7 talismans

[nadepsine]

am zis sa incerc desi in multe alte forumuri nu prea primeam vreun raspuns
si de aia nu eram sigura daca sa postez sau nu

ma bucur insa sa stiu ca l-ai citit ^_^
app: sunt fata :]


La fata locului fetele au parte si ele de surprize:
-Ce?!...Ce e asta?!? Striga ingrijorata Eclair Se misca pamantul...un cutremur sa fie oare?Fetelor tineti-va bine de ceva!
-Eclair!! Strigau ele cand isi pierdu-se echilibrul.
Incercand ele sa isi recapete echilibrul, Mia Zoey si Mimi s-au apucat de balustrade de langa ele. Dar acea balustrada era subrezita din cauza undelor seismice si se rupse, cazand cu ele un etaj mai jos.
-Ahhhhhhhhhhh!! A fost ultimul lor strigat in cadere inainte sa isi piarda inconstienta.
-Fetelor!!
Éclair privi speriata la prietenele ele si se intreba daca sunt bine. Dar nu apuca sa isi traga pieptul caci simti-se ca seismele incetase. Ea simti un fior de racoare fulgerator pe sirea spinarii. Din reflex se intoarse sa vada ce era. In fata ei se afla un trol urias gata sa o atace. Dupa el mai aparu inca cativa- iesiti dintr-o gaura din beton, indrepatndu-se spre prietenele ei inconstiente:
-Ce bine am gasit si eu ceva de mancare pe gustul meu, o fetita mica si frageda, rosti cu o voce ragusita si joasa trolul, lingandu-se cu pe buzele crapate si pline de negi.
-Ah nu!! Abia rostise ea incremenita de spaima. “trebuie sa fie vreo farsa sau ceva...nu pot fi reali...oare,oare visez? Nu! Trolii nu au cum sa existe! …Fetele!…ele sunt in si mai mare pericol ca mine! Trebuie sa le salvez…Asta trebuie sa fie vreun vis ciudat…”
-Nu vizezi......in sfarsit a venit si momentul tau, se auzea o voce acustica joasa dar totodata soptitoare in capul lui Éclair.
-Ce....ce-a fost asta? Cine esti? Arata-te! Striga Éclair speriata!
Trolul radea de ea caci credea ca o luase razna de la frica. Si cum trolilor le place sa vada oamenii confuzi, o lasa putin in pace sa ii poate vedea “sepctacolul”
-In orice caz sunt de partea ta, linisteste-te si lasa-te dusa de vocea mea.
In acel moment ochii fetei se luminasera ca doua torte. Trolul se oprise din ras si privi mirat neintelegand ce se petrecea. Éclair isi pierdea incet constienta simtind cum o forta subtila ii prelua corpul. A intins bratul inainte si o energie ciudata se strangea in palma ei. Trolul si-a dat seama ca era in pericol si a dat sa fuga. Dar nu mai avea scapare. Din palma a tasnit energia ca o lance strapungandu-l indata pe troll.
-Ce-i asta?!...Nu se poate! Tu...tu...Nu!!! Ahhhhhhh!
Totul se luminase iar monstru disparu in neant, urland in agonie. La fel s-a intamplat si cu ceilalti doi ce atentau la vietile celor 3 fete. Restul mostrilor ce erau prin mall plecau indata parca speiriati inapoi de unde au venit. Linistea se aseaza peste inapoi. Fetele se trezesc, mai intai Mia si pe urma celelalte doua:
-Au! Cine s-a jucat fotbal cu capul meu.....Zoey! Corina ! Treziti-va! Le striga ea zcuturandu-le de umeri.
-Au ma doare capul, zice Zoey morocanoasa
-Da.si pe mine...Hey! Dar Eclair unde-i?, fetele incep sa realizeze ca disparu-se
-Oare unde s-o fi dus? intreaba Mia
-Da...Oare ce-a fost chestia aia? Intreba ingandurata Zoey.
Dupa colt, un baiat cu parul blond si ochelari umbrindu-I ochii statea rezemat de perete ascultand ce avea ele de spus. Dupa aceea se lua si pleca discret, dupa care isi ia telefonul si suna pe cineva:
