Actul final. Dama, As-ul si Juvetele

[M3aw sau Mrrr XD]

ohh.. asa de rau este fic-ul ca nu vreti nici sa il comentati?:( oricum, imi mai incerc norocul o data:))

II-Straluceste.. steaua mea

Pielea alba.. Forta.. Sete..Colti.. Vampiri.. Povesti? Nu. Adevar? Da. Cuvinte care imi bantuie mintea deseori, nu simt teama, mai de graba.. admiratie pentru fiintele acestea. Nu le pot spune oameni, si ei respira, clipesc, mananca si alte cele.. Dar nu au nevoie de toate acestea, pot "trai" si fara ele, doar ca acesta ii tin intr-o oarecare legatura cu vechea lor viata. Dar de ce ei beau sange si nu apa sau alt ceva, ce la place la rosul nostru? Daca nu ar bea viata unora, ar mai exista?
Sangele pentru noi reprezinta un lichid ce ne curge prin vene si fara de care am fi morti. Iar pentru ei.. reprezinta viata, daca viata lor sau viata noastra nu stiu..
Prin carti se scriu diferite povesti despre ei si sunt o multime de stereotipuri. Daca as fi fost un vampir as fi fost revoltata. Avand in vedere ca nimeni nu stie ca ei exista cu adevarat, nici unui om nu ii place sa se plimbe noaprea, singur pe o strada.
Frica.. Disperare.. Ritmul cardiac si respirator se accelereaza, transpiratia incepe sa isi faca aparitia pe fata celor care au impresia ca in spatele lor cineva ii priveste cu niste ochi rosi,sfidatori. Si mai apoi.. Totul dispare si ne dam seama ca imaginatia ne-a purtat prea departe.
Si cu toate astea.. ii admir, multi ar spune ca sunt lunatica, dar eu ma numesc nonconformista, nu vreau sa fiu ca toti comunistii din lumea asta nebuna. Hm! Si ei mai au si tupeul sa le spuna altora cum sa isi traiasca viata. Dar.. cand spun "ei".. la ce ma refer? nu.. nici eu nu mai stiu.. si nici nu cred ca voi stii..

Atunci mi-am deschis ochii, singura miscare care am putut sa o fac in momentul acela. Pur si simpu.. eram degajata de tot ce era in jurul meu. Eram in camera mea, patul meu, acoperita cu patura mea, dar.. totul parea complet diferit. Nu vedeam mai nimic dar imi placea. Nici nu trebuia sa vad ceva, sau nu vroiam..?
-E atat de cald, de linistitor, de.. mort. Da, este un sentiment inaltator, epic, care intr-un fel iti face capul sa pulseze de parca in el ar fi inima ta. Nu imi dau seama daca este bine sau rau sa ma simt asa, daca imi place trebuie neaparat sa fie bun?
-Nu.. Daca nu imi place trebuie sa fie neaparat rau? Nu mi-am mai raspuns, era evident, si devenea stresant. Prea multe ganduri imi treceau prin tample, si vroiam sa le strig: "STOP! Opriti-va odata!" dar nu reuseam sa vorbesc, nici macar in subconstientul meu.
Abia mai tarziu am realizat ca eu aveam febra si ca aproape deliram.
"Asta era sentimentul de mai devreme? Doar aveam febra? Simteam ca sunt dusa pe alta planeta si defapt doar am febra?!"
-Ce aiurea!
Singura propozitie cat de cat logica pe care am putut sa o spun, asa era fiecare dimineata. Abia daca mi-am putut misca trupul din pat pana cand picioarele mele au atins parchetul rece. Alt sentiment inaltator. M-am miscat alene pana la draperiile movarii inchiste, apoi la fel de lenesa am tras de ele pentru a le da la o parte, ca pe o cortina ce ascunde o piesa ce o vad mereu.. aceeasi piesa monotona, dar.. placuta..
Am admirat tabloul diminetii noii mele vieti, in minte mi-a venit imaginea aceea minunata vazuta seara trecuta. Am ramas nemiscata cateva secunde pentru ami aminti fiecare detaliu.
-Minunat! Sincer.. atat de sincer incat am zambit inconstienta de gestul meu, nu, constienta si foarte fericita ca l-am infaptuit.
Ochii mei se delectau cu imaginea orasului inca adormit invaluit de o ceata albastruie. Era.. magic oarecum. Ceva imi spune ca vor mai fii lucruri ca acesta de acum in colo.
Nu mi-am despartit inca mainile de balustrada rece a balconului, nu, era prea de vis, am stat asa, admirand, cat se mai puntea. Simteam raceala cimentului prin picioarele goale si in mainile mele si asa reci. Vantul si el imi facea o placere si ma racorea mai mult cu suflarea lui, fluturandu-mi incet rochia scurta de noapte.
Am inchis ochii savurand.. aerul unei noi vieti.. viata mea..