Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja

#1
Nu detin nici un personaj ce fac parte din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profil pe urma lor!

Se numeste "1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja [Naruto]" pentru ca Arishima este jumatate om, jumatate vampir, fiind ninja la Academia din Konoha. Veti afla mai multe daca cititi. Vreau critici dure, pentru ca nu este primul meu fic :D

Sper sa va placa!

Cap. 01 ~ Schimbari


-“Haine Ari’! Mai repede!” – striga “bunicul” la mine in timpul antrenamentelor mele. Ma feream de toate sagetile si toate bilele de foc pe care le arunca din ce in ce mai repede. Stiam ca daca ma loveste una, s-a zis cu viata mea. Focul este cel mai mare inamic al meu. Jumatatea de vampir a corpului meu vroia mai multa adrenalina, iar jumatatea umana, tot ce dorea era o clipa de odihna. Dar stiam ca nu se poate. Stiam asta si nu vroiam. Am facut un semn cu mana si am suflat usor spre Allen, care acum era gata de plecare din cauza bilei uriase de foc ce se indrepta spre el. Cand luam eu initiativa, era grav dupa parerea barbatului. Allen era “bunicul” meu, desi avea cam 25 de ani, cel ce m-a gasit infasurata intr-un prosop la marginea raului, cu pete pe fata si maini, plangand. Imi aduc aminte foarte putin din acea perioada. Stiu doar ca cineva, cu parul lung, negru si ochii ca de sarpe mi-a atacat parintii iar tata a invocat un caine care m-a adus pana la salvatorul meu. Cand bila mare de foc s-a stins pentru ca Allen a folosit seiton mi-am dat seama ca iar castigasem lupta impotriva lui. Avea parul rasfirat si incaurcat, iar bluza sa era arsa la maneci.

-“Iti amintesti ca am vorbit despre mersul la Academie?” – ma intreaba privind in jos la sandalele sale ninja.

-“Da si m-am mai gandit. Poate ar fi mai bine sa merg acolo, mai ales daca voi fi cu Lee pe langa mine. Gai-sensei ar fi incantat sa ma mai invete taijutsu!” – am spus resemnata. Stia ca nu vreau sa merg, dar eu faceam asta pentru a pastra o distanta de el si noua lui prietena ce ma enerveaza ingrozitor de mult, Shizune. Lee era prietenul meu cel mai bun si cel cu care puteam concura in voie, fara sa ne stricam prietenia. El si Gai-sensei erau printre singurii care stiau de originile mele. Am tinut asta secret toata viata mea, adica 7 ani. Probabil ca oamenii, daca ar sti ca printre ei este o jumatate-vampir ar pleca din Konoha cat ai zice “peste”.

-“Daca iti faci griji ca Zoe nu se va putea controla amintesteti ca poti merge in padure se vanezi putin.” – mi-a spus cand a vazut ca tac. Am numit jumatatea de vampir “Zoe” pentru ami fi mai usor sa le deosebesc. Am aprobat din cap si m-am indreptat spre casa. Trebuia sa imi fac bagajele, maine incepeau orele iar Shizune probabil deja este pe drum. Pana ce devin Chiunin voi sta in fosta casa a lui Allen, de unde a plecat cand m-a gasit pe mine.

Am simtit dintr-o data o chakra mult mai puternica decat am simtit vreodata. Nu imi puteam da seama cine este, asa ca m-am intors unde era bunicul ultima oara si l-am vazut inconjurat de 3 tipi masivi si musculosi. M-am uitat atent la ei. Toti aveu cate un semn pe gat ce imi aminte de semnul pe care il vazusem in cartea mea de sigilii. Ochii lor erau asemanatori cu cei ai salvatorului meu. Negri, cu tente mov. Am marait usor ca sa atrag atentia. Deja incepeam sa imi pierd controlul. Zoe punea mana pe corpul meu.

Cei trei s-au intors spre mine si ma priveau cu mila. Imi venea sa vomit deja. Ultima persoana care m-a privit in felul asta a murit in chinuri. Voi mai adauga cativa la lista mea de crime. Mi-au incalcat teritoriul, atuci sa suporte consecintele.

Unul dintre inamici a inceput atacul. S-a aruncat spre mine si unghiile i-au crestut instantaneu luand forma unor sabi. Am zanjit si l-am lasat sa ma atinga. Ghearele i s-au facut bucatele la impactul cu pielea mea. Acceasta era facuta din mii si mii de cristale mai puternice ca orice altceva, nici un kunai nu ar fi putut trece, in asa fel incat sa ajunga la organele mele vitale. Cand a observat ca armele sale s-au transformat in praf s-a dat in spate 5 pasi, facandu-le semn subtil celorlalti sa se apropie. Au atacat toti. Unul cu tehnici de foc – asa am recunoscut ca fiind semnul facut - , altul cu tehnici taijutsu. Cel cu ghearele sfasiate a devenit lichid si se apropia amenintator de mine. Stiam cum sa ii distrug, in cel mai rau caz sa le elimin anumite puncte vitale, precum plamanii. Puteam sa ii sigilez intr-o bula de plastic si sa ii las sa moara acolo in lipsa de aer.

Cand am vrut sa actionez, in fata mea a aparut Allen, oprindu-le atacurile celor 3 barbati. M-am uitat la el surprinsa, apoi am observat toti 3 barbatii aveu cate o bandana neagra cu semnul satului Frunza.

-“Calmeaz-o pe Zoe!” – mi-a atras atentia bunicul, iar eu am inchis ochii pentru cateva secunde. Era o dorinta de moarte mai mare decat am simtit pana acum. Am redeschis ochii, cand m-am convins ca s-au mai diminuat nevoile.

-“Imi pare rau ca am vrut sa va omor!” – am zis si am ranjit cu gura pana la urechi. Ceilalti doar au aprobat din cap.

-“Arishima, ei sunt garda ta personala pana ce ajungi la Hokage. Imi pare rau ca trebuie sa pleci mai devreme dar Tsunade–sama a dat deja deschiderea Academiei de ieri si i-a trimis pe acesti domni sa se asigure ca ajungi in siguranta.” M-am incruntat la spusele lui Allen. Stia ca pot sa alerg pana acolo si sa ajung mult mai repede decat cu matahalele astea dupa mine.

–“Acestia sunt printre cei mai rapizi Junini din sat, asa ca nu va fi o problema viteza, dar totusi te-as ruga sa nu ii alergi prea mult.” – a continuat el vazandu-mi nedumerirea. Am aprobat si intr-o secunda ma aflam la mine in dormitor cu bagajele facute. Am mai aruncat inca o privire prin casa, cu parere de rau ca o parasesc, apoi m-am dus inapoi in poiana de antrenament si l-am imbratisat pe All’ al meu, caruia ii dadusera lacrimile. M-a sarutat pe frunte si pe obraji apoi mi-a intins o sabie. M-am uitat la el surprinsa, dar am luat-o, ca o amintire. L-am mai imbratisat o data si i-am promis ca il voi vizita cat mai des, cu conditia sa vina si el pe la mine. Si am plecat. Mi-am lasat copilaria in urma, copilaria si cel mai bun bunic / tata din lume, cel ce ma crescut si m-a asigurat ca voi avea o viata frumoasa, cel ce ma incuraja cand imi pierdeam speranta. Alergam ca vantul, printre strigatele garzii mele. Dar nu vroiam sa ma vada nimeni asa. M-ar gasi slaba, lipsita de aparare si as pica prost in fata altora. Stiam ca in maxim o ora as ajunge in sat, asa ca am marit viteza cand am vazut ca cei 3 erau in spatele meu, destul de aproape, ca sa nu vada nimic ciudat la viteza mea.
Alergam in liniste, atat de multa liniste incat nici macar nu am observat ca trecusem de jumatate de drum. Cand portile satului s-au zarit, barbatii s-au gandit ca e timpul sa imi puna intrebari.

-“Deci… cati ani ai?” - a intrebat cel cu tehnicile taijutsu.

-“7.” - am raspuns fara sa ma gandesc, abea apoi mi-am dat seama de gafa facuta. Am incercat sa o remediez: -“Adica am 7 ani de cand stau cu bunicul Allen. Deci asta inseamna cam 13 ani!” – am spus si am zambit inocent.

-“De ce cand te-am atacat mi s-au spart armele?” - a intrebat cel ce a atacat primul, de l-am lasat fara unghi. Ce as fi putut sa raspund la aceasta intrebare? “A, pai sti… sunt pe jumatate vampir si nici o arma nu ma poate rani!” Mda…. Vezi sa nu! Apoi ar fogi tipand cat l-ar tinea gura.

-“Sunt mai speciala decat crezi!” – am spus cel mai bun raspus pe care l-am putut gandi. Suna ciudat, deloc modest, dar era adevarat.

-“Nu te-ai speriat nici o clipa de noi cand te-am atact.” – asta nu era o intrebare, era o presupune foarte adevarat a celui cu tehnicile de foc. Am aprobat, acum speriindu-ma. Eu inca nu sunt nici macar Genin si nu m-am speriat de 3 Jounini atacand. Nu era tocmai normal.

-“Cat de speciala, esti mai exact?” – a continuat replica cel ce, daca nu ma aparam, m-ar fi putut omora.

-“Destul incat sa stiu sa ma apar si sa stiu sa omor!” – am dat raspunsul nu tocmai cel dorit de el, dar macar i-a facut sa isi inchida gura cand am ajuns la portile mari ale satului. Cei doi gardieni ai intrarii au sarit in picioare, gata de atac. Ii intelegeam. Nu aveam nici o bandana ca sa stie daca sunt inamic sau nu. Dar mi-am adus aminte ceea ce mi-a spus Allen sa zic pasnicilor.

-“Sunt eleva lui Allendro Hatsumi, venita pentru academia ninja. Am aprobarea Hokage-ului.” – in momentul in care am terminat ceea ce aveam de zis, Tsunade-sama a aparut dintr-un nor de fum, zambind calm spre mine. Gardienii au facut o plecaciune si s-au dat la o parte, facandu-mi loc sa trec. Garzile mele mi-au facut cu mana si au disparut, lasand in urma numai ceata.

-“Trebuie sa vorbim, de preferat in biroul meu.” - blonda era serioasa asa ca am aprobat fara cuvinte. M-a apucat de umar si in cateva secunde eram in birou. Dar nu eram singure. Gai-sensei si Lee erau prezenti. Am fugit si l-am imbratisat pe Lee si l-am salutat politicos pe Gai care si-a aratat dintii lui stralucitori. Tsunade si-a dres glasul. M-am intors spre dansa.

-“Ce doreati sa vorbim, hokage-sama?” – am intrebar, fiind destul de curioasa. S-a uitat la mine cateva secunde.

-“Stiu ce esti si as vrea sa spui si celorlalti. Adica oricum isi vor da seama cand iti vor vedea abilitatile. Bine, nu vor ghici ce esti, dar vor descoperi ca este ceva diferit in legatura cu tine. Cred ca cel mai bine ar fi sa afle toti de la tine decat de la mine. Apropo, imi place culoarea parului tau. O gasesti rar, de asemenea si ochii-ti sunt rari!” – am ramas cu gura cascata de uimire si am ignorat ultima parte. Daca le spun ma vor trata cu frica, ma vor marginaliza, iar daca nu le spun, vor vedea ca este ceva ciudat cu mine si ma vor da la o parte. Zoe vroia ca toata lumea sa stie de ea, ca sa nu fie nevoie sa stea calma mereu. Dar din contra, daca vor sti va trebui sa se imprieteneasca cu cativa. Lumea trebuie sa vada ca nu sunt periculoasa pentru prieteni. Cel mai bine ar fi fost sa spun lumii ceea ce sunt, chiar daca in unele privinte imi este rusine. Am oftat.

-“Allen va fi dezamagit ca nu am putut sa tin secret asta mai mult de 7 ani. Dar daca vor reactiona gresit, atunci s-a zis cu viata la acedemie. Ti-o dau pe Shizune inapoi, iar eu ma duc si imi continui viata alaturi de bunicu’.” Hokage a aprobat din cap la conditia pusa de mine, asa ca l-am luat pe Lee de mana si am iesit pe usa, indreptandu-ne spre noua mea casa. Am avut parte de destule schimbari pentru o zi. Maine va fi si mai ciudat decat azi.


si asta este primul capitol. Stiau ca am greseli de tastare si vreau sa imi cer scuze, dar l-am citit de atatea ori incat nici nu le mai vad...
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#2
Textul tau trebuie formatat corespunzator, e cam greu de citit in forma actuala.
Fa sa apara un rand intre paragrafe. Uite:

Citat:Alergam in liniste, atat de multa liniste incat nici macar nu am observat ca trecusem de jumatate de drum. Cand portile satului s-au zarit, barbatii s-au gandit ca e timpul sa imi puna intrebari.

-“Deci… cati ani ai?” - a intrebat cel cu tehnicile taijutsu.

-“7.” - am raspuns fara sa ma gandesc, abea apoi mi-am dat seama de gafa facuta. Am incercat sa o remediez: -“Adica am 7 ani de cand stau cu bunicul Allen. Deci asta inseamna cam 13 ani!” – am spus si am zambit inocent.

-“De ce cand te-am atacat mi s-au spart armele?” - a intrebat cel ce a atacat primul, de l-am lasat fara unghi. Ce as fi putut sa raspund la aceasta intrebare?
“A, pai sti… sunt pe jumatate vampir si nici o arma nu ma poate rani!” Mda…. Vezi sa nu! Apoi ar fogi tipand cat l-ar tinea gura.

-“Sunt mai speciala decat crezi!” – am spus cel mai bun raspus pe care l-am putut gandi. Suna ciudat, deloc modest, dar era adevarat.

See ^
E mai usor de urmarit asa.
Prea mult text la un loc face totul sa para mai greu de aglomerat si il poate incurca pe cititor ^^

#3
Multumesc pentru sfat, Flaw. Sper ca acum sa fie mai bine :D
Inca astept critici... :|

Cap 02 ~ Noi inceputuri

Bataile din usa erau persistente, mult prea galagioase. Mi-am facut o clona, pe care am trimis-o sa deschida vizitatorului. Era Lee, care venise sa ma ia la Academie. Cum i-am auzit vocea am sarit din pat si m-am dus la sifonier. Mi-am ales vesnicul maiou rosu, impreuna cu fusta mea putin cam scurta, neagra. Ca de obicei, mi-am luat sandalele ninja, pana la genunchi. Apoi m-am indreptat spre baie, unde m-am uitat intai in oglinda. Parul lung, albastru inchis mi l-am prins intr-o coada la spate si am lasat bretonul sa imi acopere ochiul stang. Am chemat clona sus, la etaj, ca sa o distrug si sa facem schimb. Afara era innorat. In 5 secunde eram jos, gata de plecare, cu Lee de mana. Stiam ca ii place sa il tin asa, se simtea mai bine, dar mai stiam si ca aratam ca un cuplu. Asta nu era ok, nu pentru mine. De asemenea stiam si de sentimentele lui pentru mine, dar eu sunt un mostru, nu pot sa iubesc asa cum vrea el si daca nu pot sa iubesc, nu pot fi cu cineva in relatii mai mari decat acelea de amicie.

-“Lee… de ce ma speria gandul ca toti vor sti ce sunt?” – am intrebat iar el s-a oprit din mers si s-a uitat la mine. Ochii lui negri se holbau la ai mei, verzi, de parca ar fi prima oara cand ii vede.

-“De ce te-ar speria asta? Eu nu vad motivul. Abea vei putea sa fi tu insati langa mine si sa nu te chinui sa o ti pe Zoe sub control. Fara ofensa Zoe!” – a spus el, zambind calm spre mine. Am raspuns la zambet si l-am imbratisat. Mereu imi dadea motive pentru care sa fac ceva de care imi era frica.

-“Daca nu ma vor crede, facem o cursa pentru a le demonstra?” – am spus sperand la concursul de care nu am mai avut parte de mult.

