Animezup - forum manga si anime - All Forums

Hello guys!

Fri, 03 Sep 2010 13:56:45 -0500

Well, am venit si eu pe la voi!
Sunt o mare fana anime, chiar daca teoretic nu am vizionat decat Naruto si Naruto Shippuden(dupa care sunt innebunita) si cateva episoade Kaleido Star. Sper sa nu fiti suparati pe mine pentru asta. >.<
Sunt noua pe aici, nu prea stiu cum functioneaza AnimeZup, dar ma bazez pe voi ca imi veti explica atunci cand gresesc(din greseli invata omul) si ca nu veti arunca cu ceva stricat in mine .
Bye-bye!

Dumnezeu pentru o zi

Fri, 03 Sep 2010 12:41:12 -0500

Am cautat prin toata sectiuna de filme si nu am gasit nici un rezultat asa ca m-am gandit sa fac un topic cu Dumnezeu pentru o zi(Bruce Almighty). Cred ca toata lumea a auzit de mareata comedie din anul 2003 in care protagonistul este chiar Jim Carrey si daca nu toata lumea, majoritatea dintre voi xD.
Este vorba despre un reporter spontan, acid, amuzant,reportajele mereu axate pe probleme de mare interes...chestii foarte interesante care ii fac pe spectatori fericiti, numai pe el nu. Nimic nu il multumeste cu adevarat, nici munca lui, nici macar iubita lui, Grace(Jennifer Aniston).Face reportaje internationale, visul oricarui ziarist, numai ca, in ciuda tuturor reusitelor, tipul e nefericit si nu pierde nici o ocazie sa spuna asta in gura mare. Norocul lui se transforma incet in dezastru, acesta fiind concediat, in aceeasi zi o gasca de golani luandu-l la bataie si spargandu-i masina. Bruce incepe sa se ia la harta cu Dumnezeu, dand vina pe el din cauza tuturor ghinioanelor. Cu toate astea Dumnezeu ii face o oferta tentanta: il va investi cu toate puterile sale pentru o saptamana...

Mie una mi s-a parut o comedie adevarata si in acelasi timp o lectie de viata importanta. Mi-a placut cum s-a desfasurat actiunea pana la sfarsit, nefiind deloc plictisitoare. Am ras in hohote, nu pot minti. Am urmarit aceasta comedie cred ca de zece ori si inca nu m-am plictisit de ea. Va ramane mereu unul dintre filmele mele preferate. Jim Carrey chiar isi face treaba bine, este un actor adevarat, stie sa joace, iar Jennifer Aniston nu e nici ea mai prejos. Voi ce parere aveti despre acest film?

Ai nevoie de ajutor?

Fri, 03 Sep 2010 12:31:24 -0500

Bun venit

Bun venit pe Zup. [pentru noi veniti] Sigur ai unele nelamuriri cu acest site. Lucrurile nu sunt foarte complicate pe aici. Este un site in care de baza este Anime. Poti vorbi si de multe altele. Sper ca acest Help te va ajuta si daca nu, i'm sorry.

FAQ:

Ce fac acum ca m-am inregistrat?
1. Foarte simplu treci pe la Regulament si vezi ce e voie si ce nu: Click
2. Intra in "Nou Veniti" si descrie-te!
3. Comunica si have fun here !

Ce inseamna Fan art, FAn fiction etc?

Foarte simplu. Ai descrierea fiecaruie dedesupt.

[Animezup area]
*Anunturi: Aici sunt anuntate noi scimbari, evenimente, etc. in Zup. Anunturile pot fi facute doar de Administratori si Moderatori/Moderatori Globali.
Sub forumuri:
Aniversari: Aici Useri isi ureaza " La multi ani " unul celuilalt. ^^
Stiri manga: Aici a fost deschis doar un topic. De proba. Deci nu postam in stiri manga inca.
* Evenimente: Aici poti afla evenimente din lumea manga si anime
*General Chit Chat Discussions: Aici poti purta discutii diverse.
sub-forumuri:
Quiz: Se vr beste depre Quiz-uri.
Forum Games: Jocuri inventate de membrii. Poti juca si tu Enjoy La Forum Games, Postarile nu se iau in considerare.
*Nou veniti: Aici membrii intampina perosnele nou venite aici. Aici se descriu noii veniti! Este un forum in continua miscare si foarte popular. Animezup are parte de cei mai buni si noi membrii
*Probleme tehnice: Problemele intalnite pe zup, sunt rezulvate si discutate aici. ^^

Duel: Luli vs. Teh

Fri, 03 Sep 2010 12:17:24 -0500

Al nu ştiu câtelea duel.
Păi nu prea am nimic de adăugat.

