A picture of you

[MiraA]

Capitolul 19

-Nu crezi ca ar trebui sa iesim din apa? vocea lui blanda ma facu sa tresar si sa-mi deschid ochii pe care ii tinusem inchisi pana acum. Mi-am ridicat capul de pe umarul sau si l-am privit pret de cateva momente pe barbatul ce imi oferise intr-un timp atat de scurt atat de multe. Se vedea limpede ca e ingrijorat, dar, in acelsi timp arata la fel de satisfacut ca mine. Mana sa imi mangaia spatele cu miscari line, circulare ce ma faceau sa ma simt in al noualea cer. Daca ar fi fost dupa mine, nu as mai fi iesit de acolo.
-Ai dreptate...ar trebui, dar e asa de bine aici, am zis oftand. Barbatul mi-a zambit, apoi si-a apropiat chipul de al meu si mi-am prins buzele intr-un sarut scurt si cast in comparatie cu ce facusem mai devreme. Aproape instantaneu mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, tragandu-l mai aproape de mine, frecandu-mi trupul de al sau intr-un mod ce ne facu pe amandoi sa ne cutremuram. Si-a trecut limba peste buzele mele ce s-au intredeschi spre el primii in intregime. Mi-a acceptat invitatia tacuta, oftand satisfacut, iar limba sa ma patruns intr-un mod ce imi taie rasuflarea. Era atat de delicios, de dulce, de intoxifiant...nu ma mai saturam.
-Sky...gemu, cand mi-am coborat una din mani si l-am atins intre picioare. Isi inchis ochii lasandu-si capul pe spate intr-un gest de capitulare, gemand din ce in ce mai tare, pe masura ce intensificam miscarile. Ce faci, Sky?
-Te invat, i-am raspuns pe un ton jos deosebit de pervers, incepand sa-l sarut pe gat pana ce am simtit eu fiorul ce i-a strabatut corpul ce i se incorda instantaneu. Ti-am spus ca te voi invata ce inseamna placerea. Ai pierdut atat de multe, Axel. Am inceput sa-l ling cu limba pe care mi-am plimbat-o pe toata suprafata gatului, apoi in sus pe mandibula pana ce am ajuns din nou la buze. Deja respira greu, semn ca ii placea ce ii faceam. Ridica-te pe pietre, am continuat pe acelasi ton ce nu lasa loc de un raspuns negativ. Axel ma privii confuz cu acei ochi incredibil de albastrii in care se putea vedea dorinta de care era manat. Ezita un moment, dar pana la urma ma asculta si se ridica din apa, asezandu-se pe pietrele din jurul micului bazin. Pielea sa translucida de pe care cadeau picaturi de apa se infiora la contactul cu aerul rece al noptii, facandu-ma sa zambesc.
Adoram faptul ca se lasa in voia mea, ca se incredea in mine atat de mult ma lasa pur si simplu sa-l domin. Axel Rosswel nu era genul de barbat caruia sa-i placa sa fie dominat, in pat sau in afara lui si...totusi pe mine ma lasa. Mi-am indepartat mana de pe organul sau ce pulsa, inlocuind-o cu limba.
-Sky! geamatul sau dur imi umplu urechile pana la refuz. Axel ma prinse cu mainile de par, incercand sa ma traga spre el, dar nu l-am lasat, ci am continuat sa-l dezmierd in acelasi mod, facadu-i corpul puternic sa se contracte. Se intinse pe spate, suspinand in continuare cu aceeasi intensitate. Limba mea isi urma traseul pe suprafata neteda, in sus, apoi in jos si din nou in sus, apoi l-am cuprins intru-totul continuand cu acele miscari ce stiam ca il innebuneau.
Cu una din mani il mangaiam pe abdomen , in timp ce pe cealalta am strecurat-o intre picioarele sale cautandu-i locul ascuns dintre fese. Am inceput sa-l masez cu miscari circulare, apoi l-am patruns cu un deget incet, avand grija sa nu-l doara. L-am simtit crispandu-se, dar nu l-am lasat sa se indeparteze.
-Ai incredere in mine. Vocea mea nu era decat o soapta ragusita de dorinta pe care cu greu mi-o stapaneam, dar rasuna puternic in linistea ce ne inconjura. Nu te va durea, promit. Vreau doar sa-ti arat...Mi-am miscat degetul simitind cum corpul sau il inghite pe masura ce miscarile deveneau mai repezi. Limba mea isi reincepu jocul cu organul sau, dorind sa-l excit si mai mult, sa-l fac sa treaca de orice limita. Nu dura mult pana cand tot corpul i se convulsiona, iar el isi inclesta mainile in umerii mei strangandu-i cu putere, aproape cauzandu-mi durere.
-Sky, ce-mi faci? zise respirand greu. Ochii sai mari si tulburi erau larg deschisi, dar nu credeam ca vede ceva. Era mult prea pierdut in ceea ce simtea. L-am atins in acelsi punct provocandu-i o noua reactie incantatoare. Trupul i se acoperi cu o dara subtire de transpiratie pe masura ce jocul meu continua. De fiecare data cand il simteam incordandu-se mai puternic ma opream si asteptam sa-si revina un pic, doar ca sa-l instig mai tare dupa aceea. Dar nu puteam sa-l tin asa la nesfarsit. Pana si eu simteam cum presiunea din corpul sau atingea cote maxime, asa ca mi-am intetit miscarile pana cand trupul sau ceda pasiunii nou descoperite. Imi rosti numele in soapta, apoi se relaxa instantanea, ca un arc rupt dupa prea mult efort.
O liniste apasatoare se lasa peste noi. El ramasese intins pe spate, respirand greu, cu ochii inchisi. Trupul sau scaldat in lumina lunii arata mult mai frumos decat de obicei. M-am ridicat din apa si m-am intins si eu pe suprafata rece langa el. I-am mangaiat parul, dadu-i-l la o parte de pe fata, dupa care l-am sarutat pe unul dintre obraji.
-Axel, te simti bine? ma ingrijora ca e asa tacut. oare nu-i placuse? Se suparase ca mi-am luat atatea libertati cu trupul sau?
-Mai lasa-ma un pic, zise intr-un final cand eu pierdusem deja speranta de a-l auzi vorbind. A fost...a fost...nu parea a fi in stare sa-si gaseasca cuvintele care sa exprime ceea ce simtea.
-Ma bucur.Nu uita sa simti, Axel. Orice s-ar intampla, nu uita sa simti. Am oftat, apoi m-am ridicat, ocolind bazinul pana in partea opusa unde imi aruncasem hainele mai devreme si am inceput sa ma imbrac. Deja se facuse destul de tarziu, iar raceala noptii se intensifica. Hai sa mergem in casa. E frig. Vei raci daca ramai acolo.
Oftase si el, dar ma asculta, ridicandu-se insa cu greutate. Isi pescuii hainele de pe marginea bazinului, dar isi lua doar boxerii pe el, apoi ma urma in casa, inca tacut. Era intuneric si toata lumea parea sa doarma. Ceea ce ar trebui si noi sa facem avand in vedere ca maine vom avea de recuperat tot ceea ce pierdusem azi.
Am urcat la etaj, avand grija sa nu facem zgomot, iar la intrare in camerele noastre ne-am despartit printr-un sarut scurt a carui gust l-am simtit toata noaptea. As fi vret sa dorm linistit, dar imaginea lui nu ma lasa. Modul in care capitulase fusese atat de incitant incat imi dadu toate simturile peste cap. Numai gandindu-ma la asta ma excita. Simteam...simteam din nou. Poate nu la fel ca in trecut, dar senzatia era placuta si reconfortanta. Nu-mi pierdusem umanitatea inca. O mai aveam incropata adanc in interiorul meu. Acum nu mai trebuia decat sa o gasesc si sa o dezgrop. Dar intrebarea care ramanea era: mai stiam sa o folosesc? Mai eram in stare sa o fac? Am inchis ochii incercand sa nu ma mai gandesc, iar, intr-un final, spre bucuria mea, am adormit.

