, as avea eu planul potrivit pentru a-l face gelos. Doar ca nu cred ca ar fi bine ca tu sa stii.
-Macar de va merge… Nu mai bire ar fi sa schimbam subiectul?
-Cum vrei tu. spune brunetul calm dupa care vine si ma saruta pe frunte. Vrei sa vedem un film?
-Sigur, dar nu prea stiu ce se difuzeaza la ore ca astea la tv.
Iau telecomanda si deschid televizorul mare din sufragerie. Lasam pe un film de groaza cu mumii care invie si chestii de-astea. In loc sa ma sperii, ma plictisesc de nu mai pot. Imi las capul pe umarul brunetului, care isi ridica bratul si imi lasa capul sa cada pe pieptul lui. Loc mai cald ca asta nu am intalnit niciodata! Ma topesc aici. vreau ca timpul sa se opreasca, sa ramana timpul oprit si sa stau asa pentru eternitate. Pacat ca nu pot. Nu vreau sa adorm, nu vreau sa am impresia ca totul a durat doar cinci minute, si ~puf~ totul a fost ca un vis care a durat prea putin.
Neah, dorm prea bine ca sa ma mai gandesc la ceva. Doar mintea mea imi arata cum as fi la marginea unui lac dintr-o padure. Ma uitam in apa lacului, la reflexia imaginii mele in el. Din spate apare bunica mea, care ma indruma cu dragoste:
-Ai grija la ceea ce iti doresti, iubita mea si ai grija la viitor! Te iubesc. dupa care se pierde in padure printre copaci.
Tresar violent in bratele brunetului si reusesc sa il trezesc.
-Imi pare rau, Sasuke, nu voiam sa…
Dar el mi-o taie repede:
-Nu-i nimic. Se mai intampla.
Ma duc la bucatarie sa ma uit prin frigider, oentru ca stomacul imi da semnele ca a trecut de mult ora de masa. Ma uit mai intai la ceasul care era pus deasupra chiuvetei, intre doua dulapuri. Era deja ora 13:37. Aud cum stropi grei de apa se izbesc de podeaua dusului. Vad ca Sasuke asa se mentine in forma. Mai visez putin cu ochii deschisi si dau drumul la televizorul mic, care sta pe un blat de marmura. Nu am la ce sa ma uit: doar filme proaste, nici o stire, nimic. Iar sunt fortata sa las pe muzica. Stropii de apa ce cadeau violent pe podeaua din cabina de dus se pare ca sa-u oprit. Cred ca brunetul a terminat, deci ma apuc sa pregatesc repede ceva de mancare. Ma gandesc rapid sa prajesc niste oua si sa tai niste rosii. Chiar cand incepea partea mea preferata a melodiei Infinity de la Guru Josh Project, in timp ce taiam rosiile, doua brate puternice imi inconjoara mijlocul si doua buze calde imi saruta gatul. Suvite umede de par imi ating fata fina si ma fac sa tremur de placere. Mai am putin si cad din picioare de emotii. Incerc sa impiedic asta si dialoghez putin cu el:
-Mancam?
-Sigur, cum vrei tu. Ce avem?
-Ochiuri cu rosii. Da, stiu, e cam seaca si uzuala mancarea asta de-acum, dar altceva nu as fi reusit sa pregatesc in timp scurt.
-Nici o problema, oricum sunt obisnuit sa mananc asa la “micul dejun”.
Zambesc dragastos spre el si sparg ouale in tigaie. Brusc, ma cuprinde un sentiment de vinovatie. Imi dau seama si de ce: aseara am uitat sa il intreb pe Sasuke daca e adevarat ce mi-a spus Ten-ten despre el. Ma intorc cu fata la el, care vad ca ma priveste cu ochii aceia negri si intunecati, care ma obliga sa spun tot. La naiba! Mereu ii reuseste sa scoata tot adevarul din gura mea.
-Sasuke, trebuie sa te intreb ceva si o sa fiu rapida. Este adevarat ca ti-ai tras-o cu doua fete de a zecea?
-Ca le-am tras vreo doua palme sa nu se mai tina dupa fundul meu, da. Dar iti jur, niciodata nu am facut asa ceva. fetele din scoala noastra sunt prea fraiere, incat sa ma cucereasca, in afara de una. zice punand un mic accent pe “una”, dupa care ma ia in brate si ma saruta apasat.
Ma las in voia lui, poate sa faca ce vrea cu mine. Ufff! Un moment asa de frumos, stricat de niste oua! Urasc asta. Simt mirosul lor care imi da de inteles ca sunt deja rumene pe spate, nu mai aveau mult si se ardeau. Cu o miscare fina, scap din fortareata mainilor brunetului si merg sa pun mancarea in farfurii. Incepem sa mancam linistiti. De cand i-am pus acea intrebare brunetului, este ceva mai retras decat inainte, adica mai…tacut.
