Academia Vrajitorilor

[Mitus]

Hello
Am intarziat... ca de obicei>.<
Sti ca imi place nu? Nici nu imi pot imagina de unde ai scos tu aberatiile alea cum ca ar fi banal si nu stiu mai ce o.O sa nu mai aud asa ceva ca te mananc. E adevarat ca ai avut cateva greselute, dar sa zicem ca eu trec peste ele:-j Sa sti ca mi-a placut mult cum ai reusit sa descrii acest personaj.
Incepe sa devina interesant. Hmm astia doi vor fi dusmani dar totusi se pare ca si domnisorul familiei Van Klampff a acceptat-o intr-un fel nu? Oare chiar este ea cea aleasa de profetie? Saracuta cate batai de cap... oricum eu cred ca se va descurca.
Succes in continuare :*:*
Cius

[Denny]

Pfff, multumesc foarte mult de commenturi, sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea :| [defapt nu ma asteptat la commuri :)) ]. Ma bucur ca va place povestea. Sper sa va placa si acest capitol. >:D<


Capitolul trei

In secunda in care m-am asezat pe scaun l-am si dat spre marginea bancii. El a facut la fel. Macar eram deacord intr-o privinta, si anume : sa ne evitam cat mai mult. Chiar nu inteleg de ce acest profesor ne-a pus impreuna. Am incercat sa fiu atenta la ora dar nu puteam. Imi era dor de Jared, de fratele meu, si totusi as fi vrut ca el sa fie aici in locul meu, sa stea el langa un baiat care iti fura privirea din prima. Din nou mi-am aranjat rochia. Eram deja o maniaca. Faceam orice inafara de a fi atenta la ceea ce spunea profesorul. Mi-a atras atentia de cateva ori bune, dar totusi ceva ma facea sa nu ma intereseze aceasta ora, ceea ce spunea el, ceea ce insemnau cuvintele lui. Am fost foarte fericita cand am auzit ca ora s-a incheiat. Si totusi nu m-am ridicat de pe scaun, am asteptat ca toti sa iasa din clasa. Din nou m-am simtit tintuita cu privirea. Am simtit atingerea cuiva si am presupus ca era Belle. M-am ridicat de pe scaun si ne-am indreptat spre iesirea din clasa. Urmatoarea ora avea sa se tina in gradina, era ora de practica. Din cate mi-a spus Belle, stundetii aveau sa-si demostreze talentele. Presupun ca eu o sa fiu exculsa din aceasta activitate, eu nu aveam puteri ca sa le arat celorlalti un spectacol.
Am ajuns primele in partea sudica a gradinii, unde se tinea cursul. M-am asezat pe o banca si am inceput sa privesc cerul dand agitata din picior. Gandurile-mi erau multe, daca cumva profesoara avea sa ma presioneze sa incerc sa vedem daca pot sa-mi eliberez puterile ? O sa ma fac de ras ! Am sarit de pe banca si m-am uitat spre Belle, apoi i-am spus :

- Eu plec de la curs.
- De ce ?

M-a intrebat pe un ton plin de groaza.

- Daca cumva ma presioneaza sa incerc sa vad care's puterile mele ? Spune-i te rog ca m-am simtit rau.