-Buna dimineata. M-am intors surpins sa aud vocea tatalui meu. Nu ma gandeam ca e acasa. De obicei pleca in fiecare dimineata la servici si se intorcea seara tarziu. Singura exceptie pe care o facuse fusese ziua in care am sosit noi.
-'Neata, tata. Am continuat sa-mi beau cafeaua amaruie, uitandu-ma pe pozele ce le facusem cu o zi inainte. Barbatul trecu pe langa mine, merse pana la bufet unde isi puse si el o cana mare de cafea, apoi se aseza la masa si ma privii in continuare, dandu-mi o stare de discomfort. Cunosteam mult pea bine acea privire. Insemna ca vroia sa discutam.
-Ce mai faci, Sky? Isi feri ochii de ai mei cand puse intrebarea, ca si cum nu dorea ca eu sa-i citesc in ei intentile. Era insa in van. Il cunosteam mult prea bine ca sa nu stiu la ce se refera.
-Bine. Muncesc. Ce as putea sa fac, tata?
Tacu pentru un moment, ezitand, apoi continua:
-Si in rest? Banuiesc ca viata ta nu rezuma doar la munca, nu-i asa?
-De ce nu ma intrebi ce vrei sa sti defapt? De ce nu ma intrebi despre viata mea sexuala? i-am zis pe un ton indiferent. Subiectul nu ma atingea deloc. Stiam ce parere are tata despre mine si despre alegerile pe care le-am facut in viata. Acum doi ani cand ii spusesem ca m-am indragostit de un baiat sau mai bine zis, ca m-am indragostit de Emmet nu reactionase prea bine. M-a pus sa aleg: ori revin un om "normal", ori plec din casa lui. Eu am ales a doua varianta si de atunci nu am mai venit aici. Desigur, pana la urma m-am impacat cu el, dar tot nu am vrut sa mai calc in acesta casa. Pana acum...dar si acum era vorba despre munca, nimic altceva. Doar munca.
-La dracu', Sky! De ce trebuie sa fi asa de dur? Sunt ingrijorat pentru tine. Esti o epava! Cand ai dormit ultima oara calumea? Cand ai mancat ultima oara o masa buna? Cat crezi ca vei mai rezista asa? Batranul lovi cu pumnul in masa, facand sa zdrangane cestile de cafea, dar eu nu mi-am ridicat privirea de pe poze. Chiar vrei sa te autodistrugi?
-Ce-ti pasa? Tu ai zis sa plec, ai uitat?
-Esti copilul meu, normal ca-mi pasa! Vocea sa era atat dura cat si ingrijorata, dar nu ma impresiona cu nimic. Indiferent ce crezi, nu m-am suparat atat de mult acum doi ani pe faptul ca mi-ai zis ca esti homosexual, pe cat m-am enervat cand am aflat cine este persoana cu care ai ales sa fi. Omul ala nu te-a meritat. Si-a batut joc de tine in ultimul hal si tu inca suferi!! I-ai oferit tot ce isi putea cineva dori si totusi...
-...nu a fost indeajuns, am continuat in locul sau. A zis ca vrea ceva mai bun. Iar eu sper ca va gasi. Chiar daca nu sunt eu, sper ca va fi fericit.
-Si cu fericirea ta cum ramane? De ce dai cu piciorul vietii? De ce te inchizi in tine? Adevarul este ca tu meriti ceva mai bun! Tu, nu el!
M-am ridicat de la masa, lasandu-mi cafeaua aproape neatisa acolo si m-am intors pe calcaie indreptandu-ma spre usa. Ma enervasem. Daca mai stateam acolo riscam sa incep sa urlu, iar eu nu vroiam asta.
-Eu nu merit nimic, i-am zis intr-un final. Nu mai vreau nimic, tata. Mi-am dorit atatea, am avut sperante si vise, dar acum nu mai vreau nimic. Lasa-ma in pace si nu te mai baga in viata mea. Tonul meu era la fel de indiferent ca la inceputut conversatiei, poate doar un pic mai sec.
Am iesit din incapere, intrand in pieptul cuiva. Cand mi-am ridicat privirea, mi-am dat seama ca era insasi Axel. La dracu'! oare auzise ceva?
-Scuze, am mormait, trecand pe langa el si iesind afara din casa. Nu-mi placea sa recunosc, dar cuvintele tatalui meu ma ranisera. Stiam ca are dreptate, stiam ca lui Emmet nu-i pasase, dar preferam sa ma mint. Sa-mi zic ca, macar pentru o scurta perioada, a simtit ce am simtit si eu pentru el. Cand am auzit pasi in urma mea, am luat-o pe carerea ce ducea in padure, incepand sa alerg pana ce am ajuns la adapostul copacilor ce ma acoperira de privirile iscoditoare sau de cele binevoitoare. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Vroiam sa fiu singur.