-Alo! Nina vino dupa mine. Te astept la intersectia dintre strada Surprizelor cu starda Schimbarii...Da acolo unde e noul Mall. Da acela care a fost incendiat mai devreme. Foarte bine. Te astept in cinci minute. "se pare ca momentul asteptat a venit va fi o noua Apocalipsa pt Reformare in curand, destinul omenirii va fi pus in mainile acelei fete" reflecta el in timp ce se pierdea incet din vedere prin multimea de oameni adunati la locul faptei.
Eclair se trezea si ea in sfarsit:
-Au! Ma simt de parca am fost bagata in masina de spalat, rosti ea privind putin imprejur. Oare unde sunt. Ce e locul asta? Se intreba uitandu-se pe ce era rezemata. Asta pare sa fie un copac...unul mare, si cu frunze rosii. Sunt ...intr-o padure?
Era in padurea din lumea cealalta in care nu patrund decat samanii, magii sau vrajitorii. In acest moment Eclair se afla in mijolcul Padurii intelepciunii, destinul ei abia a inceput sa isi arate menirea.
-Oriunde as fi trebuie sa ma intorc inapoi, dar cum? Mai bine plec de aici inainte sa se mai intample ceva...Oohhh de nu mi-ar fi asa de foame,ca deja am impresia ca simt miros de peste prajit... Hey! Dar se simte un miros de peste… din directia aia!
Eclair merge cati-va pasi mai incolo si se uita printre tufe si vede un foc de tabara cu peste pus sa se prajeasca. Se apropie incet si miroase putin si spune:
-Ar putea fi o iluzie, dar mi-e atat de foame ca as manca orice!
Fara sa mai stea pe ganduri se si puse pe infulecat cele 3 bucati de crap. Nu trecu mult si le si termina. Satula fiind spuse satisfacuta:
-Ce bun a fost!
-Mda cred a fost delicioasa, a raspuns o voce de undeva de dupa tufe. Pacat ca n-am apucat sa o gust si eu. Se pare ca pana la urma o sa imi pot tine regimul, vocea se auzea tot mai tare era acompaniata de sunetul unor pasi calmi.
-Ci-cine a spus asta? intreaba Eclair surprinsa si incremenita.
-Eu, se auzi iesind din tufisuri.
In fata ei se arata un baiat tanar, de seama ei cu parul roscat si si ochii caprui spre caramel.
-Salut eu ma numesc Kitsu...uh...Hajime! Pe tine cum te cheama?
-Uhm...Pe mine ma cheama Eclair, Backstube Éclair Angela, raspunde ea promt.
-Imi pare bine de cunostiinta, ii raspunse baiatul zambindu-i cald.
-Uhh...Imi pare rau ca ti-am mancat macarea...doar ca mi-era foame si..
-Lasa, nu-i nimic. Doar am spus ca incerc sa tin regim. Si deci, din cate vad esti noua pe aici. Cum de ai ajuns in padure? Tocmai ai devenit saman?
-Sincer habar nu am cum am ajuns aici in locul asta ciudat, tot ce imi amintesc e ca prietenele mele erau in pericol si am vrut sa le ajut....si am auzit o voce ciudata in capul meu. Si nu imi aduc aminte ce s-a intamplat dupa aceea.
-Voce in cap?" ciudat pare o simpla fata, oamenii obijnuiti nu pot sa ajunga in lumea asta asa din senin...s-ar putea....ah nu nu nu.....nu cred ....hmm si totusi"...
-Hajime.Te simti bine?
-huh?...Ah nu n-am nimic, ma gandeam la ceva. Nu ma lua in seama, si afiseaza un zambet fals.
-Bine cum spui tu...hey ce-i asta? Tresari ea simtind crutemur sub picioare...Nu din nou, zice ingrijorata in timp ce pamantul iar incepu sa crape, din el iesind un pitic de piatra.
-E un pitic de piatra, ai grija. Lasa ca ma ocup eu de el! Spuse baiatul hotarat.
