12-02-2013, 06:27 PM
Timpul ne este tare ocupat amandurora, de aceea voi posta in locul Mirei :
Capitolul 25
Stateam pe ceva moale. Moale si cald. Am deschis incet ochii, injurand in gand lumina puternica si durerea de cap. Ce se intamplase?
Imi aduceam aminte ca am cazut in lac...ma scufundam, dar cineva m-a prins si m-a dus la suprafata...apoi. Apoi Axel se luase la bataie cu Emmet. Stiam ca cei doi nu se inteleg defel, dar trebui sa vorbesc serios cu Axel despre asta. Nu putea sa mai faca asa ceva. Nu de fata cu toata lumea, caci avea toate sansele sa aiba probleme. Am inceput sa-mi masez tamplele, incercand sa ma concentrez. Ceva nu iesea. Oare ce uitasem?
Axel nu s-ar fi luat la bataie cu Emmet decat pentru un lucru serios...pentru ce?
M-am incruntat, cautand in memorie imaginile care lipseau. Nu mi-a trebuit insa mult timp ca sa-mi aduc aminte: Emmet ma impinsese in lac, chiar daca stia ca nu pot sa inot. M-ar fi lasat acolo sa mor, daca nu era Axel.
Pieptul mi se stranse din nou de durere. M-am facut ghem incercand sa-mi blochez emotile, dar era in van. Totul era mult prea dureros, chiar si pentru mine. Trupul incepu sa-mi tremure si ochii mi se umezira, lasand lacrimile sa cada una cate una pe obrajii mei palizi. I-am atins speriat si confuz. Nu plansesem nici macar cand plecase...si plang acum.
-Sky, esti bine? O voce tandra imi soptea la ureche, apoi am simtit magaierea blanda pe umar si m-am intors. Axel era langa mine in pat. Oare statuse tot timpul aici? Ochii sai se marira cand imi vazu lacrimile. Ma lua imadiat in brate, sprijinindu-mi capul de umarul sau. Imi saruta parul si ma trase mai aproape pana cand am ajuns sa stau desupra sa. Nu mai zisese nimic, ci continua sa ma magaie, parca dorind sa-mi aline durerea.
Nu am reusit sa ma abtin. Am dat drumul lacrimilor si suspinelor care se loveau cu brutalitate de peretii camerei si spargeau tacerea din jurul nostru. Mi-am inclestat mainile in umerii sai, dorind sa imprumut din siguranta si putere sa. Simteam ca ma despic in doua.
-Stia, dar a vrut sa ma omoare, am zis printre doua suspine. Nu inteleg. Mi-am scos capul din ascunzatoare si l-am privit pe Axel printre lacrimi. Pe mine nu ma poate iubi nimeni? Sunt destul de bun doar pentru a fi folosit o data si aruncat? De ce...cand eu nu am vrut decat sa fie fericit?
-Sky...poate mi se parea mie, dar ochii sai devenira mai adanci. Nu mai plange, nu merita nici macar o lacrima din partea ta. El nu e om, el nu merita sa fie iubit. Tu meriti totul. Ma stranse din nou in brate. Am vrut sa ma linistesc, dar nu puteam. Lacrimile continuau se curga, iar eu eram neputincios in fata lor si in fata durerii. Stiam ca din asta nu imi voi revenii. Nu mai vroiam sa-mi revin, nu mai avea niciun rost. De ce? Doar ca sa fiu ranit din nou?
Pana si pentru Axel nu eram decat o persoana la indemana care putea sa-l satisfaca, dar macar el era sincer. Niciodata nu ar fi zis ca tine la mine, niciodata nu mi-ar fi dat sperante si asa era cel mai bine. Nu mai vroiam sperante. Nu mai vroiam nimic.
Am plans, am plans si am plans pana ce ochii mi s-au inchis de la oboseala si am adormit. Dar Axel nu se misca din locul acela. Ma lasa sa dorm peste el si continua sa ma mangaie pana ce am deschis din nou ochii noaptea tarziu.