-“Si sa ma fac de ras? Sunt cunoscut acolo ca cel mai rapid, dar fie! O sa castig dreptul de ami pastra reputatia!” – a zis si el, ochii lucindu-i de nerabdare. Pana sa ne dam seama am ajuns in curtea academiei ce era plina de copii. Lee m-a tarat pana la un grup de 10 – 15 persoane, mai mici, mai mari. Uni pareau de treaba, iar altii pareau infricosatori. Dar nici unul la fel de infricosatori ca cealalta jumatatea a mea. Prietenul meu cel mai bun mi-a prezentat fetele ca fiind Sakura, o fata cu par rozaliu si ochii destul de asemanatori cu ai mei, Hinata, detinatoare de Byakugan, cu ochii grei deschis si parul negru, Ino, o tipa blonda cu ochii albastri, Temari, o alta blonda, dar cu ochii negri, Tenten, o satena cu ochii caprui, Karin, o fata roscata, ce purta ochelari, cu ochii visinii spre maro, Kim, era din satul sunet, o fata cu parul lung, negru spre maro cu ochii precum carbunele. Baietii mi s-au parut destul de ciudati, toti aveau stari de spirit diferite. Sasuke, detinator de Sharingan, cu ochii negri ca toti cei din clanul Uchiha si brunet, era foarte atent langa mine si nu isi oprea Sharingan-ul. Neji, avea Byakugan-ul activat de asemenea si parea fosrte uimit. Era saten cu ochii ca ai Hinatei. Am presupus ca erau rude. Naruto din cate intelesesem era la fel ca mine, avea in el o putere ingrozitor de mare, il avea in interior pe Kyubi, dar numai o singura privire mi-a ajuns sa imi dau seama ca sigiliul sau era foarte puternic, aproape ca nu ii dadea voie sa ii foloseasca puterea. Era blond cu ochii albastri si foarte prietenos. M-am gandit ca mi-ar fi mai bine daca Zoe ar fi sigilata, dar apoi viteza si puterea mi-ar scadea deci nu era o optiune. Urmatorul era Shikamaru, un tip cam adormit dupa parerea mea, dar imi placea jutsu-ul lui. Era saten cu ochii caprui. Gaara si el era gazda unui mostru, dar dupa incruntarea lui vesnica mi-am dat seama ca nu avea sigiliu, la fel ca mine. Era roscat cu ochii verzi. Fratele sau, Kanguro, era destul de ciudat, dar mi s-a parut de treaba. Avea parul castaniu si ochii ii erau negri. Choji era baiatul grasut, ce manca dintr-o punga neincetat. Kiba era ultimul pe lista. Era vesel, purtand un caine pe umar. Avea parul castaniu si ochii sclipitori de la fericirea asta stranie. Mi s-a mai spus ca Shino nu ajunsese inca. Mai erau cativa care nu veneau astazi, Hokage ii trimisese intr-o misiune. Numele lor era Swigetsu si Jugo.Venise randul meu sa ma prezint. Am tras aer adanc in piept si am inceput:

-“Ma numesc Arishima, tot ceea ce stiu dinainte sa ma gaseasca bunicul Allen langa rau. Nu imi cunosc parintii sau rudele, Allen este singura mea familie. Am telechinezie din nastere, ma descurc bine cu sigiliile, am viteza extraordinara, putere de asemenea. Imi place sa fac Katon. Pot face clone rezistente, reale, astfel incat kekke-gengai-urile oculare sa nu descopere nimic. De asemenea si transformarile trec neobservate. Cel mai mare blestem al meu este ca m-am nascut pe jumatate om, jumatate…” – am tras aer adnc in piept ca sa pot sa spun asta destul de clar – “vampir!” - am terminat inchizand ochii. In afara de Sasuke, Neji, Gaara si Lee care stia asta, toti au inceput sa rada pana la lacrimi.

-“Bun, deci cand vrei cursa? Acum sau dupa ore?” – am intrebat victorioasa fata de Lee, care se uita speriat la mine. –“Ce-i? Ti-am spus ca nu ma vor crede! Macar ai bunul simt sa te accepti infrant!” - am contiuat, dar abea apoi mi-am dat seama ca nimeni nu mai rade, ci se holbau la mine. Si am inteles de ce se uitau asa. Am fugit repede la umbra unui copac. In lumina soarelui pielea mea stralucea. M-am uitat la ei cu parere de rau.

-“Scuze, nu am verificat prognoza meteo…” – m-am scuzat eu ca le-am dat dureri de cap.

-“Nu am mai vazut atat de multa chakra decat la Naruto si Gaara, dar la tine e ceva ce nu am mai vazut niciodata. De obicei, identific chakra dupa culoare. Naruto o are rosie, iar Gaara o are crem, ca nisipul. Dar a ta este verde si in cantitati mai mari.” – a soptit Neji, dar eu am auzit de parca ar fi vorbit normal. Zoe avea mai multe daruri. Dintre care mirosul si auzul foarte puternic. Soarele intrase iar in nori, asa ca puteam sa ies de la umbra, cu riscul de a se speria de ochii mei. Daca eram expusa la soare, isi achimbau culoarea din verde in mov inchis. Am rasuflat usurata cand Lee m-a luat de mana si mi-a facut cu ochiul. Am auzit un vuiet mic si un sunet asurzitor. M-am uitat in jos la bratul meu stang si pe langa el curgea o pulbere neagra. Un kunai facut praf. I-am analizat pe toti cu privirea pana ce am gasit vinovatul. Am ridicat o mana in sus si am strans-o puternic pana ce Karin era in aer, in fata mea. Dar nu eu am facut asta. Aceasta era Zoe, nervoasa pe roscata.

-“Zoe calmeaza-te. Calmeaza-te! Calmeaza-te!” Lee incerca sa potoleasca jumatatea de monstru din mie, mangaindu-mi bratul drept.

-“Incredibil! Chakra ei s-a triplat de la ultima privire.” – Neji era uimit, nu speriat, de altfel si Sasuke. Am inchis ochii pana ce mi-am recapatat controlul corpului si am lasat-o pe Karin jos, aceasta plecand in spatele brunetului. Ca sa ma mai descarc m-am apropiat de copacul sub care statusem mai devreme si mi-am pus palma pe scoarte lui. Am inceput sa strang atat de tare incat dintr-un cires frumos a ramas numai aschii, pe care le puteai folosii ca scobitori.

-“Uite Karin, imi pare rau, dar daca sunt atacata, Zoe e foarte greu de stapanit. Aproape ca mi-am ucis garda care m-a adus pana aici, doar pentru ca nu le-am recunoscut chakra. Imi pare rau! O sa vorbesc cu Tsunade-sama sa ma invoiasca cateva zile pentru a ma acomoda cu oamenii mai mult.” – am spus enervata pe mine. De ce nu puteam fi un om normal, fara atatea greutati? Petru ca daca nu ar fi atatea greutati viata mea nu ar mai fi completa. M-am uitat in partea stanga, spre un tufis. –“Gai-sensei, imi pare rau, stiu ca am dat-o in bara, voi vorbi cu Allen imediat ce voi avea timp.” – continui, iar imediat tufisul se transforma in sensei-ul meu preferat.

-“Nu trageam cu urechea si nu te verificam!” – a spus cu mainile sus in semn de aparare. –“De fapt am venit sa va anunt ca s-au format echipele.” – a continuat el si a zambit, dezvelindu-si dantura perfecta.

-“Sunt cu tine si Lee?” – am intrebat plina de speranta. Nu aveam chef de Karin in preajma mea, nu atata vreme cat Zoe era inca nervoasa. S-a schimbat la fata, intristandu-se automat. Stiam ca se faceau echipe de cate 5 elevi. 2 fete si 3 baieti. De obicei fetele erau puse drept ninja medicali, iar baietii luptatori inraiti. Se pune un Jounin pe echipa.

-“Esti doar cu Lee. Imi pare rau copila, tare mult mi-as fi dorit sa fim in aceeasi echipa. Am insistat sa fi cu Lee, asa ca nu mai puteam pune o conditie.” – mi-a spus cu lacrimi in ochi, gata sa planga. L-am imbratisat si i-am zambit suzator, apoi am plecat spre lista. Erau doar 4 echipe care invatau la academia din Konoha si 20 de elevi ce au trecut la stadiul de Genini. Se pare ca Satul ascuns in stanca are Jounini mult mai buni. Dar macar nu era aglomeratie. Lista era cam asa:

1) Arishima, Sakura Haruno, Naruto Uzumaki, Sasuke Uchiha, Rock Lee -> Kakashi Hatake

2) Hinata Hyuga, Ino Yamanaca, Shikamaru Nara, Kiba Inuzuka, Kanguro no Suna -> Kurenai Yuhi

3) Tenten, Temari si Gaara no Suna, Shino Aburame, Neji Hyuga -> Might Gai

4) Karin, Kim, Swigetsu, Jugo, Choji Akimichi -> Asuma Sarutobi

Nu era chiar asa de rau. Macar nu o aveam pe Karin pe capul meu si al lui Zoe. Fata aceea e enervanta. Nu stia altceva decat sa stea pe langa Sasuke. Dar cel mai ciudat era ca Sakura parea mult mai enervata decat Zoe. Rozalia parea o fire prietenoasa, dar destul de puternica. O sa intru in vorba cu ea imediat ce voi avea ocazia. Am inceput sa imi caut cu privirea coechipierii. Primul pe care l-am vazut a fost Naruto ce se certa cu Lee, apoi Sakura, iar Sasuke era la nord de cladirea Academiei, cam 50 de metri. Mi-am facut o clona, pe care am trimis-o dupa el. Pe foaia cu echipele mai scria ca toata grupa trebuie sa isi astepte conducatorul stransi intr-un loc. Clona a inceput sa alerge foarte rapid spre brunetul ratacit.

In cateva momente se aflau fata in fata. Clona i-a explicat cu cine este in echipa, ceea ce trebuie sa faca si au pornit amandoi spre adevarata eu. Imediat ce au ajuns, am pus mana pe umarul clonei si am absorbit-o inapoi in mine. Sasuke ma privea ca pe un cimpazeu ce a castigat concursul de cel mai destept om.

-“Era o clona?” – a intrebat cand m-a vazut ca imi indreptam atentia spre ceilalti. Fara sa ma intorc la el, am aprobat din cap. –“Dar cum?! Sharingan-ul meu nu a descoperit asta!” – era socat de el si de mine in acelasi timp. M-am intors spre el.

-“Nu iti aduci aminte despre ceea ce am spus mai devreme?” – l-am intrebat, iar ochii lui s-au marit.

-“Ai vorbit serios? Adica chiar esti jumatate vampir? Ai telechinezie? Ai viteza mai mare ca Lee?” – Naruto parea nerabdator, punand o gramada de intrebari. M-am indreptat spre el, am facut un semn cu mana si mi-am asezat doua degete pe fruntea lui. Ochii i-au devenit inexpresivi, la fel ca ai mei, in timp ce imi aminteam trecutul alaturi de Allen, Lee si Gai-sensei. Erau amintiri minunate, pana ce acea noapte si-a facut loc printre ele. Foc peste tot, tipete si fata acelui nenorocit. Ochi de sarpe si par lung si negru. Acum ma luptam cu lacrimile, iar Zoe se zbatea, incercand sa ajunga sa vorbeasca cu 9 Cozi. Nu o lasam sa faca asta. M-ar fi putut face sa lesin si pe mine cat si pe Naruto. Iar sigiliul lui Kyubi s-ar fi sfaramat. Am luat mana de pe fruntea blondului si am suspinat, iar baiatul a revenit la normal, acum cu lacrimi in ochi.

-“Nu pot sa cred ca ai facut asta! Sti ce risc ai depus acum? Sa nu te mai prind ca mai faci asta. Daca Zoe se intalnea accidental cu 9 cozi prin mintea lui Naruto, iesa rau de tot.” – Lee ma certa acum, ca am facut o asemenea gafa. Dar el nu stia ca Naruto are sigiliu.

-“Calmeaza-te, nu s-ar fi intamplat nimic. Kyubi e bine prins acolo. Minato a facut treaba buna! Iar Zoe ar fi preferat sa se intalneasca cu Shukaku mult mai mult decat cu 9 cozi. Gaara nu are sigiliu.” – am spus calma. Sakura neintelegand ceea ce se intampla a lasat capul in jos exasperata.

-“Ce cauta Orochimaru in amintirile tale?”- a intrebat Naruto dintr-o data, atragandu-mi toata atentia.

-“Cine este Orochimaru?” - am intrebat. Nu imi amintesc sa mai fi auzit numele asta pana acum. Si totusi imi parea extrem de cunoscut.

-“Cel ce a aparut in scena cu masacrul…” – a inceput blondul dar cand mi-a vazut fata s-a oprit. Zoe urla si incerca sa se elibereze de la nervii pe care ii avea. In sfarsit ii aflasem numele, poate puteam sa il si gasesc, sa imi las familia sa doarma linistiti, in pace. Tot ce trebuia sa fac era sa aflu mai multe despre el.

-“Zoe, calmeaza-te! Calmeaza-te, Zoe! Linisteste-te! – Lee incerca sa o mai listeasca si reusa de minune.

-“Parca o chema Arishima!” – a observat rozalia cu sprancenele arcuite, curioasa.

-“Pai asa o cheama, numai ca Zoe este Jumatatea de vampir din ea. Daca o strigi pe numele de om cand Zoe e nervoasa, mori!” – au clarificat Lee si Naruto in acelasi timp. Sakura a facut un pas inapoi cu gura cascata, iar Sasuke doar si-a marit ochii. Am inchis ochii si mi-am strans mainile in pumni in timp ce am amenintat partea vampirica din mine cu sigiliu, daca nu se potoleste. Incet, incet, corpul mi s-a relaxat, iar palmele au inceput sa ma doara. Era prima oara dupa mult timp cand simteam durere. Nu dura mult, pentru ce acele mici urme lasate de unghiile mele, au inceput sa sfaraie, si au revenit la normal, de parca nu ar fi fost nimic acolo. Am zambit. Exact ca ultima oara.

-“Scumpule, eu plec acasa, vrei sa ma conduci?” – Karin a aparut in spatele lui Uchiha, zambareata, ignorand imensul pericol in care se baga. Mainile mele au inceput sa tremure, apoi s-au ridicat in sus, ducand-o pe roscata deasupra noastra, apoi niste kunaie au zburat in sus, pentru a rani un cap patrat portocaliu. Nu puteam lasa ca asta sa se intample. Nu acum, dupa mult timp, sa ucid iar. Abea am inceput sa ma stapanesc nu ma pot lasa acum sa gust din suvoiul rosu ce ii curge prin vene. Apoi mi-am dat seama ca numai mainile imi erau controlate, Zoe era prea nervoasa pentru a se gandi sa imi blocheze gura sau picioarele.

-“Baieti, nu imi pot controla mainile, va sfatuiesc sa o luati pe Karin de aici cat inca mai traieste.” – am spus raspirand greu. Naruto s-a aruncat peste mine, iar Sasuke imi tinea mainile la spate. Lee a prins saraca victima inainte sa cada. Sakura doar privea scena, luptatndu-se cu ea insasi ca sa vina la mine si sa ii dea pe cei doi la o parte. Isi dorea prea mult moarte fetei si asta nu ma deranja. Inca aveam control asupra gurii. –“Lee, duo undeva departe, de preferat 2 mile jumatate ca sa nu ii mai simt mirosul, altfel 7 ani de practica cu sange animalic si mancare umana se duc pe apa Sambetei. Sakura, esti medic ninja, blocheaza-mi caile respiratori pentru cinci minute, nici mai mult nici mai putin. Sasuke, Naruto, strigati-o pe Zoe si spunetii sa se calmeze, pe mine nu ma asculta.” – am spus totul incercand sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la dezamagirea lui Allen, Lee si Gai-sensei daca gustam din fata aceea. Sakura isi facea treaba, cu tragere de inima, punand mana pe pieptul meu si pulsand chakra, blocandu-mi canalele respiratorii. Se descurca ca medic, nu am ce zice. Se pare ca are un talent. Baietii isi faceau treaba, iar Zoe devenea mai usor de controlat din secunda in secunda. Imi recapatam usor, usor controlul total al corpului, iar cele 5 minute se scurgeau repede. Lee se intorsese iar timpul expirase. Saku se ocupa de respiratia mea, iar ceilalti doi imi dadura drumul. In timp ce ma ridicam, in fata mea aparu un ninja cu parul gri ciufulit, un ochi si jumatate de fata acoperite, tinand mainile in san. M-am uitat la el ciudat, dar oftatul sau si strigatul lui Naruto m-a facut sa imi dau seama cine este.

-“Kakashi Hatake marele copiator!” – am spus pe nerazuflate. L-am salutat politicos, iar el s-a intors spre ceilalti.

