1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja

[DeMentă]

Da, am adus next... :-< Stiti, e putin ciudat sa am foarte multe vizualizari si nici un comentariu... :-w astept in continoare comentarii, critici dure si pareri, de orice fel.
Sper sa va placa...:


Cap. 04 ~ “De ce sa fie totul bine din prima?” ~

Cand am terminat de citit, mi-a cazut foaia din mana. Din senin, m-au podinit lacrimile. Curgeau in liniste, siroaie pe obrajii mei. Nu puteam sa scot nici un sunet. Nici macar un suspin strangulat nu iesa de la mine. Sasuke, Sakura si Naruto ma priveau blocati, iar Lee a sarit langa mine si ma imbratisa. Kakashi se apleaca jos, i-a biletelul si il citeste. Cu fiecare secunda isi marea ochii, pana ce a lasat mica hartie jos, privindu-ma cu parere de rau. Mi-am pus o mana la gura, abtinandu-ma sa nu tip. Desi Lee ma sustinea, am cazut in genunghi, traumatizata. Nu ma puteam misca, iar Zoe facea o galagie infernala cu urletele ei de tistrete. Stomacul mi se stransese, inima-mi batea foarte incet, ochii ma usturau. Simteam ca nu pot respira, ca ma sufoc intr-un foc ce ma ditrugea pe dinauntru, fortandu-ma sa stau nemiscata, sa nu fac ceva necugetat. Pe de-o parte asta ma bucura, pentru ca i-as fi ranit pe ei, dar pe de alta marte uram sa nu am controlul corpului. Am inchis ochii incercand sa opresc lacrimile. Imediat ce ochii mei secasera, am dat din cap spre Kakashi, care a inteles ce vroaim sa spun.

-“Scumpa Albastrea, te salut si-ti spun ca daca nu vii acolo unde te duce acest bilet, maine la pranz dragul tau Allendro o pateste rau de tot. Daca iti dai seama cine sunt, primesti puncte in plus!” – a citi mesajul sensei, avand grija la reactiile mele. M-am uitat la el, speriata, in timp ce ma gandeam la posibilitati. Am intins mana dupa hartie, pe care am primit-o, am apropiato de nas si am adulmecat.

-“Trandafiri…” – am soptit.

-“Nu are cum, in bilet zice de albastrele.” – a negat Naruto dand dezaprobator din cap. Am zambit melancolic.

-“Cand a zis <<Scumpa Albastrea>> se referea la mine.” – l-am lamurit pe blond.

-“Sakura, nu ti se pare ciudat ca si tu, inainte sa moara Miogeo, ai primit un bilet asemanator?” – a intrebat Uchiha, tana fata care isi tinea mana la gura, cu ochii mari.

-“A mea Roza, iti spun buna si te astept acolo unde te vor duce instinctele, altfel mama ta o pateste rau.” – a murmurat ea, cu lacrimi in ochi.

-“Am auzit apelativul “Albastrea” doar de la 5 persoane: Allen, doar cand era ingrijorat, Shizune, cand a venit prima data acasa la noi si vroia sa faca o impresie buna, Uchiha Itachi, impreuna cu Kisame, cand ma cautau sa intru in Akatsuki si prima oara am auzit asta in noaptea masacrului. Mirosul ma duce cu gandul la un loc plin cu trandafiri, dar ultima parte ma duce cu gandul la un joc.” – am zis semnele ce le dadea, la prima vedere, sitoatia in care ma aflam. Am stat putin pe ganduri. Dar daca, asa cum a zis Naruto, este vorba de albastrele si vrea sa ma induca in eroare? Daca nu se refere la un joc, ci la un parc cu copii? Sunt foarte multe posibilitati. Si apoi mi-am dat seama. Albastru, trandafir, loc de joaca. Locul meu de joaca, langa campul de trandafiri albastri. Dar cine este? Cine sa stie unde ma jucam eu la trei ani? Cineva care stiam de la bun inceput ca ma urmarea si ca vroia sa ma omoare, cineva care ma credea inferioara lui, cineva ce nu avea scrupule, cineva care mi-a distrus viata!

