A turning point in life [Gravitation]

[AngelsCry]

………………………………………………………………………………………………………

Mai am inca doua trepte si urc pe scena. Mai am inca una. Am urcat pe scena si nu ma mai pot misca. Efectiv mi s-au blocat muschii, nu mai pot umbla. Cred ca am stat asa inca cateva secunde pana am simtit ceva durere in spate. Dupa durerea aia m-am trezit in fata microfonului. Ok! Cum am ajuns aici?
Hiro? A facut el ceva? Oare m-a impins din spate? Ok… Stai umpic! A inceput muzica! Nu sunt pregatit!
Mi-am intors privirea spre public uitandu-ma dupa cineva cunoscut.
Apoi am facut o greseala care o s-o regret mai tarziu. Nu am intrat cand ar fii trebuit iar Hiro a fost nevoit sa faca ceva smecherii ca sa revina din nou la intro. Aceasta greseala a mea mi-a oferit cateva secunde sa ma uit mai atent la public, da de o sa recunosc pe cineva…
In primele randuri nu erau decat niste fete de vreo 16-17 ani maxim, adolescenti plictisiti care ar fii facut orice numai sa se detaseze de viata de zi cu zi apoi ceva adulti care presupun ca nu aveau chef sa mearga acasa asa ca isi pierdeau vremea pe aici… iar in ultimul rand l-a vazut pe Sakano-san. La cateva scaune distanta ma asteptam sa il vad pe presedinte insa nu am vazut decat un tip blond, cu ochelari de soare, in costum negru si cu o tigara. Nu… nu avea cum sa fie el.
Apoi a fost randul meu din nou sa intru. Piesa a iesit foarte bine, la fel ca tot restul concertului de altfel. Am fost atat de concentrat incat nu am mai avut niciun chef sa ma uit dupa persoana care avea in mana destinul nostru, sincer sa fiu nici nu mi-a mai pasat. M-am dedicat cu totul
acelui spectacol. Pana la urma acest lucru conteaza cu adevarat, sa te daruiesti si sa simti iubirea publicului.
La final toti s-au ridicat in picioare si ne-au aplaudat, nu ma asteptam insa m-a facut sa ma simt minunat, m-a facut sa ma simt apreciat pentru toata munca si anii depusi in scopul acestui vis. Insa o sa vad imediat daca si o alta persoana va fii de aceeasi parere cu publicul sau va crede ca nu avem nicio sansa sa ajungem la nivelul de profesionisti.

***
Asteptam in culise. Ni s-a spus sa nu ne miscam de acolo deoarece cineva doreste sa vorbeasca cu noi si va aparea imediat. Au trecut deja aproape 20 de minute de cand ni s-a comunicat acest lucru.
Eu unul nu mai avem niciun chef sa astept. Nu puteam sta locului nicio clipa si faceam orice numai sa imi caut ceva de lucru. Cred ca deja am mers de vreo 30 de ori in lungul si in latul acelei camere.
Hiro statea si canta ceva, un cantec vechi de-al nostru de pe vremea gimnaziului. Imi vine sa rad si in acelas timp sa plang… ce mici eram. Eram niste copii si in sufletul nostru vom ramane vesnic copii, cel putin eu niciodata nu o sa ma pot maturiza complet. Defapt nici nu vreau acest lucru! Pentru ce? Sa devin un adult din ala morocanos si fara suflet care niciodata nu se poate bucura de lucrurile simple precum un cadou sau o vizita la cel mai bun prieten al sau? Sa devin un adult care isi uita amintirile frumoase din vremea copilariei si adolescentei? Sa imi uit trecutul doar ca sa fiu integrat in societatea care iti impune numai obligatii si restrictii? Sa renunt la libertatea pe care o am si sa devin un robot? Nu… eu niciodata nu o sa pot fi asa cum niciodata nu o sa pot renunta la ceea ce iubesc cu adevarat, muzica.
,, Hiro nu crezi ca ar trebui sa plecam? Deja se face tarziu si nu cred ca va mai veni cineva sa vorbeasca cu noi.”
,, Scuzati-ma ca a durat atat de mult insa am fost prins intr-o discutie foarte interesanta.”
In acel moment l-am vazut pe el … el… dupa care totul s-a facut negru.

****
Am simtit ceva rece si am tresarit. Cred ca Hiro aruncase un pahar/galeata de apa pe mine ca sa ma trezesc odata. Lesinasem cand l-am vazut pe Tohma Seguchi, cred ca asta s-a intamplat. In fine, mai conteaza?
Mi-a zambit si a inceput sa vorbeasca insa jur ca nu am inteles nimic din ceea ce a zis. Eram prea socat ca sa inteleg ceva, parca vorbea pe germana cu mine (poate ca si aia o intelegeam mai usor). Mi-a zambit din nou si a plecat.
,,Hiro… Ce a zis?”
,, Baka!” a inceput si el sa imi zica ceva, probabil a inceput sa ma critice ca de ce nu sunt atent cand trebuie si lucruri de genul acesta.
,, Am inteles insa poti sa-mi zici pe scurt ce a zis?”
Singurul lucru care l-am inteles din tot ce mi-a zis Hiro a fost ,,maine suntem asteptati la NG”.
Propozitia asta insa mi-a fost de ajuns sa ma faca sa lesin din nou.