Apoi am plecat, nu vroiam sa-i dau prea multe explicatii. Cat de vorbareata era ea poate ma dadea de gol. Am fugit pana la cladirea dormitoarelor. Nu vroiam sa ma intalnesc cu cineva, aveam sa ma duc in camera mea si sa despachetez deoarece sigur mi-au ajuns celelalte haine. Aveam inca doua ore pana la urmatoarea clasa. Am intrat pe usa destul de grabita si din greseala mi-am agatat rochia si s-a rupt o bucata buna din ea. Defapt, s-a rupt toata, cazand de pe mine. Din instinct am luat materialul si mi l-am pus in jurul braului. M-am uitat in jur sa ma asigur ca nu e nimeni si am fugit pe scari in sus. Am urcat pana la etajul patru, pe cand sa iau coltul care ma ducea la celelalte scari m-am lovit de cineva. Impactul m-a facut sa cad pe jos, si odata cu mine si materialul care imi acoperea partea de mai jos de talie. Am infascat bucata de material si m-am ridicat iar apoi am fugit pana in camera mea. Tot drumul i-am putut simtii parfumul de liliac. Nici nu mi-am cerut scuze, nici macar nu am vazut cine era acel individ sau individa de care m-am ciocnit. Am intrat vijelios in camera si am aruncat rochia pe jos. Respiratia imi era din ce in ce mai accelerata. Acea persoana ma vazu-se pe jumatate dezbracata, ce rusine ! Dupa ce m-am linistit m-am dus spre valizele care tocmai au ajuns, stateau toate in mijlocul camerei. Am observat oglinda mea de acasa, se pare ca mama s-a tinut de promisiune. Pe pat am observat un plic alb. M-am apropiat si l-am luat pentru a-l citi. Am rupt plicul violent si am luat hartia din inauntru.

[center] Draga mea Lucy,


Ti-am trimis restul hainelor tale, sper sa nu ti se para prea multe, de asemenea m-am tinut de promisiune trimitandu-ti oglinda. Sper ca esti bine, eu si cu Jared iti simtitm foarte mult lipsa. Esti bine ? Iti place acolo ? L-ai intalnit deja pe Lucas dar pe Paul ? Scrie-mi cat de repede poti, draga mea.

Cu drag, mama.

[/center]

Am inceput sa despachetez hainele si sa le pun pe rand in dulap, aveam destul de timp.

[center]***[/center]

Am terminat de pus in dulap si ultima haina. M-am bucurat enorm de mult sa vad ca rochiile de gala imi erau puse si ele cu mine, erau elegante. Desigur, mama mi-a trimis bani in caz ca trebuia sa-mi iau ceva accesorii sau chiar o rochie noua pentru balurile care se tin aici. Din cate am inteles se facea unul chiar dupa prima luna de scoala. Mi-am luat pe mine o rocie alba iar pe cealalta am arucant-o la gunoi. Cine ar putea fi misterioasa persoana de care m-am ciocnit ? Gandul acesta nu-mi dadea pace, si totusi ... i-am simtit mirosul imbatator de liliac. O bataie in usa camerei mele m-a facut sa revin la realitate. M-am grabit sa o deschid. In fata mea era nimeni altul decat Lucas. Am ridicat instinctiv o spranceana. A tercut pe langa mine fara sa-l fi poftit inauntru, din nou am simtit acelasi miros de liliac. Inima a inceput sa-si accelereze bataile, el a fost cel care m-a vazut .... in acel fel ? Nu se putea !

- C ... ce vrei ?

Am spus balbaindu-ma. Si-a tercut mana prin par iar apoi s-a intors spre mine.

- Trebuie sa vreau ceva ca sa vin sa te vad ?

M-am uitat al el ciudat. Asta era nebun cu capu` ?

- Da, din cate stiu eu suntem ...

Dar nu am putut termina, el m-a intrerupt.

- Rivali, stiu, dar asta o sa fie doar de la inceputul balului pana cand se termina primul an scolar. Nu stiai ? S-au schimbat regulile, draga mea.

Am pufnit in ras, nu stiam de ce.

- Iesi !

Am spus pe un ton dur.

- Cum vrei, draga mea.

A spus iar apoi a mers spre iesire.

- A da, sa stii ca esti mai draguta de cat mi s-a spus.
- Iar tu esti mai ingamfat de cat am crezut.

I-am spus uitandu-ma urat. A ras iar apoi a plecat, eu trantind usa in urma lui. Papagal de doi bani. Si eu care-l credeam mai de treaba ! Am mers pana in baie si am inceput sa-mi piaptan parul, in curand avea sa vina dupa mine Belle, eram sigura de asta. Si cum am spus, dupa cateva minute a fost prezenta. Ma bucura faptul ca eram prietene, nu era ca toti ceilalati, nu ma evita. Am iesit din camera si ne-am indreptat spre urmatoarea ora. Pe drum cineva m-a oprit. Un baiat ... era mai mare decat mine, semana foarte mult cu Lucas doar ca el avea ochii albastrii. Mi-a zambit prieteneste. I-am spus lui Belle sa-si continue drumul, aveam sa gasesc eu clasa.