-“Stiu cine si unde este, dar o sa imi ia cel putin jumatate de ora sa ajung acolo, asta daca alerg suficient de repede.” – am spus catre sensei, care a dezaprobat din cap. Am ridicat din spranceana intrebatoare.

-“Nu te duci acolo, nu singura cel putin.” – m-a lamurit Sakura. –“Si pana la urma unde trebuie sa te duci si la cine?” – a continuat tanara nelinistita.

-“Este un loc mai indepartat putin de casa unde am stat cu Allen, acolo unde l-am cunoscut pe Lee. E langa un camp de trandafiri albastri, locul unde ma jucam de la un an.” – l-am putut observa cum prietenul meu cel mai bun si-a marit ochii de surpriza. –“Iar daca nu este acolo, mergem la vechiul loc Uchiha. Acolo mi-a povestit Allen ca erau trandafiri minunati, albastri, cu care se jucau copii din clan. Chiar mi-a adus unul intr-o zi. Si daca nu e nci acolo, inseamna ca alergam toata ziua din colo in coace degeaba.” – am rezambit melancolic. De data asta, Sasuke era uimit, probabil aducandu-si aminte.

-“Chiar trebuia sa fie locul nostru? Normal ca da, de ce sa avem numai amintiri frumoase de acolo?! Oare de ce nu putea sa fie in Padurea Blestemata daca tot vrea ceva cu atmosfera?!” – Lee era ironic. Nu ii convenea sitoatia. Locul de joaca era preferatul nostru. Acolo ne plimbam noaptea, cand fugeam de langa Allen si Gai-sensei pana ce s-au prins si urmatoare zi era pus un cort si facut un foc de tabara.

-“Padurea Blestemata este periculoasa pentru oricine, asa cu nu vrea sa fie si el in pericol. Crede ca daca ma duc, o sa fiu singura si va avea avantaj. Desi as putea sa jur ca ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosti tu.” – l-am potolit si pe brunetul ce se exteriorixa prin ironie. –“Plus ca daca ar trebui sa merg in Padurea Blestemata, voi ati ramane legati de scaune pana ma intorc. Nu am de gand sa risc sa va raniti, nu pentru mine.” – am continuat, ingrijorata. Daca pateau ceva din vina mea, nu mi-o puteam ierta vreodata.

-“Tu pentru noi iti faci griji sau pentru Allen?”

-“Lee, sti ca tin la Allen, dar va fi o viata pentru patru. Voi face tot ce pot sa il salvez, dar daca sitoatia devine critica, vreau sa plecati cat se poate de repede si sa nu va uitati inapoi. Nu conteaza daca eu ma intorc sau nu! Si oricum, daca ma intorc fara Allen si ma intalnesc accidental cu Shizune, iti dai seama ca va fi mai rau decat sa lup cu Kabuto.” – am zis enervata ca cel mai bun prieten al meu nu imi respecta deciziile. A oftat si a aprobat din cap, murmurand ceva de genul “Gai-sensei nu va fi prea fericit.”. Am lasat asta asa si am iesit toti afara pregatiti de plecare. M-am uitat la pozitia soarelui si era in jur de ora 13. Le-am spus ca o voi lua inainte, sa ma asigur ca va fi totul bine pentru ei. Am inceput sa alerg, cu cea mai mare viteza de care eram in stare. Cand am iesit din sat, m-am oprit si am adulmecat, ascultand cu atentie, sa fiu sigura ca nu este nici un pericol. Am simtit miros de sange, apoi m-am uitat imprejur. Aroma aceea placuta venea de foarte aproape de mine. Mi-am indreptat privirea spre locul unde ar trebui sa fie paznicii portii, dar in loc de doi oameni plini de viata, erau doua cadavrea imbibate in sange. M-am panicat si m-am indepartat pas cu pas de cei doi. Era prea mult sange ca sa pot sa rezist, asa ca mi-am tinut respiratia. Auzeam cum ceilalti vin dupa mine stiam ca sunt aproape asa ca am asteptat. Imediat ce au ajuns, Sakura a sarit spre cei doi morti si a inceput examinarea. Eu nu le auzeam inima, deci nu avea ce sa mai faca. I-am spus si ei asta. A aprobat iar eu mi-am facut o clona si am trimis-o la biroul Hokage-ului sa anunt decesul. Apoi am inceput iar sa alergam, eu inainte, cu cei 4 in urma mea. Am inspirat adanc din nou si am simtit o duhoare ciudata. Ca de sulfura arsa. Ca de…

