A turning point in life [Gravitation]

[AngelsCry]

Capitolul 4

*
Sincer sa fiu nici acuma nu cred ca realizez ce s-a intamplat cu adevarat. Oare daca as recapitula m-ar ajuta putin sa imi dau seama de totul e numai un vis sau chiar e o realitate?

<<< Mi se zice ca sunt un visator incurabil, ca oriunde m-as afla nu sunt in totalitate acolo cu mintea si sufletul meu se afla intr-un alt moment, undeva in trecut sau viitor, depinde de situatie. Cei care ma dau de gol de cele mai multe ori sunt ochii care reflecta putin cate putin emotiile prin care trec in momentul in care sunt intr-un alt timp si spatiu cu sufletul, nu degeaba se spune ca ochii sunt oglinda sufletului nu? Cu ajutorul lor poti spune daca cunosti o persoana cu adevarat sau daca cunosti doar suprafata si ceea ce te lasa acea persoana sa vezi… insa daca poti trece de ochi atunci poti intra si in locurile cele mai adanci ale sufletului unei persoane, daca poti face acest lucru doar atunci te poti numi un prieten adevarat, un frate adevarat sau un iubit…
Oare vom putea descifra vreodata misterele sufletului nostru? Cum putem pretinde ca ne cunoastem pe noi insine din moment ce nu putem da raspunsul la nici cele mai simple intrebari pe care le avem legate de suflet… De ce in momentul in care te indragostesti persoana respectiva ti se pare perfecta oricate defecte ar avea? De ce cand te certi cu un prieten ti se rupe o parte din inima si nu poti ramane calm si calculat? De ce nu te indragostesti de cine vrei si cand vrei ci numai cand vrea inima ta? … Cate intrebari fara raspuns si cate altele nu mai exista carora niciodata nu le vom putea afla raspunsul.
Din acest motiv suntem oare unici fiecare in felul nostru? Poate nu insa ce stiu sigur e faptul ca fiecare este liber sa isi decida propria viata, propriile actiuni, fiecare are propriile sale vise si destin. >>>

In acea zi am avut concert si apoi am lesinat de 2 ori, prima data cand l-am vazut pe marele Tohma Seguchi intrand in cabina mea si a lui Hiro, iar a doua oara cand Hiro mi-a spus ca suntem asteptati la NG a doua zi. Dat fiind faptul ca visul nostru se afla la un pas de a deveni realitate a fost si de asteptat sa fiu indeajuns de socat incat sa lesin nu? Adica faptele mele sunt de inteles nu e asa? Nu am exagerat nu? ….Sau poate putin insa jur ca nu puteam altfel sa reactionez nici daca viata mea ar fi depins de acele clipe.

**
Acea urmatoare zi la NG a fost una plina de surprize neasteptate, persoane noi plus un anumit strain care mi-a stricat toata buna dispozitie si mi-a distrus pentru totdeauna ordinea sufleteasca de pana atunci. Daca cineva mi-ar fi spus vreodata ca eu o sa fiu in stare sa accept un alt membru in trupa inafara de Luca cred ca l-as fi intrebat ce ,,medicamente” a consumat in acea zi. Niciodata nu m-as fi asteptat sa las pe cineva sa ii ia locul vechiului meu prieten, amintirea lui este prea pretioasa pentru mine… Dar nu fac un lucru rau, trebuie sa crestem ca trupa, sa devenim mai profesionisti si acest lucru nu se poate intampla decat daca acceptam si lucruri noi, ne facem alte cunostiinte si incercam sa lasam trecutul acolo unde ii este locul, in trecut si in amintirea noastra…Daca v-am bagat putin in ceata imi pare rau si promit ca in urmatoarele randuri sa clarific totul.

