1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja

[DeMentă]

Nu detin nici un personaj ce fac parte din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profil pe urma lor!

Se numeste "1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja [Naruto]" pentru ca Arishima este jumatate om, jumatate vampir, fiind ninja la Academia din Konoha. Veti afla mai multe daca cititi. Vreau critici dure, pentru ca nu este primul meu fic :D

Sper sa va placa!

Cap. 01 ~ Schimbari


-“Haine Ari’! Mai repede!” – striga “bunicul” la mine in timpul antrenamentelor mele. Ma feream de toate sagetile si toate bilele de foc pe care le arunca din ce in ce mai repede. Stiam ca daca ma loveste una, s-a zis cu viata mea. Focul este cel mai mare inamic al meu. Jumatatea de vampir a corpului meu vroia mai multa adrenalina, iar jumatatea umana, tot ce dorea era o clipa de odihna. Dar stiam ca nu se poate. Stiam asta si nu vroiam. Am facut un semn cu mana si am suflat usor spre Allen, care acum era gata de plecare din cauza bilei uriase de foc ce se indrepta spre el. Cand luam eu initiativa, era grav dupa parerea barbatului. Allen era “bunicul” meu, desi avea cam 25 de ani, cel ce m-a gasit infasurata intr-un prosop la marginea raului, cu pete pe fata si maini, plangand. Imi aduc aminte foarte putin din acea perioada. Stiu doar ca cineva, cu parul lung, negru si ochii ca de sarpe mi-a atacat parintii iar tata a invocat un caine care m-a adus pana la salvatorul meu. Cand bila mare de foc s-a stins pentru ca Allen a folosit seiton mi-am dat seama ca iar castigasem lupta impotriva lui. Avea parul rasfirat si incaurcat, iar bluza sa era arsa la maneci.

-“Iti amintesti ca am vorbit despre mersul la Academie?” – ma intreaba privind in jos la sandalele sale ninja.

-“Da si m-am mai gandit. Poate ar fi mai bine sa merg acolo, mai ales daca voi fi cu Lee pe langa mine. Gai-sensei ar fi incantat sa ma mai invete taijutsu!” – am spus resemnata. Stia ca nu vreau sa merg, dar eu faceam asta pentru a pastra o distanta de el si noua lui prietena ce ma enerveaza ingrozitor de mult, Shizune. Lee era prietenul meu cel mai bun si cel cu care puteam concura in voie, fara sa ne stricam prietenia. El si Gai-sensei erau printre singurii care stiau de originile mele. Am tinut asta secret toata viata mea, adica 7 ani. Probabil ca oamenii, daca ar sti ca printre ei este o jumatate-vampir ar pleca din Konoha cat ai zice “peste”.

-“Daca iti faci griji ca Zoe nu se va putea controla amintesteti ca poti merge in padure se vanezi putin.” – mi-a spus cand a vazut ca tac. Am numit jumatatea de vampir “Zoe” pentru ami fi mai usor sa le deosebesc. Am aprobat din cap si m-am indreptat spre casa. Trebuia sa imi fac bagajele, maine incepeau orele iar Shizune probabil deja este pe drum. Pana ce devin Chiunin voi sta in fosta casa a lui Allen, de unde a plecat cand m-a gasit pe mine.

Am simtit dintr-o data o chakra mult mai puternica decat am simtit vreodata. Nu imi puteam da seama cine este, asa ca m-am intors unde era bunicul ultima oara si l-am vazut inconjurat de 3 tipi masivi si musculosi. M-am uitat atent la ei. Toti aveu cate un semn pe gat ce imi aminte de semnul pe care il vazusem in cartea mea de sigilii. Ochii lor erau asemanatori cu cei ai salvatorului meu. Negri, cu tente mov. Am marait usor ca sa atrag atentia. Deja incepeam sa imi pierd controlul. Zoe punea mana pe corpul meu.

Cei trei s-au intors spre mine si ma priveau cu mila. Imi venea sa vomit deja. Ultima persoana care m-a privit in felul asta a murit in chinuri. Voi mai adauga cativa la lista mea de crime. Mi-au incalcat teritoriul, atuci sa suporte consecintele.

