[+18] [yaoi] Kaleidoscope

[Noesis]

Child Of Sunset, ma bucur ca ti-a placut shotul si nu iti voi raspunde acum la intrebari. :D Poate reusesc sa scriu continuarea (I kinda want to), dar nu stiu cand se va intampla asta. Tnx pentru reply! *hugs*

Nanna, nu ai de ce sa iti ceri scuze. ^^ Cum am zis, nu cred ca este vreo diferenta.
Ah, nu cred ca as putea sa scriu fara sa apas 'enter' dupa fiecare fragment. Mi se pare mai aerisit textul asa si cum forumurile nu recunosc alineatele, mi se pare si mai usor de citit. ^^ Tnx pentru reply! *hug*

gabytsswh, multumesc pentru aprecieri. ^^ Daca va fi menaje a trois sau nu, nu spun. :)) Oricum nu voi posta acum continuarea. Nici nu am inceput sa o scriu. :D Tnx pentru reply! *hug*

aDemon, acel shot a cam ajuns printre preferatele mele. Well, ca idee ca se putea sa fie scris mai bine. Anyway, am scris urmatorul shot si nu stiu cat de fierbinte este. Te las pe tine sa decizi :D Tnx pentru reply *hug*
_____________________

Shot terminat acum cateva ore, nu am scris cu diacritice si s-ar putea sa am ceva greseli de tastare si/sau exprimare. :D
_____________________


- Unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt... Nu! De la capat! Unu, doi, trei, patru, cinci... Hmm... Din nou! Unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte... sapte... Ah! isi acoperi fata cu mainile tinand ochii inchisi. In acest moment nici macar nu putea sa numere pana la zece, deci cum ar putea sa intre in acea camera si sa isi accepte cu fruntea sus infrangerea?

- Brian! Mai stai mult? se auzi o voce din partea cealalta a usii de la baie. Brian isi freca tamplele cu degetul aratator si cel mijlociu, apoi se ridica de pe toaleta. Trase apa doar de efect si striga ca vine imediat.

Se apropie de chiuveta si isi spala fata cu apa rece, trecandu-si apoi mainile ude prin parul des si negru. Se privi in oglinda si inspira adanc. Putea totusi sa spuna 'nu'. Mitchell ii spusese deja ca este un pariu prostesc si ca nu trebuie sa faca ce a spus. Nimeni nu se va supara, dar Brian nu putea sa renunte indiferent de ce s-ar intampla. Orgoliul lui pur si simplu nu ii dadea voie.

Totul se incepuse cu cateva zile in urma cand, fiind la o bere cu prietenii, discutasera despre relatia unuia dintre ei cu noua lui prietena, o fata inalta, cu parul vopsit blond, ochi mari si capruri, iar buzele pline de botox. Acel prieten de care se vorbea si care era de fata, dar participa la discutie ca oricare altul de acolo. Nu arata prea rau si avea o situatie financiara mai mult decat foarte buna. Problema care se pusese era daca prietena lui il inseala sau nu. Brian era de parere ca nu il inseala, ca poate gasi la el absolut orice vrea si nu ar avea niciun motiv real sa o faca, mai ales ca se arata foarte dragastoasa. Mitchell pe de alta parte era convins ca aceasta il insela si ca vor afla asta pana la sfarsitul saptamanii. In timpul discutiei destul de aprinse, Mitchell ii spuse, mai mult in gluma, lui Brian sa i-o suga daca are dreptate. Brian nu s-a lasat mai prejos si a luat asta in serios. Catorva dintre ei li s-a parut amuzant si le-au propus sa asiste la intreaga scena daca Mitchell avea dreptate.

Probabil ca lucrurile au mers putin prea departe si acum Brian regreta acest pariu stupid. Daca Mitchell nu ar fi avut dreptate, totul ar fi fost in regula, dar cu o zi inainte prietenul lor le spusese ca s-a despartit de prietena lui dupa ce a vazut-o intr-un club oarecare simtindu-se bine in compania unui alt tip.

Brian se mai privi o data in oglinda si ofta inainte sa iasa din baie. Cu mana aproape tremuranda, dar hotarat deschise usa si intra in camera unde se aflau prietenii sai. Ii privi cu teama in timp ce izbucneau in urale zarindu-l. Poate ca daca ar fi toti niste pusti de saptesprezece ani ar fi inteles acest comportament, dar la douazeci si trei de ani ai avea oarecare asteptari din partea lor.

Il privi pe Mitchell care avea o expresie disperata mutandu-si privirea de la Brian la prietenii lui
- Baieti! Nu trebuie sa facem asta, nu? Este o prostie! protesta Mitchell, dar nimeni nu ii dadu atentie.

Brian zambi chinuit auzindu-l si se hotari sa vorbeasca.
- Ar trebui sa luati loc pentru ca sunteti pe cale sa vedeti un film porno live! cei trei incepura sa rada si se conformara.

Dupa cateva secunde de ezitare, Brian se indrepta spre Mitchell care se asezase pe pat, iar ceilalti trei isi ocupau locurile pe niste scaune puse in asa fel incat sa aiba o vedere cat mai buna. Veselia lor era crescanda, iar Brian se intreba ce este acum in mintea lor, pentru ca in mintea lui stia ce este si nu ii placea deloc.

Se puse in genunchi in fata lui Mitchell si isi indrepta mainile spre cureaua pantalonilor lui, dar mana prietenului sau il opri.
- Este o prostie si stii asta! Nu se intampla nimic grav daca nu faci asta si, sincer, mie mi-ar conveni sa te opresti.
- Ti-e teama ca nu ma voi ridica la inaltimea asteptarilor tale? intreba Brian cu o voce grava auzindu-i pe cei trei exclamand satisfacuti.

Mitchell inghiti in sec si dadu drumul mainii. Nu ii venea sa creada ca va face asta, ca ii va desface pantalonii si ii va lua in gura barbatia. Se cunosteau de aproape saisprezece ani si putea spune ca Brian este cel mai bun prieten al lui. Cum va reusi sa il mai priveasca in ochi dupa asta? Il fixa cu privirea in timp ce ii desfacea pantalonii, apoi se ridica putin astfel incat Brian sa ii poata da jos de pe el. Inghiti in sec simtind mana lui Brian care ii atingea organul. Chipul lui parea resemnat.

Dupa ce il stimula cu mana, Brian lua in gura membrul intarit. O facuse aproape inconstient. In acel moment dorea sa ii satisfaca pe prietenii lui care facusera ochii mari. Nu credeau cu adevarat ca o va face, asa ca asta a fost un soc pentru ei. Nu il credeau pe Brian atat de incapatanat, dar evident ca se inselasera.