Cum am ajuns la NG cineva ne-a condus pana la biroul presedintelui. In fata usii am asteptat in jur de o jumatate de ora (avea sedinta) inainte ca Tohma sa ne pofteasca inauntru. Ne-am asezat pe scaune cuminti zici ca am fi asteptat ca dintr-un minut in altul cineva sa vina si sa ne execute.
,, Mi-a placut micul vostru concert insa va lipseste ceva. Voi aveti vreo idee cam ce ar fi acest lucru?” in timp ce ne-a pus aceasta intrebare Seguchi-san se uita cu mare interes la fiecare reactie a noastra…
,, Ar fi cumva lipsa de experienta?” ce sa ne lipseasca inafara de acest lucru?
,, Un alt instrument si implicit un alt membru in formatie. Chitara nu poate duce tot greul in aceasta trupa.” Nu cred ca a fost atent la ceea ce am spus cu cateva secunde inainte insa nu am de gand sa accept pe altcineva.
,, Cu tot respectul domnule Seguchi trupa noastra a fost intotdeauna formata din Hiro si cu mine si nu vrem sa acceptam inca un membru, mereu am fost asa si nu ne puteti impune ca dintr-o data sa ne schimbam si sa ne supunem cu atata nonsalanta indicatiilor dumneavoastra.”
,, In tine nu a lasat chiar nicio urma Luca? Timpul petrecut cu el si cantece care le-am scris noi 3 nu au insemnat chiar nimic? Asa de repede l-ai uitat?” mai mare durere nu cred ca as fi putut simti in acel moment, inima mi s-a rupt in 2 si simteam cum fericirea si bucuria de a veni aici s-au transformat dintr-o data in tristere si disperare
,, Acea perioada a fost cea mai frumoasa din viata mea si nu am sa uit niciodata acele clipe. Tocmai din aceasta cauza nu vreau sa accept pe nimeni inafara de el alaturi de noi! Nu vreau ca amintirea lui sa fie patata sau ca altcineva sa incerce sa-i ia locul! Credeam ca ma cunosti mai bine decat atat Hiro…”
,, Nimeni nu poate sa-i ia locul insa asta nu inseamna ca nu putem sa ii acordam acestui nou membru o sansa. Nu mai pot sa fac totul Shuichi, nu te-ai gandit vreodata cat de greu imi este si mie? Chiar tot timpul numai la tine te gandesti?” … cu fiecare cuvant pe care il rostea simteam cum inimei mele ii curge cateo lacrima. Stiu cat ii este de greu, il vad doar de fiecare data cand facem cate un cantec nou. Poate chiar are nevoie de ajutor insa…
,, Daca vrei sa mergem mai departe trebuie sa faci compromisuri si sa ii pui si pe altii pe locul intai nu numai pe tine. De ce nu ii dai macar o sansa? Nu iti cer sa fi cu el la fel de apropiat cum ai fost cu Luca insa cine stie ce s-ar putea intampla, poate chiar o sa deveniti foarte buni prieteni, niciodata nu sti ce iti rezerva destinul. Orice decizi tu eu sunt de acord cu tot ce ati spus domnule Seguchi.” … are dreptate, trebuie sa accept aceasta situatie pentru binele si viitorul nostru
,, Sper sa ajungeti la un compromis. Va rog sa reveniti peste 2 ore, am de gand sa va fac o mica surpriza.”
Aceste cuvinte fiind spuse am parasit biroul presedintelui si am mers la un suc… 2 ore au trecut fara ca eu sau Hiro sa spuna vreun cuvant…

***
Nu imi venea sa cred ce auzeam, mi se parea imposibil ca acea piesa sa fie intr-adevar a noastra. Uimit e putin spus... socat? Nici nu stiu cum sa explic, insa de ce trebuie sa explic ceva ce oricum nici eu nu inteleg. Nu imi inteleg sentimentele, reactia, emotiile care au trecut prin mine in momentul in care mi-am auzit vocea si acel instrumental divin.
,, Acesta este Suguru Fujisaki, noul vostru clapist.”
,, Incantat de cunostiinta, sper sa ne intelegem bine si sa atingem locul 1 impreuna.”
Vocea lui Tohma si a noului venit imi pareau asa de slabe in comparatie cu piesa care imi rasuna in fiecare coltisor al mintii mele, imi strabatea parca intregul corp por cu por, celula cu celula. Nu mai rezistam, m-am cerut la baie.
Ma simteam vinovat insa in acelas timp fericit. Modificarile facute de acel tip sunt bestiale, exact ceea ce lipsea cantecelor noastre. Ofera o nota de culoare si varietate unor versuri poate uneori putin prea profunde si a unei chitari prea rebele, cred ca ne aduce oarecum in echilibru si armonie...
Imi aduce aminte de Luca, numai el mai reusea sa aduca o astfel de nota in vechile noastre piese. Insa nu numai in muzica aducea un echilibru ci si in viata mea si a lui Hiro, ne sprijinea si spunea mereu ca o sa ajungem departe si la un moment dat o sa ne atingem steaua mult visata. Niciodata nu renunta si ne-a insuflat si noua aceasta speranta... se pare ca intr-adevar o sa ne atingem steaua insa el nu va fi aici sa se bucure alaturi de noi.... De ce a trebuit sa pleci? De ce ne-ai parasit?
Lacrimile au inceput sa mi se scurga usor pe obraji. In fata ochilor mi se contura figura acestuia... era inalt, avea un par lung culoarea blond spre alb si niste ochi a caror culoarea batea spre argintiu. In acei ochi nu am vazut niciodata vreo urma de tristete, mereu avea cate o vorba buna pentru fiecare si oricat de prost te-ai fi simtit el tot ar fi reusit sa te faca sa zambesti. Uneori aveam impresia ca a trait cel putin 300 de ani, adica atat de multe stia la cei 25 de ani pe care ii avea atunci ca era imposibil pentru o fiinta umana. Se pare insa ca nu a fost ca noi ceilalti, a fost special si noi nu am fost in stare sa-l apreciem cum trebuie, de aceea a fost luat de langa noi ...