- Lucy !

Mi-a spus el imbratisandu-ma. Asta a fost ciudat, de unde ma cunoastea ?

- Nu-ti amintesti de mine nu ?

M-am intrebat zambind, am dezaprobat din cap.

- Sunt Paul, Paul Van Klampff.

Oh da ! El e de cel care mi-a spus ma ca ne vizita, el nu avea nicio legatura cu mine sau cu rivalitatea tatilor nostrii. Am zambit.

- Da, ai crescut !

Am spus eu ca si un comentariu ... prost facut ? L-am auzit razand.

- Si tu deasemenea, te-ai facut si mai frumoasa.

M-a luat de mana si m-a indemnat sa fac o pirueta.

- Multumesc de compliment.

Am adaugat timida. O da, baiatul asta nu semana deloc cu fratele lui.

- Te insotesc la ora ?

M-a intrebat vesel.

- Desigur.

Am spus eu iar apoi ne-am indreptat spre urmatoarea ora. Paul chiar imi placea, prezenta lui imi facea bine, foarte mult bine, nu stiu de ce, era diferit de fratele lui si inca foarte mult, cand eram langa Lucas simteam ca ma sufoc, dar langa el ... e alta treaba, ma simteam ca si o pasare recent eliberata dintr-o cusca.

[Teh]

deja pe Lucas dar pe Paul ? -- mie una nu mi se pare că sună prea bine aşa ; încearcă să pui o virgulă după Lucas [ , ] sau să pui semnul întrebării, tot după Lucas [ ? ] şi apoi fă o altă propoziţie cu ' Dar pe Paul ? ' deşi nici aşa nu ştiu cât de corect e; însă aşa fără virgulă, fără nimic, nu sună bine.
ran -- rand
rocie -- rochie
arucant-o -- aruncat-o
tercut -- trecut
ma -- mama?

Eu am crezut că cel cu care s-a ciocnit era de fapt Paul.
Mie numele de Paul îmi inspiră ceva pervers, rău şi prefăcut : )) nu ştiu de ce, dar aşa m se pare mie . Adică... well, un personaj care dă de furcă, sau psihopat sau... în fine. orice dar nu drăguţ de-a binelea : )) acum urmează să văd cum este Paul din ficul tău. Nu pot zice că îmi place de el [ ah ce rea sunt dar nu îmi place de el = )) ] îmi place pe de altă parte , deşi puţin momentan, de Lucas. Cât despre Belle, acum mi se pare oleacă mai ok iar Lucy a noastră [ în afară de nume ] e adorabilă D: . Sunt curioasă ce a vrut să spună Donşoru' Lucas cu faza aia că s-au schimbat regulile or whatever, sincer nu prea am înţeles şi m-a lăsat în ceaţă . Cât şi apariţia lui în camera lu' Lucy, tipu ăsta are o problemă : )) una bună de tot deşi încă nu ştiu eu care este. Oricum , momentan îmi place de el şi este ok. Paul mi se pare totuşi prea sweet, poate e prefăcut. Mda, i se trage de la nume. Ştii că mă gândesc şi la alte chestii? dar nu mai zic, şi aşa sunt gură spartă.
MI-a plăcut capitolul deşi mi s-a părut cam scurt, s-a terminat atât de repede şi eu aş vrea să ştiu mult mai multe. Ai descris bine şi nu ai avut chiar aşa de multe greşeli. Am văzut pe alcouri o exprimare forţată dar mi-a fost lene să menţionez, lenea asta! Apoi, hmmm, dialogul mi-a plăcut. Deşi discuţia cu Paul a fost puţin cam seacă, să zicem că merge D: .
Aştept cu nerăbdare următorul capitol, mai repede te rog : )) vreau să aflu mai multe despre Lucy, Lucas şi Paul. Ah şi despre Belle, mi-a atras atenţia acum. Plus că vreau să ştiu dacă Lucy are sau nu puteri, adică... hellău, vreau să aflu!
bată la scris >:D<

