Academia Vrajitorilor

[Denny]

Pfff, multumesc foarte mult de commenturi, sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea :| [defapt nu ma asteptat la commuri :)) ]. Ma bucur ca va place povestea. Sper sa va placa si acest capitol. >:D<


Capitolul trei

In secunda in care m-am asezat pe scaun l-am si dat spre marginea bancii. El a facut la fel. Macar eram deacord intr-o privinta, si anume : sa ne evitam cat mai mult. Chiar nu inteleg de ce acest profesor ne-a pus impreuna. Am incercat sa fiu atenta la ora dar nu puteam. Imi era dor de Jared, de fratele meu, si totusi as fi vrut ca el sa fie aici in locul meu, sa stea el langa un baiat care iti fura privirea din prima. Din nou mi-am aranjat rochia. Eram deja o maniaca. Faceam orice inafara de a fi atenta la ceea ce spunea profesorul. Mi-a atras atentia de cateva ori bune, dar totusi ceva ma facea sa nu ma intereseze aceasta ora, ceea ce spunea el, ceea ce insemnau cuvintele lui. Am fost foarte fericita cand am auzit ca ora s-a incheiat. Si totusi nu m-am ridicat de pe scaun, am asteptat ca toti sa iasa din clasa. Din nou m-am simtit tintuita cu privirea. Am simtit atingerea cuiva si am presupus ca era Belle. M-am ridicat de pe scaun si ne-am indreptat spre iesirea din clasa. Urmatoarea ora avea sa se tina in gradina, era ora de practica. Din cate mi-a spus Belle, stundetii aveau sa-si demostreze talentele. Presupun ca eu o sa fiu exculsa din aceasta activitate, eu nu aveam puteri ca sa le arat celorlalti un spectacol.
Am ajuns primele in partea sudica a gradinii, unde se tinea cursul. M-am asezat pe o banca si am inceput sa privesc cerul dand agitata din picior. Gandurile-mi erau multe, daca cumva profesoara avea sa ma presioneze sa incerc sa vedem daca pot sa-mi eliberez puterile ? O sa ma fac de ras ! Am sarit de pe banca si m-am uitat spre Belle, apoi i-am spus :

- Eu plec de la curs.
- De ce ?

M-a intrebat pe un ton plin de groaza.

- Daca cumva ma presioneaza sa incerc sa vad care's puterile mele ? Spune-i te rog ca m-am simtit rau.

Apoi am plecat, nu vroiam sa-i dau prea multe explicatii. Cat de vorbareata era ea poate ma dadea de gol. Am fugit pana la cladirea dormitoarelor. Nu vroiam sa ma intalnesc cu cineva, aveam sa ma duc in camera mea si sa despachetez deoarece sigur mi-au ajuns celelalte haine. Aveam inca doua ore pana la urmatoarea clasa. Am intrat pe usa destul de grabita si din greseala mi-am agatat rochia si s-a rupt o bucata buna din ea. Defapt, s-a rupt toata, cazand de pe mine. Din instinct am luat materialul si mi l-am pus in jurul braului. M-am uitat in jur sa ma asigur ca nu e nimeni si am fugit pe scari in sus. Am urcat pana la etajul patru, pe cand sa iau coltul care ma ducea la celelalte scari m-am lovit de cineva. Impactul m-a facut sa cad pe jos, si odata cu mine si materialul care imi acoperea partea de mai jos de talie. Am infascat bucata de material si m-am ridicat iar apoi am fugit pana in camera mea. Tot drumul i-am putut simtii parfumul de liliac. Nici nu mi-am cerut scuze, nici macar nu am vazut cine era acel individ sau individa de care m-am ciocnit. Am intrat vijelios in camera si am aruncat rochia pe jos. Respiratia imi era din ce in ce mai accelerata. Acea persoana ma vazu-se pe jumatate dezbracata, ce rusine ! Dupa ce m-am linistit m-am dus spre valizele care tocmai au ajuns, stateau toate in mijlocul camerei. Am observat oglinda mea de acasa, se pare ca mama s-a tinut de promisiune. Pe pat am observat un plic alb. M-am apropiat si l-am luat pentru a-l citi. Am rupt plicul violent si am luat hartia din inauntru.