-“In mod normal as da un test pentru ami deveni echipa oficial, dar scena de mai devreme, m-a uimit total. Ati lucrat in echipa, ascultand cu precizie de cel ce stie cum sa lucreze in anumite momente. Trebuie sa recunosc, sunteti prima echipa care lucreaza impreuna inainte sa apar eu. Ce ar fi daca am merge la ramen si ne-am cunoaste mai bine?” – a spus toate astea fara sa clipeasca, iar eu chiar l-am crezut cand a zis ca este uimit. Nu am mai vazut atata sinceritate decat la Lee, cand incerca sa atraga atentia lui Allen. Si apoi mi-am amintit!

-“Dar Kakashi-sensei, am planificat o cursa in viteza cu prietenul meu cel mai bun si nu vreau sa mai pierdem timpul! Va rog! Dupa cursa mergem la ramen, nu-I asa Naruto?” – am spus miorlait, ceea ce il facea intotdeauna pe Allen sa cedeze. Asa cum ma asteptam, a acceptat. Cursa era simpla. O mila jumatate la sud de Academie. Cine ajunge primul langa sensei este castigatorul. Ne-am asezat pe locuile noastre, iar imediat ce s-a dat startul Lee a pornit in fuga. Eu, intai l-am atentionat pe Sasuke sa aiba Sharinganul activ sa vada ca nu trisez in cazul in care “Spancene Stufoase”, asa cum l-a numit Naruto, ar insunua ca trisez. Apoi am mers usor cam 20 de metri, imediat dupa luand-o la goana dupa mirosul lui Lee. Era mai usor sa ii urmaresc esenta decat sa ma iau de pe traseu. Dupa doua minute de alergare l-am prins din urma, am alergat cateva secunde cot la cot cu el, apoi am lut-o inainte si in urmatoarele 5 secunde eram langa sensei. Am inchis ochii si am vazut ca Lee mai are 500 de metri de alergare, asa ca o sa mai dureze putin pana ajunge.

-“A trisat?” – intrebat Kakashi, acompaniat de Naruto si Sakura, spre Sasuke.

-“Nu… dar s-a miscat foarte gratios cand a scos limba la Lee!” – spus acuzator brunetul, zambind. Tinerii genin au batut palma si aveau zambete foarte mari pe fete.

-“Ce am pierdut?” – am spus ranjind si m-am apropiat de blondul ce inghitea in sec si il treceau toate apele.

-“Am pariat noi trei pe tine, iar Kakashi-sensei pe Lee…” mi-a raspuns automat si eu am zambit. Se pare ca aveam o influenta asupra lui, ca si Sakura. Marele alergator a ajuns intr-un final si am plecat spre restaurantul de ramen ascultand plangerile lui infernale despre pierderea reputatiei sale “cool”. Cred ca aceasta echipa imi va da un nou inceput.
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#4
Mda, cred ca stiu care este problema... :| Nu este SasuSaku, nu?! 8-| mda, si eu sunt fan SasuSaku, (:X) dar deja devine foarte greu sa scri ceva cu acest cuplu si in acelasi timp sa fie si original de la punct la punct. Dar nu pe toti ii deranjaza sa citeasca acelasi lucru iar si iar, in alt context 8-| in fine, eu imi continui fic-ul, fie ca primesc comentarii fie ca nu 8-|

Cap 03 ~ Intrebari si raspunsuri ~



La ramen, Naruto a comandat trei portii, Sakura o postie, la fel ca mine, Sasuke si Kakashi. Lee si-a luat doua pentru a se consola de pierderea sa. In timp ce mancam, Naruto povestea despre primul sau an la Acedemie. Noi acum era in ultimul. Imi spunea cum Hinata se inrosa de fiecare data cand el o saluta sau vorbea cu ea si incepea sa se balbaie. Mi s-a zis despre cei mai puternici genini si despre talentele tuturor. Abea acum intelegeam de ce era curtea plina de copii cand m-am dus la academie si erau numai 4 echipe. Se pare ca numai ei au trecut de examenul ce se da la fiecare sfarsit de an ca sa avansezi in grad. Dar eu nu dadusem examen, nu am inceput cu rpimul an la Academie ci cu ultimul si deja sunt genin.

-“Ce era Allen inainte sa ma gaseasca si sa paraseasca Konoha pentru siguranta voastra?” – am intrebat, considerand ca era singura modalitate de a afla mai multe.

-“Allendro Hatsumi? Era printre cei mai buni Jounini de la o varsta frageda. A predat un timp la Academie, iar Hokage a fost dezamagita cand si-a dat demisia. Nimeni nu stia de ce, dar imediat ce a venit iar in sat si a facut cerere sa intri la Academie in ultimul an, toti ne-am dat seama ca era ceva diferit la tine. Eram buni prieteni in copilarie. Am fost in aceeasi echipa impreuna cu Obito si Rin, Pe atunci erau echipe de cate patru genini si un Jounin.” – a spus sensei nostalgic. Am zambit, eu niciodata nu ii aflasem trecutul bunicului. Probabil credea ca ma voi simtii vinovata. Asa cum ma simt acum. Daca nu apaream eu, probabil el era acum fercit alaturi de vechii sai prieteni, neavandu-ma pe mine ca grija. Am inceput sa amestec in castronul meu cu ramen, un tic incostient format. Daca nu apaream eu, era fericit alaturi de Shizune si nu isi mai facea griji daca eu o plac sau nu.

-“Imi pare rau! Daca blestemata aia de noapte nu ar fi avut loc, acum nu mai stateam in calea fericirii lui si putea avea un copil cu Shizune fara sa isi faca griji daca eu voi fi bine sau nu.” – am spus, bosumflata. Am inceput sa mananc usor, iar mana pusa pe umarul meu de sensei m-a facut sa tresar.

-“Daca nu te vroia langa el, chiar crezi ca ar fi renuntat la viata de Shinobi? Si daca chiar vroia un copil cu Shizune l-ar fi facut de mult, dar el te are pe tine, asa ca nu simte lipsa. Se simte bine in compania ta, asta mi-am putut da seama cand l-am vazut la piata cu tine de mana. Radeati si pareati foarte fericiti. Era prima data cand l-am vazut zambind. Cand facea parte din echipa noastra, era distant, rece, foate ganditor tot timpul. Iar cu tine langa el este uimitor de zambaret si dechis.” – ma cansola Kakashi, cu ochiul bland. Celalalt acoperit, nu imi puteam da seama de ce dar era inconjurat de o chakra asemanatoare cu a lui Sasuke. Singurul lucru posibil era sa aiba kekke-gengai specific Uchiha, pentru ca era si chestia cu copiatul.

-“De ce tineti ochiu cu Sharingan acoperit?” – am intrebat si am vazut cum a tresarit iar ochiul descoperit i s-a marit. Probabil nu se astepta sa imi dau seama atat de repede. Sasuke si Sakura s-au intors spre Kakashi ciriosi. Sensei a oftat, dar mi-a raspuns.

-“Pentru ca ma extenueaza repede daca il tin descoperit. Eu nu il pot dezactiva pentru ca nu sunt un Uchiha. Si am avut de ales: ori il lasam activat pana mor, ori il dezactivam pentru totdeauna. Si sa las cel mai depret cadou de la Obito ar fi fost pacat. Mai era si singurul cadou folositor pe care mi l-a dat vreodata. Acum erandul meu pentru doua intrebari: 1) Cum iti dai seama daca mai exista jumatati de vampir prin preajma?” – spune batranul uitandu-se la mine.

-“Pai e simplu. Daca imi vor creste coltii fara sa vreu eu inseamna ca mai e cel putin un vampir prin preajma.”- ca sa le dovedesc mi-am lasat coltii sa creasca. Aratau ciudat, dar erau mai rezistenti ca pielea mea. Naruto cand a vazut a intins mana sa ii atinga, dar i-am pleznita imediat. –“Ce te-a apucat? Sunt veninosi!” – am spus nervoasa. Daca ii intra o picatura sub piele murea pe loc. Mi i-am micsorat si am continuat sa mananc asteptand urmatoarea intrebare.

-“Cati ani ai?” – era o intrebare simpla, asa ca am ranjit. Chiar vroiam sa le vad expresia.

-“Am sapte ani de cand m-am nascut.” – am raspuns inca ranjind, in timp ce Sasuke, Sakura si sensei s-au inecat cu taieteii. Toti trei si-au intors capul spre mine si eu am ridicat din umeri.

–“Am cresterea dezvoltata. Maine ma veti vedea cu 2 centimetri mai inalta. In curand voi deveni vampir oarecum complet. Adica voi avea mult mai mult venin decat sange in corp si nu voi ma creste. Apropo, doar nu va asteptati la 300 de ani sau chesti de genul, asa-i?” – am ras cand am lamurit sitoatia. Sasuke a stat putin sa se gandeasca, apoi a intrebat:

-“Cat de dezvoltate iti sunt simturile?”

-“Mirosul il pot simtii de la doua, trei mile distanta, auzul… e mai greu, adica pot sa aud o inima batand de la maxim 5 km, vazul este atat de dezvoltat incat vad particulele de praf, si sunt o groaza. Gustul este asemanator cu al bucatarului numai cand beau sange uman. De exemplu imi pot da seama ce grupa de sange este o persoana doar gustando. La animale este mai greu, pentru ca ele nu sunt atat de ingrijite ca oamenii. Unele pot fi infectate, dar pe mine nu ma afencteaza gripa sau chesti de genul. Pipaitul este exact ca al oamenilor.” – am raspuns gandindu-ma putin la cuvintele mele. Sper ca nu sau speriat de partea cu sangele.

-“Ai baut sange uman?!” – intreaba Lee surprins. Am lasat capul in jos rusinata.

-“O singura data!” – am recunoscut eu –“Dar a fost de ajuns incat sa imi ingreuneze sitoatia. Daca incepi dieta cu sange uman iti este greu sa te adaptezi la alt stil. Singurul om pe care l-am muscat a fost Allen. El crede ca eu nu stiu dar imi amintesc foarte bine noaptea incare m-a gasit. Era exact noaptea in care m-am nascut. Si imi era foame, avand numai cateva ore nu stiam sa diferentiez felul sangelui si l-am muscat. Noroc ca atunci nu eram veninoasa, altfel acum nu mai traia.” – am oftat eu inca rusinata.

-“De ce nu mi-ai spus? Te cunosc de 6 ani, pentru numele lui Dumnezeu!” – m-a cartat Lee suparat. Avea dreptate.

-“Si ce ai fi vrut sa iti zic?! Ceva de genul: Hei! Sunt Arishima. Sunt jumatate vampir, am baut sange uman si inca imi e greu sa stau pe langa tine mai ales ca ai sange ce miroase atat de bine, dar vrei sa fim prieteni? Serios, acum sase ani ai fi fugit mancand pamantul daca incepem asa!” – mi-am dat ochiii peste cap, in timp ce Sakura chicotea impreuna cu Naruto si Kakashi, iar Sasuke zambea usor.

-“Miros bine?! Serios?” – a intrebat mandru prietenul meu ce acum se umfla in pene ca un paun.

-“Karin miroase mai bine! De aceea Zoe prinde control atat de bine pe corpul meu cand sunt in preajma ei. Bine, asta si faptul ca a aruncat kunaiul ala in mine. Daca sunt atacata, ripostez. Nu conteaza de cine.” – am zis rotindu-mi ochii.

-“Daca esti ranita, cat de repede te refaci?” – de data asta Saku a intrebat. Medicina se pare ca e hobbiul ei.

-“Nici eu nu stiu, dar mi-ar placea sa aflu. Daca ati terminat toti de mancat hai la mine acasa, facem ceva practic.” – am spus si le-am facut cu ochiul. Toti ne-am ridicat si am luat-o usor spre casa. Eu le dadeam anumite indicatii. Sa stea destul de departe de mine, sa nu atinga veninul, sa nu ma intrerupa. Lee si Kakashi erau ingrijorati, dar nu aveau motiv. Stiam ca ma refac repede, dar depindea de la rana la rana. Durerea nu ma inspaimanta, daca nu durea prea tare cand m-a ars focul, nu putea durea mai tare o ruptura sau mai stiu eu ce.

Cand am ajuns am deschis usa casei si i-am poftit pe toti inauntru. S-au facut comozi pe canapeaua din sufragerie si au asteptat sa incep. Ca sa fiu sigura ca nu vor fi raniti am facut un semn cu mana si i-am acoperit cu un scut invizibil, dar care se simtea. Puteau sa se miste, dar putin mai greu. Am facut un colt sa creasca si mi-am apropiat inceietura dreapta de gura. M-am muscat si am tras usor, usor, o bucata de carne destul de adanca incat sa se vada osul. Am strans bine ochii. Nu spun ca nu durea, dar era acceptabil. Am fost nevoita sa ii deschid la loc cand am auzit iar sfaraitul, dar acum mult mai puternic. O picatura de venin mi-a cazut de pe coltul marit si a aterizat pe masa din fata canapelei. Locul care a facut contact cu vaninul s-a topit aproape instantaneu. Rana facuta se vindeca cu fiecare secunda. Pielea si carnea crestea la loc, fara ami provoca durere si intr-un minut eram ca noua. M-am uitat la spectatorii mei. Toti aveau ochii scosi din orbite si ma priveau cu gurile cascate. M-am asigurat ca nu mai e venin decat in interiorul meu si i-am eliberat pe prietenii mei de scut. Sakura a venit langa mine si mi-a luat mana dreapta studiind-o atent.

-“In toate tonele de carti de medicina pe care le-am citit nu scria nimic despre asta. O pierdere dupa parerea mea, pentru ca esti uimitoare. Ca o cutie de surprize.” – a spus rozalia si eu am zambit multumita. Se pare ca m-am imprietenit cu aproape toata echipa. Ce este mai greu abea acum urmeaza.

-“Cat de puternici iti sunt coltii?” – a intrebat Sasuke continuand jocul cu intrebare si raspuns. Am ridicat iar din umeri. Am fugit repede pana la mine in camera si m-am intors cu un kunai. Am remarit un colt si am muscat cutitul ninja. Dintele a intrat in el ca prin branza si a iesit la fel de repede. M-am uitat atenta la el sa ma asigur ca nu a ramas vre-o picatura de venin nedizolvata pe suprafata obiectului si i l-am inmanat brunetului. L-a examinat cu atentie uitandu-se la mine prin gaura formata in suprafata ascutita. Am ranjit. Aflasem cum puteam sa il fac sa imi fie prieten. El isi facea prietenii dupa putere. De aceea se intelegea bine cu Neji, Naruto, Gaara si Lee. Ei erau printre cei mai puternici. Trebuia doar sa ii arat puterea mea adevarata si atunci ma va vedea ca pe un prieten.

-“Care dintre geninii cei mai puternici din sat credeti ca m-ar putea invinge?” – intreb, vrand sa vad ce parere au ei despre mine. Au stat si s-au gandit putin apoi au rapuns pe rand. Sakura a crezut ca Gaara m-ar putea invinge, Naruto era convins ca este destul de puternic incat sa ma doboare, Lee credea ca Neji ar avea vreo sansa, iar Sasuke a mizat tot pe Gaara.

-“Si eu tot Gaara cred ca m-ar putea invinge.” – am spus rusinata. –“ Nisipul lui este prea mic si nu cred ca imi pot folosi telechinezia pe el. Bine, ar putea exista cateva cai prin care sa il dobor, cum ar fi clonele si viteza, dar as avea nevoie de cel putin 5 clone, iar asta mi-ar consuma cam un sfert din chackra mea, nu a lui Zoe. Nu cred ca Naruto ma poate invinge pentru ca daca luptam, ar folosi mai mult ca sigur Clonele Umbra, iar ale mele sunt la fel de rezistente ca mine.” – am spus si mi-am facut o clona. Am luat kunaiul gaurit si l-am aruncat in a doua Arishima, iar cutitul doar a ricosat. – “Acum cred ca e randul meu sa pun intrebari!” – am zis si am asteptat sa aprobe apoi am continuat: -“Sakura, care este specialitatea ta?”

-“Medicina si puterea. Imi pot transfera foarte bine chackra in toate partile copului sa lovesc mai tare, sa alerg mai repede sau sa vindec.” – imi raspunse rozalia zambind prieteneste.

-“Cine te-a antrenat?” – am continuat sirul fara pauza de gandire.

-“Tsunade-sama. Cu ajutorul ei am reusit sa trec de nivelul 8 in Doku!”

-“Decese in familie sau chesti de genul?”

-“Ambi parinti mi-au fost omorati de Kabuto, o carpa a sarpelui aluia nenorocit.” – m-a mirat raspunsul ei. Din cate intelesesem ea era cea mai zambareata fata din toti pe care i-am intalnit astazi.