-Vei regreta ca te-ai pus cu mine baiete, spuse cu multa incredere de sine bestia. Asa ca ai face bine sa imi dai fetita muritoare sau te voi devora si pe tine!
-Mai vedem noi, zise Hajime facand o incantatie scurta.Deodata i se incarcasera mainile cu o minge de energie concentrate, pe care o azvarli spre monstru. Piticul se dezintegra cu repeziciune in urlete:
-Aaaaaahhhhhhhhh...Vei plati pentru asta! Aaaaaaaaaggghhhhhh
Totul se terminase repede. Scuturandu-si palmele, baiatul se indrepta spre fata.
-Esti bine Eclair?
-Mda, sunt in regula, spuse ea inca fermecata de ce facuse el mai devreme.
Scuturnadu-si capul de “vraja”, Éclair il intreba indata:
-Wow! cum ai facut asta?
-Stii? sunt sigur ca si tu ai putea sa o faci.
-Ma indoiesc. Eu nu sunt in stare nici macar sa imi leg o funda la par.
-Ba eu cred ca poti, doar ca momentan esti doar la inceput. Mai ai multe de invatat daca vrei sa supravietuiesti aici.
-Sincer, as vrea doar sa ma intorc acasa momentan. Habar nu ma cum am ajuns aici si ce e locul asta
-Hmmmmm...atunci haide cu mine, o lua el de mana..
-Stai stai! Unde vrei sa ma duci?
-La un oracol, nu-i departe de aici. Poate el o sa te poata ajuta...Ohhhhh nu! Se opri el in lco privind pe cer.
-Ce e? Ce s-a intamplat?....
-La pamant! sari el deodata trantind-o sip e ea odata cu el jos.
-De ce ai facut asta?! Striga ea indignata.
-Shhhhhhh…E un dragon rosu pe cer. Dragonii rosii sunt foarte agresivi. Si nici nu-s usor de invins. Sa speram ca nu ne observa.
-Sunt alergica la praf, ii soptii ea. Si imi vine sa stra-stra-stra… Hakushuu!!
-Oh-oh! Ne-a vazut..Fugi!!
-Awwwww...Urasc ziua de azi, a zis ea bosumflata luand-o goana impreuna cu Hajime
In timp ce alerga nu era atenta pe unde isi azvralea picioarele, si se impiedica de o radacina cazand direct in noroi:
-Grozav acum am facut si o baie cu namol! Oh-oh...
-Eclair!!! Striga el oprindu-se in loc.
Dragonul se naspusti asuprea ei si o prinse, ridicandu-se sus la cer cu ea intre gheare :
-Ahhhh! Da-mi drumul! Striga Éclair zadarnic. Ma zdrobesti! Ahhhhh, urlase ea pana cazu inconstienta.
-Eclair!!! Nu!!
-Hehehehe! mersi pentru gustare! Muritoarea asta o sa fie o masa savuroasa pe cinste.
Dragonul nu apuca sa isi termine fraza ca este interrupt:
-Ce naiba?...De unde provine energia asta?
-Eclair?...Ce se petrece? Privi mirat tanarul roscat.
Eclair se aprinse toata si se eliberase din stransoarea dragonului. Ea il apuca de coada si il azvarleste cat colo, dupa care cobori incet pe pamant. Totul revenise la normal iar lumina din ea se stinse, lasand-o usor ametita:
-Eclair!! Esti bine! trezeste-te!
-Uhhmmm...Imi vajaie capul, rosti ea revenindu-si. Ce naiba s-a intamplat? Unde-i dragonul ala mare?
-Nu-ti aduci aminte?"asta chiar e ciudat. Oare ea chiar e?"
-Ce s-a intamplat? Ce sa imi amintesc? "ce naiba mi se intampla? Iar am auzit vocea aia ciudata...Ce mie se intampla...Oare inebunesc? Sa-mi explice cineva!"
Hajime clatina din cap in caci nici el nu putea intelege pe deplin ce tocmai se intamplase. Se resemna si o ajuta sa se ridice.
-Ar fi bine sa ne grabim la oracol pana nu se mai intampla cine stie ce....bine?
-Bine. Sa ne grabim pana nu mai dam de alte creature si mai fioroase sau mai stiu eu ce. Vreau doar sa scap de aici.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

va urma

astept sa vad daca va place :]