[hiimera]

Mira acest capitol a fost fenomenal, nu ma refer doar la partea in care Sky ii ofera atata placere lui Axel, ci mai mult felul de comportament pe care il are Sky fata de tot ceea ce se petrece in jur. Vad laturi noi ale baiatului, lucru care ma uimeste si ma intriga, plus imi place in mare felul sau de a fi, insa trecerea aceasta de la un Sky adorabil, dragut, inocent, la unul inflacarat, sexy si periculos (ca sa spun asa), e cu totul ceva nou.
Faza cu omenia m-a facut sa inteleg mai multe, totusi trebuie sa parcurg mai mult ca sa inteleg pe deplin viata baiatului si cum si-o va faurii in continuare.
Din cearta s-au vazut multe, plus si acea parte in care parintele nu este de acord inca de la inceput cu deciziile pruncului, dar intr-un final totul e bine dar nu prea. :]]
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult si un alt lucru care m-a uimit si defapt chiar cautam sa fac in ficuri acea lupta pentru dominatie. Bine aici nu pot spune ca s-au vazut prea mult, insa faptul ca dupa Sky a preluat asa de repede tentativa si a fost intr-un fel seme-ul, e uite asta a fost dinamica personajului. Mi-a placut felul in care ai detaliat si modul in care ai finisat bine reactiile baietilor - mai ales a lui Axel.
Ficul e pe placul meu si e si mai bun de atat, minunat!

Nu mai am ce spune inafara de succes in continuare si multe idei! *tighthug*

[Lexxu]

Incredibil! A fost extraordinar, MiraA, tu esti extraordinara. Scri atat de frumos si cuvintele tale ma ating asa mult(cum l-a atins si Sky pe Axel). Mama, mama ce scena fierbinte acolo in apa sau mai bine zis pe pietre. Axel era asa pierdut in sentimentele pe care Sky ii le-a trezit la viata. Oare cei doi incep sa se indragosteasca fara sa-si dea seama? Mmmm, e din ce in ce mai frumos, mai interesant. Cearta dintre Sky si tasu a fost... nu stiu, poate taicaso are dreptate. Sky inca sufera dupa nenorocitul ala de Emmet si nu mi se pare corect, insa tu esti cea care decide, so' astept sa vad ce se mai intampla. Emmet e asa un nemernic, ca a profitat de bunatatea si dragostea ce i-a oferit-o Sky. Imi vine sa-l strang de gat. Eu chiar nu suport personajul asta; Emmet. Asa-i ca Axel s-a dus dupa Sky? Asa-i? :3. Vreau sa fie Axel si chiar daca Sky vrea sa fie singur sa-i accepte compania si Axel sa-l linisteasca. Greselute de tastare au fost cateva, insa mi-e lene sa le insir. Astept nextul cu nerabdare. Pana atunci iti urez spor la scris, caci faci o treaba buna. Kissez.