-“Unde il pot gasi pe Orochimaru?” – mi-a iesit pe gura, nu pentru Sakura, ci pentru toti. Asta nu am spus-o eu. Zoe vrea neaaparat sa il omoare pe nenorocitul ala.

Liniste totala. Toti ma priveau cu ochii mari, speriati, ingroziti chiar. Apoi s-au uitat spre Sasuke care a oftat greu si a mers spre fereastra. A ramas tacut cateva clipe apoi s-a intors.

-“E mort, dar o parte din puterea lui a ajuns la Kabuto, altfel nu reusa sa o omoare pe Miogeo Haruno.” – Cand a auzit numele femeii, Sakura a lasat capul in jos. Normal ca o durea, doar era mama ei. Sasuke s-a uitat la ea cu parere de rau cerandu-si scuze. Am lasat ochii in jos, concentrandu-ma pe bataile de inima din casa. A Sakurei batea innebunitor, la Naruto era ceva mai lent decat ar trebui, Kakashi era normal, iar Sasuke putin mai rapide ca ale blondului. Inima mea batea intotdeauna mai repede, iar pe langa astea, se mai auzea o inima, ceva mai mica, de genul o pasare. Apoi, un ciocanit usor in geam mi-a atras atentia. Un porumbel mesager. Am zburat pe scari si am juns in dormitorul meu, apoi am deschis fereastra, zburatoare lasand biletul pe noptiera de langa pat. L-am luat in mana si m-am intors in sufragerie, unde toti ma priveau intrebatori. Am dezlegat micuta hartie, desparutind-o usor apoi m-am pus pe citit. Cand am terminat mi-a scapat foaia din mana.
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#5
Da, am adus next... :-< Stiti, e putin ciudat sa am foarte multe vizualizari si nici un comentariu... :-w astept in continoare comentarii, critici dure si pareri, de orice fel.
Sper sa va placa...:


Cap. 04 ~ “De ce sa fie totul bine din prima?” ~

Cand am terminat de citit, mi-a cazut foaia din mana. Din senin, m-au podinit lacrimile. Curgeau in liniste, siroaie pe obrajii mei. Nu puteam sa scot nici un sunet. Nici macar un suspin strangulat nu iesa de la mine. Sasuke, Sakura si Naruto ma priveau blocati, iar Lee a sarit langa mine si ma imbratisa. Kakashi se apleaca jos, i-a biletelul si il citeste. Cu fiecare secunda isi marea ochii, pana ce a lasat mica hartie jos, privindu-ma cu parere de rau. Mi-am pus o mana la gura, abtinandu-ma sa nu tip. Desi Lee ma sustinea, am cazut in genunghi, traumatizata. Nu ma puteam misca, iar Zoe facea o galagie infernala cu urletele ei de tistrete. Stomacul mi se stransese, inima-mi batea foarte incet, ochii ma usturau. Simteam ca nu pot respira, ca ma sufoc intr-un foc ce ma ditrugea pe dinauntru, fortandu-ma sa stau nemiscata, sa nu fac ceva necugetat. Pe de-o parte asta ma bucura, pentru ca i-as fi ranit pe ei, dar pe de alta marte uram sa nu am controlul corpului. Am inchis ochii incercand sa opresc lacrimile. Imediat ce ochii mei secasera, am dat din cap spre Kakashi, care a inteles ce vroaim sa spun.

-“Scumpa Albastrea, te salut si-ti spun ca daca nu vii acolo unde te duce acest bilet, maine la pranz dragul tau Allendro o pateste rau de tot. Daca iti dai seama cine sunt, primesti puncte in plus!” – a citi mesajul sensei, avand grija la reactiile mele. M-am uitat la el, speriata, in timp ce ma gandeam la posibilitati. Am intins mana dupa hartie, pe care am primit-o, am apropiato de nas si am adulmecat.

-“Trandafiri…” – am soptit.

-“Nu are cum, in bilet zice de albastrele.” – a negat Naruto dand dezaprobator din cap. Am zambit melancolic.

-“Cand a zis <<Scumpa Albastrea>> se referea la mine.” – l-am lamurit pe blond.

-“Sakura, nu ti se pare ciudat ca si tu, inainte sa moara Miogeo, ai primit un bilet asemanator?” – a intrebat Uchiha, tana fata care isi tinea mana la gura, cu ochii mari.

-“A mea Roza, iti spun buna si te astept acolo unde te vor duce instinctele, altfel mama ta o pateste rau.” – a murmurat ea, cu lacrimi in ochi.

-“Am auzit apelativul “Albastrea” doar de la 5 persoane: Allen, doar cand era ingrijorat, Shizune, cand a venit prima data acasa la noi si vroia sa faca o impresie buna, Uchiha Itachi, impreuna cu Kisame, cand ma cautau sa intru in Akatsuki si prima oara am auzit asta in noaptea masacrului. Mirosul ma duce cu gandul la un loc plin cu trandafiri, dar ultima parte ma duce cu gandul la un joc.” – am zis semnele ce le dadea, la prima vedere, sitoatia in care ma aflam. Am stat putin pe ganduri. Dar daca, asa cum a zis Naruto, este vorba de albastrele si vrea sa ma induca in eroare? Daca nu se refere la un joc, ci la un parc cu copii? Sunt foarte multe posibilitati. Si apoi mi-am dat seama. Albastru, trandafir, loc de joaca. Locul meu de joaca, langa campul de trandafiri albastri. Dar cine este? Cine sa stie unde ma jucam eu la trei ani? Cineva care stiam de la bun inceput ca ma urmarea si ca vroia sa ma omoare, cineva care ma credea inferioara lui, cineva ce nu avea scrupule, cineva care mi-a distrus viata!

-“Stiu cine si unde este, dar o sa imi ia cel putin jumatate de ora sa ajung acolo, asta daca alerg suficient de repede.” – am spus catre sensei, care a dezaprobat din cap. Am ridicat din spranceana intrebatoare.

-“Nu te duci acolo, nu singura cel putin.” – m-a lamurit Sakura. –“Si pana la urma unde trebuie sa te duci si la cine?” – a continuat tanara nelinistita.

-“Este un loc mai indepartat putin de casa unde am stat cu Allen, acolo unde l-am cunoscut pe Lee. E langa un camp de trandafiri albastri, locul unde ma jucam de la un an.” – l-am putut observa cum prietenul meu cel mai bun si-a marit ochii de surpriza. –“Iar daca nu este acolo, mergem la vechiul loc Uchiha. Acolo mi-a povestit Allen ca erau trandafiri minunati, albastri, cu care se jucau copii din clan. Chiar mi-a adus unul intr-o zi. Si daca nu e nci acolo, inseamna ca alergam toata ziua din colo in coace degeaba.” – am rezambit melancolic. De data asta, Sasuke era uimit, probabil aducandu-si aminte.

-“Chiar trebuia sa fie locul nostru? Normal ca da, de ce sa avem numai amintiri frumoase de acolo?! Oare de ce nu putea sa fie in Padurea Blestemata daca tot vrea ceva cu atmosfera?!” – Lee era ironic. Nu ii convenea sitoatia. Locul de joaca era preferatul nostru. Acolo ne plimbam noaptea, cand fugeam de langa Allen si Gai-sensei pana ce s-au prins si urmatoare zi era pus un cort si facut un foc de tabara.

-“Padurea Blestemata este periculoasa pentru oricine, asa cu nu vrea sa fie si el in pericol. Crede ca daca ma duc, o sa fiu singura si va avea avantaj. Desi as putea sa jur ca ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosti tu.” – l-am potolit si pe brunetul ce se exteriorixa prin ironie. –“Plus ca daca ar trebui sa merg in Padurea Blestemata, voi ati ramane legati de scaune pana ma intorc. Nu am de gand sa risc sa va raniti, nu pentru mine.” – am continuat, ingrijorata. Daca pateau ceva din vina mea, nu mi-o puteam ierta vreodata.

-“Tu pentru noi iti faci griji sau pentru Allen?”

-“Lee, sti ca tin la Allen, dar va fi o viata pentru patru. Voi face tot ce pot sa il salvez, dar daca sitoatia devine critica, vreau sa plecati cat se poate de repede si sa nu va uitati inapoi. Nu conteaza daca eu ma intorc sau nu! Si oricum, daca ma intorc fara Allen si ma intalnesc accidental cu Shizune, iti dai seama ca va fi mai rau decat sa lup cu Kabuto.” – am zis enervata ca cel mai bun prieten al meu nu imi respecta deciziile. A oftat si a aprobat din cap, murmurand ceva de genul “Gai-sensei nu va fi prea fericit.”. Am lasat asta asa si am iesit toti afara pregatiti de plecare. M-am uitat la pozitia soarelui si era in jur de ora 13. Le-am spus ca o voi lua inainte, sa ma asigur ca va fi totul bine pentru ei. Am inceput sa alerg, cu cea mai mare viteza de care eram in stare. Cand am iesit din sat, m-am oprit si am adulmecat, ascultand cu atentie, sa fiu sigura ca nu este nici un pericol. Am simtit miros de sange, apoi m-am uitat imprejur. Aroma aceea placuta venea de foarte aproape de mine. Mi-am indreptat privirea spre locul unde ar trebui sa fie paznicii portii, dar in loc de doi oameni plini de viata, erau doua cadavrea imbibate in sange. M-am panicat si m-am indepartat pas cu pas de cei doi. Era prea mult sange ca sa pot sa rezist, asa ca mi-am tinut respiratia. Auzeam cum ceilalti vin dupa mine stiam ca sunt aproape asa ca am asteptat. Imediat ce au ajuns, Sakura a sarit spre cei doi morti si a inceput examinarea. Eu nu le auzeam inima, deci nu avea ce sa mai faca. I-am spus si ei asta. A aprobat iar eu mi-am facut o clona si am trimis-o la biroul Hokage-ului sa anunt decesul. Apoi am inceput iar sa alergam, eu inainte, cu cei 4 in urma mea. Am inspirat adanc din nou si am simtit o duhoare ciudata. Ca de sulfura arsa. Ca de…

-“Foc!” – am spus cu nervii la maxim in timp ce ma indreptam mai mult spre flacarile din departare. Baietii au incercat sa ma prinda, dar cand au vrut sa ma atinga, am zbughito mai repede. Cand eram suficient de aproape, am facut un semn cu mana si am soptit usor, cuvantul “Eliberare”, apoi totul a revenit ca inaite. Adica o padurea densa se intindea in fata noastra. Cineva se joaca cu Genjutsu. Sakura a zis ca numai doua persoane poate sa faca Genjutsu destul de bine incat sa pacaleasca foarte mult timp. Kurenai-sensei si Karin. Am inspirat adanc si am expirat. Deci nu e Kabuto? Kurenai – sensei nu e sigur, pentru ca isi loase echipa la iarba verde, la relaxare, stiind ca maine vor incepe antrenamentele. Deci ramasese doar Karin. Oare ea il ajuta pe nenorocitul ala sau doar vrea sa ma extermine si a cerut ajutorul lui? Ea nu ar fi putut fi atat de aproape de mine. I-as fi simtit mirosul destul de clar. Dar daca am fost eu neatenta? Daca am uitat ceva? Si daca am uitat, ce anume? Daca nu e locul nostru? Daca a fost doar o capcana, sa ajungem destul de departe de civilizatie, astfel incat daca avem nevoie de ajutor sa nu ne gaseasca nimeni? Uff…. Cam mulri de “daca”! De ce nu e mai simplu? De ce nu apre ala care vrea sa ma omoare in fata mea sa lupte cu adevarat, nu sa ma plimbe prin lume?

Aroma trandafirilor de odinioara m-a izbi si am zambit can am vazut, putin mai departe de noi, campul albastru. Dar mirosul lui Allen nu era prezent. Insa inimi, mai multe decat ar trebui, bateau calme. Am facut intoarceri de 360 de grade ca sa prind tot campul in vizor, sa ma asigur daca sunt prezenti, dar nu i-am vazut nicaieri.

-“Genjutsu, iar.” – am spus destul de tare incat sa auda Kakashi si Sasuke. La cuvintele mele si-au activat Sharingan-urile. M-ia facut un semn spre pamant, dar cand am frut sa lovesc, Sakura mi-a loat-o inainte. A atins cu pumnul solul, s-a auzit o bubuitura, si o crapatura s-a format in fata noastra. De acolo a iesit Karin, pe care a luat-o in primire Lee, apoi dupa ea, am putut observa un cap cu par negru maroniu, pana la gat, cu ochii negri, purtand un kimono lung si sandale cu toc inalt ca ale lui Tsunade. Am deschis ochii larg, fiind mirata, apoi am clipit si m-am sters la ochi, sperand sa fie doar o iluzie.

-“Shizune…” – am soptit, iar ea a ranjit. M-am incruntat. Ma asteptam sa fie un adversar mai puternic de atat, dar se pare ca m-am inselat. Ar trebui sa fie usor, dar intai sa obtin raspunsurile pe care le caut.

-“Unde e Allen?” – am intrebat tare si raspicat, doar sa auda, ca la varsta ei, probabil si surda este. Nu mi-a raspuns, doar a facut un semn de conjocare, iar in fata noastra a aparut corpul bunicului meu. Inima nu ii batea, respiratia nu i-o auzeam, avea ochii inchisi. Am tipat. Nu! Nu vreau sa fie asa! Nu trebuie sa fie asa! Nu era nevoie sa fie asa! Nu! Nu! Nu! Nu!.....

Maraiam. De data asta eu o lasa pe Zoe sa preia controlul. Nu facea asta de capul ei. Isi dadea seama ca este ceva serios, asa ca ma asculta intocmai. Firar sa fie! De ce cand am nevoie de ea nervoasa e calma si cand am nevoie de ea calma e nervoasa?! Am luat-o la fuga si m-am aruncat spre ea, apoi facut o clona care sa o tina in loc si am pus un scut in jurul ei. In momentul in care strangeam pumnul, se strangea si scutul pe ea.

-“Nenorocit-o! Stiam ca ceva nu e in regula cu tina, dar asta a umplut paharul! Cum indraznesti?! Spune-mi! Cum?! Te iubea! De aceea am plecat! Sa ii las o viata fericita si frumoasa, cu propria lui familie, cu tine! Javra ce esti!” – plangeam. Deja nu ma mai puteam abtine. Am luat-o in maini, mi-am apropiat capul de gatul ei si am lasat coltii sa creasca. Apoi mi-am adus aminte ca mai sunt si spectatori. Am lasat veninul sa curga de pe dintii mei pe pielea ei, apoi o gaura i s-a format in corp. Era moarta. Inac cu nervii la maxim, m-am indreptat spre Lee ce o tinea pe Karin bine prinsa cu bratele la spate. Am eliberat-o. Cand am pus mana pe ea, inima a inceput sa ii bata mai repede decat era normal si a lesinat. Ih, grozav. Nu putea sa mai stea treza putin?! Macar pana aflam raspunsurile alea nenorocite!