Data postării pozelor: 3. 09. 2010 - din moment ce amândouă avem deja pozele -.
Data votării: 3. 09. 2010 - 8. 09. 2010
Temă: La alegere.
Participanţi: Luli şi Teh.

Fireşte, fotografiile vor fi anonime, pentru a evita favoritismele.

Prima poză.
A doua poză.

Atât - cel puţin, pentru moment -.
Mult succes, Tehie.

Start vot!

Duel: Luli vs. George [ iară ]

Fri, 03 Sep 2010 11:55:55 -0500

Alt duel cu George, lol.
Fără alte comentarii:

Data postării pozelor: 3. 09. 2010 - 07. 09. 2010
Data votării: 7. 09. 2010 - 13. 09. 2010
Temă: Urbanism.
Participanţi: Luli şi George.

Oh, da. Fotografiile vor fi anonime, asta ca să nu fie nici unul dintre noi favorizat.

Voi reveni cu pozele marţi, pe 7.
Şi cam asta ar fi tot.

Mult succes, George.

cateva desene

Fri, 03 Sep 2010 10:58:43 -0500

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Uploaded with ImageShack.us

Duel: Luli vs. Biush

Fri, 03 Sep 2010 10:40:30 -0500

Fără alte introduceri:

Data postării pozelor: 4. 09. 2010
Data votării: 4. 09. 2010 - 7. 09. 2010
Temă: Natură / Animale.
Participanţi: Luli şi Biush.

Lucrările vor fi anonime, ca-ntotdeauna.
Voi reveni mâine cu pozele.
Asta-i tot.

Succes, Ab.

Pierduta prin vise

Fri, 03 Sep 2010 10:00:57 -0500

Ei bine...este ciudat sa incep o poveste inspirata din Naruto...pentru ca trebuie sa recunosc...mai intotdeauna am fost impotriva acestora...nu atat impotriva cat le-am considerat trase la indigo...fara pic de originalitate si mai toate mult prea banale si siropoase...nu vreau sa jignesc pe nimeni doamne ferste...si cred ca prin faptul ca si eu postez o astfel de poveste inspirata din acest anime, demonstrez ca nu vreau sa jignesc pe nimeni caci m-as jigni pe mine insami mai intai de toate.
Dar lasand asta la o parte...Naruto este anime-ul meu favorit si am zis ca merita sa imi calc putin pe orgoliu si sa scriu si eu o poveste ce are ca baza personajele prezente in anime...deci fara alte comentarii presupun ca pot sa incep.

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Prolog

Atata agitatie, parca toata lumea are un scop, o misiune, toti stiu ce vor de la viata, cauta pe cineva printre ramasise, plang…se bucura pentru cei dragi, au idealuri si lupta pentru ele.
Vreau sa ma bucur pentru ei…si chiar o fac…stiu ca undeva in sufletul meu ma bucur cand vad chipurile fericite ale celor din jur…cand ii vad satisfacuti ca pericolul a trecut…si chiar daca la inceput va fi greu…toti o vor lua de la capat, cu sperante si mai mari…cu ambitii si mai puternice, si vor aduce gloria si linistea de altadata.
Sunt fericita…sunt fericita cand stiu ca totul va fi ca la inceput…dar chiar atat de fericita sunt?