Unul dintre inamici a inceput atacul. S-a aruncat spre mine si unghiile i-au crestut instantaneu luand forma unor sabi. Am zanjit si l-am lasat sa ma atinga. Ghearele i s-au facut bucatele la impactul cu pielea mea. Acceasta era facuta din mii si mii de cristale mai puternice ca orice altceva, nici un kunai nu ar fi putut trece, in asa fel incat sa ajunga la organele mele vitale. Cand a observat ca armele sale s-au transformat in praf s-a dat in spate 5 pasi, facandu-le semn subtil celorlalti sa se apropie. Au atacat toti. Unul cu tehnici de foc – asa am recunoscut ca fiind semnul facut - , altul cu tehnici taijutsu. Cel cu ghearele sfasiate a devenit lichid si se apropia amenintator de mine. Stiam cum sa ii distrug, in cel mai rau caz sa le elimin anumite puncte vitale, precum plamanii. Puteam sa ii sigilez intr-o bula de plastic si sa ii las sa moara acolo in lipsa de aer.

Cand am vrut sa actionez, in fata mea a aparut Allen, oprindu-le atacurile celor 3 barbati. M-am uitat la el surprinsa, apoi am observat toti 3 barbatii aveu cate o bandana neagra cu semnul satului Frunza.

-“Calmeaz-o pe Zoe!” – mi-a atras atentia bunicul, iar eu am inchis ochii pentru cateva secunde. Era o dorinta de moarte mai mare decat am simtit pana acum. Am redeschis ochii, cand m-am convins ca s-au mai diminuat nevoile.

-“Imi pare rau ca am vrut sa va omor!” – am zis si am ranjit cu gura pana la urechi. Ceilalti doar au aprobat din cap.

-“Arishima, ei sunt garda ta personala pana ce ajungi la Hokage. Imi pare rau ca trebuie sa pleci mai devreme dar Tsunade–sama a dat deja deschiderea Academiei de ieri si i-a trimis pe acesti domni sa se asigure ca ajungi in siguranta.” M-am incruntat la spusele lui Allen. Stia ca pot sa alerg pana acolo si sa ajung mult mai repede decat cu matahalele astea dupa mine.

–“Acestia sunt printre cei mai rapizi Junini din sat, asa ca nu va fi o problema viteza, dar totusi te-as ruga sa nu ii alergi prea mult.” – a continuat el vazandu-mi nedumerirea. Am aprobat si intr-o secunda ma aflam la mine in dormitor cu bagajele facute. Am mai aruncat inca o privire prin casa, cu parere de rau ca o parasesc, apoi m-am dus inapoi in poiana de antrenament si l-am imbratisat pe All’ al meu, caruia ii dadusera lacrimile. M-a sarutat pe frunte si pe obraji apoi mi-a intins o sabie. M-am uitat la el surprinsa, dar am luat-o, ca o amintire. L-am mai imbratisat o data si i-am promis ca il voi vizita cat mai des, cu conditia sa vina si el pe la mine. Si am plecat. Mi-am lasat copilaria in urma, copilaria si cel mai bun bunic / tata din lume, cel ce ma crescut si m-a asigurat ca voi avea o viata frumoasa, cel ce ma incuraja cand imi pierdeam speranta. Alergam ca vantul, printre strigatele garzii mele. Dar nu vroiam sa ma vada nimeni asa. M-ar gasi slaba, lipsita de aparare si as pica prost in fata altora. Stiam ca in maxim o ora as ajunge in sat, asa ca am marit viteza cand am vazut ca cei 3 erau in spatele meu, destul de aproape, ca sa nu vada nimic ciudat la viteza mea.
Alergam in liniste, atat de multa liniste incat nici macar nu am observat ca trecusem de jumatate de drum. Cand portile satului s-au zarit, barbatii s-au gandit ca e timpul sa imi puna intrebari.

-“Deci… cati ani ai?” - a intrebat cel cu tehnicile taijutsu.

-“7.” - am raspuns fara sa ma gandesc, abea apoi mi-am dat seama de gafa facuta. Am incercat sa o remediez: -“Adica am 7 ani de cand stau cu bunicul Allen. Deci asta inseamna cam 13 ani!” – am spus si am zambit inocent.