Mitchell se sprijinea cu ambele maini pe pat respirand intretaiat si simtind inima cum ii bate mai tare. Se chinuia sa nu geama, desi nu facea o treaba prea buna. Cu coada ochiului ii zarea pe cei trei care priveau ca hipnotizati scena din fata lor, dar evita pe cat posibil sa faca asta. Se simtea stanjenit, iar obrajii lui rosii ii ardeau de rusine. Nu putea sa creada ca totul este real si nu isi explica de ce nu a insistat mai mult ca prietenul lui sa nu faca asta. La urma urmei era o prostie imensa. Sau era o scuza?

Brian isi misca capul in sus si in jos pe lungimea penisului sau, facandu-l pe Mitchell sa se piarda in timp ce se elibera in gura lui, gemand scurt. Brian ii inghiti lichidul albicios, sarutand apoi varful organului lui Mitchell care incerca sa respire normal. Privi din nou spre prietenii lui gandindu-se ca s-a eliberat putin prea repede. Le simtea ochii atintiti asupra lor si asta parea ca il excita mai mult decat in mod normal.

Brian respira greu simtindu-si pantalonii mult prea stramti si uitase complet de cei trei prieteni ai lui concentrandu-si atentia asupra lui Mitchell. In momentul in care ridica ochii si il privi isi aduse aminte vag de spectatori, dar uita imediat, simtindu-se si mai excitat de chipul prietenului sau. Ii prinse tricoul cu mana si il trase spre el, unindu-si buzele cu ale lui. Mitchell fusese surprins de gestul lui, dar curand se lasa purtat de sarut si ii raspunse cu aceeasi intensitate cuprinzandu-l cu bratele.

- Puteti sa ne lasati singuri? intreba Brian reamintindu-si de cei trei dupa ce intrerupse sarutul. Erau de-a dreptul socati si erau convinsi ca toata povestea asta a mers prea departe. Cu greu se ridicara de pe scaune si iesira din camera.

Brian il impinse usor pe pat pe Mitchell asezandu-se peste el imediat ce auzi usa inchizandu-se. Ii saruta din nou buzele, mult mai lent, savurand gustul lui, iar Mitchell ii raspunse din nou la sarut, apoi il indeparta putin cu mainile pentru a-i putea desface pantalonii. Pareau ca se inteleg din priviri, atingerile lor erau tandre si atente, desi cu cateva ore inainte nici unul dintre ei nu s-ar fi putut gandi ca ar putea fi atat de excitati unul de celalalt.

Mitchell elibera din materialul pantalonilor membrul eract al lui Brian si inghiti in sec.
- Ai prezervative pe aici? intreba Brian atingand usor barbia lui Mitchell si ridicandu-i capul ca sa il poata privi in ochi.
- Umm... Da... Este acolo, raspunse Mitchell simtindu-si gura uscata, indicand spre una dintre noptierele aflate langa pat.

Brian se indrepta spre locul indicat si scotoci repede prin sertar, simtind ca nu mai are mult pana explodeaza. Cand gasi prezervativul nu statu prea mult pe ganduri si il desfacu. Nu se sinchisi sa isi dea pantalonii jos si in cateva secunde se afla intre picioarele lui Mitchell.
- O sa doara? intreba Mitchell speriat.
- Relaxeaza-te!
- Dar... Au!

Membrul lui Brian ii provoca durere in momentul in care il penetra, dar Mitchell isi inghiti protestele si inchise strans ochii. Brian se apleca spre el, sarutandu-i urechea apoi ii spuse din nou sa se relaxeze. Acum era cu totul inauntrul lui si astepta inainte sa se miste pentru a-i da timp lui Mitchell sa se obisnuiasca cu noua senzatie. Cand a considerat ca este suficient, incepu sa se miste lent, grabind apoi ritmul. Mitchell prinse cu mainile de tricoul lui strangand cu putere si lasand cateva lacrimi sa ii curga pe obraji. Probabil ca Brian ar fi trebuit sa il pregateasca mai bine pentru asta, dar nu mai avusese rabdare. Totusi, era sigur ca Mitchell va fi satisfacut de actiunile lui.

Durerea simtita la inceput a fost inlocuita treptat de placere, Mitchell gemand acum in voie. Nici daca ar mai fi fost cei trei in camera nu si-ar fi oprit gemetele. Senzatia aceasta era cu totul noua pentru el, dar incredibil de placuta. Atat de placuta incat ii dadea fiori si il speria. Nu si-ar fi imaginat vreodata ca se va simti atat de bine facand sex cu un barbat.

Brian se misca in continuare gemand la randul lui, incercand sa ajunga de fiecare data din ce in ce mai adanc. Membrul lui Mitchell era de mult erect, dar Brian ejacula inaintea lui. Nu a durat prea mult timp, deoarece excitarea lui era prea ridicata. Orice fel de stimul asupra barbatiei lui ar fi putut sa il faca sa se elibereze destul de repede. Auzindu-l gemand lung, Mitchell s-a eliberat la scurt timp arcuindu-si spatele si ridicandu-se spre Brian.

Se sarutara scurt, apoi Brian ii privi chipul rosu. Mitchell era atragator asa si ar fi vrut sa continue, dar hotari ca e mai bine sa nu il epuizeaze pe prietenul sau de la prima sa experienta de acest gen, asa ca se aseza pe pat, langa el si il stranse in brate. Ii saruta tampla, apoi parul saten si inchise ochii simtind parfumul sexului in aer.

*

- ...da, stiu. A fost amuzant sa il vad pe Robert cazand asa de pe bicicleta!
- Ai fi zis ca oamenii stiu ca bicicleta este pentru a te deplasa in afara casei, nu in pat.

De la o masa dintr-un bar destul de populuat se auzeau multe voci si rasete. Barbatii de acolo pareau foarte apropiati si se simteau bine unul in compania altuia razand de propriile lor prostii din adolescenta.

- Eh, si uite cum a trecut timpul! exclama o voce. Mitchell, nu te-am intrebat, ce mai face Janice?
- Este entuziasmata. Ai fi zis ca la al treilea copil nu mai poate sa fie asa. Ma uimeste!
- Si de data asta ce va fi? Fata sau baiat?
- Nu stiu, e prea devreme sa spun, dar prefer baiat. Ma simt dezavantajat cu atatea fete.

Un nou val de rasete rasuna din acel cerc de prieteni. Multe lucruri se schimbasera in ultimii aproape cinci ani. Mitchell se casatorise cu o tanara care il agatase intr-o cafenea, in dimineata in care fusese concediat din postul sau de la o faimoasa firma de constructii. Janice il inveseli atunci, facandu-i soarta sa nu para atat de rea. Fusese dragoste la prima vedere si desi prietenii lui l-au sfatuit sa mai astepte, el se insura la nici doua luni dupa ce o cunoscuse. Nu regreta nicio clipa alegerea facuta, iar prietenii lui erau fericiti ca nu i-a ascultat. Ar fi pierdut o femeie remarcabila.

