A special diary, just for Beki's love [Drama, SF, +18]

[Nu sunt eu]

Huh, iată că am venit şi eu cu continuarea. Enjoy^^

Beki's diary for Andrew
-Chapter 2-
Lupta de-abia a inceput

Gandurile mele ajunsesera departe, atat de departe incat nu le mai puteam controla. Fizic, eram inca in camera mea, insa mintea imi era alaturi de Andy, in trecutul pe care nu-l voi mai trai niciodata. Imi doream atat de tare sa-l am din nou langa mine, desi stiam ca asta nu se va intampla decat daca voi fi indeajuns de puternica sa lupt pentru viata lui, asa cum a luptat si el pentru a mea.

Zilele mele au devenit lipsite de culoare. Parca secundele erau toate la fel, treceau incet si fara rost. Faptul ca ma gandeam mereu la Andrew ma facea sa par ca o papusa de circ controlata de altcineva, in acest caz chiar Riuga. Se juca cu mine, ma folosea pentru a-si satisface propriile placeri, sa tortureze mintea cuiva. Mintea mea.

Vroiam sa pun capat acestui razboi, nu mai puteam suporta. ‘Imi e de-ajuns! Oricine sau orice ai fi, Riuga, sa stii ca nu ma poti opri din a-l salva pe Andrew! Nu poti! Eu voi reusi sa.. ‘ Insa aceste cuvinte strigate in interiorul meu se oprira brusc, ca si cum altcineva preluase controlul asupra mea. Ceva ma tragea la suprafata-- privirea a inceput sa mi se intunece si nu mai puteam gandi. Simteam doar cum se facea din ce in ce mai frig, pana cand nu imi mai simteam corpul deloc.

Dupa cateva minute, am inceput sa-mi revin. Inca nu puteam vedea, dar eram constienta; sau cel putin asa credeam. Am incercat sa ma mist, sa imi ridic mainele dar orice incercam sa fac era imposibil. Era ca si cum ma aflam intr-un abis, fiind neputincioasa si speriata. Dar dupa un timp mi-am dat seama ca in departare se aflau sase raze de lumina, stralucind slab in intuneric. Pareau ca se aproprie de mine, insa nu eram sigura. De abia ca se miscau- ar fi durat luni sau poate chiar ani intregi pana ar fi ajuns la mine, asta daca o tineau in acest pas. Brusc, au inceput sa se miste atat de repede incat ma orbeau si in cateva clipe m-am regasit in cu totul alt loc.

Ma aflam langa corpul unei persoane care semana cu mine. Am incercat sa ma aproprii incet insa aceasta si-a ridicat capul: primul lucru pe care l-am observat era ca avea ochii negri—negri cu totul, insa dupa ce m-am uitat mai bine, mi-am dat seama ca acea persoana eram chiar eu, vazuta insa intr-o oglinda. Probabil ca nu mi-a atras atentia rama neagra ca fumul care o inconjura, sau poate ca aceasta nu exista la acel moment.

Mi-am ridicat mana si am vrut sa ating oglinda, ca un reflex—dar simteam o bariera inexistenta care ma impiedica sa realizez acest lucru. Am inceput sa ma lupt cu o forta incredibila, insa nu eram indeajuns de puternica sa o infrang. Fata din acea oglinda –sau mai bine zis, copia mea- a inceput sa rada isteric si m-am pierdut in privirea ei sinistra. Atunci mi s-a taiat filmul cu totul.
Ma simteam ca intr-un vis; vedeam sase poteci, fiecare indreptandu-se in alta directie. Nu mai traiam, doar vedeam niste lucruri. Pentru cateva minute am fost un simplu spirit ambulant, insa din fericire m-am trezit, aflandu-ma din nou in patul meu.

Inima imi batea deosebit de tare. Acest lucru m-a speriat incredibil, si eram gata sa cer niste explicatii. Astfel, am luat jurnalul care se afla pe noptiera din stanga mea iar restul a venit de la sine. ‘Ce a fost asta? Cu siguranta nu am visat..’

Nici nu am apucat bine sa termin ce aveam de scris ca literele au inceput sa apara, parca din senin, pe foaia galbena si prafuita: ‘Nu-ti face griji; Riuga e de partea noastra. Ne va ajuta. Ai sa vezi.’

Cele spuse de Andrew m-au facut sa ma simt mult mai linistita. Mi-au dat sperante, si nu aveam de gand sa renunt la ele. Urma sa ma agat de ele si sa nu le mai dau drumul. Ma simt din ce in ce mai aproape de Andy...

[Camelie.]