[center] Draga mea Lucy,


Ti-am trimis restul hainelor tale, sper sa nu ti se para prea multe, de asemenea m-am tinut de promisiune trimitandu-ti oglinda. Sper ca esti bine, eu si cu Jared iti simtitm foarte mult lipsa. Esti bine ? Iti place acolo ? L-ai intalnit deja pe Lucas dar pe Paul ? Scrie-mi cat de repede poti, draga mea.

Cu drag, mama.

[/center]

Am inceput sa despachetez hainele si sa le pun pe rand in dulap, aveam destul de timp.

[center]***[/center]

Am terminat de pus in dulap si ultima haina. M-am bucurat enorm de mult sa vad ca rochiile de gala imi erau puse si ele cu mine, erau elegante. Desigur, mama mi-a trimis bani in caz ca trebuia sa-mi iau ceva accesorii sau chiar o rochie noua pentru balurile care se tin aici. Din cate am inteles se facea unul chiar dupa prima luna de scoala. Mi-am luat pe mine o rocie alba iar pe cealalta am arucant-o la gunoi. Cine ar putea fi misterioasa persoana de care m-am ciocnit ? Gandul acesta nu-mi dadea pace, si totusi ... i-am simtit mirosul imbatator de liliac. O bataie in usa camerei mele m-a facut sa revin la realitate. M-am grabit sa o deschid. In fata mea era nimeni altul decat Lucas. Am ridicat instinctiv o spranceana. A tercut pe langa mine fara sa-l fi poftit inauntru, din nou am simtit acelasi miros de liliac. Inima a inceput sa-si accelereze bataile, el a fost cel care m-a vazut .... in acel fel ? Nu se putea !

- C ... ce vrei ?

Am spus balbaindu-ma. Si-a tercut mana prin par iar apoi s-a intors spre mine.

- Trebuie sa vreau ceva ca sa vin sa te vad ?

M-am uitat al el ciudat. Asta era nebun cu capu` ?

- Da, din cate stiu eu suntem ...

Dar nu am putut termina, el m-a intrerupt.

- Rivali, stiu, dar asta o sa fie doar de la inceputul balului pana cand se termina primul an scolar. Nu stiai ? S-au schimbat regulile, draga mea.

Am pufnit in ras, nu stiam de ce.

- Iesi !

Am spus pe un ton dur.

- Cum vrei, draga mea.

A spus iar apoi a mers spre iesire.

- A da, sa stii ca esti mai draguta de cat mi s-a spus.
- Iar tu esti mai ingamfat de cat am crezut.

I-am spus uitandu-ma urat. A ras iar apoi a plecat, eu trantind usa in urma lui. Papagal de doi bani. Si eu care-l credeam mai de treaba ! Am mers pana in baie si am inceput sa-mi piaptan parul, in curand avea sa vina dupa mine Belle, eram sigura de asta. Si cum am spus, dupa cateva minute a fost prezenta. Ma bucura faptul ca eram prietene, nu era ca toti ceilalati, nu ma evita. Am iesit din camera si ne-am indreptat spre urmatoarea ora. Pe drum cineva m-a oprit. Un baiat ... era mai mare decat mine, semana foarte mult cu Lucas doar ca el avea ochii albastrii. Mi-a zambit prieteneste. I-am spus lui Belle sa-si continue drumul, aveam sa gasesc eu clasa.

- Lucy !

Mi-a spus el imbratisandu-ma. Asta a fost ciudat, de unde ma cunoastea ?

- Nu-ti amintesti de mine nu ?

M-am intrebat zambind, am dezaprobat din cap.

- Sunt Paul, Paul Van Klampff.

Oh da ! El e de cel care mi-a spus ma ca ne vizita, el nu avea nicio legatura cu mine sau cu rivalitatea tatilor nostrii. Am zambit.

- Da, ai crescut !

Am spus eu ca si un comentariu ... prost facut ? L-am auzit razand.

- Si tu deasemenea, te-ai facut si mai frumoasa.

M-a luat de mana si m-a indemnat sa fac o pirueta.

- Multumesc de compliment.

Am adaugat timida. O da, baiatul asta nu semana deloc cu fratele lui.

- Te insotesc la ora ?

M-a intrebat vesel.

- Desigur.

Am spus eu iar apoi ne-am indreptat spre urmatoarea ora. Paul chiar imi placea, prezenta lui imi facea bine, foarte mult bine, nu stiu de ce, era diferit de fratele lui si inca foarte mult, cand eram langa Lucas simteam ca ma sufoc, dar langa el ... e alta treaba, ma simteam ca si o pasare recent eliberata dintr-o cusca.