-“Sakura!” – am strigat-o pe rozalie si i-am inmanat-o pe roscata. – “E doar a ta. Fa ce crezi ca merita!” – i-am zambit. Era un zambet fortat. Sper doar ca nu am speriat-o prea rau si sa putem fi prietene in continuare. M-am dus cat am putut de repede spre corpul neinsufletit al lui Allen. Arata de parca doarme. M-am asezat in genunchi, langa el si mi-am infipt unghiile in pamant. Lacrimile nu se mai opreau si am ajuns sa nu mai vad bine. Ochii imi erau inecati si simteam cum ma cuprinde ameteala. M-iam pus capul pe pieptul bunicului, incercand sa mai aud sunetul vesel de inima batand fericita. Dar nu se mai auzea nimic. Absolut nimic. M-am ridicat si i-am atins fata cu degetele. Era rece ca gheata. Buzele ii erau invinetite. Era plin de sange pe fata, cu hainele jerpelite ca dupa o lupta la care nu a putut lovi, nui din cauza ca era in inferioritate si pentru ca nu vroia. De ce Doamne am plecat si l-am lasat cu acea femeie? De ce mi-ai luat ce aveam mai bun pe lumea asta? Fara sa imi pese ca mai am spectatori i-am luat mana intr-a mea si am inceput sa vorbesc:

-“De ce nu ai ripostat?! De ce ai iubit-o?! Uite ce ti-a facut! E numai vina mea! Numai vina mea! Daca nu plecam eram fericiti in mica noastra lume, departe de Shizune si de asa-zisa iubire pe care ti-o purta! Allen, te rog, nu pleca acum. Te rog, nu acum! Nu cand am mai multa nevoie de tine ca niciodata! Te rog, ramai cu mine! Am gasit prieteni si am pierdut un tata, un bunic, un ce vrei tu sa-mi fi! Te rog! Macar spune-mi ca ma ierti! Nici macar o poza nu am facut si noi impreuna. Mereu ma fotografiei ape mine, iar eu zambeam, ca proasta! Niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei pleca inaintea mea! Nu te voi mai gasi niciodata. Raiul e pentru tine. Pentru mine creaturile noptii asa cum sunt eu exista doar Iad! Chiar si aici, pe Pamant e Iad! Iar acum am facut primul pas pre acel loc in flacai.” –

Incepeam sa ma balbai de la lacrimile care imi curgeau si ma inecau. M-am ridicat in picioare si cu ajutorul telechineziei l-am ridicat si pe el si l-am facut sa ma imbratiseze. Am stat asa mult timp. Afara se intunecase, iar Lee a considerat ca e tipul sa mergem acasa. L-am lasat pe Allen culcat in aer in timp ce ma indreptam spre trandafiri. Am luat unul si o lacrima a cazut pe petalele lui firave. Trandafirii albastrii erau florile lui preferate. Am mai adunat cativa. Vroiam sa ii am in casa, sa il simt mai aproape. Le-am ridicat si pe cele doua apoi am luat-o usor spre Konoha. Tot ce ii facuse Saku lui Karin a fost sa o lase fara maini si picioare si fara gura, probil cea mai mare comoara a ei. Toti stateam cu capul in jos, numarandu-ne pasii. Eu inca aveam obrajii uzi. Cum de nu mi-am dat se ama pana acum ca ea era atat de rea? Am avut atata incredere in hotararile lui Allen incat nu am mai vazut nimic in jur? Am fost atat de oarba incat nu am vazut ca ceea ce pretindea shizune nu era adevarat. Deodata am simtit o greutate pe umerii mei. Cand m-am uitat in sus am avut surpriza sa o vad pe Shizune deasupra mea. Isi strangea pumnul si se pregatea sa loveasca, dar am avut timp sa reactionez. Am facut un semn cu mana si am spus:

-“Stilul Foc: Tehnica Sferei de foc!” – apoi o sfera mare s-a dus spre ea, dar s-a ferit. A aterizat la 20 de metri departare de noi si ranjea. – “Dar cum…?” – am soptit uimita ca inca traia.

-“In caz ca ai uitat, inainte ca veninul sa pice din colti, vroiai sa ma strivesti cu scutul ala. Se pare ca ai uitat sa il dezactivezi cand te-ai apopiat de gatul meu, iar veninul nu mi-a ajuns nici macar la piele. Ala a fost un genjutsu a lui Karin.” –a zis ranjind si facandu-ma sa regret ca nu am rupt-o in bucatele mici. Dar am zambit. Poate ca reusam sa fac sa ajung mai repede prin aproprierea lui Allen.

-“Atunci bine ai revenit. Hai, omoara, vreau sa terminam repede cu asta. Si asa tit la care tin patesc cate ceva, macar sa nu mai fiu un ghimpe in coastele nimanui!” – am soptit, fiind sigura ca a auzit. Am auzit inima lui Lee batand mai tare ca de obicei, iar a lui Kakashi mai incet, restul fiind de partea lui Lee. S-au asezat in pozitie de atac in fata mea.

-“Daca tu chiar crezi ca vom permite asa ceva, atunci te inceli amarnic!” – a spus Naruto, cu ochii in umbra, tinand capul in jos. Am putut observa o scanteiere rosie cand l-a ridicat.

-“Te credeam asa desteapta! Chiar crezi ca asta este ceea ce trebuie sa faci? Sa te sinucizi?” – a intrebat Sakura incruntata.

-“Nu te cunosc de mult timp, dar imi dau seama ca poti mai mult. Daca faci parte din echipa ar trebui sa sti ca noi nu ne lasam coechipierii la greu.” – a zis si Sasuke, zambindu-mi prieteneste.

-“Esti pregatita sa faci pasul asta? Esti gata sa ne lasi pe toti, doar pentru ca nu suporti putina durere?” – a murmurat sensei, facandu-ma sa imi las capul in jos, rusinata.

-“Nu am stat 6 ani langa tine sa te vad cum baci capul in gura leului. Crezi ca Allen ar vrea sa il urmezi? Probabil ii e dor de tine, dar pot sa pun pariu ca acum te priveste si e foarte dezamagit!” – Lee a fost ultimul care a vorbit, cu voge groasa, pe care o folosea cand vroia sa ma convinga ceva anume.

-“Baieti, serios, ar trebui sa plecati. Asta este doar intre mine si ea.” – am soptit ranjind, ducandu-ma in fata lor si lasand-ul pe Allen jos, pe pamant. Pe Karin am trantito, iar ea a scrancit inconstient de durere. Mi-am trosnit degetele de la maini. Naruto o luase pe Karin, iar sensei pe Allen. Lee si Sasuke m-au privit timp indelungat si nu au plecat pana nu le-am promis ca voi fi in urma lor in cateva minute.

Sakura nu vroia sa plece. Se uita la mine neincrezatoare, parca privirea ei imi spunea “Sa nu incerci ceva, ca te renvi doar ca sa te omor la loc!”. Am oftat. Fata asta era destul de speciala incat sa isi dea seama cand un om minte si cand nu.

-“Sakura, voi reveni, iti promit asta, doar ca nu vreau ca tu sau ceilaltis a vedeti adevaratul mosntru din mine. Imi e frica ca daca imi pierd controlul sa va ranesc pe toti.” – i-am spus si ea a aprobat, disparand intr-un nor de fum. M-am asezat pe pamant si mi-am prins genunchii la piept. Ma uitam la stele. Era o noapte fara luna, una dintre cele mai intunecate. Licirucii se chinuiau sa dea putina culoare padurii, dar tot ce reusau era osclipire fara forma. Era frumos, de parca vroiau sa biruiasca acel negru constant, ei sa fie sursa noastra de caldura si lumina. Am zambit melancolic. Asta vrea Naruto sa faca. Isi dereste sa lupte pana la moarte pentru postul de Hokage, isi doreste sa fie lumina si caldura Satului, isi doreste ca locuitorii Konohai sa stie cine este el. Era foarte ambitios si asta imi place la el. Desi stie ca este o sansa la un milion ca el sa fie urmatorul conducator, nu se lasa si lupta mai de parte. Exact ceea ce ar face un conducator pentru poporul lui. Lee…. Vrea doar sa demonstreze ca si fara sa foloseasca kekke-gengai, ninjutsu sau genjutsu, ci doar taijutsu este puternic. Si asa este. Nu coteaza cat Ninjutsu si Genjutsu folosesti, daca nu sti si putin Taijutsu, cat sa te poti apara. Sakura, din cate am intele, vrea sa o ajunga pe Tsunade din urma, mai putin pafrtea cu conducatorul, pentru ca stie ca acela este postul rezervat de Naruto. Visul ei e aproape implinit, este unul dintre cei mai buni medici pe care ii cunosc. Sasuke, dupa ce l-a omorat pe Orochimaru, cu un an inainte ca eu sa ajung la Academie, vrea sa isi refaca clanul. Deci ii trebuie o fata. Sper doar sa nu fie o ipocrita precum Karin. Nu ii mai purta pica fratelui sau de cand a aflat ca Itachi a fost oblicat de Danzou sa distruga clanul. Iar eu… eu sunt nevoita sa imi pierd visele pentru protectia altora. Simt nevoia sa protejez Konoha, dar totodata sa imi indeplinesc visul, care e indeplinit doar pe jumatate. Visul meu era sa ma pot amesteca printre oameni, fara sa ii dea seama ceea ce sunt pentru a nu se speria si sa il omor pe nenorocitul ce m-a lasat orfana. Cand m-am intors spre Shizune, aceasta venea in graba spre mine, tinand in mana ceea ce am recunoscut ca fiind Rassengan. De ce sa fie bine din prima cand poate sa fie rau? Am fost invatata ca orice inceput rau are sfarsit bun. Dar oare eu voi avea sfarsit? Sau voi trai la nesfarsit, prinsa in lumea asta blestemata ninja, unde nu iti poti gasi linstea decat daca mori?!
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#6
Hellooou>:D<
Ei bine, se pare ca sunt prima la comm:|... Ceea ce este foarte ciudat pentru un fic atat de bun... Sunt sigura ca muncesti foarte mult la el si iti dai toata silinta, da' na, in viziunea astora destepti de pe site ori e sasusaku, ori nu mai e nimic 8-}... Crede-ma, si eu sunt in aceeasi situatie... Si nu mi se pare deloc corect ca un fic prost de genu' "O POVESTE SASUSAKU", in care in primu' capitol se cunosc, al doilea se indragostesc si in al treilea se f*t, sa aiba atatea comentarii si toata lumea: "vaaaai, e superb, il ador!!"... Iar un fic reusit si original ca al tau, la care s-au postat destule capitole, sa nu aiba niciun comentariu...
Soo, am citit de-abia primu' capitol... cand voi termina, voi da un Edit;)

[Edit] Pe bune acuma... Tu chiar vrei critici dure? Sincer, nu am gasit nimic ineregula cu ficul tau! E atat de... perfect! Si crede-ma, nu spun asta doar asa... Imi place la nebunie, a devenit unul dintre ficurlie mele preferate:x.
Ideea este fantastica. Atat de originala!! Bravo! Cum ai reusit sa te gandesti la trecutul lui Ari, la abilitatile ei? Trebuie sa te simti norocoasa, ai foarte mult imaginatie!
Exprimarea e la locul ei. Dialogul nu este sec deloc, ofera informatii importante si nu ocupa atat de mult spatiu ca in acele ficuri "superbe". Naratiunea este foarte buna. Descrierea imi place, desi iti sugerez sa descrii mai mult locul in care se afla personajul principal, mai mult despre sentimentele sale;)
Inca un lucru care imi place- capitolele tale sunt foarte luuuuugi ;).
A fost si cateva faze amuzante:)): "-“De ce te-ar speria asta? Eu nu vad motivul. Abea vei putea sa fi tu insati langa mine si sa nu te chinui sa o ti pe Zoe sub control. Fara ofensa Zoe!” " Foarte tare:)).
Doar cateva greseli:
1) "Nenorocit-o!"- "Nenorocito!" (se scrie legat, fara cratima)
2) La dialog, ori folosesti linia de dialog, ori ghilimelele. Niciodata pe amandoua. Eu de exemplu, folosesc linia la dialogul normal si ghilimelele la dialogul din amintirile personajului.
3) Incearca totusi, cum te-a sfatuit si Flaw, sa nu mai folosesti de atat de multe ori butonul "Enter" cand scrii. Ai prins ideea, nu?;)

Cam atat. Pe moment.
Concluzia: imi place la nebunie ficul! Si sa nu iti pese daca ai comentarii sau nu, daca iti place cu adevarat sa scrii, atunci continua! Te rog sa continui! Nu lasa un fic atat de bun pe apa sambetei!
Astept nextul. Bravo inca o data!
Zbye.
(Btw, vor fi si cupluri in fic?;)))
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#7
Rock Violin: Multumesc foarte mult pentru comentariu >:D< Apeciez ca ai citit tot si ca ti-ai spus parerea sincera. cateva lamuriri :D Flaw m-a sfatuit sa folosesc butonul "Enter" i ca sa fiu sincera imi place mai mult cum arata fic-ul asa :X Da, vor fi cupluri in fic, dar inca nu m-am decis. As vrea sa fie ceva spectaculos, ceva ce sa socheze :)) De un lucru sunt foarte sigura: SasuSaku [desi veti vedea in capitolele urmatoare ca se plac mult reciproc] nu va exista ca si cuplu in acest fic. Si ma gandesc cu cine sa o las pe Ari:D Nu pot alege intre Deidara si Sasori :-? In plus, de la capitolul 6 sitoatia se complica, iar trecuturile cam tuturor se intersecteaza si vor depinde unul de altul.
inca ceva, voi incerca sa postez mai des :D am capitole 12 capitole facute in calculator!

Cap. 05 ~ Sunt EROU… fara rasplata!~


Deidara P.O.V.

Statea jos si se uita la stele. Cine stie la ce se gandea?! In mod normal ar fi rupt-o in bucatele mici pe cealalta femeie. Dar acum parca astepta moartea. Avea o privire melancolica, aproape fericita. Ce este cu ea?! Chiar nu isi da seama ca sunt aici? Ar fi trebuit sa ma simta de la 2 km cel putin. Era usor sa iti dai seama ca nu e in cele mai bune toane, pentru ca dacaq era mai mai fericita si obtimista, ar fi sters praful cu capul femeii aleia nebune. Asta nu era Arishima pe care o cunosteam, cea care era gata sa ma bata mar daca insistam pe un subiect anume. Desi noi, Akatsuki, am cam batut-o la cap sa ni se alature, ea a refuzat de fiecare data. Era incapatanata si curajoasa. Daca ar fi venit toti membri organizatiei sa ma implore sa ma alatur lor, as fi mers, nu de buna voie cat de frica. Dar ea in moemntul in care ne-a simtit chackra si nu a recunoscut-o ne-a imobilizat doar ridicand o mana si privindu-ne urat. Toti, in afara de Pain si Itachi am fost uimiti si speriati. Iar apoi, cand prostul de Tobi a lovit-o, aproape i-a smuls capul de pe umeri. Pe mine m-a ridicat cu picoarele in sus si mi-a cazut pelerina pe cap, de nu am mai vazut nimic. Sasori a ras de mine pana ce a venit randul lui si l-a dezmembrat usor. Fiind doar o papusa, nu la durut, dar cand la amenintat ca ii distruge cutiuta de chackra s-a speriat destul incat sa taca. Totusi, Tobi a fost cel mai rau. I-a rup mainile si i-a lasan rani adanci pe corp. Bine, de fapt si le-a facut singur cand o levea.

M-am trezit la timp ca sa o vad pe femeia aia bruneta atacand, iar pe Arishima stand pe loc, uitandu-se zambind la ea. Desi stiam ca nu o va putea rani cu acel jalnic Rassengan, m-am pus in fata ei, i-am prins mana si am impins-o punandu-I o bomba in kimono. Am luat-o pe albastrea si am plecat de acolo, iar in urmatoarele secunde tipa a explodat. Stiam ca daca nu o duc mai repede de acolo va inebunii de la mirosul sangelui. Am marit viteza, stiam ca ma simte dar inca nu scotea nici un sunet ca ar fi pe Pamant si nu pe Marte. Cand am considerat ca eram destul de departe, am zgaltait-o usor incercand sa o trezesc, dar de geaba. Alergam mai departe spre sediul Akatsuki, sperand ca macar unul sa stie ce e cu ea. Nu era departe de locul cu trandafiri. Mai aveam de mersa cam un chilometru si ajungeai exact in fata cabanei. Si acolo ma aflam eu acum. Am deschis usa iar inauntru era ceva ambiental, o combinatie de culori pastelate, cu mobila si tablouri asortate. Konan atipise facand origami, Pain se certa in soapta cu Itachi ca sa nu o trezasca pe Konan, Tobi sforaia intr-un colt, iar Sasorio ma privea intrebator, dar cand am vazut fata din bratele mele a sarit in picioare daramand farfuria cu mancare pe care o tinea in brate, atrangand total atentia. Se pare ca Zetsu urmarea o lupta alui Hinad, Kakuzu si un tip caruia nu m-am chinuit sa ii tin minte numele. Konan a fost intr-o secunda langa mine si a luat-o pe fata amortita punand-o pe canapea.

-Prostule, ce i-ai facut?! – a intrebat femeia, gata sa ma loveasca, dar Arishima s-a bagat in fata mea si i-a prins mana.

-Lasa-l, nu are nici o vina… – a soptit ea cu ochii in jos si am auzit cum o picatura de apa a cazut pe podea. Am inghetat instantaneu. Niciodata, dar niciodata nu am vazut-o plangand. Arata atat de vulnerabil asa. Dar cine ar fi ghicit ca inauntrul acestui inger se afla si un demon?

-Te-a ranit? – am intrebat-o amintindu-mi de femeia care vroia sa o atace.

-Cine? Shizune? Glumesti? Nu mi-ar fi facut nimic si sti asta foarte bine! – a contracarat ea, enervata fiind, ca am facut-o slaba.

-Si ce ai fi vrut sa fac? Sa stau acolo sa vad cum astepti sa te atace si sa nu ripostezi? Daca isi dadea seama de katon? Daca de facea cenusa? – am cerut explicatii mai nervos ca ea. Dar raspunsul venit m-a facut sa amutesc.