La fel cum se gandea la acea intamplare cu bicicleta, ca la o prostie adolescentina, asa se gandea si la acea partida de sex cu Brian. Nu regreta nici asta, dar nu putea sa nu se intrebe ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi facut acel pariu. Indirect, aceasta experienta a contribuit la concedierea lui, la trei saptamani dupa aceea. Gandurile lui erau amestecate cu tot felul de sentimente atunci si nu se putea concentra la nimic. Nu intelegea ce se intampla cu el si de ce a facut ce a facut, de ce nu l-a oprit pe Brian. Cand a intalnit-o pe Janice s-a simtit chiar fericit. La fel de fericit ca si atunci si asta era bizar pentru el.

Arunca o privire spre Brian, apoi spre mana lui care o tinea strans pe cea a lui Chris. Aveau o relatie de aproape doi ani si pareau chiar foarte fericiti. Intr-un fel Mitchell era putin gelos pe Chris.

Despre ce se intamplase atunci avusesera o dicutie si Brian ii marturisise ca era homosexual. La inceput nu intelegea de ce nu ii spusese mai devreme, dar analizand situatia, nu il invinovatea. Ar fi riscat sa il indeparteze pe Mitchell, cel mai bun prieten al sau. Si chiar l-ar fi indepartat daca i-ar fi spus cu numai cateva saptamani inainte. Poate ca era un lucru bun ca totul se intamplase asa.

Intr-un mod cat se poate de ciudat, relatia celor doi nu s-a schimbat in niciun fel. S-ar putea spune ca acea partida de sex nu a avut nicio legatura cu Brian si Mitchell dinainte si nici cu cei de dupa, de parca s-ar fi petrecut intr-o alta dimensiune. Se mai intampla uneori sa vorbeasca despre asta, dar niciodata cu un ton serios. Devenise un subiect de gluma intre ei doi, dar si intre prientenii lor, tachinandu-se fara sa tradeze niciun fel de sentiment legat de asta.

Ca un fel de pact mut nimeni nu i-a spus lui Janice despre asta, dar Brian i-a marturisit lui Chris. Il iubea pe Chris si considera ca are dreptul sa stie absolut totul despre el si despre prietenii lui. Janice probabil nu ar fi primit prea bine stirea.

[Addeh]

Of draga mea, ma surprinzi. Cum sa nu mi se para fierbinte? A fost grozav!:perv: Ador felul in care descri un act de yaoi:X si ce yaoi, din cauza unui pariu... Mitchell este un dragalas, mi-a placut scena intima dintre el si Brian.
Insa regret ca cei doi nu au ramas impreuna intr-un final, ar fi fost perfecti.o//o
Ma bucur totusi ca Mitchell si-a gasit pe cineva, o fata pe desupra, si-a intemeiat o familie iubitoare. Ca orice happy end, si Brian a ramas cu Chris:X
Excelent, din nou:* Te astept, my honey:* :chuu:

[Child Of Sunset]

De tare mult timp nu am mai citit un fic scris de tine si ma bucur ca am avut ocazia sa fac asta acum. Sa incepem cu inceputul : ador exprimarea, e oke, ideea e geniala. Mi-au placut atat de multe lucruri. Intai si intai ador numele. Adica sunt cu adevarat interesante si diferite de cele pe care le-ai folosit pana acum din cate imi amintesc. Apoi, ideea pariului e asa cuuute. Adica nici eu nu as fi crezut ca tipul chiar va face ceea ce si-a propus so :)) that's really cute. Si m-as fi asteptat ca spre sfarsit , Brian sa fie cel care sa devina timid, dar a fost exact invers si m-am bucurat ca m-ai luat total prin surprindere, a fost o miscare inteligenta aceasta. Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost felul cum ai descris lucrurile care s-au intamplat dupa acea partida de sex intre ei. Faptul ca Mitchell s-a casatorit si a avut multi copii... genial. Felicitarile mele pentru aceasta intorsatura. Chiar mi-a placut acest one shot, mi se pare cel mai reusit dintre toate, alaturi de cel cu tata fiu, sigur stii la ce ma refer. Write soon dear. Gambate kudasai >:D< !

[Noesis]

~MusicxD~, merci mult pentu reply si ma bucur ca ti-a placut. *huuuugs*

Child Of Sunset, here I am. Am reusit sa mai scriu un shot. :D Tnx for reply! >:D<
_____________________

Am terminat in noaptea asta de scris shotul asta si n-am idee ce e cu numele alea. ;)) Anyway, s-ar putea sa am ceva greseli de tastare, cuvinte sau semne de punctuatie puse aiurea. >.< Enjoy! (?)
_____________________

- Trebuie sa pleci! Acum! striga o voce strabatand holurile lungi si reci. Atmosfera gri parea ca se sparge in milioane de bucati, asurzinu-l pe cal caruia ii erau adresate cuvintele. O data cu sunetele sparte, se spargea si intreaga lui lume micuta si gri.

- De ce trebuie sa plec? Nu vreau... Eu..., lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji si nu isi dadea seama cand incepuse sa planga. Eu il iubesc, nu vreau... Nu vreau sa plec! striga printre suspine.

- Pleaca! ii mai spuse barbatul si se indeparta. Ramas pe holul gol, sughiturile lui erau singurele care mai strabateau incaperea, rasunandu-i in urechi parca amplificat. Se dadu cativa pasi in spate, apoi se intoarse si incepuse sa alerge.

Strazile erau goale, cateva neoane fiind singurele care, agatate de cate un stalp, ii luminau calea. Lacrimile nu se opreau, curgand in jos, lasand urme mici si ude in urma lui, strigand dupa el. Uneori viata este mult prea cruda si parca se joaca cu tine doar asa... sa vada cat de priceput esti. Giovanni se simtea ca intr-un film prost, cu o distributie proasta, cu un regizor idiot si sadic, cu un decor mohorat care ii striga durerea si rade, amuzandu-se pe seama confuziei lui.

Ajuns la destinatie scoase repede cheile. Isi sterse lacrimile cu dosul palmei si deschise usa. Casa era cufundata in intuneric - cum era de asteptat la o ora asa de inaintata in noapte. Urca scarile pana la primul etaj si intra usor in una dintre camere. Stia prea bine casa cu toate colturile ei, scarile, mobila, tablourile si tot ce se afla in ea, asa ca se deplasa cu usurinta chiar si pe intuneric. Se dezbraca si se cuibari in pat langa corpul cald care parea sa doarma. Se misca cu grija, asternuturile fosnind usor. Se facu comod, apoi simti o mana peste talie, pe sub asternuturile moi.

- Nu te asteptam in seara asta, se auzi o voce somnoroasa si soptita.
- Stiu, Carlo. Trebuia sa fiu acasa, dar... in seara asta... m-am intalnit cu... cu fratele tau.