[Neith]

A apărut şi Paul în peisaj ...
Deja se pare că Lucas şi Lucy nu se înţeleg , deşi vor trebui să se obişnuiască unul cu altul , având în vedere că vor stea şi în aceeaşi bancă.
Nu mă aşteptam să plece de la oră . Şi şi-a rupt şi rochia ;)) , iar Lucas a văzut-o . Eh , asta e , se mai întâmplă . Oricum având în vedere că este mai timidă , s-a simţit prost din cauză acestui incident . Mai ales că tocmai peste rivalul ei trebuia să dea .
Lucas nu îmi place ca personaj , este prea arogant şi îngâmfat , la fel cu a spus şi Lucy . De abia aştept balul să văd ce se mai întâmpla pe acolo . Sper să îşi descopere mai repede puterile , mai ales că rivalitatea dintre cei doi o să începă curând şi va avea nevoie de ajutor .
Paul este diferit decât fratele său , nădăjduiesc că o va ajuta pe Lucy în viitor , deoarece o aşteptă multe conflicte cu Lucas .
Au mai fost câteva greşeli de tastare , dar doar pe astea le-am reţinut : ,, tercut " trecut
,, rocie "- rochie
,, arucant-o " aruncat-o
,,al "- la
Aştept următorul capitol ! Succes la scris !

[Kripterya]

Hello,
In primul rand imi cer scuze ca nu am mai dat niciun semn de viata, am avut ceva probleme. Asa, si acum, in al doilea rand, ADOR ficul tau:love:, imi place la nebunie. Pun pariu ca Lucy o sa isi dezvolte niste puteri extraordinare, doar e personajul principal. Lucas ii genul ala de baiat care la prima vedere pare insensibil, pe care il descoper pe parcurs...imi plac astfel de baieti, chiar foarte mult:x .Mi-ar placea foarte mult daca ai scrie si din perspectiva lui, dupa modelul din "Iluzii", ar fi super, asa noi cititorii, putem sa vedem ce gandesc doua personaje, sa le cunoastem mai bine. Asta e doar o idee, ficul oricum e GENIAL, imi plac foarte mult personajele si ideea de scoala a vrajitorilor. Abea astept sa se nasca cuplul LxL (LucasxLucy), presimt ca asa o sa fie ;)).
Sper sa postezi nextul cat mai curand. Il astept cu sufletul la gura.
Kissez :bye:

[Aliss_anime]

Na`seara!:) Deci cand am inceput sa citesc ficul am ramas :O
Sti sa ordonezi foarte bine fiecare fraza cat de mica,imi place ca lasi un anumit spatiu intre dialog,apoi completezi cu o fraza mai lunga.Eu am aceias parere ca Kripterya cu privinta la personajul Lucas :X weyy baiatul asta imi place si inca cum :X bine din perspectiva mea e mai bine ca nu i`ai scris gandurile,asa ramane acel mister in privinta a ceea ce este el cu adevarat.:D Deci in concluzie imi placeee ficul si vino cat mai repede cu nextul.Eu raman cititoare fidela ;)

Kiss si pe curand :-h :*

[Denny]

Multumesc de commuri fetelor :x. Sper sa va placa capitolul urmator.