-As fi fost mai fericita ca niciodata daca ma omora!
Am tacut si eu si ceilalti privind-o cu uimire. S-a dus si s-a asezat inapoi pe canapea. Si-a strans genunchii la piep si a inceput sa planga in surdina. Nici unul nu indraznea sa mai spuna ceva. S-o fi intamplat ceva cu cineva la care tinea. Lee, Gai sau Allen. M-am asezat in partea ei stanga si Sasori in partea dreapta.

-Deci, ne dai si noua explicatii sau ai de gand sa ne lasi in suspans pana ce termini tu de dat apa la soareci? – a spus roscatul privind-o cu amuzament. Albastrita doar l-a chemat pe Kisame in fata ei si i-a pus mana pe frunte. Ochii lor au devenit inexpresivi pentru cateva secunde, apoi au revenit la normal. Ari’ si-a reluat pozitia iar fata de peste o privea cu ochii mariti.

-Albastreao, tipa nu merita indurare. Si nu pot sa cred ca ai cunoscut doi Biiju. Sa inteleg ca nu avem voie sa ne atingem de Shukaku si Kyubi? – a spus pestele ranjind. Ea doar a probat din cap si s-a uitat urat la el. Se pare ca mai avea ceva de spus. –Ah da, Allendro a murit… – a zis si m-am intors automat spre fata. Allen era universul ei. Singurul care a acceptat-o de la bun inceput. Cel ce a invatat-o tot ce stie astazi s-a dus. Dar ochii ei sau deschs dintr-o data. S-a ridicat si a mers spre fereastra. A inchis ochii si a ascult tat cateva minute bune. Apoi i-a deschis dintr-o data rapit si s-a indreptat spre usa.

-Trebuie sa plec… sau nu… – a spus si a facut un semn cu mana langa ea aparand o clona. A trimis-o afara si a ascultat cu atentie, apoi m-a privit nervoasa.

-Chiar trebuia sa dezasamblezi corpul ala? Eu ce le spun acum? <<A, pai stiti a venit un vechi prieten din cea mai de temut organizatie cunoscuta de om si a omorat-o pe Shizune crezand ca ea va reusi sa ma extermine!>> Ti se pare ok? – m-a certat ea cu privirea nervoasa.

-Spui ca ai folosit un kunai exploziv? – am ridicat din umeri inocent spre ea.
-Ai vazut vreodata cat de slabe sunt chestiile alea? Fata de bombele tale aia e guma de mestecat! –a spus si mai nervoasa.

-Mai multe kunaie? – am propus iar dar am fost oprit de Pain.

-Ai telechinezie. Nu poti sa zici ca pur si simplu s-a dezmembrat cand ai strans-o ca pe Tobi?

-Ba da, ar merge! – s-a lasat ea pagubasa. S-a mai concentrat cateva minute, apoi a rasuflat usurata si a lasat umerii in jos. S-a dus mai aproape de fereastra si s-a proptit de perete. Se dadea usor cu capul de zid. Nu imi placea tacerea aceasta, asa ca am oftat zgomotos si am inceput sa vorbesc.

-Deci, de ce ai trimis clona aia afara?

-Echipa mea ma cauta! – a raspuns ea simplu. Am ranjit. Eram pe drumul cel bun.

-Cu cine esti in echipa? – am continuat eu cu o alta intrebare.
-Daca va spun va suparati si nu am chef sa fac asa ceva. - a spus bosumflata, iar eu am batut-o la cap in continuare, rugand-o sa imi spuna.

-Te rog, haide, nu am mai auzit de tine nimic de 2 ani, macar spune-mi cu cine esti in echipa! – am spus si ea a oftat obosita, dar apoi a inceput sa enumere.

-Lee, Sakura Haruno, Naruto Uzumaki, adica Kyuubi, Kakashi Hatake si … Sasuke Uchiha! – la ultimul nume Itachi a tresarit surprins, facand ochii mari. Ea doar s-a mai dat o data cu capul de zid. –V-am spus ca va suparati, sau cel putin, tu Itachi.

-Nu am nimic, doar ca sunt uimit. Cum mai e? – a zis brunetul revenindu-si la calmul lui inepuizabil.

-E bine, putin sacait de Karin, dar e bine. Oh, da! E foarte interesat de puterile si talentele mele, incat cateodata ma sufoca cu intrebari. – a spus si ea, dandu-si ochii peste cap.

-E cineva la Academie care te enerveaza? – am intrebat iar uitandu-ma spre fata.

-Karin. Este un fel de ajutor a lui Shizune, incerca sa ma bage in ceata cu Genjutsu. Si miroase al naibi de bine incat Zoe cateodata e imposibil de controlat. Ca sa nu mai spunem ca proasta, cand m-am prezentat in fata grupului de genini a aruncat un kunai in mine si aproape as fi sfasiat-o daca nu era Lee acolo. – a povestit ea cu zambet mandru pe fata. M-a bufnit rasul. Probabil ca daca “sprancene stufoase” nu era acolo isi calca pe orgoliu si ar fi gustat lichidul ala vital. Dar albastreaua m-a privit urat si m-am oprit ridicand din sprancene la ea.

-Eu cum miros pentru tine? – am spus smecher, sa vad ca paree are ea.

-Majoritatea mirositi bine, poate prea bine, mai putin Zetsu, Tobi, Hidan si Kakuzu. Zetsu are prea multe clorofila in corp si miroase ciudat, Tobi are un miros pe care sigur l-am mai simtit inainte si nu imi place, da un aer dinamic, ma duce cu gandul la foc, ca o combinatie intre Itachi si Sasuke, Hidan are sangele ciudat, nu imi pot da seama ce grupa este, ia Kakuzu habar nu am de ce nu imi place. Poate pentru ca corpul meu nu agreaza mirosul lui. – mi-a raspuns ea ridicand din umeri nepasatoare. Am ranjit o data cu ea. De obicei, mirosurile ei nu sunt numai bazate pe sange. Dupa miros isi poate da seama si ce fel de personalitate are fiecare. E destul de tare cateodata. Din vorbele ei am inteles ca ne place pe toti inafara de Tobi, Hida si Kakuzu. Pe Zetsu nu il pun la socoteala pentru ca clorofila din el o impiedica sa fie clara in legatura cu sangele lui. Pain spunea ca Ari’ e foarte puternica, la fel ca familia ei. Dar daca intr-adevar e de neoprit, cum a putut o singura persoana sa ii omoare pe toti? Smecheria cu focul nu merge intr-o secunda, e ca si cum ai pune un lemn mare si gros pe foc. Trenuie sa astepti putin ca sa moara. Asta ar insemna ca nu numai focul ii poate dobora. Dar care sunt acestea? Daca stam sa o luam logic, fulgerul, cad loveste pamantul, lasa foc in urma lui. Deci asta spune ca si fulgerul ar putea-o dobora? Si daca fulgerul o doboara, inseamna ca Chidori ar ranio serios. Iar daca Chidori o raneste, Rassengan, fiind mai puternic, ii poate scurta viata. Deci daca nu interveneam intre ea si shizune, nu mai prindea rasaritul. Bombele mele au un efect de foc la cutie. Daca explodeaza, ceea ce e pe langa ele ia foc. Hmm… Poate ca Albatreaoa nu e asa de puternica precum ne-a facut sa gredem. Are mare noroc cu telechinezia. Poate sa tina pe loc o armata intreaga, pe timp nelimitat. Dar telechinezia functioneaza numai pe corpuri solide, nu si pe fenomene precum vantul, apa. Mi-am ridicat privirea la ea, ranjind smecher. Ea doar si-a intins sprancenele intrebator, zambind.

-Esti constienta ca nu numai focul te poate distruge?– am intrebat-o, iar ea si-a marit ochii surprinsa. Anegat din cap, iar eu am continuat. –Imagineaza-ti ca e furtuna, iar u fulger loveste un copac. Ce se intampla cu el?

-Arde! – a soptit inca uimita, dandu-si seama de adevarul din vorbele mele.

-Iar daca fulgerul te raneste si Chidori face acelasi lucru. Iar daca Chidoriiti provoaca cel putin zgarieturi, Rassengant te…

-Ma omoara! – mi-a taiat-o ea brusc, incepand sa tremure usor. –Cred ca trebuie sa iti multumesc atunci! – isi revenii ea brusc si se apropie de mine. Ma saruta usor pe obras, apoi se intoarce spre Pain. –Trebuie sa plec, dar daca avesti nevoie de mine, Konan stie unde ma gaseste. Apropo, nu vreau sa va apropiati de Konoha! – a spus ea iar noi toti, am arpobat din cap.

-Si eu primesc numai un pupic pentru ca te-am salvat? – am intrebat, glumind putin, dar reactia ei m-a uimit.

-Eroule, ce te-ar multumii pentru fapta ta curajoasa? – a spus ea, imitand o voce de om ingamfat, plin cu bani.

-Poate un sarut deabinelea?! – mi-am incercat eu norocul. Trebuia sa recunosc, pentru 7 ani ai sai, arata beton. Cu forme bogate si par lung si albastru, cu ochii verzi, scanteietori. Visul oricarui barbat burlac, asa ca mine. De cand ea a aparut in peisaj, Sasorii devine din ce in ce mai greu de cap. Cred ca si pe el il ameteste. Mi-am scuturat capul ca sa fiu atent la ce face ea. Se apropie cu capul spre mine iar cand mai are putin sa ma sarute pune mana peste gura mea si lasa un pupic acolo. Roscatul rasufla usurat, iar Konan bate palma cu pustoaica ce a reusit pentru a nu stiu cata oara sa ma duca de nas.

-Se spune ca fetele blonde sunt proaste, dar nu ma asteptam si la unii barbati. – a ras Konan. Eu m-am imbufnat si mi-am pus mainile in san, iar Arishima a chicotit, facand cu mana, mai apoi disparand intr-un nor de fum.

-Fata asta ma omoara! – a soptit incet Sasori, apoi s-a ridicat si a iesit afara. Am presupus ca s-a dus pe acoperis, acolo unde isi petrece majoritatea noptilor.
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#8
hmm... Am adus next :-??


Cap. 06 ~ Va fi complet?! ~


Ma gandeam la ceea ce a spus Dei’ in aceasta seara. Si daca stau sa ma gandeasc, are logica. Cum a putut un singur om sa distruga unclan intreg de cel putin 30 de vampiri? E clar ca nu numai focul ma distruge sau, ma rog, tot ce lasa in urma foc, dar trebuie sa mai fie ceva, cu viteza noastra Orochimaru nu ar fi prins nici unul dint-ai mei. Sau poate au vrut sa fie prinsi? Dar atunci de ce mama m-a lasat in viata? Si daca vroiau sa se omoare, de ce nu incepeau sa se lupte intre ei? Si daca Orochimaru i-a distru pe toti ai mei, cum as putea eu, una singura, sa ma pun cu el? Dar daca nu a fost singur? Daca ar fi avut o armata de ninja, care stiau sa foloseasca katon, ar fi avut o sansa. Sunt sigura ca toti adultii si-au aparat copiii. Asa cum mama m-a aparat pe mine. Dar asta ar insemna ca nu sunt singura supravietuitoare? Sau ca sunt ultima care a ramas in infern? Si totusi nu ar avea sens. Era clar ca pe langa slabiciunile enumerate de Deidara, era ceva mai puternic ca focul, care sa aiba efect imediat si fara tipete prea multe. Dar atunci, amintirea mea din acea noapte sa fi fost Genjutsu? Tot focul sa fi fost doar o iluzie? Pentru ca atunci cand Allen m-a gasit, mi-a zis ca aveam pete pe piele. Iar daca era asa de mult foc, muream, mai ales ca era prea mica ca sa ma pot apara. Cat de putin o fi fost, cert este ca au folosit si foc.

Capul incepea sa imi bubuie. Am tipat. Prea multe intrebari, prea putin timp. In curand, zilele acestea daca nu chiar acum, voi deveni vampir complet si probabil amintirile mele imi vor fi sterse. Dar am o idee. Echipei mele i-am spus ca in acesta noapte voi dormi in fosta casa a lui Allen, cea din padure. Au aprobat intelegatori si mi-au spus ca maine este inmormantarea, pe la pranz. Deci nimic nu ma oprea sa merg acasa. Desi capul inca ma durea, m-am ridicat tremurat si am inceput sa alerg spre vest. In cateva minute eram in fata usii. Am deschis-o temator, iar acolo erau coechipierii mei. I-am privit uimita. Cum de nu le-am simtit mirosul sau chackra? Chiar atat de rau sa ma doara capul. M-am uitat la Kakashi si dadea dezaprobabor din cap. Am inceput sa numar zilele. 1, 2, 3, 4…31 septembrie. Mi-am marit ochii de soc.

-Ma puteti certa mai tarziu, va rog? Am ceva foarte important de facut. – le-am spus si am alergat spre camera mea, de sus. Am umblat prin sertare pana ce am dat de hartie si un pix. Am coborat inapoi in sufrageria incapatoare si am inceput sa imi scriu “povestea”. Am luat-o cu inceputul, de cand m-a gasit allen, pana in prezent. Am evitat numele celor din Akatsuki, pentru ca nu le placea sa fie cunosctuti pe adevaratul nume. 30 de minute. Atat mi-a trebuit sa scriu si sa imi amintesc tot ceea ce facusem. Am aranjat foile, le-am pus teanc una peste alta. Apoi am ridicat privirea spre Kakashi, care abea acum am vazut ca avea Sharingan-ul activat, la fel si Sasuke.

-Ii cunosti bine, nu? – m-a intrebat sensei, privindu-ma ciudat. Stiam la cine se refera si am aprobat din cap. Ei, chiar daca nu s-au uitat la ce am scris, mi-au vazut miscarile maini, deci si-au dat seama de toata povestea mea. Am lasat capul in jos.

-De ce ai scris tot? – m-a intrebat brunetul punandu-si mainile in san.

-Pentru ca zilele acestea transformarea mea va fi completa, adica peste trei zile. Va fi ziua mea si ziua in care clanul meu a fost distrus. In fine, cert este ca transformarea completa imi va lua o parte din amintiri si nu vreau asta. Imi va lasa numai ce este esential, precum ca am fost gasita de Allen, ca a murit si ca fac parte dintr-o echipa de inca 4 persoane si un sensei. Dar nu imi voi aminti nimic petrecut cu voi sau cel putin numele voastre sau a tuturor cunostintelor mele. Imi voi uita pana si povestea. – am spus, lasand capul in jos strangandu-mi pumnii. –De ce sunteti aici? – i-am intrebat.

-Pai s-a intamplat ca in momentul in care ti-am auzit tipatul clona ta sa dispara instantaneu. Tie ti se pare cava normal? – a spus Sakura ranjind. Acum eram socata. Nu era de loc normal sa se intample asta. Cum adica clona adisparut in momentul in cre am tipat? Am incercat sa imi maresc coltii, dar nu am reusit. Era ceva total alarmant. Ce era deosebit la aceasta noapte? Inainte sa se intunece avem mirosul viteza si putere.

-Lee, acum 8 ani, pe 31 septembrie, a fost noapte fara luna? – a stat putin sa se gandeasca.

-Da! De ce intrebi?

-Pentru ca Zoe e prea linistita si nu imi pot controla coltii. Iar daca acum 8 ani, pe 31 septembrie a fost noapte fara luna, inseamna ca asa a reusit Orochimaru sa imi omoare clanul. – acum incepeam sa mormai, mai mult pentru mine. Ma plimbam prin camera. Asta sa fi fost cel mai mare ajutor al acelui nenorocit? Pentru o noapte sa fiu doar om? Am reluat scrisul, lasand sa curga pe hartie si ceea ce mi-am dat seama acum. Eu, da poate ca pot fi om pentru o noapte,pentru ca sunt pe jumatate umana, dar mama, tata? La ei nu ar avea nici o legatura. Sunt singura semi-vampir din tot clanul. Ma rog, acum sunt singura in viata din tot clanul. Si pana la urma, de ce eram singura semivampir? Mai erau copii in clan? Uff! Ce imi vine acum cu toate intrebarile? Poate frica ca nu voi mai sti nimic dupa ma face acum sa scot la iveala tot ce ma sacaie. Sau poate ca este doar curiozitatea. De obicei, Zoe raspundea la majoritatea intrebarilor despre vampiri, iar eu doar transmiteam mai departe. Shizune sa fi stiut despre asta?! De aceea sa ma fi atacat, mai devreme? Sa fi fost pusa de Kabuto? Daca asa este atunci ii sunt datoare pana in gat lui Deidara. Am inhalat nervoasa. Dar… nu mai pot detecta persoanele din camera dupa miros. Coltul drept era crescut doar pe jumatate si nu il puteam face mic la loc.