-Sasuke, imi pare rau daca te-am deranjat cu intrebarile mele stupide. Doar ca mintea mea e macinata de unele ganduri… ii spun eu dupa ce terminam de mancat.
-Stii, Sakura, imi pare rau, dar nu mai pot sta, trebuie sa ii zic lui frate-miu unde am fost noaptea asta, cred ca ma cauta peste tot prin sat. Vin inapoi cam intr-o ora. Iarta-ma. imi spune el in timp ce isi pune farfuria din care a mancat in chiuveta.
Simt cum din cauza mea s-a intamplat asta. Mai bine imi tineam gura asta idioata inchisa, sa nu imi mai provoc atatea greutati singura. Urc in camera mea, ma asez pe pat si imi afund capul intro perna. Dau drumul cristalelor limpezi sa imi curva nestigherite din ochi. Simt ca nu mai am deloc aer cand stau in camera mea, asa ca plec de aici. Inca cu ochii umezi, sar de pe balcon, iar apoi de pe casa pe casa, pana ajung in padure. Sar din creanga in creanga, pe copacii puternici, pana ajung la pomul in care am stat eu si Sasuke intr-o noapte in care eu am crezut ca visez. Vreau sa dau timpul inapoi, sa fie totul ca la inceput. Sa nu fi aflat de nici o minciuna legata de el si sa nu-l fi intrebat nimic. Sunt asa de nevoasa pe gura mea mare, incat imi adun chackrain mana si distrug o bucata buna din scoarta copacului. Cobor la baza lui si scriu: “Te iubesc, eu inca te mai iubesc. Imi pare rau.”
Incep sa fug iar. Nu stiu unde, nu stiu de ce. Ma opresc la baza unui cires vechi, care isi scutura florile tarzii de toamna. Am auzit de la sateni ca este singurul din padure care infloreste toamna. Mi-am dat seama atunci ca ma voi calma din orice. Si chiar asa a fost. Pana acum, eram izvorul de la un fluviu de lacrimi, iar acum fata imi este doar uscata de ele.
Inca mi se mai scurg lacrimi din ochii mei care au vazut destule. Din nefericire, am la mine telefonul, care incepuse sa sune. Dar de data asta ma sacaia o premonitie. Voiam sa raspund, sa vad cine o fi, cu toate ca presintirea mea era rea si imi spunea ca nu trebuie. Ma uit la ecran: ma suna nesuferitul de Gaara, din nou. Ma concentrez mult, sa am o tinta fixa, si arunc telefonul in trunchiul unui copac dupa care se face tandari. Aud dupa asta pasi care vin inspre mine. Se opresc brusc. Cred o o fi pe aici un idiot de padurar. Il las naibii in voia sortii. Imi strang la piept genunchii si ma concentrez sa reusesc sa nu ma mai gandesc la minic. Si reusesc.
Inca o lacrima mai evadeaza din ochii mei. Ii deschid si vad stupefiata cum in fata mea sta un tip ciudat. Nu prea pot sa ii disting chipul, pentru ca avea gluga de la hanorac trasa pe cap. Fac pe la spate semne cu mana, cat sa nu ma vada. Baiatul devine super enervant, stand cu mainile in buzunare, privindu-ma pe un ton arogant. O tehnica Fuuton: una de vant, destul de puternica cat sa ii dea jos gluga de pe cap.
-Ti-a fost dor de mine, iubita?
-Ca tot intrebi…
Si fac iarasi semne cu mana, pe care nu le mai ascund si ma ridic in aer pe o briza de vant. De la inaltimea aia pot vedea multe, dar de care nu imi pasa. Ma rasucesc de trei ori in aer si cobor alaturi de adierile de vant, acum insotite de petale de cires, care iau rapid forma unor arme ninja, kunai-uri si shuriken-uri. Acestea coboara spre el alaturi de mine. Iau un kunai normal in mana, gata sa il injunghii. Dupa ce ca m-a facut aproape sa ma sinuzid, mai si vine la mine cu fata aia de pervers cu capu’ sec.
Petalele care au mai ramas deoparte sunt inconjurate usurel de o lumina alba, modesta, dar care imi permite sa vad multe. Cu ajutorul ei am reusit sa vad si mai bine cine era nenorocitul ala: par roscat, facut tepi, ochii de un verde sters, piele palida si nu prea si tatuajul de pe fruntea lui cu cuvanul “Iubire” scris in japoneza. Iubure pe d***u’! Dupa ce mi-a facut atatea mai indrazneste sa vina la mine. Nu mai gandesc ca un om normal, acum vreau doar razbunare. Nimic mai mult.
Am ajuns rapid langa el. se fereste cu dibacie de toate armele, dar nici macar nu s-a uitat la ele. Se uita doar in ochii mei.
-Iubita, dar de cand ai tu ichii violet? De la prea multa dragoste reaprinsa pentru mine?
Ma opresc si ajung pe pamant in fata lui. Bat de doua ori din palme.