Carlo se ridica in capul oaselor, mana lui parasind talia lui Giovanni, si aprinse lampa de pe noptiera. Chipul lui nu parea somnoros, era la fel de plin de viata ca in fiecare zi. Giovanni isi cobori privirea fermecata pe pieptul lui dezgolit si inghiti in sec. Isi muta ochii la chipul lui care parea nedumerit si intrebator.

- Da, m-am intalnit cu fratele tau, raspunse la intrebarea muta a lui Carlo.

Mai departe avea nevoie de el ca sa ii puna intrebari, nu ar putea sa ii spuna ce au vorbit daca nu incepea Carlo. Avea nevoie de el sa faca asta, sa poata sa scape de indoiala. Isi dorea cu ardoare asta, dar Carlo nu ii spusese nimic, se apleca asupra lui si ii saruta buzele tremurande, udandu-le si muscandu-le. Isi trecu mana peste soldurile lui, atingand apoi o zona mult mai sensibila. Giovanni gemu scurt simtind mana calda acolo, fiind inca absorbit de sarut. Isi trecu degetele prin parul lui Carlo care isi luase locul deasupra lui, atingandu-i si tachinandu-i pielea, ciupind pe alocuri, apoi coborandu-si buzele si sarutand zonele inrosite.

Lui Giovanni nu ii lua mult timp ca sa devina erect. Putea sa faca asta si doar simtind privirea lui Carlo asupra lui, doar privindu-l pe barbat.
- Stii... vreau sa... te... intreb ceva..., incerca sa zica Giovanni, fiind incurajat de gestul lui, dar Carlo il ignora total. Il penetra violent si nu ii lasa suficient timp sa se obisnuiasca cu noua senzatie, incepand sa se miste in aceeasi clipa.

Giovanni incerca sa ignore durerea, spatele lui era arcuit, piciorul drept pe umarul lui Carlo si celalalt langa talia lui. Stranse cu putere cearsafurile rosii, gemand infundat. Nu erau singuri in casa, stia asta si nu ii placeau barfele de a doua zi, asa ca facea tot posibilul sa fie cat mai tacut. Nu reusea, dar macar incerca.

Barbatul aflat deasupra lui intra si iesea cu brutalitate din el. Durerea nu mai era atat de puternica ca la inceput si Giovanni reusi sa se relaxeze, gemand acum fara nicio retinere uitand unde se afla si de ce se afla acolo. Simti o muscatura pe umar, dar pe care o ignora, neputand oricum sa se concentreze asupra ei. Isi simtea creierul amortit, incapabil de a-i coordona vreo miscare.

Respira intretaiat, eliberandu-si samanta si simtind lichidul cald al amantului sau in interiorul lui. Inchise ochii cateva clipe si elibera materialul din pumni.

- Mi-a zis... Hahh... Mi-a zis ca... te insori, Carlo rase auzindu-l vorbind. Se ridica de pe pat si isi apinse o tigara. Nu ma ignora! protesta nemultumit Giovanni.
- Nu te ignor. Pur si simplu nu am zis nimic. Ce ai vrea sa iti spun?
- Poftim? intreba uimit. Vreau sa imi spui ca nu este adevarat!
- Adica vrei sa te mint? Giovanni il privi cu ochi mari si simti lacrimile cum vor sa iasa la suprafata din nou. Carlo ii observa ochii sclipind.
- Plangi? Care-i rostul?
Nu mai raspunse. Se ridica de pe pat si intra in baie. Picioarele ii tremurau si mai mult se taraia decat sa mearga. Incepu sa planga infundat si isi dadu cu apa rece pe fata, Carlo il urma in baie.

- Nu inteleg de ce reactionezi asa. Stiai ca asta nu va dura.
- Poftim? striga la el Giovanni. Asta au insemnat pentru tine astia cinci ani?
- Oh, te rog! Sunt o persoana publica si in plus, Francesca este iubita mea de sapte ani.
- Mi-ai spus ca ma iubesti! striga din nou Giovanni.
- Astea sunt doar cuvinte. Ai putea sa nu te mai comporti asa de copilareste?

Giovanni simti cum lumea lui gri si mica se destrama usor. Ultima lui raza de lumina de stingea incet si dureros. Era martor la stingerea ei si nu ii placea deloc sentimentul. Totul parea definitiv si fara cale de intoarcere. Se simtea ranit si tradat. Trecu pe langa Carlo, pana in camera unde isi imbraca hainele si iesi din casa. Lacrimile i se uscasera pe obraji si altele nu pareau ca isi vor face aparitia. Isi auzi numele strigat de catre Carlo, dar nu se intoarse sa il priveasca.

Citise in ziare despre nunta lui. Primise o invitatie, dar nu a fost prezent in acea seara. Se simtea folosit, iar Carlo ii parea cel mai ticalos om din cati exista. Rupsese toate legaturile cu el, nu il mai vazuse decat pe ecranul televizorului si prin reviste, dar si asta foarte rar. Evita sa il vada, fiind un chin pentru el sa faca asta. Si se ura ca inca il iubea. Ura faptul ca el era singurul care iubise in toti acesti cinci ani, dar acum ce mai putea sa faca? Sa il evite la nesfarsit? Probabil se vor intalni candva, undeva, dar macar incerca. Tot timpul incerca si incerca si incerca, dar fara niciun rezultat. Lumea lui gri si mica era faramitata.

[Addeh]

In primul rand, ador numele lor:X Se potrivesc si apoi, chiar imi plac numele straine:X.
Oh, cat de nemernic poate fi Carlo! Cum a putut?! Sa recapitulam: Mai intai, s-a culcat cu el si nici n-a tinut cont de durerea lui Giovanni:X( Apoi ii mai si spune cu nepasare ca se insoara cu eu-stiu-ce nenorocita. Nu ca nu s-ar potrivi.X(
Mai are un capitol? Eu stiu...poate sa ii arate pe cei doi in viitor si sa arate desigur, razbunarea lui Giovanni>:)
:))
Te astept cu nextu`:*

[Child Of Sunset]

Vai, ce idee geniala ai avut cu acest one shot, vreau sa-ti spun ca sunt super impresionata de el. Mi-a placut mult inceputul si povestea in sine, exprimarea este superba cu adevarat, am fost foarte incantata de felul cum ai povestit , sincer iti spun. Greselile sunt doar asa cateva, sunt din neatentie sunt sigura de asta si sunt de tastare, nu de alt gen. Hmmm, cat despre idei, mi s-au parut intr-adevar diferite de ceea ce te-ai obisnuit sa scrii si asta intr-un mod bun, stai linistita. Chiar mi-a placut la nebunie one shotul tau. Numele sunt intr-adevar ceva mai complicate, ma straduiesc sa le retin, dar cred ca voi da copy paste. Giovanni imi pare la fel de inocent ca si Shuichi, ceea ce e dragut, iar Carlo (vine de la Carlos? ) cu o varianta super diabolica a lui Yuki Eiri (pe care il ador si il respect). Ideea in sine e super geniala, Carlo este foarte rau cu bietul Giovanni , chiar daca aveau o relatie de 5 ani. Nu ezita sa-i spuna ca se casatoreste si sa invoce pozitia sa sociala, demonstrandu-i ca el doar s-a jucat cu acesta, ca doar Giovanni a pus sentimente in acea relatie. A fost o mare ticalosenie sa faca asta, dar in lumea asta nasoala, e foarte posibil totul. Mi-a parut tare rau pentru Giovanni , a fost o lovitura grea pentru el. Mi-a placut tare mult modul in care ai descris sentimentele lui Giovanni , descrierea a fost superba. Cred ca am spus tot. Abia astept urmatorul capitol. Gambate kudasai !