-“Foc!” – am spus cu nervii la maxim in timp ce ma indreptam mai mult spre flacarile din departare. Baietii au incercat sa ma prinda, dar cand au vrut sa ma atinga, am zbughito mai repede. Cand eram suficient de aproape, am facut un semn cu mana si am soptit usor, cuvantul “Eliberare”, apoi totul a revenit ca inaite. Adica o padurea densa se intindea in fata noastra. Cineva se joaca cu Genjutsu. Sakura a zis ca numai doua persoane poate sa faca Genjutsu destul de bine incat sa pacaleasca foarte mult timp. Kurenai-sensei si Karin. Am inspirat adanc si am expirat. Deci nu e Kabuto? Kurenai – sensei nu e sigur, pentru ca isi loase echipa la iarba verde, la relaxare, stiind ca maine vor incepe antrenamentele. Deci ramasese doar Karin. Oare ea il ajuta pe nenorocitul ala sau doar vrea sa ma extermine si a cerut ajutorul lui? Ea nu ar fi putut fi atat de aproape de mine. I-as fi simtit mirosul destul de clar. Dar daca am fost eu neatenta? Daca am uitat ceva? Si daca am uitat, ce anume? Daca nu e locul nostru? Daca a fost doar o capcana, sa ajungem destul de departe de civilizatie, astfel incat daca avem nevoie de ajutor sa nu ne gaseasca nimeni? Uff…. Cam mulri de “daca”! De ce nu e mai simplu? De ce nu apre ala care vrea sa ma omoare in fata mea sa lupte cu adevarat, nu sa ma plimbe prin lume?

Aroma trandafirilor de odinioara m-a izbi si am zambit can am vazut, putin mai departe de noi, campul albastru. Dar mirosul lui Allen nu era prezent. Insa inimi, mai multe decat ar trebui, bateau calme. Am facut intoarceri de 360 de grade ca sa prind tot campul in vizor, sa ma asigur daca sunt prezenti, dar nu i-am vazut nicaieri.

-“Genjutsu, iar.” – am spus destul de tare incat sa auda Kakashi si Sasuke. La cuvintele mele si-au activat Sharingan-urile. M-ia facut un semn spre pamant, dar cand am frut sa lovesc, Sakura mi-a loat-o inainte. A atins cu pumnul solul, s-a auzit o bubuitura, si o crapatura s-a format in fata noastra. De acolo a iesit Karin, pe care a luat-o in primire Lee, apoi dupa ea, am putut observa un cap cu par negru maroniu, pana la gat, cu ochii negri, purtand un kimono lung si sandale cu toc inalt ca ale lui Tsunade. Am deschis ochii larg, fiind mirata, apoi am clipit si m-am sters la ochi, sperand sa fie doar o iluzie.

-“Shizune…” – am soptit, iar ea a ranjit. M-am incruntat. Ma asteptam sa fie un adversar mai puternic de atat, dar se pare ca m-am inselat. Ar trebui sa fie usor, dar intai sa obtin raspunsurile pe care le caut.