-Cine e Deidara? – a intrebat Lee ridicand sprancenele. M-am uitat la el putin sceptica. Ce treaba are Deidara cu toate astea?! Si de unde a aflat el de blond?

-Ai spus ca ii esti datoare lui Deidara asta pana in gat… – m-a lamurit Sakura, vazandu-ma incruntata. Doar nu… Oh Doamne.

-Am zis toate astea cu voce tare?!

-Pai, da. Asta si ai scris mare pe foaie Deidara. – a ridicat Naruto din umeri. Am injurat printre dinti. Am mai inspirat o data adanc, sperand ca Zoe sa fie acolo, in interiorul meu si sa se infurie pe mine ca mi-a scapat asa ceva. Dar nu era. M-am incruntat.

-Frate, e atat de usor sa ma calmez acum, dar totusi… UNDE E ZOE?! – am zis, lasandu-ma pe spate, pufaind nervoasa. M-am uitat in jos, la foaia pe care am scris numele blondului. Ce as fi putut sa le zic? -Lee, da-mi o palma! – am mormait. Poate o pot trezi pe Zoe asa.

-Vrei sa raman fara mana?!

-Plezneste-ma! – am tipat la el, aproape ingrozita. Avenit si m-a lovit. Ciudat, dar durea.

-De ce nu ma doare mana? Si… de ce esti asa de moale? Arishima, ce se petrece?!

-As da orice sa aflu…

-Sasuke, ai observat asta? – m-a intrerup sensei, incruntandu-se.

-Da, e foarte ciudat. Abea pot tine Sharingan-ul activat. Chackra ei creste cu fiecare minut. – a oftat brunetul, apoi a continuat. –Esti sigura ca peste trei zile vei devenii vampir complet? – eu am aprobat din cap. O durere insuportabila mi-a inundat tamplele, provocandu-mi sustinerea dreapta aproape imposibila. M-am prins de manerul canapelei, strangand tare. Era ciudat. Durerea s-a intensificat, dar peste cinci minute nu am mai simtit nimic, doar am cazut la pamant intr-o stare de somnolenta neobijnuita.


Deidara P.O.V.

Am lasat pelerina in cuierul din coltul camerei si am iesit afara. Fantul adia usor, ducand mirosul de trandafiri, undeva departe, improscand imprejurimile cu acea aoma inconfundabila. Ii zisesem lui Pain ca plec sa ma plimb, asa ca nu aveam de gand sa stau pe loc. Am sarit pe acoperis, de unde Sasori privea spre casa albastrelei. Avea ochii visatori si m-am gandit ca nu ar fi frumos din partea mea sa il deranjez. Observasem ca si el era fara pelerina. Tacerea a fost sparta. Nu de mine, nu de el, ci de tipatul, aproape insangerat, al fetei ce plecase mai devreme. Ne-am uita unul la altul apoi am strigat in acelasi timp:

-Itachi! – dar o facusem de geaba, el deja alerga spre ruta obijnuita care duce la casa lui Allen. Speriati, am luat-o dupa el. Daca tipa, Shizune parca, avea ajutoare si a ranit-o pe albastrea? Am marait inconfortabil. Nu era stilul meu sa vad partea goala a paharului. Am ajuns destul de repede, cam in 20 de minute. In mod normal faceam cam o ora pe drum. Cel mai ciudat era ca am auzit tipatul de la departare mare.

Am sarit in dreptul ferestrei din sufragerie, urmarind ce se intampla acolo. Sprancene stufoase o pleznea de pe Arishima. Am vrut sa intervin, dar mana lui Uchiha imi statea in cale. Am putut auzi doar ceea ce vorbeau fratele lui Itachi si Jounin-ul. Iar apoi, am observat cum albastreaoa cadea la pamant inconstienta. Nu m-am gandit la pagube, am disparut intr-un nor de fum aparand exact acolo, prinzand-o inainte sa se loveasca. Nu imi pasa ca toti din camera, mai putin cei doi cu Sharingan se uitau ciudat la mine. Vroiam doar ca ea sa fie in siguranta. M-am indreptat cu pasi mici spre scarile ce duceu la camera tinerei, iar langa mine au aparut Itachi si Sasori. Nu mi-a scapat ca era o foaie pe care scria mare si clar numele meu. Am ranjit subtil. Mda, nimeni nu scapa de sarmul “Deidara”. Apoi mi-am amintit ceva.

-Daca mai dai o data in ea, nu voi fi bland! – am marait spre Sprancene-Stufoase. El s-a incruntat si mai rau. Apoi m-am intors spre Sasori. – Du-te si spunei ca plimbarea mea va fi mai lunga decat ma asteptam.

-Esti prost? Chiar crezi ca o voi lasa DOAR cu tine intr-o camera?!”

-Aaa… da, cred! – am zis nervos. O mana micuta s-a asezat pe pieptul meu si m-am uitat in jos. Am vazut-o pe Arishima incruntandu-se. Am fost aruncat intr-un perete, cu ea inca in bratele mele.

-Viseaza… – m-a lamurit Itachi.

-Astea da cosmaruri… – am bombanit nemultumit. Am reluat drumul spre dormitorul fetei, nebagand in seama susotelile din camera.

-Hei, blondu-le, lasa-ne coechipiera in pace! – a tipat unul caraghios, pe care l-am presupus Naruto.

-El e Kyuubi? Mda… i-am promis ca nu ne atingem, asa ca hai sa ne grabim, altfel sar la bataie. – a zis roscatul strambandu-se.

-Da’ misca-te la acoperisul tau de visator, nu te tine nimeni aici!” – am marait iar la el.

-Ba de fapt ma tine! – a ranjit, facnd semn spre mana lui ce era caprurata de o mana a Albastrelei. Am pufait nevos, pana am ajuns, intr-un final, in camera, surpriza, bleo. Ultima data cand am intrat acolo era verde mar. In urma noastra era doar Jounin-ul. S-a srpijinit de tocul usii, privindu-ma cum o asez pe fata incep pe patul ei.

-Kakashi… o placere sa te intalnesc din nou. – l-am auzit pe Itachi vorbind.

-Nu pot spune acelasi lucru, mai ales in aceasta ipostaza. – am murmurat, facand semn apre tanara.

-De asemenea. – a raspuns tipul de la usa, probabil neauzindu-ma. –Ar fi deranjul prea mare sa va pun cateva intrebari? Nu despre Akatsuki, ci despre legatura voastra cu ea. – noi am aprobat din cap, la cuvintele acestuia.

-Depinde de intrebare. Daca nu raspundem, inseamna ca pur si simplu este prea… personal. – a zis Uchiha, imediat dupa auzind o zarva incontrolabila, provenind de la parter.

-Sasuke, tine-i acolo. Altfel toti veti face 2000 de flotari! – a tipat Jounin-ul, probabil enervat. –De cand o cunoasteti?

-De… - am inceput sa numar pe degete – 6 ani.

-Cate stie despre voi?

-Destule cat sa isi dea seama ca nu noi suntem aia rai. – a replicat Sasori, incruntandu-si cipul ala de piatra al lui.

-Ce vreti de la ea?

-La inceput, sa faca parte dintre noi, dar cand ne-a refuzat de 5 ori, am renuntat si am ramas… prieteni. - a zist Uchiha. –Ne ajuta, o ajutam. – a continuat ridicand din umeri.

-Ce ati vrut sa ziceti prin: Mda… i-am promis ca nu ne atingem? – de data asta, pentru cateva secunde, am tacut toti malc. Pana la urma, am oftat si am raspuns eu.

-Ne-a pus conditii. Nu ne atingem de persoanele pe care le cunoaste, la care tine sau care o cauta, cel putin nu fara motiv intemeiat. - Kakashi a aprobat din cap, strigand dupa una, Sakura, care a aparut intr-un nor de fum in fata sensei-ului ei, cu spatele la noi. Si am recunoscut-o.

-Hei, tu esti tipa care era sa il omoare pe Sasori! – am replicat batand din palme. Roscatul a mormait enervat, intorcand capul ca un copil suparat. Fata doar a ridicat din umeri, ignorandu-ma.

-Sakura, iti poti da seama ce are?

-Nu sunt sigura. Pielea ei este foarte groasa, iar vindecarea ei naturala, este exagerat de rapida. In mod normal ar trebui sa fie apoape complet vindecata. Dar vreau totusi sa incerc. – a zis rozalia, mergand spre patul Arishimei, de parca noi nu eram acolo. M-am holbat la ea. Chiar ne-am pierdut farmecul de tot?!

Pfff… tocmai am ajutat o persoana mai dulce decat si-ar putea imagina cineva, cum sa putem speria? Cel putin, nu pe cei din casa asta.

Fata a pus mana pe fruntea albastrelei, inchizand ochii. A stat asa cateva minute bune, timp in care innebuneam de-a binelea. Apoi a schimbat locul, punand palma pe pieptul frumoasei adormite. Peste cateva momente a deschis ochii mirata si speriata.

-E ca si cum ar fi moarta. Simt cum ii curge ceva in vene, dar nu are puls, adica inima nu-i mai bate. Nu am mai vazut ceva asemanator. Si nici nu respira. A zis, privind abdomenul Arishimei, ce nu se misca. M-am uitat surprins la Itachi.

-Doar nu crezi ca…

-Ba da. Noaptea fara luna a accelerat transformarea.

Asta mi-a raspuns la intrebari. Dar totusi, cand se va trezi, va putea sa se stapaneasca la fel de bine ca pana acum? Sau va fi nevoie sa se sacrifice unul?
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

#9
Hello, Madalina!>:D< (Azi simt nevoia sa-i imbratisez pe toti :]])

Am citit capitolul acu' vreo saptamana si, dupa cum ti-am promis, am revenit... Cam cu intarziere, ce-i drept (am fost foaaarte busy zilele astea... pff... scoala 8-|), dar "mai bine mai tarziu decat niciodata" :]].
Sooo, mi-a placut capitolul, da' nu stiu de ce, nu mi s-a parut la fel de reusit ca celelalte :-?. M-ai lasat in ceata la inceput: nu stiam din perspectiva cui povestesti. Chiar nu ma asteptam ca Deidara sa-si faca aparitia prin peisaj (Deci, pana la urma, vorbim de cuplul DeidAri ;))?). M-ai surprins (din nou), ceea ce e foarte bine.
Descrierea, naratiunea si dialogul sunt reusite. Numai ca in capitol asta ai folosit mult prea mult dialog (parerea mea), dar nu e o greaseala asa de "fatala": ofera informatii foarte importante pentru poveste si nu e plictisitor chiar deloc.
Am vazut cateva greseli de tastare (nu le mai tin minte >.<)- iti sugerez sa te uiti de 2-3 ori peste text si sa-l corectezi. Ai folosit mult prea des cuvantul "albastrea". Incearca sa-l inlocuiesti, gen: tanara, fata, pustoaica etc.
La cateva replici chiar am ras singura:
"-Poate un sarut deabinelea?! – mi-am incercat eu norocul."
"-Eu cum miros pentru tine? – am spus smecher."
:)).

Cam asta ar fi... Sper sa nu te supere comentariul meu, am facut-o doar pentru a-si imbunatati modul de a scrie. Oricum, ramane unul dintre ficurile mele preferate!

Bye... si muuulta inspiratie! Te pupa dulcic Ada:)):*!

[Edit]: De-abia acuma am vazut ca ai pus capitolu' 6:))). Il citesc si iti las comentariu.

Vaaaai, a fost atat de tare! Chiar mi-a placut. Nu prea am ce adauga infara de ce am scris mai sus. In continuare, foarte multe greseli de tastare>.<. Da' nu e nimic, se corecteaza in timp.
"Sasuke, tine-i acolo! Altfel toti veti face 2000 de flotari!" --> Preaaa tare=)). Aaa, da, asta imi aminteste ca numerele ar trebui sa le scrii cu litere, nu cu cifre (inafara de zilele de nastere etc.)
De data asta, modurile de expunere sunt mai echilibrate. Din ce in ce mai bine;).
Clar... capitolul meu preferat- atat de mult suspans... Ah, de-abia astept continuarea...

Bye-bye pe bune acuma:)). Pupic:*!
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#10
Ada, multumesc frumos de comentariu :*
:)) da, stiu ca am pus foarte mult dialog in capitolele precedente dar aveam nevoie de el. si in acest capitol vor fi destule linii de dialog, pentru ca, asa cum am mai spus, sitoatia se complica. In legatura cu greselile de tastare, nu le mai vad. Am citit de cel putin 5 ori fiecare capitol facut si stiu ce ar trebui sa fie scris in el. De aceea chair nu le mai gasesc.....
Da, iau in calcul cel mai mult posibilitatea "DeidAri". Dar nu se stie ce damblagii imi circula mie prin cap, ca ma gandesc in ultima vreme la un sfarsit tragic :-? Oricum, ma mai gandesc!
Astept in continoare critici si pareri :D


Cap 07 ~ Blesteme ~

Arishima P.O.V.

Durea.
Ma ardea. Un foc puternic ma inghitea pe dinauntru, dar nu puteam zice nimic, nici macar sa misc un muschi nu imi era permis. Totul era diferit. Simteam mai clar orice atingere, orice miscare se auzea mai puternic ca niciodata. Cineva m-a tinut tot timpul de maini si stiam ca daca nu erau acele doua persoane, nu ma stapaneam din tipat. Ele au avut rabdarea sa nu plece de langa mine, desi simteam mai multe suflete in camera. Cineva incerca tot timpul sa inteleaga ce se intampla, dar nu stiam ce sau cine era. Tot ce imi aminteam erau doua nume. Deidara si Sasori. Erau buni, darnici si iubitori. Ii vedeam in fata ochilor, imaginea lor, ajutandu-ma sa trec peste jarul ce era corpul meu. M-am fortat, strangandu-le pe cele doua persoane.

-Cred ca se trezeste. – a soptit o voce calda, pe care am recunoscut-o ca fiind Deidara.

-Sper sa se trezeasca. – si-a exprimat dorinta un grai dulce, mintea mea spunand ca este Sasori.

M-am fortat mai mult, incercand sa deschid ochii. Am reusit doar sa gem de durere. Abea apoi am ridicat ploapele, o lumina puternica orbindu-ma cateva secunde. Un cap blond si unul rosu au fost primele lucruri pe care le-am vazut, ca apoi sa ii prind intr-o imbratisare puternica.

-Deidara, Sasori! – am soptit, inca prinsa in imbratisare. Si-au inlantuit amandoi bratele in jurul meu, strangandu-ma la piepturile lor. –Cine… ce sunt?! – am mormait, dupa ce le-am dat drumul. S-au uitat unul la altul, apoi aproband din cap pentru ei.

-Esti Arishima, singurul semi-vampir din toata lumea. – a inceput Deidara, apoi fiind continuat de Sasori:

-Ai fost inconstienta 3 zile. Iti aduci aminte de viata ta de dinainte?

-Nu, doar pe voi doi va cunosc. Si mai stiu de un anume Lee si Allen. Dar in rest… nimic.

-Exact cum a spus, nu isi aminteste mai nimic de cele intamplate inainte. – a aparut un brunet langa cei doi care m-au intampinat.

-Cine esti? Ma sperie ochii tai! – am strigat, cand i-am zarit irisii rosii, cu trei punce negre. Intr-o secunda au devenit negri.

-Itachi Uchiha. – a spus, intinzand mana spre mine. I-am prins-o, ca si cum am fi facut cunostinta. Dorinta de a cunoaste barbatul ce se prezentase ma invaluise. Curiozitatea era mai mare ca niciodata si nu imi venea sa cred ca vroiam sa stiu mai multe despre un necunoscut. Nesigura si incurcata, am scuturat din cap sa ili alung gandurile.