[Beatrix LaVey]

Cam tarziu si eu, iarta-ma. Iti sugerez asa, ca pentru inceput, sa nu mai dai enter dupa fiecare paragraf, e inestetic.
Bun, a fost interesant. Yaoi-ul? Scurt.
Da, stiu, am venit cu criticile, dar nu ma pot abtine.
Carlo e bulangiu! :| Cum sa zica asa ceva, ca au fost doar cuvinte?!
Iarta-ma, iar nu m-am putut abtine

Acum, ca am terminat, sa imi dau cu parerea Nu ca n-as fi facut-o si pana acum:-?
Super! :x Imi place cum faci sentimentele sa se imbine, cum le descrii si cum jonglezi cu ele. Yaoi-ul acela scurt inca ma roade
Sunt obsedata,da! God, stop me!

Foarte dragut capitolul >:D< Sunt curioasa ce se va intampla:-?
Astept nextul
Si felicitari pentru creatie

Edit Nya : Hooo, câteva emoticoane, nu 20.

[Noesis]

MusicxD, in primul rand, merci pentru reply. In al doilea rand, ma bucur ca ti-a placut. Nu stiu daca va avea o continuare. Mi-a trecut asta prin cap, dar... :-?? inca nu am scris nimic in genu' si nu se stie ce si cand ma apuca. :D *hugs*

Child Of Sunset, tnx, and again, Carlo nu vine de la Carlos. Eu nici macar nu am asociat cele doua nume in niciun fel. :D *hugs*

gabytsswh, tnx petru reply si nu ai de ce sa iti ceri scuze, ma bucur ca mi-ai lasat o parere, apreciez asta. :-) Cat despre enter... Apas de doua ori enter pentru ca pe forum nu sunt recuoscute alineatele si textul ar arata prea ingramadit. Also, pana acum nu am mai auzit (well, citit) ca ar fi inestetic sa lasi space intre paragrafe. Oricum, merci pentru sugestie. *hugs*
_____________________
Just a shounen-ai this time. De asemenea este si scurt si s-ar putea sa am ceva greseli de tastare. :D
_____________________

Stăteam liniştit pe scaunul din tren. Mă plictiseam crunt şi mai aveam puţin până să adorm. Mă gândeam că ar fi fost mai bine să fiu într-un autobuz. Nu ştiu de ce, dar trenurile nu erau pe gustul meu, mi se păreau prea zgomotoase, cu indivizi care nu ştiu să îşi păstreze pasiunile pentru ei. Asta m-a şi determinat să îmi cumpăr un MP3, să ascult muzica mea, la căşti, în loc să aud zgomotul acela îngrozitor care poartă numele de manea. Şi totuşi, ce este aşa de greu să ţii pentru tine lucrurile care îţi plac?

Călătoria nu se mai termina, eram deja de trei ore în acel tren şi mai trebuiau să treacă două. Simţeam cum mi se închid ochii. Trenul oprea în staţii, pornea din nou şi mergea înfiorător de încet. Dacă aş fi putut, aş fi coborât şi aş fi continuat drumul cu altceva, dar bugetul nu îmi permintea.

Într-una din staţii au urcat doi tipi exagerat de veseli. Aveau obrajii roşii de la frigul de afară şi erau îmbrăcaţi foarte gros. S-au făcut comozi şi am început să îi studiez cu coada ochiului. Ambii erau înalţi, unul cu părul blond şi celălalt şaten. Blondul avea un ten deschis la culoare pe când celălalt avea ten ceva mai închis. Ochii căprui ai blondului m-au atras într-un mod inexplicabil şi mi-au indus o stare de calm; părea o persoană în care puteai să ai încredere. Ochii negrii ai celuilalt în schimb, nu mi-au dat acea stare, dar nici nu mi-a trimis părerea la polul opus. Cred că jumătate de oră i-am studiat şi probabil aş mai fi făcut-o dacă nu aş fi fost determinat să îmi întorc capul brusc şi să îmi simt obrajii roşii. Şatenul i-a luat mâna prietenului său într-a sa şi se juca cu degetele lui, iar celălalt şi-a rezemat capul de umărul lui, zâmbind. Atunci mi-am dat seama că nu sunt doar prieteni şi asta m-a făcut să mă stânjenesc de faptul că ajunsesem să mă holbez la ei.

Am auzit un râs puternic venind din partea lor; blondul râdea vesel, iar şatenul se mulţumea să zambesca. M-am blocat pentru o secundă neştiind ce ar trebui să fac, cum să reacţionez. Obrajii îmi ardeau.
- Eu sunt Mihail, dar prietenii îmi spun Mihi, se prezentă blondul după ce încetă să mai radă.
- Aaa... Eu sunt... Ciprian.
- Cipi! Ce nume frumos! izbucni Mihi ridicându-şi capul de pe umărul prietenului său. El este Vlad şi nu are maniere, continuă Mihi amuzat şi îşi reluă poziţia pe umărul lui.

Vlad mă privi încă zâmbind şi îşi trecu mâna peste braţul blondului, mângâind tandru.
- Îmi pare bine de cunoştinţă, Ciprian! Nu îţi face griji, eu nu sunt adeptul alinturilor ăstora ca şi Mihail.
- Tu eşti o brută, comenta Mihi zâmbind.
Vlad zâmbi resemnat. Păreau total opuşi şi parcă se completau unul pe celălalt. Mi-ar fi greu să stau în preajma unei persoane total opuse mie aşa că, într-un fel, îi admiram pe cei doi.

Am început să vorbim vrute şi nevrute, aşa am aflat că noi aveam aceeaşi destinaţie, că Mihi era student la medicină în ultimul an, iar Vlad era inginer IT şi că formau un cuplu de mai bine de trei ani. În vacanţa de iarnă au vizitat Parisul, una dintre marile iubiri ale lui Mihi; Vlad îl răsfaţa şi asta se putea observa din fiecare gest al lui. Acum că vacanţa luase sfârşit, se întorceau la rutină. Am făcut schimb de numere de telefon cu Mihi stabilind că ar trebui să ne mai întâlnim prin oraş, având în vedere că amândoi eram studenţi. Un motiv puţin cam stupid, dar am acceptat. Vlad privea dezaprobabtor acest schimb de numere de telefon, dar cine avea timp să îl bage în seamă? Oricum, nu vorbise prea mult, iar eu şi Mihi ne amuzam copios pe seama poveştilor spuse de el.