Heya there ^^ Ma bucur ca am fost anuntata si cum am promis, am trecut pe aici sa las un comentariu ^^

Nu am observat nicio greseala si asta datorita faptului ca esti atenta cand scrii sau ai recitit capitolul inainte sa-l postezi, great. Imi place cum descrii sentimentele fetei, te cuprinde si te ajuta sa-ti imaginezi mai bine totul. Actiunea nu e grabita si nici nu trebuie, parerea mea. Imi place cum ai incadrat textul, il face mai usor de citit ^^ Hmm ai uitat sa pui ceva virgule, insa nimic grav, se mai intampla la oricine, in special la mine :)) Si imi place ca nu ai facut un capitol mare, ai surprins ceea ce conta si asta e minunat.
Si in incheiere iti spun ca imi place ideea si astept cu nerabdare urmatorul capitol xD
Zbye~

[Rose ^^]

Am revenit. Multimesc ca mi-ati spus, nu puteam sa ratez ocazia de a da un com. Revenind:

Mi-a placut inceputul, acea confuzie a fetei a fost descrisa frumos, putea totusi sa pui mai multe figuri de stil sau alte expresii. Cu toate astea m-am simtit si eu in mijlocul actiuni. Greseli nu cred ca am vazut si ma bucur ca actiunea nu fuge. Imi place modul in care comunica cei doi, e chiar foarte frumos si pot spune original, iar prin asta si misterios.
Ideea devine interesanta si cu cat mister si suspans puneti cu atat ne atrageti, chiar va descurcati.
Spor la scirs >:D<

[Vero]

Hey ^^ In primu rand ii multumesc lui HK ptr ca m-a anuntat. Mi-a placut capitolul. A fost interesant si m-a facut curioasa sa vad ce o sa se intample pe viitor. Descrierea este la locul ei nu prea am ce zice. Naratiunea e ok, actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu exista. :]]. Greseli de tastare nu am vazut si bla bla bla bla. Ce as mai putea zice? Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[βεκi]

Hello :]] Well...in primul rand imi cer mii de scuze pentru ingrozitoarea mea intarziere .___. I know, I know, sunt un cap de pui :>
Nu stiu de ce, am impresia ca am comentat, insa se pare ca nu e asa. Ori visez eu, ori cineva a sters postul, ori pur si simplu mi s-a tampit de tot laptopul xD. In fine... trecand peste acestea.
Capitolul a fost atat de frumos, mi-a placut foarte mult. Aveti ambele talent la scris si se vede acest lucru. Se vede ca munciti, deci va felicit. Continuati tot asa ca o duceti bine :]] Totul continua sa fie invaluit de mister, de suspans si acest lucru imi place tare mult :]] Este o idee chiar originala si sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol. Sper sa postati repede, mai ales ca acum a venit vacanta. Va rog, va rog :]]. Andy, saracul Andy >.< Pacat ca nu il poate vedea, ca poate comunica cu el doar prin acel jurnal. Eu as muri daca nu l-as putea vedea .___.
Greseli nu am vazut, iar modurile de expunere sunt la locul lor. Descrierea imi place cel mai mult, deoarece este ampla, iar sentimentele personajului sunt foarte bine conturate.
Succes in continuare si spor la scris :3

[Hakusor.]

Hola dragilor, dupa o absenta, zic eu cam mare, am revenit, mai mult dupa spusele lui Soph. Eh, atunci lasa lenea si treci la treaba, putoare. si uite-ma scriindu-va. Sa nu va asteptati la cine stie ce, caci n-am nici o idee, improvizez simplu pe parcurs. Huggin' ya and take care : >

Beki's diary for Andrew
-Chapter 3-

Strainul din oglinda

De vrei sa te gasesti pe tine,
Nu cauta in oglinda.
Nu vei gasi decat o umbra,
Un srain...
Sileniu, Oda adevarului

