Åži aripile cad

[Mrs. Iclemyer]

Mulţumesc de comentariu, Metal A! În capitolu' ăsta, se lămuresc câteva chestii. Oh, şi uite nişte poze, ca să puteţi să vi-i imaginaţi mai uşor. Oh, şi scuze dacă totul se întâmplă rapid - asta e intenţia mea.
Cassiel
Lucifer

I, part III

• Lucifer îşi miÅŸcă aripile pentru a se reechilibra, descoperind că o poate face cu uÅŸurinţă cu ajutorul acestora. Obosit, păşeÅŸte către comandant, încă rezemându-se de Cassiel. Se opreÅŸte ÅŸi priveÅŸte în sus, încruntându-se uÅŸor, încercând să se gândească cum avea să formuleze ideea. Părul blond îi intră în ochi ÅŸi îl enervează, însă braÅ£ul lui Cassiel peste umerii săi îl calmează vizibil. Trage cu putere aer în piept.
  
  - De ce noi?
  
  Sunt într-un birou mare, uriaş, rafturi peste rafturi odihnindu-se peste tot pe pereţii de marmură albă. Se întorc pe călcâie, iar Cassiel oftează, exasperat. S-a săturat deja. Zboară ba acolo, ba dincolo, şi el simte că mai are puţin şi explodează din cauza durerii de cap, a furiei pe care o ascunde cu străşnicie şi de îngrijorarea faţă de fratele său. Mihail stă pe un scaun învelit în piele, dar nu îi învită să stea jos. În loc de asta, stau în picioare în mijlocul camerei, istoviţi.
  
  - Aţi fost selectaţi de la naştere, îşi începe el monologul pe un ton binevoitor. Părinţii voştrii au devenit şi ei îngeri, iar acum luptă. Voi doi sunteţi în esenţă opusul, dar sunteţi ca fraţii - asta e vina mea, dar nu mă prea deranjează acest fapt. Fiecare copil de aici a fost selectat; şi voi, şi gemenii, şi ceilalţi, cum am mai spus. Aţi fost născuţi cu abilităţi ascunse, dar aripile încă nu v-au crescut. Balthazar vroia să vă ia în instruirea lui, dar l-am alungat. Voi, de fapt, sunteţi prea tineri pentru acest test şi această viaţă... însă, nu aveţi de ales.
  
  Se ridică şi zâmbeşte. În spatele feţei prietenoase, se află, însă, o latură aspră şi dominantă, care îi îngrozeşte pe amândoi. Nu mai aşteaptă nimic. Cu o altă bătaie de aripi care se aude împrejurul lor, sunt într-o cameră spaţioasă, cu două dulapuri şi două paturi. Cărţi, peste tot; uşa unei băi este deschisă, iar patul pare proaspăt schimbat şi aranjat. Lucifer schiţează un zâmbet chinuit. Acasă.
  
  
  ***
  
  Lucifer iese din baie, după zeci de minute de la convorbire, cu un prosop în jurul taliei, şi îl priveşte mirat pe Cassiel, care e deja schimbat în uniformă: un sacou negru, pe pieptul căruia e brodată o inscripţie: Sting, şi pantaloni gri. În picioare poartă tenişii alb-negri, răpciugoşi, pe care îi avea şi înainte. La gât, o cravată roşie cu dungi negre, groase, stă înnodată perfect, pe sub cămaşa în dungi. Lucifer nu poate decât să pufnească în râs, apoi să se oprească brusc când îşi priveşte uniforma, geamănă cu a lui Cassiel.
  
  După ce se îmbracă, stă în faţa oglinzii din baie. Încearcă să-şi înnoade cravata, dar nu poate, doar încurcând-o şi mai rău. Cassiel oftează, mormăind ceva printre dinţi, şi îl priveşte cu o sprânceană ridicată, rezemându-se de peretele din spatele său. Oftează din nou, amuzat şi exasperat, şi păşeşte înainte. Îi îndepărtează mâinile lui Lucifer, îi descâlceşte cravata şi începe să i-o înnoade încet şi cu precizie.
  
  - Ne-am băgat la dracu' în praznic, Cass, mormăie Lucifer şi tresare când cravata se strânge în jurul gâtului său şi când gulerul cămăşii îi e aranjat.
  - Bineînţeles, Lucy. O să murim - dacă e posibil - în câteva minute, dar e mai bine decât să suportăm porcăriile astea. Adică, sincer să fiu, ce naiba? Nu sunt şocat, şi nici tu, şi o ştiu, da' e a naibii treaba, Lucy, îi repetă Cassiel numele, apoi îl trage din faţa oglinzii. Haide, nu te mai admira, ne aşteaptă deştep-- comandantul.
  
