Mii de multumiri tuturor si scuzati intarzierea!
@ Lithium-angel - teehee! Ma gandeam ca un capitol intreg de yaoi ar fi macar un piculet satisfacator, dar am ajuns cu ficul undeva pe la jumate, deci astfel de scene vor mai exista! :D Din cauza ca a fost yaoi, posibil sa para ca a trecut cam repede, dar crede-ma pe cuvant ca din punct de vedere cantitativ, acelasi numar de pagini word au fost si la acest capitol. :)) Kou e complet indragostit de Hiro, primul si singurul pentru care simte asa, iar Hiro in mod clar se bucura de caracterul lui. Istoria dintre Jun si Ryu va fi prezentata in capitolul pe care-l postez acum. Multumesc frumos!! :D
@ Mousy - hmm... posibil sa urmeze ceva la fel de ... incendiar intre Kou si Hiro si intr-un altfel de spatiu. Poate nu chiar o cabina de proba, dar idei am eu destule. :)) Jun si Ryu dupa cum vei vedea nu-s rude, dar capitolul asta explica ce relatie exista intre ei. Ai prevazut al naibii de bine un aspect... Sa-mi spui ce parere ai despre dezvaluirile din capitolul asta! Multumesc frumos!!
@ pres.mar - mama mama zau ca mi se urca la cap! :)) Ma bucur ca ti-a placut capitolul si incep sa cred ca va mai urma ceva asemanator. Multumesc frumos!!
@ Ryuzaki - draguta mea, ti-am zis sa nu mai salivezi pe tastatura, dar tu nimic, Batman, Batman! :)) Scriitoare celebra? :))) E primul fic pe care-l scriu! Intr-adevar, ma bucur enorm de mult ca atata lume il citeste, dar e cale lunga de la una la alta! Te-am avertizat ca in capitolul asta se vor face doar dezvaluiri, se vor aduce lamuriri, dar fii pe pace! Scenele yaoi nu-s terminate nici pe departe! Multumesc frumos! :D
@ myuu - onee-san, intr-adevar, te-ai molipsit de la Kou! :)) Hmmm dar da, e molipsitor de dragut. :D Eram sigura ca iti va placea capitolul ala si , dupa cum ii spuneam si lui Mousy, e foarte posibil sa mai urmeze ceva asemanator cu cei doi. Sa te intorci cat mai repede, nee-san! Multumesc frumos!! :)
@ love_anime - ma bucur ca ti-a placut!! Trebuia sa pun un astfel de capitol fiind cerut de mai multe persoane si incep sa cred ca nu va fi singurul, dupa cum le-am spus si lui Mousy si myuu. :D Asadar, nu exploda inca! Mai avem! :)) Multumesc frumos!!
@ Shuichi_angel - mii de multumiri pentru cuvintele de incurajare si sper sa-ti placa si continuarea la fel de mult!
Tin sa va anunt ca eu si ficul meu vom lua o scurta pauza de o saptamana, timp in care nu voi avea acces la internet.
Ei bine, a venit momentul dezvaluirilor. Enjoy and see ya in a week!
--------------------------------------------
Cap. IX -- Denivelari --
Raman in pragul usii fara sa pot misca un deget. Trei perechi de ochi se intorc automat catre mine, insa nimeni nu-mi raspunde.
- Sa repet: ce dracului cauti tu in casa mea? intreb pentru a doua oara accentuand fiecare cuvant si simtind cum nervii mei sunt intinsi la maxim.
- Kenzo, ce s-a intamplat? Ryu mi-a spus mai devreme ca a reusit sa schimbe cateva vorbe cu tine azi la scoala, dar nu a apucat sa-ti explice toata povestea. Totusi… nu inteleg de ce reactia asta? ma intreaba Jun revenindu-si in fire si in mod firesc complet uimit.