Inca nu dormea. Doar statea si ma privea asa cum nu o facuse niciodata. Respiratia lui calda imi transmitea mici fiori in tot corpul. Fiori de anitcipatie. M-am uitat la el confuz pret de cateva clipe. Pastra tacere, dar isi apropie capul de mine si-mi cuprinse buzele intr-un sarut bland.
-Meriti sa fi iubit, Sky. Sa nu uiti asta niciodata.
Ma intoarse pana cand a ajuns el peste mine. Buzele sale dulci le cautara din nou pe ale mele, iar eu mi le-am intredeschis spre al primii. Nu ma puteam abtine. Ma domina in totalitate, dar imi placea. Imi place sa-l simt, sa-l ating, sa-l sarut. Ma facea sa ma simt bine, in siguranta si, poate era doar o iluzie, dar si fericit. Axel ma facea fericit.
-Axel am suspinat cand gura sa se desprinse de a mea, incepand sa traseze dare de lava incinsa pe maxilar in jos pana la marul lui Adam , apoi din nou in sus unde il asteptau buzele mele. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, aducandu-l mai aproape. Limba mea ii patrunse in cavitatea bucala, intalnind-o pe a sa la jumatatea drumului, incepand un joc perveres si incitant.
Mainile lui erau peste tot, ma atingeau in feluri numai de el stiute, facandu-mi corpul sa se incordeze sub dulcea tortura. Am gemut lung cand mi-a atins barbatia ce arata cat de mult il vroiam. Degetele sale lungi se miscau pe ea, atat de bland, provocandu-mi niste senzatii mult mai puternice decat as fi visat vreodata.
-Meriti sa fi iubit, zise din nou pe un ton jos plin de dorinta. Si apreciat si facut fericit. Nu mai e nimeni ca tine, Sky. Tu...tu esti special.
Mi-am deschis ochii larga simtind ca mi se umezesc iar. Eram mult prea emotiv si nu intelegeam de ce. Mi-am lasat propriile maini sa se plimbe pe pietul sau lat si bine lucrat ce se incorda pana si la cea mai mica atingere a mea. I-am incojurat nurii intariti cu degetele, apoi mi-am apropiat buzele de ei si mi-am trecut limba peste ei. Geamatul lui adanc imi inunda urechile ce nu se mai saturau de aceste sunete delicioase.
-Te vreau! Acum! am porunci, facandu-l sa zambeasca pervers. Dar ma asculta. Imi departa picioarele si le aseza pe antebratele sale, apoi ma patrunse printr-o miscare brusca ce ne facu pe amandoi sa e cutremuram.
-Doamen, Sky, esti atat de stramt. Nu vreau sa te ranesc, zise, incepand sa se retraga, dar nu l-am lasat. M-am ridicat bazinul, facandu-l sa intre si mai mult in mine. Ma durea, dar nu vroiam sa inceteze. Durerea asta puteam sa o suport, pentru ca el mi-o oferea.
-Te rog, nu pleca si tu. Vocea mea era doar o soapta, dar imi zambi asa cum numai el stia. Se retrase un pic, doar ca sa ma patrunda din nou si mai adanc ca la inceput. Mi-am lasat capul pe spate si am inchis ochii strans, dorind sa ma concentrez pe ceea ce simteam. Pe masura ce miscarile sale deveneau mai adanci, mai repezi, simteam ca ma pierd si mai mult. Manile mele prinsera perna pe care o strangeam cu putere ca si cum ar fi fost un colac de salvare.
De fiecare data cand ma patrundea, eu il intampinam la jumatatea drumului, ridicandu-mi bazinul cat de sus puteam. Vroiam sa se contopeasca cu mine, sa uite de el, sa uite de tot. Sa nu mai contez decat eu si ceea ce simtea.