M-am gandit ca poate nu mai e cazul sa stau atat cu nasul in carti, pur si simplu nu mai suportam. Imi crestea pulsul si eram rosie la fata, asa ca am decis sa ies putin din decorul celor patru pereti ai camerei mele cat de cat spatioase. M-am gandit ca nu am mai trecut pe la mormantul lui Andrew, caci totusi chiar daca este aici, langa mine, mormantul acela nu se curata singurel. Inarmata cu o carpa de sters praful si cateva unelte pentru gradinarit am iesit pe poarta casei si am asteptat autobuzul catre Central Park deoarece cimitirul era langa. Trecusera deja douazeci de minute si autobuzul nu aparea, asa ca mi-am luat inima-n dinti si m-am indreptat catre locul cu pricina. Parca imi aduc aminte clipele in care faceam tot felul de proiecte cu el, bine, mai mult eu faceam toata treaba deoarece el mai mult replica in vreme ce isi inchidea ochii galbui si se infunda si mai bine in canapeaua La-Z-Boy a tatei, comoara de familie. Atunci il cicaleam din motivul stupid ca nu voia sa ma ajute dar acum as da orice sa fie aici si sa-mi zica cu sarmul ala idiot Nu-ti face griji, totul va fi ok. Acum povestea noastra este mai incurcata de cat una de-a scriitoarei Sidney Sheldon, Elisabeth Adler sau Sandra Brown. Am mostenit aceasta placere pentru carti de la bunica mea, Clara O'neil, o persoana minunata, pe care sper ca o voi mai vedea in Lumea de Apoi. Doamne, oare Andy nu se plictiseste in acel abis? Ah, numai bine, cu tot palavragitul asta am ajuns si la cimitir. Intru oarecum timida in acel lacas, cautand cu privirea mormantul lui Andrew Stewart, caci asa se numea. Dupa ce mi-am facut o privire panoramica am zarit si capela mormantului. Cu un iz de tupeu ma apropii de acel loc, dar marea surprindere mi-a fost de a zari o domnisoara in genunchi langa mormant. Pot sa jur ca am mai vazut-o, ah, chiar, este Leanne Banks, o tipa de-a' zecea de la mine din liceu. Dar ce cauta oare aici, nu o stiu ca o prietena apropiata a lui Andrew. Ma ascund in spatele unui copac, pentru a nu ma zari. Mare mi-a fost surprinderea cand am vazut ca plange si am incercat sa aud ce spunea.

-Ah, daca ai fi avut putina grija, Andrew. Poate ca acum ne-am fi putut bucura de prezentul imprevizibil decat sa plangem pentru trecutul ala asa de stupid dat uitarii. Nu stii cat poti sa imi lipsesti, cat imi este de dor de imbratisarile tale, de toate sarutarile tandre din serile cu luna plina. Din cauza ta acum mi-e foarte frica, mi-e frica ca ai fost singura iubire si ca nu voi mai putea sa te revad vreo data. De ce ai fost asa de egoist? De ce ma lasi sa plang in mijlocul noptii, de ce nu esti aici cu mine? De ce?

Pur si simplu amutesc. Cum? Ce tot zice fiinta asta? Andrew si ... ea? Dar cum, Andrew m-a iubit enorm, cum poate sa spuna asa ceva? In acea clipa plec imediat spre casa. Nu mai suport, de ce trebuie sa mi se intample mie de fiecare data toate lucrurile astea ingrozitoare? De ce am fost blestemata sa nu pot trai normal? Alergand asa ajung in fata casei, apoi direct in dormitorul meu, care acum pare o caverna neagra, plina de o aura negativa.

-Idiotule, cum ai putut sa-mi faci asta? Cum ai putut sa iti bati in halul asta joc de mine? Tu nu stii oare cat am putut sa tin eu la tine, ca am inceput sa te iubesc! Am inceput sa traiesc vraja unei clipe alaturi de tine chiar daca nu te pot vedea. Am incercat sa fac totul pentru placerea Altetei Sale Regale si tu in tot acest timp ma inseli? Idiot ce esti! Ai facut o miscare ilegala, dragule. Nu stii cu cine te pui, nu te las sa iti bati joc de mine! Esti un strain pentru mine, tu, stupidule! Ai ajuns de recunoscut, un strain in oglinda. Stii ceva, nu-mi mai pasa de tine sau de Alden. Sa stii ca poti sa ramai un spirit, vreau sa dispari din viata mea! Am spus printre lacrimi. Atunci, cu o viteza foarte mare s-a deschis jurnalul si el a inceput sa scrie.

-Beki, ce-ai patit? Termina! Nu mai spune lucrurile astea absolut idioate! Cum sa te insel pe tine, stii doar cat te iubesc! Iti ador perfectiunea dar si imperfectiunea! Tu esti a mea si nu poti schimba asta! Tu nu intelegi ca eu te iubesc?

Cu ochii in lacrimi am inceput sa scriu, nu cred ca va intelege ceva, deoarece am scrisul tremurat, dar nu pot sa tac. Nu acum.

-Da? Si cu Leanne cum ramane? Cum se face ca am intalnit-o in cimitir si plangea pe mormantul tau? Cum se poate sa spuna ca ii este dor de clipele frumoase dintre voi si tu sa negi tot? Andrew, de ce? De ce esti asa neglijent cu mine, tu chiar imi vrei raul?

-Beki, crede-ma ....

Nu l-am mai lasat sa termine, am inchis jurnalul si l-am aruncat intr-un colt intunecat al camerei. Sper sa nu il mai vad in viata mea! Cum am putut oare sa fiu asa de fraiera si sa il ajut in treaba cu Alden pana acum? Ce crede el, ca sunt doar un pion adormit pe tabla lui de sah si ca imi poate controla fiecare miscare? Cum a putut sa ma tradeze in halul asta, eu care chiar il iubeam. Simt ca nu mai sunt in stare de nimic.
Absolut nimic...