[kyra_kyralyne]

Buna. Cred ca este prima data cand comentez la fic-urile tale, dar le-am citit pe toate chiar daca nu am comentat. Insa trebuie sa iti spun, acesta este primul si singurul fic care m-a impresionat asa de mult. Descrii atat de bine sentimentele, actiunea, totul, incat am impresia ca fac parte din fic. Te felicit pentru talentul tau.
Multa bafta la scris si nu numai la fic-ul acesta, ci si la celelalte care vor urma.
O noapte placuta!

[Beatrix LaVey]

Thanks for teh comments. Next:


Capitolul 20

Ceva mai frumos nici ca se putea! Avusese grija sa simt fiecare lucru pe care mi-l facuse. Il avusesem, avusesem grija sa il fac fericit, vazusem asta din satisfacerea sa. Desi ma temusem ca in a doua parte a actului ma comportasem violent, adevarul era ca fusese chair bine. Pentru prima data ma miscasem incet si simtisem niste placeri nemaipomenite, cum niciodata nu-mi mai fusesera date sa cunosc. Nu-mi venea sa cred, dintre atatea persoane care trecusera prin patul meu - teoretic -, pe care le avusesem, doar el ma facuse sa simt placere cum eu il facusem pe el sa isi redobandeasca simtamintele. Ma intebam daca asa va simti si de la alte persoane.
Simteam o oarecare gelozie in inima mea din cauza acestor ganduri. Voiam sa fie fericit, ce-i drept, fiindca el chiar merita asta, insa eram si egoist, fiindca nu doream ca alte persoane sa il faca sa se simta asa. Era putin probabil, fiindca stiam prea bine ca modul meu de a ma comporta e unicat si nimeni nu ma copia, nimeni nu avea rabdarea si atitudinea necesara. Faptul ca fusese pentru prima data al meu constituia un avantaj, ma facea sa ma incred in faptul ca nu avea sa simta si din partea altcuiva acele lucruri. Poate nici nu va lasa pe cineva sa-l atinga.
Cotninuam sa ma gandesc numai la lucruri ce se legau de el. Ce naiba era cu mine?! Ce se intamplase intre noi in iazul ala ma facea sa treasr si acum si sa fiu strabatut de fiori de placere. Niciodata nu fusese atat de tandru un act de-al meu, de pasional, furtunos si calm. Se parea ca reusisem sa ma comport bine cu el si eram fericit in ceea ce priveste acele lucruri. Parca nici violul nu ma mai afecta asa de mult ca inainte, acum mintea fiindu-mi acaparata de ceea ce imi facuse.
Nu erau lucruri necuonoscute mie, ii facusem si eu asta lui, mai mult sau mai putin, insa era unic din punct de vedere a ceea ce imi oferise. Nu-mi venea sa cred, dar fusese atat de pervers si totusi de tandru incat gemusem de placere de fiecare data, incantat. Nu-mi venea sa cred ca ma facuse sa imi pierd controlul asupra mea iarasi, eu, care, de felul meu, eram o persoana foarte stapanitoare, dominatoare. Din modul cum se comportase imi dadusem prea bine seama ca si el condusese in relatia sa cu Emmet.
Ah, drace, barbatul ala! Ma deranjeaza sa am gandesc la el de parca ar fi constituit o amenintare pentru mine, de parca l-as fi iubit pe Sky si el mi l-ar fi putut fura! Ce vorbesc insa? Desi nu-l iubeam, Sky nu era oricine pentru mine, ci era persoana care ma facuse sa fiu fericit, sa simt la fel cum il facusem si eu pe el sa simta. Nu m-as fi asteptat nici in ruptul capului sa se intample asta, sa vina la mine si sa imi ceara practic sa i-o trag, dar o facuse intr-un mod perver si nerusinat care ma incanta, ma excita la nebunie. Chiar si acum, gandindu-ma la gemetele sale din iaz cand ma aflam atat de adanc in interiorul sau simteam ca ma umflu in locul ascuns in pantaloni.
Abia daca reuseam sa ma controlez sa nu ma duc peste el in camera si sa i-o trag iarasi. Puteau insa sa intre peste noi Michelle sau parintii sai sau chiar si un model, ceea ce nu imi convenea. Ma bucuram totusi ca nu fusesem deranjati in apa aceea calduta. Fusese fantastic acolo, in apa, si imi doream sa repetam daca se poate. Se parea ca prietenia mea cu Sky se strangea din ce in ce mai tare si eram multumit de acest aspect al vietilor noastre ce se intersectasera.
Nu-mi iertam in continuare ceea ce ii facusem, insa era si o parte buna in acel lucru, faptul ca simtise ceva si ceruse din nou. Nu-mi venea sa cred ca-mi pasa mie de acele lucruri! Dar se parea ca nu era indiferent pentru mine si chiar sarutul de noapte buna pe care ni-l daduseram ne facuse pe amandoi sa fim strabatuti de fiori. Am vazut in ultima privire adresata mie acea dorinta crescanda din ochii sai. Faptul ca era tarziu insa ne facuse sa renuntam, desi poate ca ar mai fi fost loc de o partida noaptea asta. La cat de tare ma facuse sa imi placa ,eram in stare sa ma recuperez si sa o tin numai asa, sa-l am tot timpul.
Eram la fel de uimit de faptul ca ma avusese. Desi o facusem cu persoane mult mai impunatoare fizic decat mine sau de orice fel, pe nimeni nu lasasem sa-mi faca toate acele lucruri. Pe el insa il lasasem. Era ceva nou, aparte pentru mine sa simt toate lucrurile acelea din partea altei persoane care si asa avea o forta destul de mare asupra mea, asupra trupului meu si sentimentelor.
Incepuse sa-mi fie prieten si desi eu nu credeam in acest concept banal de prietenie, el imi era prieten. Cum sa explic asta nu aveam habar, cert insa e ca era mai mult decat o persoana banala, era un prieten al meu...Sau unicul. Nu-mi aduceam aminte sa fi nutrit sentimente prietenesti fata de alta persoana si sa imi pese.
Am oftat cu gandul la el, reusind intr-un final sa adorm, mai ametit decat ma sculasem de dimineata, dar macar eram fericit si implinit.