La un moment dat se oprii, facandu-ma sa scncesc in prostest. Se apleca peste mine si ma saruta apasat pe buze. Era transpirat tot, iar ochii albastrii in care te puteai oglindi in ei, acum erau tulburi de dorinta. Tot trupul ii tremura, la fel ca al meu. Mi-am ridicat mana si l-am mangaiat pe fata intr-un mod bland, facandu-l sa-si inchida ochii si sa ofteze.
-Axel...ce s-a intamplat?
-Nimic. Vroiam doar sa te privesc. Esti atat de frumos cand te lasi manat de dorinta. Nu vreau sa uit imaginea asta.
I-am zambit. Cuvintele lui simple imi faceau inima sa-mi tresare asa cum nu se mai intamplase de mult.
M-am impins in el, rdicandu-mi un pic trupul. Se incrunta, dar se lasa in voia mea. Trupul sau se intoarse o data cu al meu, facandu-ma sa ajung desupra sa.
Am inceput sa ma misc, incet, apoi din ce in ce mai repede, simtind cum ambele noastre trupuri se incing. Gemetele lui se impleteau cu ale mele. M-am sprijinit cu palmele de tablia patului continuand acele miscari, ajutandu-l sa se adanceasca din ce in ce mai mult in mine. Cand am simtit ca ma pierd de tot mi-am lasat capul pe spate si am gemut adanc, apoi am ejaculat pe abdomenul sau, dar nu am incetat miscarile pana cand nu la-m simtit zvcanind in mine. Ma prinse de umeri, strangandu-ma la pieptul sau cu putere. Imi cauta buzele pe care le musca bland, apoi se elibera in mine de toata presiunea acumulata.
Am inchis ochii, ascultandu-i bataile repezi ale inimii in timp ce mana sa ma mangaia pe spate.
-Axel, eu...eu, dar nu am apucat sa spun nimic, caci buzele sale le acoperira din nou pe ale mele.
M-am lasat in voia lor fara sa protestez, zicand in gand cuvintele ce erau destinate lui:
"Tin la tine, Axel. Multumesc ca m-ai invatat cum e sa ti din no la o persoana. Multumesc"
Capitolul 25
Stateam pe ceva moale. Moale si cald. Am deschis incet ochii, injurand in gand lumina puternica si durerea de cap. Ce se intamplase?
Imi aduceam aminte ca am cazut in lac...ma scufundam, dar cineva m-a prins si m-a dus la suprafata...apoi. Apoi Axel se luase la bataie cu Emmet. Stiam ca cei doi nu se inteleg defel, dar trebui sa vorbesc serios cu Axel despre asta. Nu putea sa mai faca asa ceva. Nu de fata cu toata lumea, caci avea toate sansele sa aiba probleme. Am inceput sa-mi masez tamplele, incercand sa ma concentrez. Ceva nu iesea. Oare ce uitasem?
Axel nu s-ar fi luat la bataie cu Emmet decat pentru un lucru serios...pentru ce?
M-am incruntat, cautand in memorie imaginile care lipseau. Nu mi-a trebuit insa mult timp ca sa-mi aduc aminte: Emmet ma impinsese in lac, chiar daca stia ca nu pot sa inot. M-ar fi lasat acolo sa mor, daca nu era Axel.
Pieptul mi se stranse din nou de durere. M-am facut ghem incercand sa-mi blochez emotile, dar era in van. Totul era mult prea dureros, chiar si pentru mine. Trupul incepu sa-mi tremure si ochii mi se umezira, lasand lacrimile sa cada una cate una pe obrajii mei palizi. I-am atins speriat si confuz. Nu plansesem nici macar cand plecase...si plang acum.
-Sky, esti bine? O voce tandra imi soptea la ureche, apoi am simtit magaierea blanda pe umar si m-am intors. Axel era langa mine in pat. Oare statuse tot timpul aici? Ochii sai se marira cand imi vazu lacrimile. Ma lua imadiat in brate, sprijinindu-mi capul de umarul sau. Imi saruta parul si ma trase mai aproape pana cand am ajuns sa stau desupra sa. Nu mai zisese nimic, ci continua sa ma magaie, parca dorind sa-mi aline durerea.