-Nu!
Dupa care toate armele trimise inspre el, ce ramasesera in spatele lui, se destramasera in mii de petale, care in doua secunde il inconjoara si explodeaza. Un fum dens se asterne in jurul lui. Folosesc o tehnica a lemnului si fac in jurul lui o inchisoare doar din crengute fine, dar multe si rezistente, pentru a impiedica orice alta fiinta sa intre si sa respire acel fum, care din pacate pentru Gaara era toxic. Era un miros minunat, doar ca era parfumul otravitor al unor crini, floarea pe care i-am trimis-o roscatului dupa ce ne-am despartit.
-Ma mir cum de mai ai curajul sa imi vorbesti. Dupa ce mi-ai facut, mai ai tupeu sa vii si sa apari asa in fata mea? Ai noroc ca nu am acum cheful necesar ca sa te omor. Data viitoare fii sigur ca o voi face daca ma enervezi.
Nevoia de a-mi incrucisa mainile ma cuprinde si ma supun. Litere scrise intr-o maniera ciudata, dar frumoasa, imi cuprind bratul stang. Vad ca e ceva ca un mesaj, care ma previne de ceea ce va urma. Primul mesaj mi-a spus ca Gaara e in spatele meu.
-Asta s-o crezi tu. imi spune el de la spate.
Nu mai pot de furie si ma dezlantui. De data asta folosesc arma mea cea mai de pret: cristalele. Ridic o mana de pe langa trup, o indrept spre el si stau o clipa sa-i ascult replicile idioate.
-Uu, mititica Sakurika s-a enervat? spune el pe un ton sfidator.
Ii cunosc puterile, si stiu limitele lui, dar el nu le stie pe ale mele. Din mana mea inca indreptata spre el, iese o lumina alba, care devine roz. Fin, dar repede si sigur, acea lumina se transforma intr-o floare de cires inconjurata de praf stralucitor, care se mareste si el si devine flori de cires, dar mici. Cu tehnicile mele de vant, indrept toate florile de cristal spre roscat. Lupta devine din ce in ce mai dura. Se apara usor de cristalele mele taioase, cu nisipul sau enervant, pe care il modeleaza cu chackra in forma de kunai-uri. Ma feresc gratios de toate, unul singur reusind sa ma taie destul de tare pe mana dreapta. Mai lupt cat pot, pana ce ametesc din ce in ce mai tare la fiecare miscare. Doar asta imi mai trebuia, o taietura de la un kunai otravit. Dar pe mine nu ma opreste asa de usor o porcarie de otrava. Desi imi va consuma ceva din chackra, folosesc o tehnica de substitutie. Am acum un alt corp, perfect sanatos, doar ca sunt putin obosita.
Gata. Nu mai pot continua asa. O sa imi folosesc aici si ultimii asi ramasi in maneca. Imi impreunez mainile, deschid degetele ca o floare care infloreste, de unde ies milioane de petale de cires, care au pe ele mici hartiute explozive. Petalele se unesc multe, romand niste flori de crin. Imi pregatesc ultima chackrea ramasa si dau lovitura finala. “La asta nu ai cum sa te feresti.” Imi spun in gand si fac cu mainile sigiliul tigrului.
-Katsu [Explozie]!!! Dupa care imi duc langa gura doua degete.
Suflu puternic. Din gura mea ies alte petale de flori care se transflorma rapid in particule de otrava, pe care o suflu asupra focului care il cuprinsese pe Gaara de la ultima mea tehinca. Se pare ca uitase de hartiile explozive iar acum striga disperat dupa ajutor. La o distanta nici mare, nici mica de mine, un shuriken urias trece prin suflul meu otravitor cu o viteza coplesitoare. Cu o viteza si mai mare, un tip brunet bine-facut ia shuriken-ul oprit acum in trunchiul copacului sare de pe el, trece in spatele meu aruncand-ul spre roscat, cazand apoi lin pe pamant. Sare de acolo si niste aripi albe, ca de inger, i se desfac din spate. Zboara si se opreste in dreapta mea: Sasuke.
-Ai incredere in mine!
-Asa am sa fac.
Shuriken-ul trece rapid si taie prielea gatului lui Gaara, de unde izvorasc siroaie de sange. Simt cum ultimele picaturi de chackra se scurg in adierea care ma mentine in aer. Ma ridic fara sa vreau un metru in aer si cad la pamant fara sa mai fiu in stare sa mai fac vreo miscare. Scot un geamat de durere si ma prabusesc fara sa mai pot face vreo miscare. Am avut noroc doar datorita aripilor. Reusesc sa mai zic doar careva cuvinte.
-Esti…ingerul meu!
Si lesin.

~ Va urma! ~

Va rog sa ma scuzati daca am vreo greseala de exprimare sau de tastare, n-am mai avut chef sa corectez [ca intotdeauna] :D Bye :-H