Am coborât împreună în minunatul Sibiu de unde eu am luat un taxi până la căminul în care stăteam şi pe tot parcursul drumului am zâmbit gândindu-mă la cei doi. Îmi plăcea firea veselă a lui Mihi şi deja aşteptam să îl întâlnesc din nou. Mă întrebăm dacă Vlad va veni.

După două săptămâni am primit un apel de la Mihi şi ne-am întâlnit la o cafenea drăguţă, dar Vlad nu venise deoarece era prea ocupat. Am fost fericit când m-a sunat şi am acceptat imediat invitaţia. Blondul era la fel de vesel, ca şi atunci când l-am cunoscut, dar a evitat suiectul "Vlad" în cele câteva ore în care am băut câte o cafea şi am mâncat o prăjitură. Mi se părea puţin ciudat să fiu într-o cafenea şi să mănânc o prăjitură cu un băiat, dar mă simţeam foarte bine, îmi plăcea compania lui Mihi şi îmi plăcea cum sună numele meu pe buzele lui.

Ne-am despărţit veseli. Mă gândeam des la el, îl vedeam ca pe o persoană veselă, cu care poţi să stai ore întregi şi cu care să vorbeşti fără urmă de plictiseală. Dar asta nu era tot, începusem să ţin la el, să vreau să fiu cât mai mult în preajma lui şi, de ce nu, să îi simt buzele peste ale mele, aşa cum îmi imaginam de multe ori că îl sărută pe Vlad, şi să îi simt trupul gol lângă al meu, să îl cuprind cu braţele şi să facem dragoste. Ne-am mai întâlnit de câteva ori, tot fără Vlad, ceea ce mă bucura nespus. În ultima noastră întâlnire, totuşi, mi-a vorbit despre el.
- Este întotdeauna atât de ocupat! Îl înţeleg, dar uneori vreau mai multă atenţie din partea lui, înţelegi ce spun? Îl iubesc, dar nu pot să nu mă simt aşa. Este frustrant. Din cauza asta îmi plac atât de mult vacanţele, pentru că atunci când eu am vacanţă şi el îşi ia liber şi petrecem mult timp împreună, dar ce se va întâmpla când voi termina facultatea? Eu mă voi angaja şi va fi mult mai greu să avem timp pentru noi, probabil voi vrea doar să dorm când voi avea liber, adaugă ultima propoziţie râzând forţat.

Nu puteam să spun că îl înţeleg, eu nu am avut niciodată probleme de genul ăsta deoarece eu nu eram în stare să întreţin o relaţie şi nici nu îmi băteam capul, dar îl compătimeam într-un fel. În acelaşi timp mă gândeam că poate Mihi va căuta afecţiune în altă parte şi eu eram deja pregătit să i-o acord. Începeam să îl iubesc.

Când am plecat de la cafenea, aceeaşi cafenea, m-am oferit să îl conduc acasă. Niciodată nu am reţinut numele străzilor, dar drumul îmi rămânea întipărit în minte. Trecând printr-un loc ferit, pe o alee dintre nişte blocuri, Mihi m-a tras brusc spre el şi mi-a presat buzele într-un sărut. Am fost uimit de gestul lui, dar foarte fericit. I-am sărutat buzele şi l-am lipit se zidul rece, atingându-i piciorul cu mâna şi urcând, presand pe acea zonă sensibilă, prin blugii lui stramţi. L-am auzit gemând înfundat, buzele mele fiind lipite de ale lui şi sărutându-l brutal. Mâinile lui se împleteau cu părul meu negru, provocându-mi arsuri pe scalp. I-am sărutat gâtul având grijă să nu fac şi altceva ca să las semne.
- Cipi! Stai! Opreşte-te! îmi spune respirând greu. L-am privit în ochi mirat şi mi-am retras rapid mâna.
- Scuze... Eu..., mi-a acoperit buzele cu degetul şi mi-a zâmbit.
- Este în regulă, e vina mea. Ar trebui să plec.

A plecat fără să mai spună ceva, aproape alergând şi l-am privit până când a dispărut în interiorul unui bloc. Mi-am trecut privirea peste clădire timp de câteva minute întipărindu-mi-o în minte, apoi am plecat. În acea noapte nu am dormit, gândurile fiindu-mi acaparate de Mihi. Mă întrebam dacă ne vom mai întâlni şi mă abţineam cu greu să îl sun. Sentimentele mele o luaseră razna şi îl doream tot mai mult. Acea apropiere, acel sărut a fost mult prea scurt pentru a mă satisface. Trebuia să îl revăd cât mai curând.

[Addeh]

Scumpo, dau un edit mai pe seara... ^^
*spamspamspamspamspamspamspam* - Too short! :]]
___________________
Ohh, fir-ar sa fie de pc! Am zis ca dau aseara, but... I had some problems. Si inca am... :|
Revenind, imi place de Mihi, insa imi place si de Vlad. Am cateva suspiciuni in legatura cu el. Si ma mira faptul ca n-a mai fost adus in discutie de cand s-au intalnit toti trei in tren. : - ? Oricum, sunt sigura ca e ceva cu tipu` asta.
Sincer, ma atrage, chiar daca este un shounen-ai. Astept pentru urmatorul capitol... Right? Bye bye! ^^

[Noesis]

Yup, yup, exista si al doilea ch. ^^ Si nu am uitat de Vlad. :))
Sper ca ti-ai rezolvat problemele cu PC-ul si merci pentru reply! *hug*
_____________________

Au trecut trei saptamani de atunci. Continuam sa ma gandesc la Mihi si ma intrebam ce s-ar intampla daca l-as vedea, din intamplare, pe strada. As avea curajul sa il strig? Da, probabil ca da. Problema era daca m-ar evita sau nu, daca s-ar preface ca nu m-a auzit si si-ar continua drumul. Poate ca m-ar privi cu acei ochi caprui ai lui si si-ar intoarce capul, perefacndu-se ca nu m-a vazut sau poate ca el ar veni la mine, mi-ar spune sa mergem sa bem ceva si sa vorbim. Doar cand ma gandesc la asta inima incepe sa imi bata mai puternic. Mi-e dor de el. Dar poate ca nu are rost sa ma gandesc la asta, pentru ca nu se va intampla, nu il voi zari pe strada.