Asa, cam asta a fost pentru azi.

[Vero]

Hey Hakulet >:D< Cum am promis am venit si eu pe aici. Nu am intarziat da? ^_^ Mi-a placut nextul. A fost interesant dar cam multe greselute si unele chiar grave. Unde ai fost in clasa 1, huh? Inainte de P si B nu se pune niciodata N, ci M. In rest stii greselile. Ti le-am zis pe mess. :P Descrierea a fost prezenta dar nu ma suparam daca era mai multa. Naratiunea e si ea ok, actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Greselile ti le-am spus si bla bla bla. Data viitoare vreau un capitol mai mare. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uitat sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*


Edit: Primaaaa \:D/

[βεκi]

Hello, hello. Uite ca a mers netul si am putut lasa si eu un comentariu :]] De data aceasta nu am venit tarziu. No, no [-x. Capitolul acesta mi-a placut foarte mult, foarte, foarte foarte mult :]] Ah, Andrew asta. Nu stiu care ii e scuza, dar in momentul de fata imi vine sa ii arunc un papuc sau doi in cap :]] Oriunde ar fi el acum >.> Oare ce se ascunde in spatele cuvintelor tipei aleia? Oare cine e cu adevarat tipa aia? O__O Oare Alden va aparea in capitolul urmator? O__O Ma voi opri din pus intrebari ? .____.
Imi place la nebunie cum scri, si tu si colega ta. Aveti talent si asta se vede in capitolele minunate pe care le scrieti. Va felicit pentru tot si sper sa o tineti tot asa. Singurul lucru care ma enerveaza este faptul ca nu sunt mai lungi T_T Vreau sa fie mai lungi, sa am sa citesc mai mult :]] Descrierea este foarte buna, sentimentele sunt conturate perfect, iar dialogul la randul lui este bun.
Vreau actiune, actiune :]] Sper ca B. sa-si inceapa in curand misiunea, deoarece sunt nerabdatoare sa vad actiunea :] Si Andrew dragutul ala...deschide jurnalul sa vedem ce mai zice pe acolo :]]

Spor la scris in continuare si multa bafta. Astept urmatorul capitol si sper sa vina repede xD. Hugs.

[Grubbie]

Bună , fetelor .
Scuze de marea mea întârziere . O să comentez fiecare capitol ,în parte ,

Capitolul lui ”Nu sunt eu ” ; Sincer , mi-a plăcut foarte mult . M-a captivat întru totul . Devine din ce în ce mai misterios . Îmi place foarte mult cum descrii sentimentele fetei , parcă , aș fi eu în locul lui Beki . Ăsta e un lucru bun . Altceva ? Ce să mai spun ? Descrierea e foarte bună , la fel ca narațiunea și dialogul .


Capitolul lui ” Ză Haku ” ; Și capitolul tău a fost minunabil . Adică , nu-mi vine să cred ce întorsătură i-au lucrurile așa , dintr-o dată . Andrew o înșela pe Beki ? Nenorocitul... și eu aș prefera să rămână el un spirit , doar un spirit și Beki să își caute un băiat sexy care să o iubească .=)) vise ...
În fine ! Descrierea a fost bună , narațiunea și dialogul la fel .


Îmi place foarte mult fanficul vostru și ador felul vostru de a scrie ;x
Aștept next-ul .
Succes amânduora !>;dd<

[Camelie.]

'Ello there ^^ Mersi ca m'ai anuntat xD Citisem capitolul aseara, insa imi fusese lene sa las un comentariu, lucru pe care'l fac acum.
Revenind, este un capitol interesant si misterios. Ce e cu tipa aia? Nu cred ca Andrew ar fi inselat-o, deci in spatele fazei de la cimitir se ascunde ceva suspect. Greseli chiar nu am vazut, probabil fusesem prea captivata de continutul textului ca sa le mai observ [asta in caz ca ar fi]. Cu descrierea stati bine, iar dialogul nu e abundent sau sec, lucru care e minunat. Imi place cum ati terminat, lasandu-ne putin in ceata in privinta celor intamplate.
Well, cum zicea si Beki, faceti o treaba minunata amandoua si scrieti intr-un mod care atrage cititorii si stiti sa ii lasati in suspans. Astept cu nerabdare urmatorul capitol si as aprecia daca m'ati anunta si pe mine. Well, acestea fiind spuse sper sa aveti multa imaginatie si sa aduceti nextu' cat mai curand ^^

Zbye~