Realizez ca orice as spune acum despre intalnirile mele cu Ryu ar duce clar la divergente cu Jun, lucru pe care nu-l doresc nici in ruptul capului. De asemenea, realizez ca reactia mea la vederea lui Ryu in propria-mi casa a fost exagerata si a ridicat semne de intrebare. Cuvintele lui Ryu imi apar in minte extraordinar de mari, stralucitoare, albe si gravitand in jurul unor ochi albastri: “ am sa fiu mai aproape de tine decat creziâ€. Cum sa-mi repar greseala? Ce sa spun? Ce sa fac?
- Jun, nu-i nici o problema. Te-am avertizat ca dialogul meu cu Kenzo nu a fost tocmai in termeni amicali, explica Ryu a carei expresie imi face sangele sa inghete in vene.
Coltul stang al gurii ii este ridicat usor de un zambet rautacios si in acelasi timp pervers, iar ochii sai incredibil de albastri ma tintuiesc lasandu-ma incapabil sa fac un pas. Cu toata sinceritatea de care sunt capabil, imi recunosc mie insumi ca prezenta acestui om si privirea lui rece imi dau fiori pe sira spinarii. Nu inteleg ce vrea de la mine, de unde ma cunoaste si, intr-adevar, ce dracului cauta la mine in casa. In plus… cine e tipul care sta langa el?
- Kenzo, vino, te rog, si stai langa mine, imi spune Jun apropiindu-se de mine si intinzandu-mi mana. Iti explic imediat ce se petrece.
Mai mult ma las ghidat de Jun decat sa vad pe unde calc pana ajungem la canapeaua confortabila din living, unde ma asez alaturi de el. Nu reusesc sa-mi intorc privirea de la fata lui Ryu pe care il observ aprinzandu-si tacticos o tigare si oferindu-i o alta strainului de langa el. O duce la buze si apoi sufla incet un rotocol de fum in directia mea in timp ce zambetul de pe fata lui se largeste.
- Propun sa o luati de la capat, sa uitati discutia avuta mai devreme si sa faceti cunostinta cum trebuie, spune Jun pe un ton calm, dar hotarat adresandu-se tuturor. Kenzo, ei sunt Hirano Ryu si Takagi Sho. N-am apucat sa avem o discutie ceva mai detaliata despre cazul la care lucrez, asadar iti voi explica acum pentru ca amandoi au legatura cu asta.
Face o scurta pauza parca voind sa ma pregateasca pentru ceea ce va urma, iar eu ma simt ca un criminal pe drumul spre ghilotina.
- Omul pe care trebuie sa-l apar in procesul ce va avea loc peste o luna se numeste Hirano Masaro si este tatal lui Ryu. Dupa cum ti-am spus, habar nu am de ce bunicul tau se implica atat de mult in acest caz sau ce legatura are cu acest om. Banuiesc ca vei afla de la el cand va veni momentul. Cert este ca atat Ryu, cat si Sho vor fi chemati ca martori la proces pentru a demonstra credibilitatea, aspectul financiar si mai ales pentru a oferi alibiul de care are nevoie pentru a fi complet scos de sub acuzatii. Am tot amanat procesul si am tras de timp pentru ca Ryu sa implineasca 18 ani si sa devina major in fata legii, altfel marturiile lor nu ar fi fost luate in considerare.
Observand expresia consternata de pe fata mea, Jun se opreste si ma priveste intrebator. Nu reusesc sa vorbesc, dar ii fac semn din cap sa continue pentru ca pot sa bag mana in foc ca a lasat pentru final ceea ce e mai rau. Nu stiu ce anume ar putea fi mai rau decat ce am auzit pana acum, dar pe masura ce vorbele lui Jun sunt procesate de creierul meu, piesele lipsa din puzzle-ul pe care m-am chinuit atat sa-l duc la bun sfarsit incep sa formeze o imagine din ce in ce mai clara. Cu toate acestea, trebuie sa am o discutie cu bunicul meu cat se poate de repede. De ce este atat de implicat in povestea asta si care e legatura dintre el si tatal lui Ryu?
- Kenzo, nu stiu exact care a fost problema dintre tine si Ryu, dar sper sa treceti peste ea cat se poate de repede. Este spre binele tuturor avand in vedere faptul ca el si Sho vor locui aici pana la incheierea procesului.