Cele trei saptamani au trecut destul de greu, scoala era plictisitoare si ma alegeam cu o multime de pagini scrise in fiecare zi. Ma miram cum nu adormeam la cursuri. Colegul meu de camera se imbolnavise de doua zile si nu imi mai ramanea nimic de facut decat sa citesc si sa recitesc cursuri si reviste. Nu puteam sa dorm si nici nu mai incercam, deoarece ma enervam, iar tavanul nu arata asa de bine. Sa nu mai zic de visele umede. In visele mele, Mihi era intotdeauna zambitor si ma atingea usor, ma saruta si se lasa imbratisat de mine, ma lasa sa il posed sa il fac al meu. Obrajii ii erau rosii, iar ochii inlacrimati, ii puteam auzi si gemetele undeva intr-un coltisor al mintii mele si nu ma indoiesc ca Mihi cel real geme la fel.

Era frustrant sa il visez pe Mihi, apoi sa fug in baie. Ar fi fost mult mai bine sa fie Mihi cat mai real langa mine, ca atunci... Atunci cand i-am simtit buzele peste ale mele, dulceata lor si senzatia ca ma desprind de pamant si plutesc undeva intr-o alta lume. Eram extaziat ca am avut ocazia sa il sarut si as da orice pentru inca unul.

Dupa aceste trei saptamani m-am hotarat ca nu mai pot continua asa si am inceput sa ma plimb ca bezmeticul prin oras si, de ce nu, sa imi caut o slujba de care nu trebuie sa afle parintii mei. Pai nu trebuia eu sa invat? O slujba mi-ar rapi tot timpul si as uita de facultate, dupa cum sustinea mama. Mereu am fost de parere ca ma trimisese la facultate doar fiindca ea nu a reusit. Intotdeauna imi spunea cat de important este sa urmez o facultate si cat de mult isi doreste sa ajung undeva intr-o pozitie inalta. Stiu si eu ca este important sa urmez o facultate si la fel de bine stiu ca dupa asta trebuie sa ma angajez pe undeva si toate aceste afirmatii ale mamei nu ma ajuta deloc; de fapt, ma streseaza. As prefera sa aiba ceva mai multa incredere in mine si sa nu ma mai bata la cap. Stiu si eu.

Am travesrat parcul si m-am intors. M-am plimbat prin parc, inconjurandu-l de cateva ori. M-am mirat sa il vad pe Mihi singur si trist asezandu-se pe o banca si m-am indreptat spre el fericit ca nu ma va putea ignora. Imi doresc prea mult sa vorbesc cu el si acum am ocazia sa fac asta. Inca ma intreb daca Mihi ar fi vrut sa ma evite. Poate ca daca m-ar fi vazut inainte sa se aseze pe banca, si-ar fi continuat drumul sau poate ca s-ar fi indreptat spre mine. Nu cred ca voi mai afla asta acum si nici nu am de gand sa il intreb asta. Este copilaresc!
- Buna! l-am salutat zambind larg. Isi ridica ochii tristi spre mine si zambetul imi pieri in doar cateva secunde.
- Buna, am primit raspunsul indiferent, apoi si-a intors privirea, fixand o piatra, probabil.

M-am asezat langa el fara sa stiu ce ar trebui sa fac. Tot curajul - sau ce-o fi fost - imi pierise si aproape regretam ca m-am apropiat de el. Simteam ca ma pierd si ca nu voi fi in stare sa articulez doua cuvinte. Poate este de vina faptul ca mi-am dorit prea mult sa il vad si niciodata nu m-am gandit ce i-as spune. Stiam doar ca vreau sa vorbesc cu el, dar ce? In ultimele saptamani Mihi mi-a acaparat toate gandurile si pierdeam ore intregi doar imaginandu-mi ca il voi vedea pe strada. Si atat, in imaginatia mea nu ne spuneam niciun cuvant.
- Te simti bine? am reusit sa intreb dupa o tacere de cateva clipe in care m-am simtit aproape stanjenit de mine insumi.
- Ne-am certat.

Inima mea a inceput sa bata putin mai tare cand am auzit asta. Pareau un cuplu destul de fericit si poate ca as fi sperat sa se impace daca nu tineam atat de mult la Mihi, daca nu il doream atat de mult. L-am prins de mana fara sa gandesc prea mult si i-am strans usor degetele. Nu si-a retras mana si asta m-a surprins putin, dar am presupus ca este prea trist ca sa respinga o simpla atingere.

Pentru a-l inveseli l-am invitat la o plimbare, iar el a fost de acord. Parea sa functioneze pentru ca Mihi a inceput sa imi povesteasca ce facuse in ultimele trei saptamani, sa imi spuna cum a fost la practica, ce batranica draguta intalnise si alte maruntisuri din astea. Imi facea placere sa il ascult, povestea intr-un anumit fel care te face atent si care nu te-ar fi plictisit deloc.

Zambetul lui imi place cel mai mult asa ca m-am bucurat sa observ ca revenise si ca se simtea bine. Daca stau mai bine sa ma gandesc, lui Mihi nici nu ii sta bine sa fie trist sau serios. Zambetul face parte din el, este ceva natural si pe buzele lui ar trebui sa fie tot timpul. Ma bine dispunea sa il vad asa si inevitabil zambeam si eu.

- Oh, aici stau eu. Vrei sa intrii? Poate bem un... ceai? intreb eu zarind caminul. Altceva in afara de ceai sau apa plata nu aveam, dar asta nu ar trebui sa fie o problema. Am urcat impreuna pana in camera mea, continuand sa radem si sa vorbim.
- Esti singur? ma intreba Mihi observand camera goala.
- Da colegul meu este bolnav si a fost internat la... Stai! Sa nu te gandesti ca..., m-am intors brusc spre Mihi, dar m-am oprit. Zambea si m-am mai relaxat, nu vroiam sa creada ca am planuit toate astea, dar sarutul care a urmat mi-a dat clar de inteles ca m-am agitat degeaba. Mihi s-a apropiat rapid de mine si si-a lipit buzele de ale mele putin timid. Poate ca nici el nu stia de ce facuse asta si imi era teama sa il ating, nu vroiam sa exagerez ca apoi sa imi spuna sa ma opresc asa cum o facuse acum trei saptamani. Uneori ma intrebam daca am facut ceva gresit atunci, ceva care l-a determinat sa ma respinga si niciodata nu ajungeam la o concluzie. Poate ca am facut sau poate ca nu.

Mi-a atins usor bratele, apoi m-a imbratisat, presandu-si corpul de al meu. I-am cuprins talia continuand sa ii sarut buzele moi, simtind cum incep sa ma incalzesc usor si cum inima incepe sa imi bata mai tare, bucurandu-ma in acelasi timp de fiorii pe care mi-i dadeau limba lui aflata in interiorul gurii mele.

Ne-am deplasat cu greu spre pat, trantind ceva in drum, cred ca niste foi aflate pe o masuta mica de langa unul dintre paturi si cu greu am evitat masa aflata sub singura fereastra din camera, paralela cu usa. Buzele noastre nu pareau ca vor sa se desparta prea curand, ca si cum ne luptam unul cu celalalt, fiecare incercand sa obtina victoria.

Corpurile noastre au cazut pe suprafata moale a patului, Mihi aflandu-se deasupra mea, cu picioarele despartite, privirile noastre confruntandu-se. Mi-am ridicat capul spre el, cautandu-i buzele cu ochii inchisi si incepand un sarut mult mai lent. Limba mea a patruns in gura lui fara piedici si am continuat in acelasi rim, simtind mainile lui Mihi pe pieptul meu, miscandu-se continuu. Am gemut putin cand si-a trecut degetele subtiri peste sfarcurile mele si a intrerupt sarutul privindu-ma cu ochi sticlosi.
- Este totul in regula? intreb cu respiratia intretaiata si cu teama ca s-ar putea razgandi. Neaga dand energetic din cap si zambind, lipindu-si buzele de ale mele, apoi departandu-se destul de repede. Privirea lui imi da fiori si nu stiu daca sa o iau ca pe un lucru bun sau nu.

Vroiam sa repet intrebarea, dar mainile lui care au coborat brusc la pantalonii mei m-au impiedicat. Dupa ce a desfacut pantalonii, mi-a desfacut camasa, apoi si-a aruncat tricoul pe undeva prin camera. Ceva in atitudinea lui s-a schimbat, privirea i-a devenit sigura si parea sa stie exact ce face si ce vrea. Mi-a sarutat scurt gatul, apoi a coborat pe piept, pe abdomen, sarutand fiecare particica si dezmierdandu-mi pielea cu buzele si limba. Muschii mi se contractau involuntar, o senzatie noua strabatandu-mi corpul. Sexul pentru mine inseamna doar sex si niciodata nu mi-a luat atata timp pana sa ajung in pantalonii cuiva - femeie sau barbat - sau sa ma ingrijorez pentru ce vrea partenerul meu. Mihi are un efect ciudat asupra mea si ma face sa ma simt putin nesigur, tocmai pentru ca el este atat de sigur. Respiratia mi se ingreuna cu fiecare sarutare a lui si mi s-a oprit complet in momentul in care i-am simtit buzele sarutandu-mi penisul si mana inconjurandu-l. Am gemut slab simtind interiorul umed al gurii sale, mana mea gasindu-si loc in parul lui, strangand suvitele blonde in pumn.

Isi misca capul rapid, acoperind cu mana portiunea pe care nu o putea cuprinde cu gura, oferindu-mi multa placere si curand orgasmul, daca nu l-as fi oprit. L-am tras spre mine, Mihi revenind la pozitia lui deasupra mea si mi-am dus mainile la pantalonii lui pentru a descoperi ce erau deja desfacuti. Nu imi aduc aminte cand a facut asta, cred ca imi amortise creierul in timp ce ma sugea de parca ar fi vrut sa imi ia toata vlaga.
- Vreau sa termin in tine, i-am soptit si am primit drept raspuns zambetul lui atat de frumos.

L-am ajutat sa scape de pantalonii care au ajuns pe undeva pe podea, apoi Mihi s-a pozitionat pe erectia mea, lasandu-se in jos. L-am auzit gemand in timp ce intram in el si mi-am lasat capul pe spate, simtind peretii stramti ai anusului sau in jurul meu. Mi-am apropiat chipul de al lui si i-am atins usor buzele, intr-o incercare de a-l saruta, respiratia mea fiind intr-un final, singura urma pe care am putut-o lasa.

Am schimbat pozitiile, Mihi ajungand sub mine cu picioarele stranse in jurul meu. Gemuse scurt cand am facut asta si abia atunci am putut sa ii observ ochii inlacrimati. I-am atins usor chipul cu degetele, trecandu-mi-le peste obrazul lui si stergandu-i lacrimile. Un Mihi atat de excitat si vulnerabil in fata mea ma face sa imi doresc sa pastrez aceasta imagine imprimata pe retina, sa il vad tot timpul.

Miscarile mele erau repezi si brutale, facandu-l sa geama intr-un mod care imi gadila placut timpanele. L-am simtit cum tremura sub mine atunci cand s-a eliberat, o parte din sperma lui ajungand pe abdomenul meu. Mi-am gasit si eu eliberarea la scurt timp, in interiorul lui cald, apoi l-am strans in brate, sarutandu-i tandru ochii si buzele.

* * *

Bratele lui Mihi imi incojurau talia si ii simteam respiratia pe piele. Ii mangaiam usor parul, rotind suvitele pe degete.
- Nu trebuia sa facem asta, l-am auzit soptind.
- Nu va stii nimeni.

I-am simtit lacrimile curgand pe obrajii lui si i-am luat chipul in maini, ridicandu-l ca sa il pot vedea. Mi-a indepartat mainile si s-a ridicat din pat. L-am prins de talie cu ambele brate. Nu vroiam sa plece, vroiam sa ramana cu mine inca cateva ore, apoi sa il vad din nou.
- Trebuie sa plec, tonul lui era rece.
- De ce trebuie?
- Stii, doar m-am certat cu Vlad, nu ne-am despartit!

I-am dat drumul si l-am privit cum se imbraca, apoi cum pleaca din camera mea. Mi-am simtit inima strangandu-se si am inceput sa plang. Mi-am cufundat fata in asternuturi si am plans in hohote. De ce nu l-am oprit? L-am mai vazut pe Mihi in lunile care au urmat si am vorbit, dar foarte putin si niciodata despre ce s-a intamplat. O lunga perioada de timp nu l-am mai vazut deloc ca apoi sa aflu ca a plecat din tara, pe undeva prin Suedia. Asta mi-a zis-o Vlad intr-o seara cand ne-am intalnit din intamplare intr-un bar. Era putin afumat si cu mult chef de vorba. Isi pierduse slujba in acea zi si era deprimat. Mi-a zis si ca el si Mihi s-au despartit atunci cand i-a zis ca l-a inselat. Nu i-a zis cu cine si acum eu ma gaseam sa il consolez.

Dupa aceea, toata situatia a luat o intorsatura cu totul neasteptata. M-am mai intalnit de cateva ori cu Vlad si l-am ajutat cat am putut de mult. Intr-una din serile in care discutam la el acasa, i-am marturisit ca m-am culcat cu Mihi. Doar a ras si a zis ca noi nu suntem singurii care s-au culcat cu Mihi. Am fost destul de socat, dar cum imi imaginam eu ca este Mihi? La urma urmei, nu il cunoasteam deloc. Cateva ore mai tarziu ii simteam buzele lui Vlad pe pielea mea si penisul lui erect in mine. Cum am ajuns in aceasta situatie, nu stiu, dar la un moment dat am realizat ca am ajuns prea departe ca sa mai dau inapoi.