A single love is my wish

[Yuki4ever]

Multumesc mult pentru pareri!:)Chiar ma bucur ca va place si imi pare rau ca nu am postat mai repede dar scoala ma cam retine.Si imi mai cer odata scuze si pentru marimea capitolului...dar este doar partea I, partea II va fi mult mai mare.



Capitolul 4.O zi de cosmar
Partea I


Vazand ca brunetul nu mai vine, m-am ridicat de pe suprafata moale impreuna cu Tadashi si ne-am indreptat spre bucatarie. Ce-mi vedeau mie ochii! Kaito statea pe un scaun si dadea mesaje. Cand ma gandesc ca am fost ingrijorata din cauza unui idiot, ma apuca iar nervii. Se pare ca nu a observat ca eu si Tadashi eram in bucatarie, deoarece continua sa butoneze telefonul. Ma duc pe la spatele lui Kaito, facandu-i semn blondului sa taca si ii imping scaunul el cazand jos pe parchet. Ma apuca de incheietura mainii, strangandu-ma tare si ma trage peste el. In acel moment am vurt sa ii trag o palma, dar mana lui a fost mai rapida si a prins-o pe a mea.
-Pe tine parintii te-au scapat in cap cu siguranta! Ai innebunit? De ce ai impins scaunul? Tu stii ce doare? ma intreaba nervos.
-Nu mi-ai adus de baut! ii spun sigura pe mine vrand sa ma ridic, dar mana lui ma trage inapoi.
-Si? Am primit un mesaj. Iti aduceam oricum. Nu puteai sa astepti ca un om normal fara sa ma impingi si sa cad pe jos?
-Tu stiai ca ai dat mesaje cam vreo ora? Si nu, nu puteam sa astept. Credeam ca ai patit ceva idiotule, dar se pare ca nu.
-Ce mult te-ai fi bucurat daca pateam ceva. spune el uitandu-se in ochii mei.
Mi-a dat drumul la incheietura, iar eu m-am ridicat de pe el. Ca sa vada ca nu sunt fata rea, i-am intins mana dar acesta nu a vrut sa il ajut asa ca s-a ridicat singur. Of, ce orgoliu mare mai are! Dupa ce ca mi-am facut griji pentru el, se mai da si mare smecher. Ce urasc cand face asta. Am iesit din bucatarie si m-am asezat pe canapea inapoi. Tadashi a mai ramas cu Kaito, cine stie pentru ce. Ah, ce ma plitisesc! Mai bine stateam acasa si imi faceam nenorocita aia de tema la matematica. Planul nu imi va merge, pentru ca Tadashi este aici, iar Kaito nu imi va da jurnalul pana nu se termina cele doua saptamani. Dar ia stai putin... Cand am vorbit cu Kaito nu mi-a spus ca imi va da jurnalul, a spus doar ca nu il va face cunoscut. Ce prosta pot fi! Se va folosi de mine in astea doua saptamani, iar dupa aceea va spune tutror despre jurnal. Asta trebuia sa fie planul lui! M-am ridicat de pe canapea, vrand sa il iau pe Kaito la intrebari, dar chiar atunci il vad pe Tadashi iesind din bucatarie. Acesta imi spune un simplu ''pa'' dupa care iese din casa. Acum ma intrebam de ce a plecat, dar nu asta era acum important. Am intrat din nou in bucatarie si am vazut ca brunetul nu mai era acolo. Unde dracu s-o fi dus acum? Poate vrea sa ne jucam. Am zambit si m-am dus la etaj. Daca a disparut problema lui, eu ma duc sa-mi caut jurnalul. Urcand scarile am vazut nu stiu cate usi. Va fi mai greu decat credeam! Am mers pe coridorul lung si am incercat fiecare camera. Intr-un final am observat si eu ca usile erau inscriptionate. Cat de proasta sa fi sa nu observi ceva atat de evident? In capatul coridorului era scris mare ''Kaito''. Mi-am dat doua palme peste fata si am apasat pe clanta usii. Am pasit usor in camera lui si am fost uimita. Cat de mult se asemana camera mea cu a lui! Patul era plasat in mijloc, la fel ca al meu. Pe pereti avea multe postere cu trupa Uverworld care imi placea si mie, de asemeni. Avea si un birou pe care isi tinea leptopul si unele carti... si jurnalul meu! Yey, am scapat! Inainte sa pun mana pe jurnal, am simtit cum doua brate ma i-au pe sus si ma arunca in pat. Misterioasa persoana se aseza peste mine, iar ochii mei au dat peste nimeni altul decat Kaito.
-Stiam eu ca nu puteai sa te abtii. Am vrut sa te atrag intr-o capcana si se pare ca a mers! imi spune zambind strengareste.
Of ce proasta puteam fi! Am cazut fix in capcana lui. De scapat numai puteam scapa deoarece imi imobilizasera ambele maini, iar acum eram soarecele iar el pisica. Cat de mult as fi vrut sa-i dau o palma, dar nu puteam face nimic. Isi aproprie fata de a mea asta transformandu-se intr-un sarut. Si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele, explorandu-mi in voie lacasul umed. De ce l-am lasat sa faca asta? Doar nu il suportam. Dar totusi saruta tare bine baiatul asta! Vazand ca nu i-am respins sarutul, mi-a dat drumul la maini, iar asta era ocazia perfecta sa scap. Am intrerupt sarutul si i-am aplicat un sut intre picioare. Dupa ce l-am indepartat, am sarit ca arsa din pat si am vrut sa ies. Brunetul inca mai injura, dar cand m-a vazut langa usa s-a ridicat de jos si a venit repede spre mine lunadu-ma in brate.
-Nu pleci nicaieri! Odata ce ai cazut in ghearele lupului nu mai scapi!
-Lasa-ma sa plec! i-am spus pe un ton impunator.
-Niciodata!
-Atunci daca nu ma lasi sa plec, termina cu prostiile si nu ma mai saruta. Sa iti fie clar ca eu stau cu tine doar pentru ca ai jurnalul nu pentru altceva.
-Hai draguta, nu mai fi asa exigenta! Stiu ca ti-a placut sarutul, doar l-ai acceptat, nu? Uite daca te face sa te simti mai bine termin, dar ramai la mine peste noapte.
-Doamne, doar sa fiu nebuna! Cine stie ce prostii mai ai prin cap.
-Promit ca voi fi foarte cuminte, daca promiti si tu ca nu pleci si ma lasi cu ochii in soare.
-Of, bine, bine! Accept! Doar un pas gresit si te-ai ars, tine minte! ii spun serioasa uitandu-ma in ochii lui care pareau... sinceri. De necrezut!