  Lucifer îşi înfăşoară braţele în jurul gâtului lui Cassiel din spate, chicotind la remarca acestuia şi după o fâlfâitură rapidă, ajung în curtea Academiei. Încă simte durerea din braţe şi abdomenul care-i fusese sfârtecat, dar nu spune nimic. Se desprinde de Cassiel şi îşi strânge aripile repede, privind în jos. Ştie că Ezekiel şi Elijah se uită la el, enervaţi, şi nu vrea să le vadă expresiile tâmpite. Vocea comandantului răzbate până la ei, chemându-i naiba ştia unde. Ajung acolo aproape imediat, şi Cassiel îl ajută pe Lucifer să se ridice pe treptele ce dau spre un podium, lângă alţi câţiva elevi noi.
  
  Lucifer pare speriat, dar şi furios. Cassiel, pe de altă parte, e calm, şi priveşte cu o expresie normală elevii care se adună în faţa lor, rânjind. Toţi par să aibă peste optsprezece ani, înafară de ei doi. Lucifer priveşte spre Cassiel, care ridică din umeri. Nu ştie nici el ce are să urmeze.
  
  Rândul de oameni se tot micşorează, aripi fâlfâie uşor şi produc curenţi de aer calzi sau reci. Pene albe şi încă puf se desprinde de mătăsoasele aripi, căzând pe jos, dar Lucifer nu e chiar aşa de stupid să se simtă ca într-o telenovelă americană tâmpă, aşa că ignoră aerele dramatice ale celor prezentaţi... şi se găseşte în faţa mulţimii, flancat de Cassiel.
  
  - Kutiel, Micah, spune comandantul, iar cel numit zâmbeşte uşor şi sare de pe podium fără a mai coborî scările. Şi... se opreşte şi priveşte în lista pe care o are în mână. Cassiel... Lucifer.
  
  Susţinut, Lucifer şchiopătează până la comandant, care le face semn să aştepte. Sunt huiduiţi de către gemeni şi de cei care au fost prezenţi la test, bineînţeles, dar nu le pasă. Se simt mici şi insignifianţi sub privirile a sute de alţi instruiţi.
  
  - Au fost acceptaţi aici în circumstanţe speciale, adaugă Comandantul. Vor face parte din grupa Z până la sfârşitul trimestrului.
  
  Alte fluierături şi huiduieli. Cassiel îl ţine de talie pe Lucifer, o mână a acestuia peste gâtul său, care se simte şi mai enervat şi simte durerea şi mai mult, care i se răspândeşte până la picioare şi în tâmple. Coboară de pe podium repede, dar se trezesc după câţiva paşi pe pietriş în mijlocul unui zid rotund de îngeri, care îi privesc. Nimeni nu are aripi negre sau cu vreo pană neagră, ci maro, gri, albe, bej. Ei doi stau în evidenţă, cu aripi de porumbel negru şi de corb: ciudaţi printre normali.
  
  Lucifer vede pe cineva desprinzându-se din mulţime şi e nevoit să privească în sus ca să îi vadă ochii lui Ezekiel. Acesta însă îl priveşte pe Cassiel ca la expoziţie, ignorându-l complet pe cel cu pene de corb, până când acesta tuşeşte încet. Trece în revistă fiecare detaliu al firii lui Cassiel şi zâmbeşte, distras, cu o privire ciudată în ochi.
  
  - Ai avea aptitudini mai bune dacă ai fi cu noi, spune el brusc. În divizia C2. Putem să aranjăm un transfer şi...
  - Nu, mulţumesc, cheliuţă, spune Cassiel, făcând o remarcă către părul scurt al geamănului. N-am de gând să mă infectez de prostie.
  
  Lucifer rânjeşte, dar prea târziu vede mişcarea bruscă şi sclipirea cuţitului atungi când acesta îi sfâşie aripa stângă a lui Cassiel... şi în acelaşi timp simte o durere dincolo de limitele cuvintelor sau a imaginaţiei sale, care îi săgeată toată partea stângă a trupului... Din aripi le cad picături de sânge, aripile care fuseseră tăiate cu o zecime de secundă înainte. Simt aceeaşi durere, o împart, o fac de două ori mai agonizantă, o transmit unul la altul.
  
  De data asta, ştiu că nu e un test. De data asta, ştiu că nimeni nu are să-i scape de durere - de răni da... Lucifer reuşeşte să-i prindă mâna lui Cassiel şi cu o ultimă sforţare ale aripilor care pulsează, ajung în camera de unde plecaseră cu o jumătate de oră înainte.
  
  Cad.