Razele soarelui incepusera sa imi deranjeze privirea, strecurandu-se prin perdea si oglindindu-se pe chipul meu obosit. Adormisem destul de tarziu cu gandul plecat departe, la Sky si la ceea ce facusem noi doi in iaz. Fusese magnific, insa asta nu ma impiedica sa nu sper ca nu ne vazuse nimeni cum facusem acele lucruri, mai ales familia sa. Nu-mi pasa decat de el, nu si de ceilalti, parerea lor era egala cu zero pentru mine, dar nu voiam sa- i provoc lui neplaceri nici in ruptul capului.
Cu chiu, cu vai, am coborat si eu jos, la bucatarie. Fara sa vreau, am auzit o discutie destul de aprinsa intre Sky si tatal sau, o discutie care, in mare parte, ma cam alarmase. Ce era in neregula cu ei doi? Se parea ca discuta despre Emmet si viata lui Sky. Speram doar sa nu fi spus de noi doi, nu doream sa dau explicatii unui barbat prost dispus, hotarat sa-si omoare si fiul si pe amantul acestuia.Cand sa intru in bucatarie insa, tanarul iesi.
In momentul in care se lovise de mine stiusem ca nu se simte bine. De ce? Ochii sai frumosi, de un verde specific ierbii proaspat rasarite, erau incredibil de tristi, pierduti, incerti. Dorisem sa-l iau in brate, insa mi-am retinut vointa in momentul in care il vazusem pe tatal sau privind in urma sa. Nu era de bine, se certaserae si asta nu imi convenea. L-am salutat pe barbat dintr-o privire, dupa care m-am intors pe calcaie, iesind asa in racoarea diminetii, cu toate ca eram imbracat doar intr-o pereche de blugi si un triocu subtire pe mine. Aratam ca dracu`, nearanjat, ciufulit tot, insa putin imi pasa. Voiam sa-l gasesc pe Sky, insa acest aincepuse sa alerge, indepartandu-se de mine.
Aveam un mare dezavantaj: ma durea groaznic tot trupul. Se parea ca statul pe pietre alaturi de el dupa o partida incendiara, care ne solicitase pe amandoi si ne incalzise de-a binelea avea sa-mi dauuneze cam rau, incepand sa ma doara spatele. Am scos cateva injuraturi, incepand sa alerg la randul meu dupa Sky, sperand sa-l ajung din urma, insa se parea ca era mult mai rapid decat mine si, pe deasupra, avea un mare avantaj: cunostea locurile.
Eu nu eram de mult aici si nu apucasem sa inspectez bine decat trupul lui Sky, atat, in rest totul era noutate pentru mine. Nu ca el mi-ar fi fost prea familiar, insa tot era mai bine decat nimic. Ma temeam sa nu se simta rau, sa nu se fi intamplat ceva rau, si incepusem sa ma plimb prin acea poienita, uitandu-ma cu mare atentie in jur ca nu care cumva baiatul sa rada de mine. Nu credeam insa ca are starea necesara.
- Sky!
Strigatul meu provoca ecou pentru cateva momente, insa nu primi niciun raspuns. Am repetat actiunea de mai multe ori, devenind acum ingrijorat, insa se parea ca nu dadea roade , fiindca Sky nu voia in ruptul capului sa raspunda. Mi se stransese stomaculcand realizamem ca poate baiatul este suparat pe mine si de aceea nu imi raspunde.
Tremuram si spumegam de nervi. De ce trebuise sa se certe cu tatal sau? Poate de m-as fi trezit si m-as fi dus in camera lui,asa cum voisem de la inceput, nu se mai ajungea sa se incaiere prin bucatarie si sa-si arunce o multime de vorbe urate.
Nu-mi convenea defel ca tatal lui Sky avea ceva de comentat in privinta orientarii sexuale a fiului. Eu insa nu aveam dreptul sa vorbesc, deoarece si eu ma aflam in starea lui, insa eu nu voisem nici in ruptul capului sa ii spun tatalui meu, stiind ca ar fi existat un scandal monstru si cariera mea ar fi fost periclitata.
Obosit si nervos, m-am asezat pe pajiste, renuntand din a-l mai striga. Eram dezamgit. De ce imi facea asta? Intelesesem insa ca fiecare om are momentele sale cand are nevoie de liniste, nu sa auda vocea enervanta a unei peroane cum il zgarie pe creieri. Renuntasem din a mai incerca sa-l fac sa iasa la iveala. Ce rost avea? Era clar ca vrea sa fie singur, iar eu il deranjam. Ma pusesem obosit pe iarba frumos mirositoare, incepand sa rup din aceasta. Am rupt o floricica albastra precum cerul si cu o culoare a petalelor similara culorii ochilor mei si mi-am pus-o in par, prinzand-o in suvitele ce alunecau rebele pe chipul meu usor obosit si brazdat de cearcane dupa o partida lunga de amor si o noapte aproape nedormita.
Mi-am ridicat privirea catre cer, vazandu-i chipul lui Sky in acesta.
'' Grozav, el simte, eu simt... Simtim amandoi si putem zambi acum, cat lumea e a noastra... ''
Nici macar eu nu-mi intelegeam cuvintele, insa parca trebuise sa le spun. Speram doar ca Sky sa nu fie suparat pe mine, speram sa se simta bine si sa zambeasca asa cum numai el stie, facandu-ma sa fiu strabatut de fiori cum fusesem si aseara de atatea ori si cum o patise si el din cauza mea. Eram un drac foarte nebunatic si imi palcea asta, dar nici el nu se lasa mai prejos!


Kissez !

[AbiiShu']

Mii de scuze ca n-am mai trecut pe aici. Chiar imi pare rau. Desi de comentat n-am comentat, am citit fiecare capitol, dar, nah, lipsa de inspiratie si de timp nu prea mi-au permis sa fiu atat de activa pe cat mi-as dori sau, macar, asa cum eram acum vreun an...
Acest capitol, humm, a fost cam simplut. Nu prea a avut actiune, dar mi-a placut caci a cam rupt monotonia de 'e totul minunat si bine'! Au fost si cateva greseli de tastare, daca tin eu minte bine, dar cele care au dominat, dupa parerea mea, au fost repetitiile. Au fost cam multicele. Dar, trecand peste asta, ador faptul ca s-au distantat putin si ca drumul spre o noua relatie e ceva mai lung. Ce ar fi aia o iubire fara putina cearta, durere sufleteasca si lacrimi?
Mm, astept nextul, chiar sunt curioasa sa aflu in ce stadiu este Sky, deci multa bafta si nu uitati sa ma anuntati, va tooog!

[hiimera]

Back~ Ok, am citit aseara capitolul si sper din tot sufletul ca acum nu o sa am probleme lasand com.
Gabi, tu stii ca scrii frumos si de data asta ai facut la fel. Pot spune ca in mare masura ai reusit sa transmiti tot acel amalgam de sentimente pe care Axel le simtea de atunci pana in momentul de fata.
De parca ar fi uman - oricum e om deci prin cuvinte ai punctat totul si ai facut fiecare gand, reactie sa prinda viata intr-un mod armonic, atat de intens si bine construit.
Am putut sa 'citesc pe chipul sau' bucuria, dar si tristetea - atunci cand Sky s-a certat cu tatal sau, dar mai ales dezorientarea si frica ca Sky ar putea fi suparat pe el.
De greseli pot spune ca ai avut doua, eu parca atatea am vazut, oricum au fost de tastare deci in rest capitolul a fost impecabil si dragut.

Nu ma mai lungesc, fiindca nu mai stiu ce sa spun. Succes in continuare si astept nextul! *hug*

[MiraA]