-Cum se poate ca ea si fie atat de periculoasa?! – am auzit o voce iritata, venind din spre usa. Si acesta avea ochii rosii. Un fir de care se legau mai multe filmulete, in care apaream si eu imi aparu in fata ochilor. Imi dadusem seama ca erau amintiri greu de tinut minte, pentru ca o mica durere de cap se facu “auzita”.



~~~###***FlashBack***###~~~
Fugeam, alergam cant de repede se putea. Dar era de geaba. Ochii lui rosii ma puteau detecta oriunde. Nu aveam cum sa ma ascund. El era peste tot. Ma urmarea, stringandu-ma.

“Esti doar a mea! Nu ai de ce sa pleci de langa mine. Nu poti sa pleci de langa mine!”

“Nu! Lasa-ma! Pleaca!” – tipam disperata. Dar era ciudat. Ma simteam… mica. Picioarele nu ma mai duceau mult.

“Madara, las-o in pace, e doar un copil!” – a parut langa mine, lundu-ma in brate, o fata marisoara, cu par albastru si ochii identici.

“Satoao, ti-am spus sa nu te bagi!” – a tipat barbatul fioros.

“Cum pot sa ma uit si sa nu ma implic cand tu imi omori sora?!” – a explodat fata, luand-o la fuga cu mine in brate.

~~~###***End FlashBack***###~~~



-Madara! – am tipat, indepartandu-ma de Itachi cat de repede am putut. Pe fata brunetilor s-a putut vedea confuzia. Un tremur usor puse stapanire pe trupul meu. Nu mai intelegeam nimic.

-Sasuke, i-ai spus ceva inainte sa intre in coma? – a intrebat cu voce tremurata, cel ce s-a prezentat.

-Nu! Nici macar nu stiu prea multe despre el,ce ar fi trebuit sa ii spun?! – a protestat celalalt, uitandu-se atent la Itachi.

-Unde e Satoao? – am strigat, dand cu pumnul intr-un perete. O gaura a parut.

-Cine?! Arishima, despre ce vorbesti?! – a inceput Deidara, incercand sa ma calmeze. Dar nu am apucat sa raspund, in fata mea, imbracata intr-o pelerina neagra, complet, statea o fata. Parul albastru, ochii increzatori, ca marea, m-au facut sa imi dau seama ca era sora mea. Am sarit la ea, imbratisand-o. Mi-a raspuns, inlantuindu-si mainile in jurul taliei mele. Coltii mi-au crescut instantaneu, obligandu-ma sa deschid gura.

-Uchiha, daca va apropiati de ea… – a mormait surioara mea, dandu-mi drumul, apoi incruntandu-se spre o vaza cu flori. Imediat, obiectul a inghetat sub privirea ei, cristalul rece stralucind. Pe fundal se auzeau niste strigate, gen ‘Lasa-ma sa intru! Vreau sa o vad!’.

-Cine esti? Si mai exact ce vrei de la Arishima? – i-am auzit clasul lui Sasori, enervat. I-am privit cu parere de rau.

-Sunt sora ei si cea care a salvat-o de la moarte. Nenorocitul de Uchiha vroia sa o omoare, pentru ca era un pericol. El si Orochimaru vor plati pentru distrugerea clanului! – a raspuns curiozitatilor din camera, Satoao.

-Sato’ de ce imi arde gatul? - am soptit fiind sigura ca ma aude. S-a intors cu fata la mine, zambind.

-Pe care dintre ei ii vrei? – a zis, aratand spre toti din camera. Mai era o rozalie, frumusica si un tip mare cu par agintiu. Si el avea un ochii ce ma speria.

-Cum adica? Nu vreau sa ii omor!

-Arishima, tu, pana sa te transfori complet, ai avut o dieta speciala. Numai sange de animal puneai in gura. Ai jurat sa nu omoi oameni nevinovati! – m-a intrerup Deidara, care imi facea semn spre gaura din perepte. -Hai sa vanezi! – a continuat zambind. Am raspuns zambetului, alergand spre el, apoi intorconsu-ma spre surioara mea.

-Vrei sa vi si tu? - Ea a aprobat din cap, sarind pe gaura. Blondul m-a luat de mana, ajutandu-ma pe mine. Era atat de super. Am inceput sa fug. Ma simteam libera, de parca as zbura. Iar viteza mea era foarte mare. Am incetinit cand l-am vazut pe Deidara ranjind, ramanand in urma. L-am prins iar de mana, tragandu-l dupa mine, aproape ajungand-o pe Sato. Am inceput sa rad. Imi placea sentimentul overit de vandu-l biciuit pe fata mea. In timp ce alergam, am inceput sa vorbesc.

-Deidara, unde e Allen? Si Lee? Daca i-as vedea, nu i-as mai recunoaste. Le stiu daor numele. – am oftat. El m-a strans de mana.

-E in regula. Inainte sa intri in coma ai scris un fel de jurnal. Poate te ajuta sa iti aduci aminte. – a raspuns calm. Apoi s-a incruntat, continuand. –Totusi, de ce nu mi-ai spus mai devreme ca ai o sora? Am fi cautat-o, ati fi petrecut mai mult timp impreuna. Si te-ar fi ajutat mai mult.

-Nu am spus? Sau… am spus? Am existat acum cateva zile? Eu nu imi amintesc decat de tine, Sasori, Lee si Allen. Apoi, cand am vazut ochii aia rosii mi-a venit in minte o amintire pe care nu o recunosc, nu credeam ca s-a intamplat asa ceva. E ca si cum m-ar fi traznit fulgerul. Si acest Madara… Itachi si tipul acela au parut foarte mirati la auzul numei lui. Oricum, nici macar sa lup nu cred ca stiu cum… - am zis, aproape tot ce aveam pe suflet.

Amandoi am tacut cateva clipe, iar cand el a decis ca este timpul sa mai zica ceva, a deschis gura. I-am facut semn sa taca, apoi am tras adanc aer in piept. Mirosea atat de bine. Am sarit pe o caprioara ce se plimba in fata noastra. Nu imi pasa ca Deidara era acolo, eu ma hraneam. Mi-am infipt coltii in gatul pradei, sangele ei potolindu-mi setea nebuna. Vitalitatea caprioarei acum era a mea, se scurge pe gat, imprastiindu-se in tot corpul. Dar se oprise, iar eu mai aveam nevoie. Era ca si cum s-ar fi stricat robinetul si nu mai curgea apa, tocmai cand mureai de sete. Am ascultat cu atentie, prinzand la cativa metri de mine un urs mare si negru. M-am distrat putin cu el. Cand vroia sa ma atace, saream in spatele lui, iar ursul incepea sa se tavaleasca pe jos sau sa se scarpine de copaci. Dar la un moment dat m-am plictisit si, prin blana groasa, mi-am infipt dintii in pielea gatului, golindu-l cat de repede se putea. Acesta era mult mai bun. Am zambit, ridicandu-ma dupa epava animalului. Acum, mi se parea mai greu decat inainte. Nu conta. Sato’ a aparut langa mine, punandu-mi mana pe umar.

-Ti-a placut? – a soptit, stramband din nas. Am zabit dand aprobator din cap. –Bine, dar e mai bun sangele uman. Daca tu asta doresti, cred ca ma pot obijnui si cu aceasta dieta. – a continuat, ridicand in umeri. M-am uita in imprejurari, dupa Deidara. Statea sprijinit de trunchiul unui copac, privindu-ne.

-Mergem… a… de unde am plecat? – am spus, zambind. El a ranjit.

-De la fosta ta casa, unde ai locui cu Allen sapte ani. – a zis, apropriindu-se. -Cer prea mult daca vreau sa mergem la pas uman? Nu pot alerga la fel de repede ca voi… - a continuat, eu aproband din cap, indreptandu-ma spre el. Am mers normal aproximativ treizeci de minute, timp in care vorbeam despre trecutul meu cu blondul. Mi-a povestit despre promisiunile pe care le-am facut, despre cele pe care le-am indeplinit, despre preferintele mele, despre Zoe. Din cate mi-am dat seama din ce istoria el, imi va fi tare dor de ea.

~*Ba nu! Nu voi lasa sa iti fie dor de mine. Cand ai nevoie de readuceri de memorie, striga-ma!”*~ am auzit o voce in capul meu. M-am oprit din mers, obligandu-I si pe ceilalti sa o faca. Ma priveau ciudat, dar nu-I bagam in seama. Zoe, tu esti?

~*Intocmai, scumpo! Nu scapi chiar asa usor de mine…*~ mi-a raspuns ea.

-Zoe… este inca aici! Dar… o aud de parca ar fi in fata mea. – am zis, zambind multumita. Deidara a ranjit.

-Hei, Zoe, poate vrei sa sti ca Lee a lovit-o pe Ari’! - a spus, inca ranjind. M-am incruntat. Cand s-a intamplat asta?!

~*Te-a lovit?*~ a zbierat partea aceea din mine. Mi-am dus automat mana la cap. Incepea sa doar. Ce faci? Ma doare! Strigam cat puteam de tare in capul MEU, la Zoe, sperand sa imi dea o explicatie. Nu m-ai puteam sa imi controlez corpul. Am luat-o la fuga, spre casa lui Allen, ajungand in cateva secunde. Dar, acum nu eu fugeam. Ci EA. A spart usa, intrand.

-Lee! – a strigat prin gura mea. Brunetul a venit si mi-a imbratisat corpul. Era de parca nici nu isi dadea seama. Si nu isi dadea. Nu avea cum. –Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! - a strigat Zoe, prinzandu-l de gat si impingandu-l intr-un perete.

-Z… Zoe…! – a murmurat, strangulat. Am tipat, dandu-I drumul si cazand in genunchi, punandu-mi mainile la cap, strangand tare.

~*Lasa-ma! O sa il invat sa te respecte! Lasa-ma!*~ Urla cat putea de tare. Abea o puteam controla. Langa mine, am putut observa cum s-a asezat cineva, apoi totul s-a facut negru…


Sasori P.O.V.

Deidara castiga teren. Prea mult teren. E cu ea la vanatoare. Iar eu?! Imi pierd timpul cu Itachi, care pur si simplu sta si mai arunca cate o vorba din cand in cand cu frac-su. Am oftat. Cred ca era a zecea oara in cinci minute. Pfff… fac un obicei din asta. Usa a fost sparta si am sarit in picioare, pregatindu-ma de orice. Dar, surpriza, Arishima era in fata noastra, strigandu-l pe Sprancene-Stufoase. El, normal, s-a dus si a imbratisat-o.

-Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! – a strigat, luand-ul pe baiat de gat, prinzandu-l in perete.

-Z… Zoe…! – a murmurat el, iar Arishima i-a dat drumul tipand, punandu-si mainile in cap. Am vrut sa ma apropii de ea, dar Itachi mi-a luat-o inainte, facand-o sa adoarma. A luat-o in brate, punand-o pe canapea. Sakura s-a dus imediat la Lee, verificandu-l. Pe gaura lasata de Ari’ au intrat Sato’ si Deidara, care avea un ochi vanat. Nu m-am putut abtine, am inceput sa rad. Sato m-a ignorat, aparand langa sora-sa, iar Deidara a scrancit din dinti.

-Ce a patit? – a marait albastrita, ochii ei albastrii devenind rosii. M-am incruntat. Ce se intampla aici?

-Am impresia ca a vrut sa il omoare pe Lee. Dar, nu vad motivul… – a spus Itachi, apropiindu-se de cele doua. Sato s-a pus in defensiva, maraind. –Bine, hai sa lamurim asta: Nu i-as face niciodata rau Arishimei. Niciodata! Madara inca traieste si stiu exact unde il pot gasi. Stiu multe despre clanul Narikin, dar de asemenea Madara stie mult mai multe. Oricum, nu de noi (a aratat spre el si frati-su) trebuie sa o aperi. Desi cred ca e mai puternica decat tine…

-De unde stiu ca pot avea incredere in tine? Asa a spus si el. M-a distrus. Nu pot avea o viata normala. – a strigat tanara, mai mult maraind. -Nu aveti cum sa intelegeti. Eu… eu trebuie sa fac tot ce imi cere Arishima. Pentru ca sunt blestemata. Si blestemul asta nu se rupe. Pana ce clanul nostru nu va avea cel putin douazeci de membri, eu nu pot avea o viata personala. Daca Arishima moare, mor si eu, daca Arishima traieste, ii sunt ca un servitor. Pot face imposibilul, atata vreme cat ea va cere. Nu ma pot impotrivi cuvantului ei. Dar nici macar ea nu ma poate salva. Daca imi cere sa ma despart de ea, atata vreme cat ma cunoaste, doar va intarii blestemul. Si nici nu pot grabi inmultirea noastra. Eu… nu pot ramane insarcinata! – a spus pe un ton ridicat, plangand. Am lasat capul in jos. Asta era un subiect delicat. I-am putut auzi pe amandoi Uchiha icnind. M-am uitat neincrezator la ei.

-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca douazeci de copii?! Sau, nu, doar optsprezece. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegi rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lume. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri! – Pustoaica rozalie spunea numai lucruri adevarate. Dar nimeni nu a apucat sa comenteze vorbele ei, a luat-o la fuga prin padure, lasand o dara de lacrimi in urma ei. Acum, toti priveam in jos, majoritatea strangand din pumni.

Un copil… Arishima era doar un copil… Si eu, si Deidara, si Lee ne-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti, dar nici unul nu a luat in considerare ca ea nu poate imbatranii. Si ce am rezolvat? Nimic.

-De ce imi e greu sa zic ca pustoaica are mare dreptate? – a mormait Deidara, facand cativa pasi spre canapeaua pe care se odihnea albastreaoa.

-Pentru ca de multe ori adevarul doare… – am oftat, mergand langa el. Sato a cazut in genunchi.

-Naruto, fa-ti o clona! Acum!” – a spus, mai mult marait Uchiha mai mic, spre blond. Acesta s-a uitat neincrezator la brunet, dar a indeplinit dorinta coechipierului sau. Sasuke a luat clona de mana si a inceputsa alerge dupa rozalie.

-Dupa ce vorbesc cu ea, iti voi distruge clona. Vei sti ca am gasit-o si ce s-a intamplat. – a strigat in urma lui. Dupa ce a disparut din raza noastra vizuala, geninii au inceput sa vobeasca.

-De ce se duce Uchiha dupa ea? De ce nu tu? – a-ntrebat Lee, ignorand problema cu Ari’. Mi-am dat ochii peste cap.

-Daca Sakura ar vorbi cu cineva ar fi ori Hinata, ori Ino, ori Sasuke. Si cum fetele nu sunt aici, el e singura obtiune. – a oftat blondul. –In plus, cred ca o pot ajuta sa isi aminteasca tot ce a facut de cand ne-a cunoscut. Sti, cand mi-a aratat trecutul ei. Daca ar exista o persoana care sa stie tot ce a facut si cu Allen, dar care sa ii poata arata si ei… – a continuat uitandu-se in jos. Mi-a dat o idee.

-Baieti, ce facea Arishima cand venea la noi si nu avea chef de vorba?! – am spus fericit spre Deidara si Itachi. Ochii lor s-au marit instantaneu.

-Kisame… Itachi, du-te dupa el. Pe noi sti ca nu ne asculta… – a zis Deidara, privindu-l pe brunet. Acesta a aprobat din cap, disparand intr-un nor de fum.
Putem spera doar ca vor ajunge si ca Kisame va sti sa ii arate amintirile ei…
Blestemat fie suspansul!



Astept comentarii >:D<
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] dragostea dintre un om si un vampir rebeca 8 5.349 19-08-2012, 04:19 PM
Ultimul răspuns: rebeca
  Viata unei fete ninja ~~~KiOko kimy~~~ 15 9.890 23-10-2011, 07:45 PM
Ultimul răspuns: FuckEverything
  Viata unui ninja demonul tigru apare may-yamasi 6 4.171 02-09-2011, 09:28 PM
Ultimul răspuns: may-yamasi
  Viata de ninja presarata cu iubiri interzise [+18] RouXiss Đx 5 4.406 10-06-2011, 10:05 PM
Ultimul răspuns: DiamondZ
  Ninja LoVe Elyy 17 10.377 05-06-2011, 06:55 AM
Ultimul răspuns: Capsunica
  Ninja LoVe mya2o1o 10 6.934 26-05-2011, 11:29 PM
Ultimul răspuns: Capsunica
  Groaza unei iubiri cu un vampir Gothic Lolly Girl 6 4.981 13-02-2011, 12:37 PM
Ultimul răspuns: Nixu
  Iubirea dintre un vampir si un muritor.... i_love_anime 5 4.075 02-02-2011, 08:09 PM
Ultimul răspuns: Stormrage
  Viata de vampir intr-o lume plina de mister , suferinta si idioti Michiyo道代 17 9.528 30-11-2010, 12:35 AM
Ultimul răspuns: Meredih
  In cautarea unui vampir Summer 15 8.707 07-07-2009, 10:15 AM
Ultimul răspuns: Axxa.No.Way


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)