-“Unde e Allen?” – am intrebat tare si raspicat, doar sa auda, ca la varsta ei, probabil si surda este. Nu mi-a raspuns, doar a facut un semn de conjocare, iar in fata noastra a aparut corpul bunicului meu. Inima nu ii batea, respiratia nu i-o auzeam, avea ochii inchisi. Am tipat. Nu! Nu vreau sa fie asa! Nu trebuie sa fie asa! Nu era nevoie sa fie asa! Nu! Nu! Nu! Nu!.....

Maraiam. De data asta eu o lasa pe Zoe sa preia controlul. Nu facea asta de capul ei. Isi dadea seama ca este ceva serios, asa ca ma asculta intocmai. Firar sa fie! De ce cand am nevoie de ea nervoasa e calma si cand am nevoie de ea calma e nervoasa?! Am luat-o la fuga si m-am aruncat spre ea, apoi facut o clona care sa o tina in loc si am pus un scut in jurul ei. In momentul in care strangeam pumnul, se strangea si scutul pe ea.

-“Nenorocit-o! Stiam ca ceva nu e in regula cu tina, dar asta a umplut paharul! Cum indraznesti?! Spune-mi! Cum?! Te iubea! De aceea am plecat! Sa ii las o viata fericita si frumoasa, cu propria lui familie, cu tine! Javra ce esti!” – plangeam. Deja nu ma mai puteam abtine. Am luat-o in maini, mi-am apropiat capul de gatul ei si am lasat coltii sa creasca. Apoi mi-am adus aminte ca mai sunt si spectatori. Am lasat veninul sa curga de pe dintii mei pe pielea ei, apoi o gaura i s-a format in corp. Era moarta. Inac cu nervii la maxim, m-am indreptat spre Lee ce o tinea pe Karin bine prinsa cu bratele la spate. Am eliberat-o. Cand am pus mana pe ea, inima a inceput sa ii bata mai repede decat era normal si a lesinat. Ih, grozav. Nu putea sa mai stea treza putin?! Macar pana aflam raspunsurile alea nenorocite!

-“Sakura!” – am strigat-o pe rozalie si i-am inmanat-o pe roscata. – “E doar a ta. Fa ce crezi ca merita!” – i-am zambit. Era un zambet fortat. Sper doar ca nu am speriat-o prea rau si sa putem fi prietene in continuare. M-am dus cat am putut de repede spre corpul neinsufletit al lui Allen. Arata de parca doarme. M-am asezat in genunchi, langa el si mi-am infipt unghiile in pamant. Lacrimile nu se mai opreau si am ajuns sa nu mai vad bine. Ochii imi erau inecati si simteam cum ma cuprinde ameteala. M-iam pus capul pe pieptul bunicului, incercand sa mai aud sunetul vesel de inima batand fericita. Dar nu se mai auzea nimic. Absolut nimic. M-am ridicat si i-am atins fata cu degetele. Era rece ca gheata. Buzele ii erau invinetite. Era plin de sange pe fata, cu hainele jerpelite ca dupa o lupta la care nu a putut lovi, nui din cauza ca era in inferioritate si pentru ca nu vroia. De ce Doamne am plecat si l-am lasat cu acea femeie? De ce mi-ai luat ce aveam mai bun pe lumea asta? Fara sa imi pese ca mai am spectatori i-am luat mana intr-a mea si am inceput sa vorbesc:

-“De ce nu ai ripostat?! De ce ai iubit-o?! Uite ce ti-a facut! E numai vina mea! Numai vina mea! Daca nu plecam eram fericiti in mica noastra lume, departe de Shizune si de asa-zisa iubire pe care ti-o purta! Allen, te rog, nu pleca acum. Te rog, nu acum! Nu cand am mai multa nevoie de tine ca niciodata! Te rog, ramai cu mine! Am gasit prieteni si am pierdut un tata, un bunic, un ce vrei tu sa-mi fi! Te rog! Macar spune-mi ca ma ierti! Nici macar o poza nu am facut si noi impreuna. Mereu ma fotografiei ape mine, iar eu zambeam, ca proasta! Niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei pleca inaintea mea! Nu te voi mai gasi niciodata. Raiul e pentru tine. Pentru mine creaturile noptii asa cum sunt eu exista doar Iad! Chiar si aici, pe Pamant e Iad! Iar acum am facut primul pas pre acel loc in flacai.” –