-“De ce cand te-am atacat mi s-au spart armele?” - a intrebat cel ce a atacat primul, de l-am lasat fara unghi. Ce as fi putut sa raspund la aceasta intrebare? “A, pai sti… sunt pe jumatate vampir si nici o arma nu ma poate rani!” Mda…. Vezi sa nu! Apoi ar fogi tipand cat l-ar tinea gura.

-“Sunt mai speciala decat crezi!” – am spus cel mai bun raspus pe care l-am putut gandi. Suna ciudat, deloc modest, dar era adevarat.

-“Nu te-ai speriat nici o clipa de noi cand te-am atact.” – asta nu era o intrebare, era o presupune foarte adevarat a celui cu tehnicile de foc. Am aprobat, acum speriindu-ma. Eu inca nu sunt nici macar Genin si nu m-am speriat de 3 Jounini atacand. Nu era tocmai normal.

-“Cat de speciala, esti mai exact?” – a continuat replica cel ce, daca nu ma aparam, m-ar fi putut omora.

-“Destul incat sa stiu sa ma apar si sa stiu sa omor!” – am dat raspunsul nu tocmai cel dorit de el, dar macar i-a facut sa isi inchida gura cand am ajuns la portile mari ale satului. Cei doi gardieni ai intrarii au sarit in picioare, gata de atac. Ii intelegeam. Nu aveam nici o bandana ca sa stie daca sunt inamic sau nu. Dar mi-am adus aminte ceea ce mi-a spus Allen sa zic pasnicilor.

-“Sunt eleva lui Allendro Hatsumi, venita pentru academia ninja. Am aprobarea Hokage-ului.” – in momentul in care am terminat ceea ce aveam de zis, Tsunade-sama a aparut dintr-un nor de fum, zambind calm spre mine. Gardienii au facut o plecaciune si s-au dat la o parte, facandu-mi loc sa trec. Garzile mele mi-au facut cu mana si au disparut, lasand in urma numai ceata.

-“Trebuie sa vorbim, de preferat in biroul meu.” - blonda era serioasa asa ca am aprobat fara cuvinte. M-a apucat de umar si in cateva secunde eram in birou. Dar nu eram singure. Gai-sensei si Lee erau prezenti. Am fugit si l-am imbratisat pe Lee si l-am salutat politicos pe Gai care si-a aratat dintii lui stralucitori. Tsunade si-a dres glasul. M-am intors spre dansa.

-“Ce doreati sa vorbim, hokage-sama?” – am intrebar, fiind destul de curioasa. S-a uitat la mine cateva secunde.

-“Stiu ce esti si as vrea sa spui si celorlalti. Adica oricum isi vor da seama cand iti vor vedea abilitatile. Bine, nu vor ghici ce esti, dar vor descoperi ca este ceva diferit in legatura cu tine. Cred ca cel mai bine ar fi sa afle toti de la tine decat de la mine. Apropo, imi place culoarea parului tau. O gasesti rar, de asemenea si ochii-ti sunt rari!” – am ramas cu gura cascata de uimire si am ignorat ultima parte. Daca le spun ma vor trata cu frica, ma vor marginaliza, iar daca nu le spun, vor vedea ca este ceva ciudat cu mine si ma vor da la o parte. Zoe vroia ca toata lumea sa stie de ea, ca sa nu fie nevoie sa stea calma mereu. Dar din contra, daca vor sti va trebui sa se imprieteneasca cu cativa. Lumea trebuie sa vada ca nu sunt periculoasa pentru prieteni. Cel mai bine ar fi fost sa spun lumii ceea ce sunt, chiar daca in unele privinte imi este rusine. Am oftat.

-“Allen va fi dezamagit ca nu am putut sa tin secret asta mai mult de 7 ani. Dar daca vor reactiona gresit, atunci s-a zis cu viata la acedemie. Ti-o dau pe Shizune inapoi, iar eu ma duc si imi continui viata alaturi de bunicu’.” Hokage a aprobat din cap la conditia pusa de mine, asa ca l-am luat pe Lee de mana si am iesit pe usa, indreptandu-ne spre noua mea casa. Am avut parte de destule schimbari pentru o zi. Maine va fi si mai ciudat decat azi.


si asta este primul capitol. Stiau ca am greseli de tastare si vreau sa imi cer scuze, dar l-am citit de atatea ori incat nici nu le mai vad...