[+18] Deep in night

[Nywa]

[center]IV[/center]

Baiatul parul chiar usurat, ca iubita lui nu a plecat fara umbrela de la dormitoare, dar acum se simtea si mai bine, cand o stia in bratele sale, protejata si ocrotita, de tot si toate. Isi afunda fata in scobitura gatului ei, inspirand profund mirosul parfumului cu aroma de floare de liliac.
- Zero, am vorbit cu acea persoana, spuse deodata Anna, punandu-si mainile peste ale tanarului, ce le tinea pe pantecul ei.
- Si? O intreba soptind, iar respiratia s-a calda si aspra ii gadila pavilionul urechi, in care avea in jur de vreo zece cercei - rotunzi, bobita si ascutiti - si in jur de cinci in cealalta.
- Vei imbatrani..., se intrerupse, cand argintiul isi retrase mainile de pe pantecul ei si se duse la geam, dand cu pumnul in tocul acestuia, facand lemnul de ardar sa protesteze infundat, la agresiunea exercitata asupra sa, dar nu ca oameni, continua vampiroaica, dupa ce astepta vreo trei minute, ca el sa se calmeze. Au mai existat cazuri in istoria vampirilor ca al tau si unul chiar bunica mea l-a facut, dar acel vampir de Nivel D, imbatraneste de zece ori mai repede decat un vampir... ca mine si... javra aia de Ruka, ii explica, iar Zero se relaxa pentru un minut, apoi se incrunta, privindu-si perechea cu o spranceana de argint ridicata si o expresie uimita si intrebatoare ii se asternu ca o masca venetiana pe chipul sau angelic.
Rar, de fapt foarte rar o auzea pe Anna injurand sau jicnind pe cineva, cand erau numai ei doi, numai cand persoana respectiva chiar a scos-o din sarite foarte rau. Vazandu-i expresia, fata se tranti pe scaunul de la biroul sau, dar cu spatariul in spate, punandu-si antebratele pe acesta. Ii explica acel mic incident cu Ruka, incat vampirul dedusa ca persoana respectiva este produsul dintre o catea cu o carchita si liliaco-papagal-paun. O pupa pe frunte, pe nas, pleoapele ochilor, pe obraji si pe urma pe buzele acelea dulci si catifelate ca petalele de trandafir. Gura ei avea gust de cirese, iar limba ii era dulce ca mierea, in timp ce corpul cu forme bine-definite, il lipi de al sa, vrand sa o contopeasca cu el, sa devina o singura fiinta si nu doua.
- Zero, te rog, gemu usor, cand argintiul, isi strecura degetele pe sub bluza ei si au inceput sa o mangaie pe spate, jucandu-se usor cu prinzatoarea sutienului din dantela rosie-sangerie.
- Mmmm, dantela, spuse baiatul, zambindu-i strenghereste, apoi ii mai fura o mica sarutare pe buze. Nu-ti face griji, am o rabdare mai mare decat crezi tu, ii spuse pe un ton jucaus si ii facu poznas cu ochiul.
Fata chicoti usor si ii dadu un sarut apasat pe buze, apoi ii spuse ca trebuie sa plece inapoi, ca astfel ar fi prea batator la ochi. Zero ofta, dar aproba din cap, strangand-o protector in brate, nevrand sa ii dea drumul niciodata...

- Hanabusa! Inceteaza! Tipa Ruka exasperata, ca blonul tot facea remarci usturatoare, privitoare la replica ce o lasat-o pe tanara fara grai. Esti mai rau decat un copil mic! Continua sa tipe spre deliciul Annei, ce statea la etaj, cu antebratele pe balustrada si privea spectacolul produs de vampiroaica.
Chiar daca Alexei i-ar fi spus ca nu este frumos, dar nu ii pasa, fiindca Ruka era o scarba, scorpie, regina panaramelor si lista poate continua in mintea ei. Auzi niste pasi in spatele ei, apoi o mana usor rece pe umarul acoperit de o bluzita subtire din matase, o facu sa se incordeze toata, fiindca nu il suporta pe Ichiju, vice-presedintele lor, ce se dadea la ea in ultimul hal posibil. Isi facu mana stanga pumn, sa nu fie tentata sa isi deschida bratara si sa le arate la toti secretul ei. Isi incorda maxilarul, cand blondul o imbratisa pe la spate, asezandu-mi barbia pe urmarul ei drept.
- Ce mai faci, micuta mea Anna? O intreba, iar vampiroaica ii carpi cu calcaiul una intre picioare, lasandu-l in durerea lui.
- Fac mult mai bine decat tine in situatia data si daca o singura data, ma mai atingi te transez! Marai, iar ochii tinerei il facura pe blond sa inghete de frica.
Anna se intoarse pe calcaie si porni spre camera ei, fiind satula de toti si de toate. Niciodata nu a putut sa suporne persoanele insistente asa ca Ichiju, care stia ca are pe altcineva in tara ei natala - a fost cea mai mare minciuna gogonata spuna vreodata, dar asa avea pace, ca masculi fara pic de creier o lasa in pace - si e mult mai frumos si cu capul pe umeri decat el. Intra in camera ei, mormaind injuraturi la adresa vicepresedintelui, ajugand sa ii ia toata familia la o vorba buna si de gratie. trase aer in piept si se aseza pe taburetele din fata unui pian grandios, negru, cu clape din fildes albe, ce stralucea in lumina fulgerelor, dandu-i un aspect misterios si fantastic. Isi dadu tot parul in spate si apasa cu grija pe clapele pianului, incepand sa cante Requiem for a dream - Lux Aeterna. Pe buze, ii aparu un zambet micut, amintindu-si cum ea a invatat acest cantec de la Vladislaus. Ii era asa de dor de toate cunostintele ei, incat se hotari ca in vacanta de iarna sa plece acasa si sa il ia si pe Zero cu ea. Oare va vrea sa vina cu mine acasa? Oricum ai mei vor sa il cunoasca si daca el nu vrea, atunci alta data, isi spuse in gand, incheind piesa si ramase cu privirea atintita asupra clapelor scanteietoare. Viata e ca o partitura de pian, frumoasa si trista, vesela si intunecata....