Capitolul I

Ultimele soapte ale noptii se abateau asupra acelui loc ce inainte fusese numit “sat”, dar acum totul era distrus…numai praf cat priveai cu ochii, cladiri daramate, dar…daca ar fi fost numai atat…nu…era bine sa fie numai atat…dar atatia ani…atata truda, atatea sentimente, tot ceea ce oamenii investisera de-a lungul anilor fusese daramat in numai o zi. Noaptea parea cel mai bun refugiu pentru acea umbra de sat…dar acum se risipea. Si ciudat…nu se risipea doar noaptea, razele soarelui aduceau cu ele noi sperante, vise si promisiuni facute de noua generatie…generatie ce jurase cu ochii in lacrimi, cu trupurile acoperite de rani si cu sufletele biciuite de incercarile vietii care prea ii incoltisera de tineri facandu-i sa treaca prin teroarea de a-si vedea chiar si pentru cateva ore pe cei dragi lor morti, sfartecati de ghiarele crude ale destinului. Si totusi, trecand peste toate, aceasta generatie de luptatori jurase solemn in sufletul fiecaruia si in amintirea tuturor celor ce nu putusera fi readusi la viata ca vor cladi un alt sat, si ca vor readuce gloria de alta data si nu numai…caci fiecare in sufletul sau stia ca isi doreste mai mult decat orice pe lume, ca tocmai el…tanarul de azi, sa fie pilonul de stabilitate…sa fie statuia virtutii si sprijinul din urma al viitorului copil…au fost si ei copii, au visat…au trait pe langa cei mari, iar acum venise timpul sa admita ca cei mari erau deopotriva cu ei…venise vremea sa realizeze ca nu se mai pot prosti…ca trebuie sa fie exemple pentru noua generatie…si sa le implante in suflet aceleasi sentimente cu care au crescut si ei…aceleasi vise marete…ei copii de azi, vor fi adultii de maine…si cine mai bine decat ei insasi nu stiau asta…cand chiar ei trecusera prin aceeasi experienta.
Corturile intinse de-a lungul vaii ce odinioara fusese numita “Satul Konoha” tineau acum locul caselor, iar razele soarelui incercau sa razbata prin noaptea grea dandu-le o forma oarecum compacta.
Linistea predomina in cadrul acelei asezari…nimeni nu pazea…dar oare ce mai putea fi pazit? Nu existau comori, bogatii, documente secrete…totul disparuse in timpul dezastrului provocat de Nagato si marionetele sale…dar poate ca nu totul fusese in zadar. Nagato murise de buna voie…dorise sa creada in Naruto, iar acesta adusese in schimbul tuturor pierderilor materiale comori noi…comori ce nu puteau fi furate, caci satenii prin ochii lui Naruto le facusera intangibile…erau sperante, vise, noi perspecitive si mai presus de orice era pacea…pacea care domnea pe buzele infrigurate de dorinta ale tuturor.
Un oftat usor sparse linistea ce predomina imprejuru-i…dar totusi, atat de suav incat paru sa se faca perceptibil doar in cortul ei.
Nu mai era nimeni acolo…asa ca nu avea pentru ce sa isi faca griji, probabil ca toti dormeau…sau daca erau treji, erau ocupati cu propriile ganduri, la fel cum facea si ea.
Somnul paruse o incanatare la inceput…dar gandurile ei nu pareau sa fie in armonie cu acesta…erau prea multe, prea ciudate…prea multa bucurie, prea multa tristete, prea multa aroganta si totusi prea multa dorinta de a se apropia de ceilalti cat sa ii dea pace…totul era un invalmasag in mintea acesteia si ce era cel mai ciudat era faptul ca pentru prima data nu se straduia sa le opreasca…le lasa sa curga, sa joace dupa propriul cant…cine stie…poate daca proceda asa avea sa ajunga la un punct comun…avea sa ia o decizie…asa isi petrecuse toata noaptea, cufundata in chinurile propriilor ganduri…iar acum odata cu primele raze ale diminetii, parea ca si acestea si-au gasit un raspuns.
Deschise usor ochii…nu mai avea nici un rost sa ii tina inchisi…incercase toata noaptea dar era fara folos. Un nou oftat se auzi in interiorul cortului, putin mai profund decat primul…si stia si ea…nu mai era un oftat cuprins de deznadejde…era un oftat ce trada decizia ce ii pusese stapanire pe ganduri, aliniinduile parca pentru prima data.
Se ridica usor si isi trecu mana prin par, incercand sa ii dea o forma cat de cat acceptabila…sau poate ca dorea doar sa nu o mai incomodeze…simtea ca in acele momente frumoasele ei plete blonde sunt complet inutile.
“Inutile”…este gandul meu? Nu prea cred…m-am straduit atat de mult sa il intretin si sa il fac sa para atat de stralucitor.
Un zambet viclean ii aparu pe fata, era acelasi din totdeauna. Crescuse cu o mandrie proprie, se adora in fiecare zi…azi mai mult ca ieri si probabil mai putin ca maine.
Dar oboseala isi spunea usor cuvantul, si intr-un final, chiar si acel zambet de autosatisfactie se risipi.
“Oboseala”…hmm da…si nu…