Incepeam sa ma balbai de la lacrimile care imi curgeau si ma inecau. M-am ridicat in picioare si cu ajutorul telechineziei l-am ridicat si pe el si l-am facut sa ma imbratiseze. Am stat asa mult timp. Afara se intunecase, iar Lee a considerat ca e tipul sa mergem acasa. L-am lasat pe Allen culcat in aer in timp ce ma indreptam spre trandafiri. Am luat unul si o lacrima a cazut pe petalele lui firave. Trandafirii albastrii erau florile lui preferate. Am mai adunat cativa. Vroiam sa ii am in casa, sa il simt mai aproape. Le-am ridicat si pe cele doua apoi am luat-o usor spre Konoha. Tot ce ii facuse Saku lui Karin a fost sa o lase fara maini si picioare si fara gura, probil cea mai mare comoara a ei. Toti stateam cu capul in jos, numarandu-ne pasii. Eu inca aveam obrajii uzi. Cum de nu mi-am dat se ama pana acum ca ea era atat de rea? Am avut atata incredere in hotararile lui Allen incat nu am mai vazut nimic in jur? Am fost atat de oarba incat nu am vazut ca ceea ce pretindea shizune nu era adevarat. Deodata am simtit o greutate pe umerii mei. Cand m-am uitat in sus am avut surpriza sa o vad pe Shizune deasupra mea. Isi strangea pumnul si se pregatea sa loveasca, dar am avut timp sa reactionez. Am facut un semn cu mana si am spus:

-“Stilul Foc: Tehnica Sferei de foc!” – apoi o sfera mare s-a dus spre ea, dar s-a ferit. A aterizat la 20 de metri departare de noi si ranjea. – “Dar cum…?” – am soptit uimita ca inca traia.

-“In caz ca ai uitat, inainte ca veninul sa pice din colti, vroiai sa ma strivesti cu scutul ala. Se pare ca ai uitat sa il dezactivezi cand te-ai apopiat de gatul meu, iar veninul nu mi-a ajuns nici macar la piele. Ala a fost un genjutsu a lui Karin.” –a zis ranjind si facandu-ma sa regret ca nu am rupt-o in bucatele mici. Dar am zambit. Poate ca reusam sa fac sa ajung mai repede prin aproprierea lui Allen.

-“Atunci bine ai revenit. Hai, omoara, vreau sa terminam repede cu asta. Si asa tit la care tin patesc cate ceva, macar sa nu mai fiu un ghimpe in coastele nimanui!” – am soptit, fiind sigura ca a auzit. Am auzit inima lui Lee batand mai tare ca de obicei, iar a lui Kakashi mai incet, restul fiind de partea lui Lee. S-au asezat in pozitie de atac in fata mea.

-“Daca tu chiar crezi ca vom permite asa ceva, atunci te inceli amarnic!” – a spus Naruto, cu ochii in umbra, tinand capul in jos. Am putut observa o scanteiere rosie cand l-a ridicat.

-“Te credeam asa desteapta! Chiar crezi ca asta este ceea ce trebuie sa faci? Sa te sinucizi?” – a intrebat Sakura incruntata.

-“Nu te cunosc de mult timp, dar imi dau seama ca poti mai mult. Daca faci parte din echipa ar trebui sa sti ca noi nu ne lasam coechipierii la greu.” – a zis si Sasuke, zambindu-mi prieteneste.

-“Esti pregatita sa faci pasul asta? Esti gata sa ne lasi pe toti, doar pentru ca nu suporti putina durere?” – a murmurat sensei, facandu-ma sa imi las capul in jos, rusinata.

-“Nu am stat 6 ani langa tine sa te vad cum baci capul in gura leului. Crezi ca Allen ar vrea sa il urmezi? Probabil ii e dor de tine, dar pot sa pun pariu ca acum te priveste si e foarte dezamagit!” – Lee a fost ultimul care a vorbit, cu voge groasa, pe care o folosea cand vroia sa ma convinga ceva anume.