Capitolul 21

Nu stiu cat am alergat, dar, cnd in sfarsit m-am oprit, mi-am dat seama ca eram foarte departe de casa parintilor mei. Inima imi batea cu putere, dorind parca sa-mi iasa din piept, iar plamanii mei se impotriveau de fiecare data cand incercam sa iau o gura mai mare de aer ca sa ma calmez.
Ma durea...ma durea sufletul. Nu-mi placea asta. In urma cu 6 luni, cand mi-a zis ca pleaca si ca nu ma mai vrea alaturi de el pur si simplu m-am oprit. Nu mai vroiam sa continui. Nu-mi mai pasa. Pana la urma am ajuns sa nu mai simt nimic, nimic inafara de aceasta durere surda. Uneori era bine, dar, acum, ca si in primele zile simteam ca am o gaura in piept si pe masura ce trecea timpul acesta se marea si ameninta sa ma inghita pe de-a-ntregul. De ce trebui sa simt asta? De ce nimic altceva nu mai conta? De multe ori am incercat sa merg mai departe, daca nu pentru mine, atunci pentru cei din jurul meu. Dar degeaba...un pas inainte, trei inapoi. Asta era modelul pe care il urmam. Pentru fiecare zambet pe care il ofeream celorlalti plateam nopti intregi de durere.
Si totusi continuam sa pasesc inainte, tot inainte, incercand sa nu privesc inapoi...dar nu vedeam viitorul in fata mea, ci doar o alta perspectiva asupra trecutului. Oare daca m-as fi comportat altfel, ar fi ramans cu mine? Sau mi-ar fi cerut sa plec cu el? sau sa-l astept?
La naiba!
M-am intins pe iarba moale si am privit printre crengile copacilor cerul ce parea la fel de albastru ca in fiecare zi, albastru si infinit.
-De ce nu pot sa fiu ca tine? mi-am intins mana in sus ca si cum as vrea sa ma apropii de el. De ce nu pot sa fiu atat de calm, maret si de neatins?
Ca de obicei nu am primit niciun raspuns. Am oftat si mi-am inchis ochii. Nu vroiam sa ma mai gandesc la nimic. Vroiam sa sterg imaginea lui din mintea mea pentru totdeauna. La o chestie tata avea dreptate: ma autodistrugeam. Nici eu nu stiam cat voi mai rezista in felul acesta. Probabil nu mult, in orice caz.
Dar, in loc sa reusesc sa-mi golesc mintea, sa inlatur imaginea lui, o alta ii lua locul.
-Axel! am zis uimit cu voce tare cand l-am revazut in minte. De ce ma gandeam la el?
Mi-am strans ochii, rugandu-ma sa dispara, dar era in van. Nu vroia nici in ruptul capului ...Nu puteam sa opresc gandurile ce ma duceau spre el. Venisera ca o avalansa ce ma inghiti, nelasandu-mi nicio portita de scapare. Axel...era un tip de treaba, indiferent ce se intamplase intre noi, era un tip de treaba.
Nu orice tip, ci unul care ma facuse sa simt. Caci, inafara de durerea asta obositoare ce ma macina, sufletul meu a experimentat doar ce mi-a aratat el. Fiecare atingere a sa blanda sau brutala, fiecare sarutare, cuvant, gest...toate acestea au rezonat in interiorul meu, ajutandu-ma sa traiesc din nou. Era ca si cum pentru cate momente cand ma gaseam in compania lui, timpul meu incepea din nou sa curga, iar eu ma miscam o data cu el spre un viitor care nu mai continea fantomele trecutului.
Oare el ce simtea pentru mine? Simtea ceva? Sau era doar sex?
Nu vroiam sa fiu cineva special pentru el. Nu vroiam sa tina la mine. Era mai bine daca ma privea ca pe un simplu obiect. Caci, in momentul in care va trebui sa ne luam ramas bun, totul va fi mai usor. Fara regrete, fara resentimente, fara sperante. Dar, pana atunci, vroiam sa-l invat sa aprecieze nu numai sexul ci si persoana cu care se implica pentru ca in viitor va gasi pe cineva special. Pe cineva care va insemna ceva pentru el si nu imi doream sa dea cu piciorul unei asemenea sanse. Merita sa fie fericit. Eu nu puteam decat sa-l satisfac, dat stiam ca va gasi persoana care il va ajuta sa treaca peste toate problemele sale, persoana care il va intelege si il va iubi pentru ceea ce este, nu pentru cum arata sau cine este. Eu trebuia doar sa-l pregatesc...
Intr-un final m-am ridicat de pe iarba si am inceput sa merg inapoi spre casa pe drumul pe care venisem. Aerul, chiar si aici in padure, devebise mai sufocant, iar dupa pozitia soarelui pe cer imi dadusem seama ca era deja in jur de ora 11. Am mers o vreme cu pasi mici, fiind atent pe unde calcam ca sa nu impiedic in ramurile de pe jos, dar m-am oprit cand am vazut silueta ce statea intinsa pe jos.
-Axel?! am intrebat uimit. Ce cauti aici?
M-am dus langa el si m-am lasat jos in iarba, privindu-l drept in ochi. Se intoarse spre mine si imi zambi ca si cum ii fusese dor de mine. Ciudat, dar inima imi tresari.
-Eram ingrijorat, zise intr-un final, dupa ce ma inspecta din cap pana-n picioare. Ai plecat asa...nici macar nu ai raspuns cand te-am strigat. Ofta si se lasa din nou pe spate, jucandu-se cu firele inalte de iarba.
-Imi pare rau. Mi-am plecat capul, neluandu-mi insa privirea de la el. Vroiam sa ma calmez putin. Discutiile cu tata ma indispun. M-am intins si eu langa el, dar la o oarecare distanta astfel incat corpurile noastre sa nu se atinga.
-Discutati despre Emmet? De ce i-ai spus ca esti homosexul daca stiai ca va reactiona asa?
-Pentru ca Emmet insemna ceva pentru mine. Nu vroiam sa ma ascund. El nu merita asta. Nu vroiam sa creda ca mi-e rusine de relatia noastra. Am ridicat din umeri si am oftat. Dar lucrurile nu au mers asa de bine. Mama si Michelle stiau deja, dar tata...ei bine tata m-a pus sa aleg: sa renunt la ceea ce sunt si sa raman acasa sau sa plec. Am ales a doua varianta.
-O spui de parca a fost ceva simplu de facut.
-Nu a fost simplu deloc, ci dureros, dar nu am avut ce face. Nu puteam sa traiesc in minciuna. Pana la urma m-am impacat cu tata, dar numai dupa ce a aflat ca Emmet plecase.
-Imi pare rau. S-a intors spre mine si m-a tras mai aproape de el, incepand sa-mi mangaie obrajii si parul. Imi pare rau ca ai trecut prin atatea si pentru nimic. Nu meritai asta.
-Stai linistit, Axel. Din orice lucru rau, iasa si unul bun. I-am zambit, dupa care mi-am lasat capul sa se odihneasca pe umarul sau.
-Si care e lucrul bun aici? vocea sa era dura, dar in acelasi timp blanda, iar timbrul jos, placut ma facea sa ma simt bine.
-Tu. Daca as mai fi fost cu Emmet acum, nu te-as fi cunoscut pe tine sau chiar daca te-as fi cunoscut, nu mi-ar fi pasat cu adevarat de tine.
Pentru cateva clipe mana sa isi inceta miscarile, iar eu stiam ca se gandeste la ceea ce i-am zis.
-Il mai iubesti? intreba intr-un final.
Pe moment nu am stiut ce sa-i raspund. Nu ma gandisem la asta cu adevarat.
-Inca simt ceva din cauza lui, dar e iubire, ci durere. Doar aia, nimic mai mult.
-Imi pare rau. Isi apropie fata de a mea si ma saruta usor pe buze. Era reconfortant, dar trebuia sa ma indepartez sau lucrurile vor scapa iar de sub control.
-Nu te mai gandi, i-am zis cand si-a desprins buzele de ale mele. Hai sa mergem inapoi. Sedinta trebuie sa inceapa. M-am ridicat si l-am tras dupa mine.
Am mers spre casa, tinandu-ne de mana, de parca am fi fost un cuplu,dar nu imi pasa. Imi placeau atingerile lui, chiar si cele inocente.
Cand am ajuns langa han toata lumea era agitata. Imediat l-am zarit pe Jones, care venea intr-un suflet spre mine cu un aparat in brate si o privire ingrijorata zugravita pe fata.
-Sky, trebuie sa vorbim...
-Ce naiba s-a intamplat? Cine a murit? am intrebat mai mult in gluma decat in serios.
-A mai venit un model. Trebuie sa schmbam un pic programul.
-Cine? intreb curios. Din cate stiam eu asa ceva nu se intampla,doar in situatii speciale.
-Nu cred ca iti va placea...dar nu apuca sa termine ca am auzit o voce cunoscuta:
-Sky!!! Ce bine imi pare sa te vad.
I-am dat drumul lui Axel, ducandu-mi mana in dreptul inimii ce mi se stranse intr-un mod dureros. Nu putea fi...nu era...
-Emmet...