Am simtit o mana pe spate, era Hiro al meu.
,, Imi promiti ca o sa ramai mereu alaturi de mine orice ar fi?” l-am intrebat privindu-l in ochi
,, Iar te-ai gandit la Luca?”
,, Raspunde-mi la intrebare!” trebuia sa stiu raspunsul, vroiam sa aud de la el
,, Sti bine ca o sa fiu mereu alaturi de tine, esti cel mai bun prieten al meu si orice s-ar intampla o sa fiu acolo. Si termina cu lacrimile, Luca nu ar fi vrut ca noi sa plangem dupa el ci ar fi vrut sa ne bucuram de viata si sa continuam ceea ce am inceput noi 3, impreuna.”
Acestea fiind spuse Hiro m-a mai lasat inca cateva minute singur. M-am spalat pe fata si apoi am iesit cu intentia de a merge catre studio cand din greseala m-am ciocnit de cineva....
NU SE POATE!!! (Cineva chiar isi bate joc de mine?)

****
,, Nu sti sa te uiti pe unde umbli brat?”
Era ... era ... era tipul ala din parc!!! Barbatul acela inalt, blond si care a lasat ca versurile mele sa fie purtate de vant.
,, Cere-ti scuze chiar acum!” nu puteam sa nu ma rastesc la el, in acea seara eram prea socat insa acuma pot sa-mi recuperez macar putin din mandria pierduta atunci
,, Eu sa-mi cer scuze? Pentru ce? Nu tu esti idiotul care a intrat in mine de la inceput?” avea o privire glaciara insa in acelas timp nu am putut sa nu observ frumusetea de nedescris a ochilor acestui individ nepoliticos (ca sa nu zic bastard direct)
,, Pentru versurile care le-am pierdut din cauza ta ! O saptamana m-am chinuit cu ele si pe tine fix undeva te-a durut !”
,, Nu am de gand sa ma iau la cearta cu unul ca tine dar oricum, pentru cultura ta generala versurile tale erau crap si oricum nimeni nu ar fi inteles mare lucru din ele.” si cu aceste cuvinte s-a intors si a plecat lasandu-ma pe mine sa tip in urma lui dupa o explicatie la vorbele sale.
Cum se indeparta din ce in ce mai mult de mine le puteam auzi pe fete strigand dupa el, Eiri Yuki asta tipau. Acesta trebuie sa fie numele lui nu? Oricum ... nu ma intereseaza, trebuie sa ajung in studio.... <<Eiri Yuki, trebuie sa ma documentez mai tarziu despre el...>>

*****
Dupa ce am facut cunostiinta informal cu Suguru si mi-am cerut scuze pentru iesirea de acum o jumatate de ora, ne-am pus toti 3 sa repetam. Totul a decurs minunat si chiar ma simteam foarte bine pana sa apara EL.
Tipul blond s-a pus pe un scaun si langa el statea Tohma. Ok ... ce dracu se intampla aici? Imi explica si mie cineva ca nu mai inteleg nimic!
,, Cred ca ,,dragul meu verisor” ar vrea sa cantam ca sa isi spuna opinia si Eiri.” ... stai putin, ce a spus???
,, VAR? Adica tu esti var cu marele Tohma Seguchi si numai acuma imi spui?” am urlat eu
Hiro ca sa il scape de un scandal pe bietul baiat a inceput sa cante si Suguru l-a urmat. Nu eram pregatit insa nu m-am putut lasa mai prejos decat cei 2 si am dat tot ce am avut mai bun din mine. In timp ce cantam ma uitam la asa-zisul great romance novelist cum am auzit ca il mai strigau fetele pe hol.... Adevarul este ca era de o frumusete rapitoare si de fiecare data cand privirile ni se intersectau mai ca uitam cum sa iau aer...
Dupa ce am terminat acea piesa s-a ridicat si a plecat. Tohma ne-a spus ca a fost frumos si sa continuam tot asa si nu mai stiu ce a zis deoarece mintea mea era altundeva, cred ca il urmarea pe misteriosul strain din parc numit Yuki...