Kon'nichiwa

Fri, 03 Sep 2010 07:13:57 -0500

Heii ^^
So...numele meu e Ana,am 14 ani,sunt din Constanta si vreau sa-mi fac multi prieteni ^^
Daca aveti intrebari sa-mi spuneti,va voi raspunde cu placere ^^
Ja ne[/font]

Amphen's

Fri, 03 Sep 2010 05:33:27 -0500

Vroiam de mai de mult sa postez fotografii, dar am tot amanat din lipsa de timp.
Am un Sony Cyber-Shot de 12.1 Mega Pixeli cu, care sunt facute majoritatea pozelor, dar si alte aparate care le mai prind in mana.
So...

Enjoy!^^

va rog cititimi si mie ficul :((

Fri, 03 Sep 2010 04:29:31 -0500

Va rog,va implor cititimi si mie ficul.Doar o persoana citeste si imi lasa comentariu si ii multumesc,dar vrea sa stiu si de la altii ce cred despre poveste.Daca vad ca nu imi comenteaza si alta lume incep sa cred ca scriu groaznic si plang .Va rog frumos cititi.

Duel : Berry vs. Metal

Thu, 02 Sep 2010 17:28:24 -0500

Duel nou, ofc. : )) Să n-o lungim.

Concurenți: Berry și Metal
Tema: Liberă. ( orice ne poftește inimioara )
Data finală pentru postarea fotografiilor: 15 septembrie
Data finală pentru votare: 25 septembrie.

Nu va fi un poll. Toate părerile trebuie argumentate. Also, nu se va ști a cui e fotografia X, ca să nu fie vreun user favorizat.

Succes , Berry & Metal ! Ne vedem pe 15 ale acestei luni.

O noua viata, o noua descoperire.

Thu, 02 Sep 2010 16:48:51 -0500

Hei.. Se pare ca m-am gandit sa imi fac si eu un nou fic.. de data asta original. Pei. As avea de obiectat mai intai niste chestii.
1. Am scris intentionat fatza ca am observat ca de multe ori se inceurca in anumite conteste cu fata. Asa ca acolo unde se putea incurca am scris fatza.
2. As vrea sa primesc cat mai multe commuri ca ma perfectionez. Primul meu fic SasuSaku ma cam enerva pentru ca povesteam fix viata mea, si ma cam deranja. Pasta o sa il si termin.
3. Capitolele vor fi mai scurte decat ar trebui sa fie.. Vreau sa fie mai exact ca niste episoade dintr-un film. Observand ca eu tot citind ficuri pe aici cand se termina nici nu imi vine sa cred ca am citit, pare ca ar fi fost un film, m-am gandit sa il fac ca un fel de serial doar ca scris lol.

Episodul I: Ce cauta ea aici?