[hiimera]

Oo, ba ma lasi, el mai trebuia sa apara in peisaj. Mode? Serios. :)) Asta o sa fie atat de amuzant, mie cel putin asa mi se pare - e amuzant. Lucrurile se vor intensifica pe aici, cum de a aparut Emmet asa ca din senin, model? Serios... o mai spun inca odata.
Trecand peste asta si socul pe care mi l-ai oferit Mira, capitolul a fost asa de frumos, lung si bine structurat. Nu imi e neaparat de lungime, ca sa fiu sincera la mine conteaza sa am mult ca sa citesc fiindca imi place. Asa, cum spuneam un capitol ce te pune pe ganduri. Imi place cum Sky se framanta cu sentimentele pe care le nustresce, acum ca aparut in peisaj si fostul, va trebui chiar sa stea pe ou si sa se gandeasca intens. :)) Tot e amuzant, dar si palpitant.
Uite, am vazut cateva cuvinte muncate si o greseala chiar la inceput, in rest totul e impecabil.
Nu mai am ce sa spun, decat ca e amuzanta ultima parte - deja o luai pe aratura cu asta, dar ce sa-i fac. Pe scurt me like the last dialogue.

Spor si multa inspiratie fetelor!

[Lexxu]

Woaaa, Emmet, nemernicul... Am cam lipsit o perioada de pe Zup dar acum ca m-am intors am reusit sa citesc acest minunat capitol. Totul a decurs lin, frumos, placut. A fost foarte bun. Acum pe ici pe colo am vazut cateva greseli de ortografie, litere mancate sau puse in plus, deci data viitoare sa fi mai atenta(nu ca eu nu as face asemenea greseli sau asa ceva...) dar na' doar iti spuneam. Sky cred ca e personajul meu preferat. Atat de indurerat, de simplu, degajat si sensibil. Mda... in unele capitole a fost si asa, acum depinde de situatie. Nu imi vine sa cred ca Emmet a aparut la sedinta aceea de moda. Sunt curioasa ce-o sa se intample cu Axel si Sky, si mai ales... Ce o sa se intample de acum inainte... Astept nextul. Pupici!