Nu am reusit sa ma abtin. Am dat drumul lacrimilor si suspinelor care se loveau cu brutalitate de peretii camerei si spargeau tacerea din jurul nostru. Mi-am inclestat mainile in umerii sai, dorind sa imprumut din siguranta si putere sa. Simteam ca ma despic in doua.
-Stia, dar a vrut sa ma omoare, am zis printre doua suspine. Nu inteleg. Mi-am scos capul din ascunzatoare si l-am privit pe Axel printre lacrimi. Pe mine nu ma poate iubi nimeni? Sunt destul de bun doar pentru a fi folosit o data si aruncat? De ce...cand eu nu am vrut decat sa fie fericit?
-Sky...poate mi se parea mie, dar ochii sai devenira mai adanci. Nu mai plange, nu merita nici macar o lacrima din partea ta. El nu e om, el nu merita sa fie iubit. Tu meriti totul. Ma stranse din nou in brate. Am vrut sa ma linistesc, dar nu puteam. Lacrimile continuau se curga, iar eu eram neputincios in fata lor si in fata durerii. Stiam ca din asta nu imi voi revenii. Nu mai vroiam sa-mi revin, nu mai avea niciun rost. De ce? Doar ca sa fiu ranit din nou?
Pana si pentru Axel nu eram decat o persoana la indemana care putea sa-l satisfaca, dar macar el era sincer. Niciodata nu ar fi zis ca tine la mine, niciodata nu mi-ar fi dat sperante si asa era cel mai bine. Nu mai vroiam sperante. Nu mai vroiam nimic.
Am plans, am plans si am plans pana ce ochii mi s-au inchis de la oboseala si am adormit. Dar Axel nu se misca din locul acela. Ma lasa sa dorm peste el si continua sa ma mangaie pana ce am deschis din nou ochii noaptea tarziu.
Inca nu dormea. Doar statea si ma privea asa cum nu o facuse niciodata. Respiratia lui calda imi transmitea mici fiori in tot corpul. Fiori de anitcipatie. M-am uitat la el confuz pret de cateva clipe. Pastra tacere, dar isi apropie capul de mine si-mi cuprinse buzele intr-un sarut bland.
-Meriti sa fi iubit, Sky. Sa nu uiti asta niciodata.
Ma intoarse pana cand a ajuns el peste mine. Buzele sale dulci le cautara din nou pe ale mele, iar eu mi le-am intredeschis spre al primii. Nu ma puteam abtine. Ma domina in totalitate, dar imi placea. Imi place sa-l simt, sa-l ating, sa-l sarut. Ma facea sa ma simt bine, in siguranta si, poate era doar o iluzie, dar si fericit. Axel ma facea fericit.
-Axel am suspinat cand gura sa se desprinse de a mea, incepand sa traseze dare de lava incinsa pe maxilar in jos pana la marul lui Adam , apoi din nou in sus unde il asteptau buzele mele. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, aducandu-l mai aproape. Limba mea ii patrunse in cavitatea bucala, intalnind-o pe a sa la jumatatea drumului, incepand un joc perveres si incitant.
Mainile lui erau peste tot, ma atingeau in feluri numai de el stiute, facandu-mi corpul sa se incordeze sub dulcea tortura. Am gemut lung cand mi-a atins barbatia ce arata cat de mult il vroiam. Degetele sale lungi se miscau pe ea, atat de bland, provocandu-mi niste senzatii mult mai puternice decat as fi visat vreodata.
-Meriti sa fi iubit, zise din nou pe un ton jos plin de dorinta. Si apreciat si facut fericit. Nu mai e nimeni ca tine, Sky. Tu...tu esti special.