Capitolul patru

Si eu care credeam ca treaba nu poate fi mai incurcata de atat ! Cand Paul a plecat, si a tecut pe langa mine, grabit, din cauza vitezei, aerul s-a colorat cu mirsoul lui de liliac. La fel si pe cel care l-am simtit cand m-am ciocnit de acea persoana. Acum aveam o dilema foarte mare, Paul sau Lucas ? Care dintre cei doi frati m-au vazut asa cum doar mama mea a avut ocazia, adica complet goala. Goliciunea corpului meu, vazuta de un barbat, era ca si violarea mea, dar desigur, nu era atat de brutal. Si totusi, era o rusine. Inca un lucru ciudat a fost ca niciunul dintre cei doi nu a spus nimic despre acel mic incindent.
Fara sa mai stau ep ganduri am fugit in clasa. Daca mai stateam mult gandindu-ma la cei doi baieti intarziam si la ora. M-am asezat langa Belle, care mi-a scris un bilet agitata. Ma intrebat despre Paul. Curiozitatea asta. Am chicotit iar apoi i-am raspuns, povestindu-i tot ce am vorbit cu el, in fond nu era mare lucru. A rasuflat usurata. Mai pe la mijlocul orei de veninuri, i-am scris inapoi un biletel. Eram curioasa, il placea pe Paul ? Am obervat roseata din obrajii ei. Deci era clar, chiar daca pe foicica mi-a spus ca nu.
Dupa ce clopotelul ne-a anuntat sfarsitul orei am zambit satisfacuta. Aveam sa am un interogatoriu in pauza aceasta. Am luat-o de mana pe roscata si am fugit in gradina. Am pus-o pe o banca si am inceput sa-i pun tot felul de intrebari. Era asa de amuzanta ! Se balbaia la fiecare cuvant. M-am aplecat spre fata ei si am facut-o sa se intimideze.

- Ah, Dumnezeule ! Ce draguta esti cand te rosesti !

Am spus aproape strigand de fericire. M-am invartit de cateva ori pe langa banca si apoi m-am asezat rapid.

- De ce nu i-ai spus inca ?

Am intrebat-o curioasa, in timp ce ochii mei imi straluceau.

- O stii pe Emma ?

M-a intrebat nesigura. Emma, Emma, era vreo poeta ?

- Nu.

Am raspuns scurt. Am vazut-o cum a inghitit in gol.

- Ceva admiratoare nebuna ?

Am intrebat-o zambind. A aprobat din cap.

- Hm, nu cred ca treuie sa o bagi in seama, daca el nu a acceptat-o tu ai calea libera !

S-a uitat ciudat la mine. Ei bine, poate ca eram timida, dar cu baietii ma descurcam, cred.

- Ce ora avem acum ?

Am intrebat incercand sa schimb subiectul.

- Din nou practica. Sa stii ca ieri m-a intrebat profesoara de tine, i-am spus ca te simti rau. Si i-a spus lui Lucas sa mearga sa vada ce faci.

Am inghitit in gol, de aceea venise ?

- Azi nu mai plec. O sa raman sa infrunt tot.

Si am inceput sa rad. Apoi m-am ridicat de pe banca si am invitat-o pe Belle sa vina cu mine la locul unde avea sa aiba loc practica. Era langa o fantana din cate stiam eu. Asa cei cu puteri de apa puteau sa practice si ei, asa mi-a spus ea. Cand am ajuns am avut marea surpriza sa vad aceea frumusete sculptata. Trei pesti de talie foarte mare, cu gurile in jos. Din mijlocul cercului format de ei tasnea apa care apoi se pierdea in bazinul ce inconjura pestii. Am zambit la vederea ei. M-am apropiat de ea si am luat apa cu palmele si am aruncat-o catre B, ea speriindu-se de moarte. Apoi si ea a facut la fel. Ne-am linistit cand l-am vazut pe Lucas si cu cei doi prieteni ai lui ca veneau spre noi. Eu m-am prefacut interesata de copacii din stanga mea, desi nu ma concentram pre bine. Pe cand am crezut ca avea sa vorbeasca ceva neinteligent traiectoria lui s-a schimbat si s-a dus spre una dintre bancile din piatra. Am pufnit in ras, asa deodata, din senin. Eram dusa. Cei de acolo se uitau la mine ca la o sirena care tocmai a aparut pe malul marii. Am ridicat usor o spranceana, si ochii mei ii priveau intrebatori.
Am dat din umeri indiferenta si apoi mi-am indreptat privirea spre fantana. Am inceput sa rostesc inconstienta o incantatie pe care am citit-o in carte.

[center] Apelor daca m-ascultati
Va ordon sa va ridicati,
Persoanele din jurul meu sa le stropiti
Si pe mine sa ma feriti. [/center]

Am zambit amar, de ce credeam ca avea sa se intample ? Pana la urma nu aveam puteri. A fost o prostie din partea mea. Am oftat si m-am intors cu spatele la fantana. Am inceput sa privesc pierduta spre cer, parca ar fi ceva dupa el. Dintr-o data am simtit cum ceva rece m-a udat m-am intors spre fantana si m-am uitat stupefiata la apa ce statea in sus ca si un sarpe, clatinandu-se din cand in cand. Mi-am deschis gura ca sa tip, dar nu a iesit niciun sunet. Nu ar trebui sa ma tem era elementul meu pana la urma nu ? Picioarele mi-au cedat involuntar. Bun, e drept ca niciodata nu am vazut un sarpe creat din apa. Dar ceea ce m-a lasat fara puteri fizice a fost faptul ca vraja a mers, desigur ca total invers, dar a mers. Se presupunea ca eu nu aveam puteri ! Animalul facut din apa se apropia din ce in ce mai aproape de mine. Barbia imi tremura de frica, si totusi nu ar trebui sa imi fie. Eu l-am creat, nu ? Se apropia din ce in ce mai tare de mine, facandu-ma sa ma retrag mai in spate. Aveam o rochie alba, aveam sa o inverzesc si sa o stric, dar ce conta ? Imi era frica de propiile mele puteri. De ce ? Nici eu nu stiu, o frica proasteasca. Probabil ceilalti radeau de mine. Dar ce-mi pasa ? Eram mai rusinata de faptul ca imi era teama de puterea mea, sau poate eram doar prea surprinsa ? Nici eu nu stiu. Dintr-o data monstrul s-a oprit, si eu la fel. Vraja s-a destramat. Apa nu s-a retras inapoi in fantana ci a cazut toata pe mine, udandu-ma. Rochia mi s-a lipit de corp devenind tot mai transparenta. Am auzit pe cineva batand din palme, iar apoi am vazut-o pe Belle langa mine, era speriata ? De ce ? Nu trebuia sa fie partea in care toti radeau de mine pentru ca eram o incompetenta care nu stia sa isi foloseasca puterile ?

- Lucas Van Klampff, du-o pe domnisoara Hereward la ea in camera si dupaia vi inapoi la ora. Cu dumneata Lucy, am sa discut cand o sa-mi termin ora.

Am auzit vocea profesoarei. Din nou Lucas ! Ce naiba aveau toti sa-l puna pe el sa vina cu mine peste tot, ba sa stau in banca cu el iar acum sa ma duca el in camera mea. M-a ajutat Belle sa ma ridic si apoi am pasit usor pentru a nu aluneca pe iarba uda. Mi-am inconjurat pieptul cu mainile si am inaintat repede spre locul unde era Lucas. M-a oprit din mers si am vazut ca si-a dat jos sacoul de pe el si mi l-a inmanat mie. L-am privit ciudat dar intr-un sfarsit i-am luat sacoul din mana si i-am zambit. Poate nu era chiar un tip asa de rau, sau poate era si nu o arata. Am imbracat haina si mi-am incheiat-o. Mirosul de iasomie era foarte puternic, ceea ce m-a facut sa rosesc, imi amintea de aceea intamplare. Cat timp am mers spre cladirea dormitoarelor, m-am uitat pe ascuns la el. Era mai inalt decat mine, asta se observa foarte clar, era mai atragator decat inainte, dar daca nu stiam cine e .. si cum se poarta poate sa m-as fi indragostit pierduta de el.
Fara sa-mi dau seama am ajuns la cladire. Mi-am indreptat atentia spre scari, pentru a nu ma impiedica. La etajul al patrulea ne-am intalnit cu cineva cu care nu m-as fi asteptat, cu Paul, parca avea ore.

- Lucy ! Ce faci ?

M-a intrebat el vizibil surprins. Am simtit doua maini cum ma prindeau de umeri, ale lui Lucas. M-am intors usor nesigura spre el si l-am vazut pvidindu-si fratele cu ura.

- Lucas, ce faci tu cu ea ?

A intrebat Paul pe un ton plin de disgust.

- Nu am de ce sa-ti dau explicatii. Sa mergem, Lucy.

A spus el iar apoi m-a tras inspre scari. Am vrut sa spun ceva dar cuvintele nu-mi ieseau. Parca fratii trebuiau sa se inteleaga nu sa se certe ! Tot drumul inspre camera nu mi-a dat drumul la mana, ma strangea tot mai tare de incheietura si ma durea. Eram o fata fragila si el ma strangea cu brutalitate, asemenea unui om care sparge o nuca. Cand am ajuns mi-a deschis usa camerei si practic m-a aruncat inauntru. Am incercat sa imi mentin echilibrul. L-am vazut si pe el intrand iar apoi a inchis usa cu cheia. M-am intors cu spatele la el si sunt sigura ca obrajii imi erau rosii. De ce ? De ce faptul ca era intr-o camera cu el, singuri, facea atmosfera sa devina tot mai incordata si mai insuportabila ? Constiinta mea imi striga cu disperare sa fug, dar de ce ? De cine mai ales ? De el ? Intrebarile nu-mi dadeau pace nicio secunda. Am vrut sa scap mai repede de el asa ca mi-am dat sacoul jos foarte repede si m-am intors spre el ca sa i-l dau. Nu stiu cand sau cum a ajuns la mine de eu m-am ciocnit de el. M-a imbratisat. Fata mea era cufundata in pieptul lui. Puteam sa-i aud inima ticaind si respiratia. Ma tragea tot mai aproape de el. I-am simtit fata cufundandu-se in parul meu. De ce era asa ? De ce m-a imbratisat ?

- Mi-ai lipsit, mi angel !

Spunandu-mi asta m-a tras tot mai aprope de el. Nu-l intelegeam, de ce imi spunea asa ? De ce ma numea ingerul lui ? Cine era cu adevarat el ? Cine era Lucas Van Klampff in realitate ?

[Neith]

Eh un nou capitol !
Se pare că Lucy are puteri până la urmă , aşa cum bănuisem , mai este doar un mic inconvenient : trebuie să înveţe să le folosească . Dar totuşi cine oprise şarpele care se apropia de ea . Profesoara ? Sau altcineva ? Aici am rămas curioasă . Mi-a plăcut această întâmplare , chiar dacă Lucy era speriată , ar fi fost mult mai bine dacă apa cădea peste Lucas ...dar nu am avut satisfacţia asta .
Lucas şi Paul nu se înţeleg , era de aşteptat având în vedere că cei doi au comportamente diferite . Primul este arogant şi reprezintă un mister total pentru mine . Câteodată pare de treabă şi altădată este înfumurat şi enervant . Paul în schimb e altă poveste . O ajută pe Lucy şi ea se simte în siguranţa cu acesta . Dar chiar şi aşa ca personaj îmi place mai mult Lucas care parea incredibil de interesant .
Ema ? Sper ca ea să nu îi facă probleme fetei ... Din câte am înţeles îi place de Paul .
M-ai lăsat în suspans ... De ce a luat-o în braţe Lucas :-? ? O să fac multe ipoteze până la următorul capitol . Deci grăbeşte-te şi baftă la scris !

[Teh]

tecut -- trecut
incindent -- incident
ep -- pe
aceea frumusete -- acea frumuseţe .
pre bine -- prea bine
aceea intamplare. -- acea întâmplare
[ credeam că deja ţi-am zis care e faza cu 'acea ' şi ' aceea ' . :| ..... ]
Ai ratat cam multe virgule în capitolul ăsta :-? cred că ai uitat să le pui .