-“Baieti, serios, ar trebui sa plecati. Asta este doar intre mine si ea.” – am soptit ranjind, ducandu-ma in fata lor si lasand-ul pe Allen jos, pe pamant. Pe Karin am trantito, iar ea a scrancit inconstient de durere. Mi-am trosnit degetele de la maini. Naruto o luase pe Karin, iar sensei pe Allen. Lee si Sasuke m-au privit timp indelungat si nu au plecat pana nu le-am promis ca voi fi in urma lor in cateva minute.

Sakura nu vroia sa plece. Se uita la mine neincrezatoare, parca privirea ei imi spunea “Sa nu incerci ceva, ca te renvi doar ca sa te omor la loc!”. Am oftat. Fata asta era destul de speciala incat sa isi dea seama cand un om minte si cand nu.

-“Sakura, voi reveni, iti promit asta, doar ca nu vreau ca tu sau ceilaltis a vedeti adevaratul mosntru din mine. Imi e frica ca daca imi pierd controlul sa va ranesc pe toti.” – i-am spus si ea a aprobat, disparand intr-un nor de fum. M-am asezat pe pamant si mi-am prins genunchii la piept. Ma uitam la stele. Era o noapte fara luna, una dintre cele mai intunecate. Licirucii se chinuiau sa dea putina culoare padurii, dar tot ce reusau era osclipire fara forma. Era frumos, de parca vroiau sa biruiasca acel negru constant, ei sa fie sursa noastra de caldura si lumina. Am zambit melancolic. Asta vrea Naruto sa faca. Isi dereste sa lupte pana la moarte pentru postul de Hokage, isi doreste sa fie lumina si caldura Satului, isi doreste ca locuitorii Konohai sa stie cine este el. Era foarte ambitios si asta imi place la el. Desi stie ca este o sansa la un milion ca el sa fie urmatorul conducator, nu se lasa si lupta mai de parte. Exact ceea ce ar face un conducator pentru poporul lui. Lee…. Vrea doar sa demonstreze ca si fara sa foloseasca kekke-gengai, ninjutsu sau genjutsu, ci doar taijutsu este puternic. Si asa este. Nu coteaza cat Ninjutsu si Genjutsu folosesti, daca nu sti si putin Taijutsu, cat sa te poti apara. Sakura, din cate am intele, vrea sa o ajunga pe Tsunade din urma, mai putin pafrtea cu conducatorul, pentru ca stie ca acela este postul rezervat de Naruto. Visul ei e aproape implinit, este unul dintre cei mai buni medici pe care ii cunosc. Sasuke, dupa ce l-a omorat pe Orochimaru, cu un an inainte ca eu sa ajung la Academie, vrea sa isi refaca clanul. Deci ii trebuie o fata. Sper doar sa nu fie o ipocrita precum Karin. Nu ii mai purta pica fratelui sau de cand a aflat ca Itachi a fost oblicat de Danzou sa distruga clanul. Iar eu… eu sunt nevoita sa imi pierd visele pentru protectia altora. Simt nevoia sa protejez Konoha, dar totodata sa imi indeplinesc visul, care e indeplinit doar pe jumatate. Visul meu era sa ma pot amesteca printre oameni, fara sa ii dea seama ceea ce sunt pentru a nu se speria si sa il omor pe nenorocitul ce m-a lasat orfana. Cand m-am intors spre Shizune, aceasta venea in graba spre mine, tinand in mana ceea ce am recunoscut ca fiind Rassengan. De ce sa fie bine din prima cand poate sa fie rau? Am fost invatata ca orice inceput rau are sfarsit bun. Dar oare eu voi avea sfarsit? Sau voi trai la nesfarsit, prinsa in lumea asta blestemata ninja, unde nu iti poti gasi linstea decat daca mori?!