O noua zi incepe. Soarele tampit reuseste sa ma trezeasca din somnul meu profund, desi aseara m-am chinuit sa dau cu zmoala pe geam. Pentru mine noaptea, cand ma bag in patutul meu pufos si cand alunec in lumea viselor abea atunci sunt eu. Atunci mintea mea o ia razna si incepe sa isi creeze lumea ei proprie unica si perfecta. Insa, dimineata cand acest soare orbitor isi face simtita prezenta in camera mea, parca printr-un farmec reusind sa strapunda straturile de culoare inchisa, reuseste la fel de usor si silentios sa ma faca sa deshid ochii chiar daca eu nu vreau. Dupa vre-o zece minute de stat intinsa si incruntandu-ma la ideea ca iar vine o zi aiurea de scoala ma ridic din pat si ma duc la baie. Uitandu-ma in oglinda ca tuta vre-o 15 minute incerc sa imi amintesc cine sunt eu cu adevarat. Sunt Arisa Mashimoto. O fata de 15 ani, rockarita. Sunt blonda cu ochii verzi. Nu sunt multe lucruri care imi plac. Defapt sunt chiar putine. Cel mai mult imi place sa ascult muzica si sa dorm toata ziua. Parintii mei uneori sunt niste dobitoci. Niciodata nu isi dau seama ce imi doresc si asta ma scoate din sarite. Pana la urma dupa ce mintea mea incepe sa isi intre in normal si sa proceseze informatiile si amintirile in ritmul unui melc turbat, termin si eu intr-un final siesta de dimineata. Fara a manca ceva ies pe usa val vartej cu ghiozdanul meu plin de modele de cranii si cu castile in urechi indreptandu-ma spre scoala. Ei bine, nici nu ajung in fata scolii ca imediat sunt strigata de cineva. Cine dracu o vrea sa ma sacaie la ora asta? Altceva mai bun nu si-a gasit? Dar imediat ce ochii mei au reusit sa detecteze persoana enervanta m-am calmat. Ce bine. Nu era un dobitoc. Era cel mai bun prieten al meu Jacke. Imi place de el, ei bine, nu vroiam sa stie. Nu vroiam sa distrug acea relatie de amicie din cauza iubiri mele pentru el. Ajungand in fata mea, ca deobicei, ma ia in brate si ma saruta pe frunte. Uneori nici macar eu nu mai stiu daca suntem doar prieteni sau din senin acum suntem impreuna. Intram noi frumusel in clasa unde ne astepta de ceva timp alti prietenii din gasca. In total eram sase. Mereu radeam si faceam glume pe seama tocilarilor din scoala. Dupa ce auzim soneria toti colegii intra in clasa asezandu-se fiecare la locul lui, profesorul intrad dupa. Prima ora: mate. Mai rau nici ca se poate. Niciodata nu am fost buna la matematica si nici macar nu imi trebuia la ceva. Cel putin asta credeam atunci. Dupa ce profesorul a palavragit el ceva acolo vreo 50 de minute, aud soneria de iesire. Mei, cand nu esti atent la profesor si mintea iti boara in alta parte, ora trece mai repede. Profesorul imediat ce iese din clasa eu cu Jacke si cu gasca ne gandim sa mergem sa fumam si noi ca si asa ne streseaza scoala asta destul de mult. Mergem noi, fumam ce fumam, si ne intoarcem in clasa. Insa eu, cum am trecut pragu am ramas blocata in usa. Toti se uitau la mine si nimeni nu intelegea ce am, ce s-a intamplat. Ramasesem cu gura cascata si cu ochii holbati si nu numai ei nu intelegeau, nici eu nu intelegeam ce cauta ea aici. De ce a venit. Jacke deja incepuse sa ma zguduie crezand ca am paralizat. Intradevar, paralizasem de frica. Desi mereu faceam prosti si nu respectam niciodata regulamentul, dar niciodata nu m-am trezit cu ea la usa. Parul ei blond, scurt si ondulat si acei ochii mari si caprui; silueta ei micuta si delicata si acea piele a iei rozalie, o frumusete rar intalnita. Si nu zic asta pentru ca e ea, ci pentru ca e chiar frumoasa. Mai stau putin si ma holbez. Nu stiam ce sa spun. Nu parea nici suparata nici fericita. Parea trista. Oare de ce? Pana la urma, facandu-mi curaj am reusit sa rostesc un singur cuvant:
- Mama?
Ea se uita la mine cu niste ochii de catelus cersetor. Chiar nu stiam ce cauta la scoala. Stie ca am numai 10 pe linie dar de ce vine la scoala in persoana? Mereu suna. Pana la urma reusesc sa ma misc si ma indrept sprea ea incet.
- Mama? Ce cauti la scoala?
- Arisia. Hai in biroul directorului.
Cand a zis sa mergem in biroul directorului automat am simtit un fior strabatandu-mi sira spinarii si cum tot corpul meu inlemneste. Frate, nu puteam sa inteleg ce se intampla. De ce sunt chemata pentru prima oara in biroul directorului? Bine inteles ca nu am respectat absolute deloc regulamentul scolar, dar am numai 10. Pana la urma am reusit sa imi revin fara ai da mamei vre-o urma de suspiciune. Am urmat-o in liniste, ea fiind in fatza mea. Pana la urma am ajuns si la usa directorului. Bine inteles ca mama m-a lasat pe mine sa intru prima. Am deschis usa si am intrat. Acum, ce o fi o fi, desi inca stau cu inima in gand gandindu-ma ce se intampla.