Imposibil! Intreg universul a conspirat impotriva mea si acum rade in hohote privind roadele muncii lui. Oare am inteles gresit? Repet in gand cuvintele rostite de Jun si ajung la acelasi rezultat: eu, Ryu, un necunoscut si Jun vom locui sub acelasi acoperis. Le repet iar si iar, dar creierul meu, de fapt intreaga mea fiinta refuza sa asimileze aceste informatii. Ma simt minuscul si insignifiant. Ultima fraza a lui Jun m-a lovit in moalele capului ca o bara de otel de cel putin doua tone. Ce am facut atat de rau incat sa fiu pedepsit intr-un asemenea mod? De ce nu pot sa am parte de o fericire deplina? De ce tocmai acum si de ce tocmai el?
- Hei, stai linistit, … amice. S-ar parea ca ai intrat in stare de soc, mi se adreseaza Ryu avand o sclipire aproape malefica in privire in timp ce imi spune aceste cuvinte pline de subinteles. Vom incerca, si eu si Sho, sa nu-ti cauzam probleme.
Observ ca face un efort imens pentru a se stapani sa nu izbucneasca in ras, dar citesc cu usurinta in privirea lui cuvintele ironice si batjocoritoare pe care mi le-ar fi adresat. Ma intreb de ce ma uraste atat de mult...
- Acum ca a fost pus in tema si pustiul, nu mergem sa mancam ceva? intreaba cel ce mi-a fost prezentat ca fiind Sho, pe un ton plictisit.
Nu pare a avea foarte multi ani peste varsta mea, insa faptul ca m-a numit “pusti†ma face sa-l privesc cu ceva mai multa atentie. Corpul frumos lucrat ce se ghiceste pe sub tricoul negru si pantalonii kaki ma duc automat cu gandul la trupul lui Jun. In momentul in care realizez acest lucru, un tremur imperceptibil pune stapanire pe mine, insa nu-mi pot continua sirul frustrarilor mele interioare. Aceeasi intensitate cu care ma priveste Ryu de fiecare data se citeste cu usurinta si in ochii lui Sho. Singura diferenta este ca de data aceasta ma tintuieste o pereche de ochi verzi, migdalati, dar afisand aceleasi sclipiri rautacioase. Parul inchis la culoare, cu reflexii de aceeasi nuanta cu cea a ochilor ii cade rebel peste fata ajungand pana aproape de umeri. Poarta la gat un lantisor de care este atarnata o placuta metalica, dar nu reusesc sa descifrez ce scrie pe ea. Involuntar, din cauza acestei placute, aproape ma bufneste rasul gandindu-ma la posibilitatea ca acesta sa fi fost candva in inchisoare. Exact ca si pe parcursul discutiei avute cu Kou in masina, si acum mintea mea reuseste sa observe cele mai mici detalii la persoanele din jurul meu, la incaperea in care ma aflu, facand parca totul sa se hiperbolizeze. Culorile devin mai intense, dimensiunile obiectelor din jur se maresc amenintator, sunetele devin mai stridente, iar eu imi simt capul pe cale sa explodeze.
- Sho, ai mancat acum o jumatate de ora! i se adreseaza Ryu folosind un ton mai mult resemnat decat uimit, lucru care ma face sa cred ca se cunosc destul de bine.
- De cate ori sa avem discutia asta? Recuperez acum toate mesele pierdute in iadul ala. Asadar, mergem sa mancam? intreaba pentru a doua oara Sho insa nu mai asteapta nici un raspuns.
Se ridica si isi indreapta pasii spre bucatarie parand a se simti la fel de in largul sau ca in propria lui casa. Ryu il urmeaza plictisit lasandu-ma singur cu Jun.
- Kenzo, spune-mi, te rog, ce s-a intamplat? Ce te-a suparat atat de tare? Stiu ca va trebui sa ne ferim de a ne da in vileag relatia pentru o perioada, dar nu va dura mult, imi spune Jun imediat ce Sho si Ryu au parasit incaperea.
Imi ia mainile intr-ale lui si ma priveste vadit ingrijorat. Trag adanc aer in piept, imi adun toate puterile si ii spun:
- Jun, ma tot gandesc la relatia noastra si la o solutie pentru ea inca de cand mi-ai spus ca esti insurat. Chiar daca nu erau cei doi aici, relatia noastra oricum e nesigura, asa-i? Prin urmare, vroiam doar sa ma bucur cat pot de mult de momentele pe care le petrec cu tine, fiind constient de faptul ca nu exista un sfarsit fericit pentru noi. Venirea lor aici mi-a spulberat practic pana si aceasta farama de bucurie. Apoi, cand se va termina procesul si cei doi vor pleca de aici, si tu va trebui sa pleci. Ce-am sa fac atunci? Nu vroiam decat sa urmez sfatul bunicului si sa traiesc prezentul. Ei bine, imi urasc prezentul, inchei eu lasand capul in jos si simtindu-mi ochii umezi.
- Nu-i deloc asa. Absolut deloc, mi se adreseaza Jun pe un ton atat de hotarat incat imi ridic capul si imi adancesc privirea intr-a lui incercand sa ghicesc intelesul vorbelor sale. Nu vroiam sa-ti spun nimic pana nu finalizam toata treaba, dar se pare ca sunt constrans de imprejurari. Iti amintesti cand ti-am spus ca dupa ce am iesit de pe bancile scolii urma sa ma angajez la o firma de avocatura recomandata de un prieten? Ei bine, l-am contactat si l-am rugat sa ma puna in legatura cu directorul firmei respective. Am discutat deja cu acesta si i-am povestit in mare parte despre casnicia si cariera mea. L-am intrebat daca ar exista vreo sansa de a mai putea obtine un loc de munca la firma pe care o conduce date fiind conditiile in care ma aflu. Trecand peste detaliile discutiei, a fost mai mult decat incantat de a porni un adevarat razboi impotriva socrului meu. Se pare ca are ceva de impartit cu el, desi nu am cerut amanunte. Asadar, am de gand sa inaintez actele de divort imediat ce inchei cazul la care lucrez acum.
In momentul de fata nu stiu pur si simplu cum ar trebui sa reactionez si ce ar trebui sa spun. Sunt inmarmurit. Ma gandesc ca, pana la urma, viata e plina de denivelari, urcusuri si coborasuri; atunci cand primesti un pumn in fata ce te trimite doi pasi inapoi, incasezi automat si un picior in spate care sa te faca sa mergi patru pasi inainte. Jun va fi al meu; va fi liber si va fi doar al meu. Nu reusesc sa-mi mai stapanesc lacrimile ce se incapataneaza sa mi se prelinga pe obraji, dar nu-mi pasa. Nu-mi mai pasa de absolut nimeni si nimic. O caldura linistitoare imi invaluie inima si simt, da, simt ca totul va fi bine in final. Ma arunc in bratele lui si imi incolacesc mainile in jurul gatului sau sarutandu-i la intamplare, haotic si rapid pielea fetei. Reusesc intr-o oarecare masura sa ma linistesc si imi asez capul pe umarul lui desi bataile inimii mele au un ritm la fel de accelerat.
- Te iubesc, ii soptesc singurele cuvinte pe care sunt in stare sa le spun acum.
Isi pune palmele pe umerii mei si ma ridica aproape brusc fara sa-mi spuna nimic. Buimac, ma uit la el intrebator, insa privirea lui este fixata catre intrarea in living. Urmaresc la randul meu aceeasi traiectorie si ma intorc incet catre acel punct.
- Scuzati intreruperea. Credeti ca puteti sa continuati dupa ce ne aratati si noua unde vom dormi?
“Idiot arogant, cretin, insuportabil si al dracului de frumos, cum de apari in cele mai nepotrivite momente?â€
http://i44.tinypic.com/2n0789h.jpg - Takagi Sho
-------------------------------
Multumesc celor ce au citit!