Mi-a plăcut capitolul ăsta. Mai puţin partea cu greşelile şi chestia aia cu ' acea' / ' aceea' pt. că îmi amintesc că am făcut un post unde am menţionat cum sunt acestea folosite, şi le-ai cam greşit . În fine, în afară de asta mi-a plăcut. Ideea a fost foarte tare şi atât de mult mister!
Am zis deja că nu îmi place Paul?
Nu îmi amintesc. Dar o mai zic odată, nu îmi place Paul. Nu ştiu dacă am zis că îmi place Lucas, adică nu ştiu dacă îmi plăcea până acum dar acum mi se pare foarte drăăăăăguţ <3. şi eu mă întreb, cine era acest Lucas în realitate? Cum adică, i-a lipsit [ lui ] Lucy ? Ce s-a întâmplat între ei? =]] offf! Darrrrrr ,vreau să ştiu. Ne-ai lăsat aşa într-un plop, eu's moartă de curiozitate şi mă gândesc la mii şi mii de varianteeeeeeeee ! Nici nu ştiu pe care să o aleg, sau dacă să aleg una.
Belle nu mi-a plăcut în capitolul ăsta, decât la final. Atunci când se uita în halul ăla la Lucy. A fost tare interesant. Cât despre iubirea ei pentru Paul, mă lasă la fel de rece ca şi personajul ei : ))) nu ştiu de ce. Get them together however, I just don't damn care about it : )) . Lucy îmi plaaaace, trebuie să fie vreo chestie cu toate puterile astea şi faza cu apa : )) care m-a amuzat la maxim . Maxim am zis : )) . Îmi imaginez şi aici diferite lucruri...
Poate că sunt, poate că nu sunt adevărate. Asta voi afla în capitolul , sau capitolele următoare. Sunt curioasă ce vrea să vb. profesoara cu Lucy... Oh, da !
Dar şi mai mult mă intrigă Lucas. Da, acest Lucas cu îmbrăţişarea şi comportamentul lui. He's such a something. Replica lui cu ' mi-ai lipsit' mi-a ajuns aşa la pipotă X: adică, la inimă : )) . Nu mă miră fooooarte foarte tare faptul că nu se înţelege cu Paul.
Paul mi se pare aşa un prefăcut ! I SO HATE HIM : )) ugh, deja urăsc un personaj... I so like Lucas =p~ Lucas Power.
Ah vin-o repede cu capitolul 5, o să mor de curiozitate.
baftă la scris X: .

[Flash]

So, nu am mai trecut de vreo 3 capitole pe la ficul tău, insă uite-mă aici. DEnny, îmi place la nebunie ficul tău, vreau continuarea că te pap : ))) glumesc. Ei bine capitolele astea pe care le-am citit acum, sunt foarte frumoase. Persoanjele au cum să spun un joc al lor foarte frumos şi replicile sunt interactive şi atrăgătoare. Îmi place cum te joci cu ele în fic şi le faci să acţioneze după bunul tău plac. Acum, ce pot spune suspansul mă delectează până la următorul capitol pe care îl vei posta. M-ai lăsat în ceaţă cu acea replică a lui Lucas. Sper totuşi să aflu mai repede ce se petrece. Suspansul ăsta nu îmi dă pace, ce să-i faci. : )) Oricum, mă bucur că Lucy a văzut care îi este elementul. Ador elementul ăsta foarte mult. Apa este un element foarte bun.
Mă bucur însă ca a trecut şi prin pesimismul ăla, cel puţin aşa mi s-a părut când o vedeam cum spunea că nu are nici o putere. Pentru mine apaărea ca o persoană pesimistă. Dar am observat că ea mai mult nu credea în propriile ei forţe, dar mă bucur că a descoperit că este puternică. Acum ce să mai spun, vreau să văd ce se mai întâmplă. Faptul că Lucas m-a lăsat în suspans cu replica aceea, mă face sceptică în ceea ce-l priveşte. Vreau să văd cine e el de fapt şi ce anume doreşte, deşi ce anume doreşte mi se pare mai mult decât evident =]]