Shit you gotta eat

Thu, 02 Sep 2010 16:31:02 -0500

Cât de retardat să fii să crezi că în Japonia o să dai de un trai perfect ?!
Stilul de viaţă sugarcoated din anime-uri nu arată nici o centimă din ce e adevărat acolo.
Desigur, ca tip (eventual tipă) e bine să frecventezi baruri. Un prieten a plecat în Tailanda după liceu, şi zice că în fiecare seară când merge la bar e înconjurat de pizduţe doar fiindcă e din Europa. Uite, singurul plus.

Până şi japonezii pe care-i suflaţi în cur cu orice ocazie detestă modul în care vedeţi voi ţara lor.
Cu alte cuvinte, orezarii ăia vă urăsc, wapanase fags.

For more info:
Awesome guy

Poezii

Thu, 02 Sep 2010 16:14:38 -0500

Un titlu banal, dar spun ceea ce sunt. Nu scriu foarte mult si nu scriu oricand, doar in anumite stari. Nu va asteptati sa gasiti un stil perfect, am multe lacune, si azi pot scrie cu neologisme, iar maine pot scrie o poezie de copil de clasa a 4-a. Mai amd e munca, accept orice fel de critici, fie ca imi dati in cap.

Lugubru

În clar de venus rece, sub glas de pianolă,
În coruri de secrete, în verde de saforă,
În jocuri de nebuni, sicrie mi se-aştern
Mă bate-a ta furtună, o venus elocvent.

Negru, profan, lugubru, parfum de praf uscat,
Materie de noapte, în timp incinerat.
Şi neguri de substanţă, în fulgere murdare,
Deliciul vieţii moarte, şi-al morţilor astrale.

Şi temporalitatea ce soarbe din profan,
A zilei agonie ce tremură-n delir;
Te arzi, te-neci, te sfâşii, deficient uman,
Şi te închini din nou, l-acelaşi cimitir.

Horia cu K

Thu, 02 Sep 2010 16:00:10 -0500

Pe zonă Horia, cunoscut ca Horia, aka Horia, sub porecla de Horia în unele cercuri mai restrânse mi se spune şi Horia. Îmi plac drogurile. Mă sparg aşa rău că încurc blocurile.

Battle Arena

Thu, 02 Sep 2010 15:50:50 -0500

Poate pentru cei care mai trec pe forumurile lu' Hades, Facem şi chiar un forum cu Battle Arena, vă invit la un "freestyle" virtual.
Regulile sunt simple. Trebuie să ne dăm punch-uri cu rime/aliteraţii/bla bla ca în freestyle-urile hip hop.

E uşor de jucat. Eu sunt, pentru prima rundă, deschis pentru o provocare. Postezi şi spui că vrei să faci battle cu mine. Se pot face mai multe forme, gen: X, Y, Y, X, sau X, X, Y, Y, sau cum vreţi. Strofe a câte 6 versuri, deci 12 versuri per total.
Câştigătoru, dacă are chef, provoacă un user. Şi dacă useru vrea o să se bage, dacă nu, nu. Învingătoru găseşte pe altcineva. Simple as that.

Dacă eşti în battle şi nu răspunzi la postul adversarului în mai puţin de o săptămână pierzi. Indiferent dacă eşti plecat/n-ai net/n-ai calculator/mama te-a pedepsit.

So here I am, gata de un battle.

Chestiile mele.

Thu, 02 Sep 2010 15:40:51 -0500

În primul rând: să fie clar, nu mi-am făcut topic aici pentru că aşa-i la modă, ci din cauza faptului că fotografia-i una dintre puţinele mele pasiuni.
N-o să lungesc vorba prea mult, nu prea are rost.

Drumul.

Biserică.

Voi reveni şi cu alte fotografii imediat ce-o să le mut pe celelalte din pc în laptop.
Ah, da: accept orice fel de comentariu, atâta vreme cât nu-i o pupincureală.

Au revoir.

SOTM Septembrie - Intrari

Thu, 02 Sep 2010 15:27:46 -0500

Tema lunii Septembrie: Freestyle

Adica faceti ce va taie capul, fiti creativi si spor la lucru!

Despre SOTM

Concursul SOTM este deschis tuturor membrilor forumului Animezup. Scopul concursul este de a oferi participantilor un mod interactiv si amuzant pentru a-si arata lucrarile si pentru a-si imbunatati tehnica in domeniul manipularii digitale. Castigatorului fiecarei editii ii este oferit privilegiul de a alege tema pentru urmatoarea luna, lucrarea fiind expusa intr-un Hall of Fame si va primi cate o medalie pentru fiecare castig.

Concursul incepe in prima saptamana a fiecarei luni, iar perioada pentru postarea creatiilor/ intrarilor finale este de doua saptamani, cu o saptamana acordata votului si sfarsitul lunii fiind lasat ca spatiu intre editii, perioada de votare putand fi marita usor daca este necesar.
-

Despre tema SOTM

In fiecare luna posibililor participanti le este data o tema pe care sa-si bazeze creatiile, tema decisa de castigatorul ultimei runde. Tema poate fii orice atata timp cat nu incalca regulile si limitatiile forumului. La sfarsitul lunii membrii forumului decid care trei intrari le plac cel mai mult din orice punct de vedere si voteaza intr-un thread cu poll. Cele mai multe voturi vor da evident castigatorul. O tema nu poate fi folosita de doua ori.

Despre procesul de intrare in SOTM

In fiecare luna va fi deschis un nou thread pentru Intrari. In fiecare luna threadul acesta va fi un centru pentru a oferi participantilor ocazia de a-si creea si imbunatati intrarile, in aditie a faptului de a-si posta intrarile finale. Scopul lui va fi acela de a ajuta participantii si lucruri ca acestea nu vor fi tolerate:

1. Critica neconstructiva si negativa (daca nu iti place intr-adevar ceva fii politicos si de ajutor).
2. Comentarii, intrebari si lucruri generale despre SOTM.
3. Flamming, trolling si alte comportamente necivilizate care incalca Regulile Forumului.

Oricine va intrerupe buna ordine a threadului va fi rugat sa posteze in threadul Discutii Generale despre SOTM, sau daca ofensa este destul de severa va fi reportat moderatorilor.

Perioada lunii acesteia

Perioada oficiala a acestei editii incepe vineri 3 Septembrie 2010 si se va incheia pe 16 Septembrie la ora 23:59. Lucrarile vor fi stranse si se va deschide threadul pentru voturi, duminica 18 Septembrie pana pe 26 Septembrie, rezulatele fiind afisate a doua zi de la inchiderea pollului.

Mult succes tuturor participantilor, dar cel mai important distrati-va in participare!

Sunet stins

Thu, 02 Sep 2010 14:52:25 -0500

De cateva saptamani, ploaia atarna asemenea unei perdele pacloase;tabloul repercuta lipsa unui soare pictat hipnotic, care se ineaca in propriul sange si amuteste sub oceanul palid al stelelor. Se teseau norii, conglomerati in lupta incordata si stranie cu delirul oniric al zenitului.
In mintea lui, gandurile se prabuseau in izvorul susurand al remuscarilor. Linistea se metamorfoza in clarauditii mladioase si calde, dar inconsistente, iar frisoanele unui trup subred contrastau cu iluziile stoice ale biruintei zaharisite.

