Un alt ego +16

[Mitsukai Yoru]

Hihi, inainte de toate sa mentionez ca fic-ul asta nu e numai munca mea. Mersi Eli pentru ajutor si pentru ca esti editorul meu. ;;) Si acum , pana sa pun capitolul, sa spun ca e putin horror, cu persoane masochiste :))

Capitolul 1: Emfaza


Cuvant inainte: �Cand scriu, de fapt transpun o stare proprie, la modul superlativ. Sporadic, superlativul asta e sinonim cu realitatea.�

*

Intunericul tacea si vocifera descumpanit ironiile sortii� Daca as fi numarat secundele, as fi stiut cat timp trecuse de cand stateam intins pe jos, privind tavanul. Era liniste, insa eu auzeam, in acea stare de amorteala in care cazusem, tipetele ei infundate. Nu indrazneam sa ma ridic, ma simteam captiv unui eu fals. Ma sufoca glasul indiferentei, al negarii ce ma condamna, ma deziluziona subtil, dar elocvent .
Ma tenta blasfemia, profanul, ineptiile delirante si ma regaseam in aceeasi stare de detasare in care cadeam de fieare data cand totul lua sfarsit. Am deschis ochii si m-am indreptat, ezitand, spre camera mamei. L-am vazut pe el si bataile estompate ale inimii m-au facut sa tresar. M-a chemat langa el, zambindu-mi . Era placut, nu mi-a fost frica, pot spune ca nu am simtit altceva decat o scarba profunda fata de persoana ce imi daduse viata. Barbatul m-a apucat de brat si m-a asezat pe pat, langa ea. I-am vazut chipul si pot spune ca am fost fericit. Nu era moarta, insa obrajii ii erau crestati, lasand sa iasa la iveala carnea rosie, insangerata .
Plangea sau era inconstenta, asta nu pot spune, desi ochii ei ma priveau ingrijorati. Cata falsitate, cat egoism din partea ei, vroia sa sufar si eu, vroia sa ma ucida cu ochii-i veninosi, insa nu reusea. Mi-am inclinat capul si un moment mai tarziu m-am surprins zambind automat, iar de la acea stare am ajuns la un ras acut si infricosator cu o muzicalitate profunda si haotica.
Strainul m-a privit uimit, iar mama mea, ea a inchis ochii, lasand sangele sa se prelinga pe chipu-i palid si imbratranit de timp. Am luat cutitul de langa patul si am lins substanta sarata, zambind satisfacut. Am apucat de maner si l-am indreptat catre fata sa. Nu voi uita niciodata acea expresie a carei particularitate deloc gentila imi respira gandurile. Am trasat cu lama cutitului o linie lunga, de la gatul ei pana mijlocul burtii, sangele tasnind si prelingandu-se, lasand cicatrici rosii sa pateze albul de hartie al trupului. Ce senzatie placuta, inima pulsa in mine ca o bomba si simteam cum imi atinge coastele, facandu-mi pieptul sa vibreze ritmic.
M-am intors catre cel de langa mine, incercand sa ignor asonanta din cuvintele pe care mama mea mi le adresa. Cat o uram�
Ii platisem pentru fiecare blestem ce-l aruncase asupra mea. Ma invinovatea de greseala ei, de pacatele pe care le comisese in tot acest timp, eu paream a fi dovada lor, chiar daca eram nevinovat. Tot timpul imi spusese ca atrag asupra ei doar nenorociri, ca sunt facut pentru a distruge tot ce ating. Ce ciudat suna venind din partea ei.
- Nu ma vei uita , nu? am intrebat-o, privindu-i fata lipsita de expresivitate. Nu ai cum sa ma uiti, nici macar iadul nu te va primi.
Am tacut si am dat drumul cutitului, insa am fost uimit sa vad ca barbatul l-a ridicat si l-a sters, zambindu-mi criptic. M-am indreptat nepasator catre dormitor si m-am ghemuit in coltul in care imi petreceam majoritatea timpului, inchizand ochii si cazand intr-un somn profund.�

**

Telefonul suna si se aud arcurile patului cum gem sub greutatea unui trup subtire ce se ridica, impleticindu-si picioarele pana la una dintre usile apartamentului. Razele soarelui se izbesc de jaluzele, patand albul peretelui cu o culoare rozalie. Se auzeau picaturile de apa cum se izbesc de gresie, curgand inconstiente pe suprafata rosie. Trupul pulsa sub fierbinteala apei si mici umbre desenau pe intinderea alba conturul unui baiat nu mai mare de saptesprezece ani. Bratele sale lungi se jucau printre suvitele de par, lasandu-le sa cada libere peste umerii sai goi. Iesi din cabina, apropiindu-se de oglinda si admirandu-si chipul de ceara. Buzele-i erau inca roz, iar conturul lor subtire era intins intr-un zambet larg. Obrajii rosiatici, in contrast cu nuanta albastra a ochilor conturata de o linie neagra, il facura sa-si ridice parul cenusiu, lasandu-se pe spate si intorcandu-se brusc spre dulapul camerei, de unde isi lua uniforma si se imbraca rapid. Nu lua micul dejun, ci iesi grabit pe usa apartamentului, alergand pe scari pana ce iesi din bloc. Lumina puternica il facu sa-si acopere ochii si sa se grabeasca. Strada era aglomerata si totul parea a fi impotriva lui. De fiecare data era la fel. Monotonia il biruia, se impiedica de aceeasi treapta, darama aceeasi lada de fructe, se urca in acelasi metrou aglomerat, totul parea a se repeta iar si iar.
Ajunse la liceu mai devreme, asa ca rasufla usurat, privind ferestrele cladirii ce straluceau in bataia soarelui. Curtea era plina de elevi, rasete, tipete, o galagie enervanta, dar atat de necesara pentru el. Glasul despotic al fiecarei guri articula fiecare cuvant in parte, facandu-l sa para si mai disonant. Trupul nu-l asculta, devenise un sclav al propirului ego, iar privirea se ratacea printre particulele de praf imprastiate prin aer. Nu mai era el, isi pusese masca pe care obisnuia sa o poarte.
- Al! se auzi glasul unei fete, rasunand prin galagie. Al, asteapta-ma!
Baiatul intorse capul si privi persoana ce alerga spre el.
- Nu din nou�

[goddess]

Foarte interesant.Desi descrierea predomina nu este apasatoare si plictisitoare,prin descriere ne-ai tinut..cel putin pe mine,cu sufletul la gura.Trebuie sa recunosc ca mi-a trezit curiozitatea personalitatea lui Al.
Descrierea,pentru ca pe ea comentez,este nici pompoasa,dar nici seaca...dar ti-ai gasit bine cuvintele pentru a descrie situatia .'Cuvinte potrivite' xD
Succes in continuare.