Mi-am deschis ochii larga simtind ca mi se umezesc iar. Eram mult prea emotiv si nu intelegeam de ce. Mi-am lasat propriile maini sa se plimbe pe pietul sau lat si bine lucrat ce se incorda pana si la cea mai mica atingere a mea. I-am incojurat nurii intariti cu degetele, apoi mi-am apropiat buzele de ei si mi-am trecut limba peste ei. Geamatul lui adanc imi inunda urechile ce nu se mai saturau de aceste sunete delicioase.
-Te vreau! Acum! am porunci, facandu-l sa zambeasca pervers. Dar ma asculta. Imi departa picioarele si le aseza pe antebratele sale, apoi ma patrunse printr-o miscare brusca ce ne facu pe amandoi sa e cutremuram.
-Doamen, Sky, esti atat de stramt. Nu vreau sa te ranesc, zise, incepand sa se retraga, dar nu l-am lasat. M-am ridicat bazinul, facandu-l sa intre si mai mult in mine. Ma durea, dar nu vroiam sa inceteze. Durerea asta puteam sa o suport, pentru ca el mi-o oferea.
-Te rog, nu pleca si tu. Vocea mea era doar o soapta, dar imi zambi asa cum numai el stia. Se retrase un pic, doar ca sa ma patrunda din nou si mai adanc ca la inceput. Mi-am lasat capul pe spate si am inchis ochii strans, dorind sa ma concentrez pe ceea ce simteam. Pe masura ce miscarile sale deveneau mai adanci, mai repezi, simteam ca ma pierd si mai mult. Manile mele prinsera perna pe care o strangeam cu putere ca si cum ar fi fost un colac de salvare.
De fiecare data cand ma patrundea, eu il intampinam la jumatatea drumului, ridicandu-mi bazinul cat de sus puteam. Vroiam sa se contopeasca cu mine, sa uite de el, sa uite de tot. Sa nu mai contez decat eu si ceea ce simtea.
La un moment dat se oprii, facandu-ma sa scncesc in prostest. Se apleca peste mine si ma saruta apasat pe buze. Era transpirat tot, iar ochii albastrii in care te puteai oglindi in ei, acum erau tulburi de dorinta. Tot trupul ii tremura, la fel ca al meu. Mi-am ridicat mana si l-am mangaiat pe fata intr-un mod bland, facandu-l sa-si inchida ochii si sa ofteze.
-Axel...ce s-a intamplat?
-Nimic. Vroiam doar sa te privesc. Esti atat de frumos cand te lasi manat de dorinta. Nu vreau sa uit imaginea asta.
I-am zambit. Cuvintele lui simple imi faceau inima sa-mi tresare asa cum nu se mai intamplase de mult.
M-am impins in el, rdicandu-mi un pic trupul. Se incrunta, dar se lasa in voia mea. Trupul sau se intoarse o data cu al meu, facandu-ma sa ajung desupra sa.
Am inceput sa ma misc, incet, apoi din ce in ce mai repede, simtind cum ambele noastre trupuri se incing. Gemetele lui se impleteau cu ale mele. M-am sprijinit cu palmele de tablia patului continuand acele miscari, ajutandu-l sa se adanceasca din ce in ce mai mult in mine. Cand am simtit ca ma pierd de tot mi-am lasat capul pe spate si am gemut adanc, apoi am ejaculat pe abdomenul sau, dar nu am incetat miscarile pana cand nu la-m simtit zvcanind in mine. Ma prinse de umeri, strangandu-ma la pieptul sau cu putere. Imi cauta buzele pe care le musca bland, apoi se elibera in mine de toata presiunea acumulata.
Am inchis ochii, ascultandu-i bataile repezi ale inimii in timp ce mana sa ma mangaia pe spate.
-Axel, eu...eu, dar nu am apucat sa spun nimic, caci buzele sale le acoperira din nou pe ale mele.
M-am lasat in voia lor fara sa protestez, zicand in gand cuvintele ce erau destinate lui:
"Tin la tine, Axel. Multumesc ca m-ai invatat cum e sa ti din no la o persoana. Multumesc"
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour