08-08-2016, 07:01 PM
(Ultima modificare: 08-08-2016, 07:04 PM {2} de milu_hinata.)
Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=rFI4JfbgOSY
3.Evadare
De cateva zile posturile de stiri isi fac emisiunile cu aceeasi informatie care ridica semne de intrebare politiei din Japonia:a ars complet spitalul de nebuni din regiunea Hokkaido.
- Fara sa fie facut vreun apel la pompieri, cladirea a ars din temelii fara sa mai ramana absolut nimic. Fiind intr-o zona izolata nimeni nu s-a sesizat pana in momentul in care o familie a venit in vizita la o ruda internata. Socati, au alertat politia imediat, insa acestia, in ciuda insistentelor mass-mediei si a famiilor indurate, nu ofera detalii cu privire la misteriosul caz. Nu par sa aiba o pista intrucat toti pacientii se aflau inauntru si din nefericire, nimeni nu a supravietuit, afirma autoritatile.
Dar cineva a supravietuit.Eu.
-Ceea ce nu isi poate explica nimeni este de ce pacientii si personalul medical nu au fost evacuati, intrucat existau planuri detaliate cu privire la orice fel de urgenta. Mai mult...
Pentru ca toate usile erau incuiate. Eu le-am incuiat.
-...asadar, ipotezele sunt nenumarate, cauzele ce puteau provoca catastrofa fiind multiple. Atat pentru moment. La revedere!
Ipoteza e adevarul si e una singura: un chibrit si niste dezinfectant. Am inchis televizorul, plictisit de aceleasi reportaje din ora in ora si mi-am indreptat atentia spre gazda mea, care, in stare de soc, nu era in stare nici macar sa mai tremure. Nimeni altul decat fondatorul spitalului.
-Deci, ai de gand sa imi spui adevarul? Vrei sa mergem pe celalat drum? Stii, asta nu o sa fie prea bine pentru tine.
-Iti jur, nu stiu altceva decat ceea ce ti-am spus deja. Am...am primit un cec de un milliard de dolari si un bilet de amenintare. Scria ca daca nu te internez fortat, imi va omori toata familia.
-Cine?
-Nu era semnat, dar avea un semn in coltul din dreapta, jos: o floare cu sase petale. Asta e tot ce stiu, te rog da-mi drumul.
-Sase petale, huh? A fost o decizie buna sa nu iti tai limba pana la urma, nu?
-Pot sa iti ofer bani daca ma lasi sa plec. Nu o sa depun plangere,promit.
-Fugi.
-Poftim?
-Fugi pana nu ma razgandesc. Profita cat mai poti. Ai o familie, nu? Sotie si doua fetite?
Lasasem usa intredeschisa si ateptand doua secunde, a ezitat, m-a privit lung, apoi a luat-o la fuga. Spe casa lui. Spre sotia lui. Moarta in momentul in care va pasi pe usa. Explozibilul se va declansa la deschidere iar intreaga lui vila cu trei etaje va sari in aer. Si in urma nu va mai ramane decat o prprietate parasita, abandonata. Incerc sa urmez zicalele si superstitiile din bunici. ?????Lasa ceva pe lumea asta in urma ta.... Asa ca de ce sa nu imi las sufletul aici si chiar mai bine, trairea:pustie.
E prea tarziu ca sa mai dorm si prea devreme sa fiu treaz. E trei dimineata, ora la care nimic nu pare imposibil sau ciudat, in care realizezi care e faza cu viata ta si ce ai de facut mai departe. E ceva de simtit, nu de explicat si trebuie sa iesi pe balcon sa vezi linistea. Nu sa o auzi, ci sa o vezi. Tacerea de la apartamentul de alaturi arata ca bebelusul bolnav, cu care mama lui a fost la medic "de trei ori in ultimele doua zile si tot nu stiu ce sa ma fac cu el. Nu ii scade febra orice pastila sau sirop ii dau"- spune femeia igrijorata la toti vecinii pe care ii intalneste pe hol...a adormit intr-un final si se va simti bine maine. Un etaj mai jos e tipul ala tacut care s-a apucat de droguri de vreo doua saptamani incoace si acum ca a ramas fara bani, intrat in sevraj, tipa. Dar ceasul imi arata 3.05 si cine stie, poate se gandeste sa se interneze sau sa isi sune vreun prieten. La scara vecina, e batrana care a ramas vaduva acum 3 luni si care face pulovere la tot cartierul pe gratis. E o regula nescrisa, dar stiuta de toti cei treji la o astfel de ora ca orice activitate trebuie sa inceteze. Isi lasa andreaua pe noptiera si isi bea ceaiul facut inca de la orele patru ale dupa amiezii. S-a racit si mierea nu s-a topit bine, dar acum toate astea par detalii prea marunte ca sa iti mai bati capul cu ele. Fata cu pantaloni colorati, de vizavi, fumeaza o tigara. Chiar daca nu are bani destui sa plece in alta tara acum, nu prentru asta isi face ea griji. Acum doar isi inchide ochii si se vede peste ocean, in hainele ei preferate, o pata fosofrescenta intr-o lume gri. Asta e lumea la ora 3 dimineata. Suntem un cerc restrans de fiinte care comtempleaza dincolo de problemele cotidiene. Pentru ceilalti, lumea are granite si fiecare isi tine privirile resemnate, in jos, fara sa se gandeasca sa arunce o ochiada afara. Noi oamenii de la trei dimineata, am facut-o. Si suntem liberi, hotarati sa calatorim unde ne indruma picioarele. Suntem fara granite pentru ca intr-o lume suspendata in minciuni si iluzii,noi am evadat.
Ceasul a trecut si picioarele mele ma indruma spre casa. Spre Rusia. Pana ce imi voi face bagajele, voi plati chiria si ma voi urca in masina, ceasul va fi trecut nu cu mult de 6. Pana la opt toti vor fi deschis usa de la apartament sau casa, nu inainte sa isi sarute persoana de alaturi si sa le ureze o zi buna. La opt si cateva secunde, explozibilul se va detona. Pana la opt si un minut, toata mafia japoneza va fi moarta. Iar eu, pana la sfasitul saptamanii voi fi acasa, gata sa imi revendic locul si sa gasesc raspunsuri.
Oricat de gresit ar parea ceea ce fac acum, stii ca am un motiv, nu Sakura? Tu intotdeauna stii si intelegi. In continuare ma intreb daca mai traiesti si vad ca nu imi raspunzi.
-Unde doriti sa mergeti, domnule?
-Rusia.
-Poftiti. Compania va ureaza un zbor placut.
Nu-i nimic. Taci. Tac si eu. Dar intreb doar, pana cand?
- Fara sa fie facut vreun apel la pompieri, cladirea a ars din temelii fara sa mai ramana absolut nimic. Fiind intr-o zona izolata nimeni nu s-a sesizat pana in momentul in care o familie a venit in vizita la o ruda internata. Socati, au alertat politia imediat, insa acestia, in ciuda insistentelor mass-mediei si a famiilor indurate, nu ofera detalii cu privire la misteriosul caz. Nu par sa aiba o pista intrucat toti pacientii se aflau inauntru si din nefericire, nimeni nu a supravietuit, afirma autoritatile.
Dar cineva a supravietuit.Eu.
-Ceea ce nu isi poate explica nimeni este de ce pacientii si personalul medical nu au fost evacuati, intrucat existau planuri detaliate cu privire la orice fel de urgenta. Mai mult...
Pentru ca toate usile erau incuiate. Eu le-am incuiat.
-...asadar, ipotezele sunt nenumarate, cauzele ce puteau provoca catastrofa fiind multiple. Atat pentru moment. La revedere!
Ipoteza e adevarul si e una singura: un chibrit si niste dezinfectant. Am inchis televizorul, plictisit de aceleasi reportaje din ora in ora si mi-am indreptat atentia spre gazda mea, care, in stare de soc, nu era in stare nici macar sa mai tremure. Nimeni altul decat fondatorul spitalului.
-Deci, ai de gand sa imi spui adevarul? Vrei sa mergem pe celalat drum? Stii, asta nu o sa fie prea bine pentru tine.
-Iti jur, nu stiu altceva decat ceea ce ti-am spus deja. Am...am primit un cec de un milliard de dolari si un bilet de amenintare. Scria ca daca nu te internez fortat, imi va omori toata familia.
-Cine?
-Nu era semnat, dar avea un semn in coltul din dreapta, jos: o floare cu sase petale. Asta e tot ce stiu, te rog da-mi drumul.
-Sase petale, huh? A fost o decizie buna sa nu iti tai limba pana la urma, nu?
-Pot sa iti ofer bani daca ma lasi sa plec. Nu o sa depun plangere,promit.
-Fugi.
-Poftim?
-Fugi pana nu ma razgandesc. Profita cat mai poti. Ai o familie, nu? Sotie si doua fetite?
Lasasem usa intredeschisa si ateptand doua secunde, a ezitat, m-a privit lung, apoi a luat-o la fuga. Spe casa lui. Spre sotia lui. Moarta in momentul in care va pasi pe usa. Explozibilul se va declansa la deschidere iar intreaga lui vila cu trei etaje va sari in aer. Si in urma nu va mai ramane decat o prprietate parasita, abandonata. Incerc sa urmez zicalele si superstitiile din bunici. ?????Lasa ceva pe lumea asta in urma ta.... Asa ca de ce sa nu imi las sufletul aici si chiar mai bine, trairea:pustie.
E prea tarziu ca sa mai dorm si prea devreme sa fiu treaz. E trei dimineata, ora la care nimic nu pare imposibil sau ciudat, in care realizezi care e faza cu viata ta si ce ai de facut mai departe. E ceva de simtit, nu de explicat si trebuie sa iesi pe balcon sa vezi linistea. Nu sa o auzi, ci sa o vezi. Tacerea de la apartamentul de alaturi arata ca bebelusul bolnav, cu care mama lui a fost la medic "de trei ori in ultimele doua zile si tot nu stiu ce sa ma fac cu el. Nu ii scade febra orice pastila sau sirop ii dau"- spune femeia igrijorata la toti vecinii pe care ii intalneste pe hol...a adormit intr-un final si se va simti bine maine. Un etaj mai jos e tipul ala tacut care s-a apucat de droguri de vreo doua saptamani incoace si acum ca a ramas fara bani, intrat in sevraj, tipa. Dar ceasul imi arata 3.05 si cine stie, poate se gandeste sa se interneze sau sa isi sune vreun prieten. La scara vecina, e batrana care a ramas vaduva acum 3 luni si care face pulovere la tot cartierul pe gratis. E o regula nescrisa, dar stiuta de toti cei treji la o astfel de ora ca orice activitate trebuie sa inceteze. Isi lasa andreaua pe noptiera si isi bea ceaiul facut inca de la orele patru ale dupa amiezii. S-a racit si mierea nu s-a topit bine, dar acum toate astea par detalii prea marunte ca sa iti mai bati capul cu ele. Fata cu pantaloni colorati, de vizavi, fumeaza o tigara. Chiar daca nu are bani destui sa plece in alta tara acum, nu prentru asta isi face ea griji. Acum doar isi inchide ochii si se vede peste ocean, in hainele ei preferate, o pata fosofrescenta intr-o lume gri. Asta e lumea la ora 3 dimineata. Suntem un cerc restrans de fiinte care comtempleaza dincolo de problemele cotidiene. Pentru ceilalti, lumea are granite si fiecare isi tine privirile resemnate, in jos, fara sa se gandeasca sa arunce o ochiada afara. Noi oamenii de la trei dimineata, am facut-o. Si suntem liberi, hotarati sa calatorim unde ne indruma picioarele. Suntem fara granite pentru ca intr-o lume suspendata in minciuni si iluzii,noi am evadat.
Ceasul a trecut si picioarele mele ma indruma spre casa. Spre Rusia. Pana ce imi voi face bagajele, voi plati chiria si ma voi urca in masina, ceasul va fi trecut nu cu mult de 6. Pana la opt toti vor fi deschis usa de la apartament sau casa, nu inainte sa isi sarute persoana de alaturi si sa le ureze o zi buna. La opt si cateva secunde, explozibilul se va detona. Pana la opt si un minut, toata mafia japoneza va fi moarta. Iar eu, pana la sfasitul saptamanii voi fi acasa, gata sa imi revendic locul si sa gasesc raspunsuri.
Oricat de gresit ar parea ceea ce fac acum, stii ca am un motiv, nu Sakura? Tu intotdeauna stii si intelegi. In continuare ma intreb daca mai traiesti si vad ca nu imi raspunzi.
-Unde doriti sa mergeti, domnule?
-Rusia.
-Poftiti. Compania va ureaza un zbor placut.
Nu-i nimic. Taci. Tac si eu. Dar intreb doar, pana cand?