“Trecutul ma sufoca treptat, fara sperante la iertare. As vrea sa ii mangai chipul si sa nutresc salvarea; turbata zace intrebarea scrijelita cu sange pe constiinta mea: Si daca nu … ar fi ajuns sa ma iubeasca vreodata si sa ignore afurisitul ala de clavir? Ar insemna sa ma asez ingrat fata in fata cu demonii dinlauntrul meu, cand demonul cel mai primejdios fara indoiala sunt eu. Se scurg minutele si lasa dare ce imi amprenteaza sufletul si diseaca replusia in sute si mii de fragmente de vorbarii pompoase. Palma destinului a fost prea incisiva si m-a indepartat de imboldul acela launtric al redresarii psihice si regretului canonic, nepatat de implinirea trufiei. Vorbesc din amintiri doar de mine intelese si sunt jalnic cand ma deplorez. Am cunoscut-o intr-o seara de iulie. Cat de patetice pot fi imprejurarile unui coup de foudre … ! Desigur, pasiunea covarsitoare m-a mistuit din prima clipa de imortalizare a portretului de inger ce mi s-a infatisat, dar numai pe mine, numai mie mi s-a suit exaltarea in cel mai ascuns colt al Raiului si a uitat sa coboare treptele iubirii neintovarasite. Tin minte ca era atat de cald pe timpul zilei, incat aveai sacaitoarea senzatie ca soarele comploteaza impotriva ta si iti intriga temperatura, incremenindu-te intr-o stare de inertie,pe care o detestai si cu care te resemnai din culpa toropelii cu care ii molipseai si pe ceilalti. O fata de boier intoarsa dintr-un clauster de la Viena, unde fusese crescuta si unde dobandise un talent muzical extraordinar pe clavir.Atat stiam si ca sa fiu drept ,nu cunosc ceva in plus acum.Sidonia … doar pe ea am zarit-o si mi-a incorsetat luciditatea, m-a strapuns cu fiorul imprevizibil al empatiei. Atunci cand am zarit-o nu am mai putut considera pe nimeni in afara de Ea; nu neaparat frumusea ei trupeasca m-a fascinat, ci aura aparte pe care o emana. Parea o personificare a perfectiunii feminine, prabusita coincident cu existenta mea pe pamant. De acesti doi ani in care am convietuit, ma simt cel mai indepartat: mi se pare ireal si nu-l consider confuz pe omul impotrivnic cuvintelor mele. Stiu ca am murit odata cu Sidonia; fantasmele insa nu au credibilitate, ci doar lucrurile palpabile in cotidian. Material, eram predestinati; sentimental ... ea era muza sufletului meu, iar eu calaul, tiranul ce i-a curmat impatimirea. Ea era tanara, chiar foarte tanara, sensibila si destul de timida. Reticenta si tacerea ei ma linisteau la randu-mi. Mi se pareau la inceputul relatiei, semne ale bunei sale cresteri, dar odata cu timpul am realizat ca aceste trasaturi ne-au indepartat: transant si rece. Ma zbateam ca un fluture captiv in stransoarea unui cocon lugubru.Clavirul nu reprezenta refugiul sau mistic,ci dragostea prin care patrundea in emotiile oricui, strapungand sentimentele urate.Sa o ascult devensie singurul lucru care ma imbia si imi mecaniza staruinta,singurul lucru care mai imi provoca placere si pe care nu suportam sa-l impart cu intrusii. Nu stia, dar interzisesem slujnicilor sa o priveasca, pentru a-mi crea impreisa ca ea canta la pian pentru mine;doar pentru a-mi contura fericirea si a-mi alunga scepticismul. Incercam sa nu acord atentie, dar palcuri de oameni se interesau de obiectul meu de adoratie. Asta mi-a descatusat fiara,in care se impovorasera diabolicul si gravitatea lui. Un fior isteric mi-a cuprins intrega finta. Cum sa ingaduiesc asta ,cand gelozia imi ardea fiinta si nu putea rezista impulsului da a reactiona dement? Afurisitul de clavir! Simpla lui prezenta imi perturba ratiunea. Da...l-am zdrobit cu toporul, l-am distrus si l-am descarnat de aroma suava a pielii ei si nu ma caiesc o secunda pentru asta.”