<![CDATA[Animezup - forum manga si anime

<![CDATA[Animezup - forum manga si anime - All Forums]]> http://animezup.com/forum/ Fri, 12 Mar 2010 18:56:25 +0000 MyBB <![CDATA[The Glamour Test]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14559 Fri, 12 Mar 2010 12:28:13 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14559

You Think That Confidence is Glamourous
You admire someone who can walk in to a room completely underprepared and wrongly dressed yet still own it.
Glamour doesn't have anything to do with how much money you have or how fancy you look. It's all about what you've got going on with your attitude.

The most enchanting people have taken a good look at themselves and accepted who they are. True confidence comes from high self esteem.
You believe that you can't be truly loved and respected until you love and respect yourself.

http://www.blogthings.com/theglamourtest/]]>

http://www.blogthings.com/theglamourtest/]]> <![CDATA[nu stiu]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14558 Fri, 12 Mar 2010 12:14:02 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14558
dau comentariu si dau click Vot si imi zice ca am selectat o reputatie invalida dar nu stiu cum sa dau pozitiv + 1]]>
dau comentariu si dau click Vot si imi zice ca am selectat o reputatie invalida dar nu stiu cum sa dau pozitiv + 1]]> <![CDATA[Nanami-chan's one shots]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14557 Fri, 12 Mar 2010 10:05:14 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14557 Deocamdata am doar unul.
Dar inspiratia vine valuri ...

This one, este din perspectiva unui baiat.

Regina mea de la balul de absolvire.

Imi amintesc totul … Erai o fata populara, toti baietii de vroiau. Erai frumoasa … Imi imaginam ca vei fi alaturi de mine. Vroiam sa-ti spun ca sunt baiatul potrivit pentru tine. Insa tu ai ras in fata mea si ai plecat. Tu ai avut alte planuri, pe care eu nu le-am inteles niciodata. Iti schimbai gandurile repede. De atunci, am renuntat …
Iti schimbai prietenii des. Te placeau pentru felul in care aratai. Petreceati o noapte impreuna, apoi dispareau, uitandu-ti numele.
La balul de absolvire, ai fost frumoasa. Te admiram in tacere. Tu erai cu el. Desi nu te uitai la mine, ai fost mereu regina mea de la balul de absolvire. In seara aceea, te-ai culcat cu el. V-am vazut cum va sarutati pasional, in masina. Am renuntat …
Dupa un an eu am semnat un contract si la scurt timp am devenit celebru.
M-am bazat pe talentul meu, muzica. Vocea mea era placuta de toata lumea. Tu ai ramas insarcinata, eu eram celebru. Te intrebai cu ce ai gresit ? Vietile noastre s-au schimbat. Ai uitat cum m-ai respins, cum m-ai lasat cu inima franta. Vroiai sa fiu cu tine, s-a intors roata …
Acum este momentul … O zi importanta. Un mega concert, difuzat in toata lumea. Intru pe scena, este timpul meu.
Versurile melodiei rasuna in toata sala.

“ But now the prom queen, the prom queen
Is cryin’ sitting outside of my door
See you never know how
How everything can turn around. “

Fanele tipa, sunt bucuroase. Sunt celebru, dar nu mi-a pasat niciodata. Pe plan professional, stau bine, dar … Unde este dragostea ? Ranile unei respingeri nu s-au vindecat. Nu pot uita ziua in care mi-ai ras in fata si ai plecat. A durut …
Privesc multimea care tipa. Printre oameni zaresc o figura cunoscuta. Este ea … Ma apopii de ea. Privirile ni s-au unit. Imi cuprinde mana calda, ma trage spre ea. Nu ! Imi trag mana si ma indrept spre mijlocul scenei, continuand cantecul. Ea priveste umilita in jos.
La sfarsitul concertului, toti fanii ma aplaudasi se retrag, spre iesire.
In sfarsit, sala este aproape goala. Ea sta lipita de perete, fara a fi observata. Eu o sarut pe colega mea de trupa. Ne intelegem foarte bine. Are voce buna si este frumoasa. Dupa ce am fost ranit, am cunoscut-o pe ea, Amanda. Ea imi alina supararile … Sarutul nostru, emana pasiune, tandrete, dragoste …
Un tipat se aude, facandu-ne sa rupem sarutul pasional.
- Michael, cum poti face asa ceva ?
Ma intorc mirat si zaresc pe ea. Fata care m-a respins.
- Diana …
- Cum poti s-o saruti pe ea ? Credeam ca ma iubeai …
- Te iubeam, Diana … Dar tu, nu m-ai dorit atunci. Dupa ce am devenit celebru, ai devenit interesata de mine … De ce ? Pentru ca am bani ? De asta ?
- Nu, te iubesc !
Se apropie de buzele mele.
- Nu ! Nut e mai cred ! Atatia ani ti-ai batut joc de mine. Nu cred ca ma iubesti !
- Michael …
- Ai fost regina mea de la balul de absolvire si asa o sa ramai. Tin la tine, dar nu cred c-o putem lua de inceput. Acum, o iubesc pe Amanda. Ea mi-a fost alaturi.
- Michael ! De ce ?
- Pentru ca nu ma iubesti cu adevarat, recunoaste …
O iau de mana pe Amanda si plec linistit spre iesire. Ne urcam pe motocicleta si pornim spre casa.
Stiu ca Amanda ma iubeste si eu o iubesc. Dupa o respingere, am gasit fata potrivita, pe care o iubesc. Iar Diana, isi va gasi un alt baiat care s-o iubeasca. Este frumoasa si are un copil dragut, al carui tata, nu se stie cine este. Pentru ca Diana isi schimba prietenii des la colegiu si petrecea cu ei, aventuri pasionale de o noapte.
Am trecut prin acesta experienta, am invatat multe. O fata mofturoasa, populara, nu poate iubi un baiat, sincer.
Daca Amanda imi va darui un baiat, il voi invata ca in viata, intalneste multe femei. Dar trebuie sa o aleaga pe cea cinstita, care il iubeste. Nu vreau sa il raneasca o fata.
Daca imi va darui o fata o voi invata sa fie cinstita, sa iubeasca sincer si sa nu raneasca baietii.]]> Deocamdata am doar unul.
Dar inspiratia vine valuri ...

This one, este din perspectiva unui baiat.

Regina mea de la balul de absolvire.

Imi amintesc totul … Erai o fata populara, toti baietii de vroiau. Erai frumoasa … Imi imaginam ca vei fi alaturi de mine. Vroiam sa-ti spun ca sunt baiatul potrivit pentru tine. Insa tu ai ras in fata mea si ai plecat. Tu ai avut alte planuri, pe care eu nu le-am inteles niciodata. Iti schimbai gandurile repede. De atunci, am renuntat …
Iti schimbai prietenii des. Te placeau pentru felul in care aratai. Petreceati o noapte impreuna, apoi dispareau, uitandu-ti numele.
La balul de absolvire, ai fost frumoasa. Te admiram in tacere. Tu erai cu el. Desi nu te uitai la mine, ai fost mereu regina mea de la balul de absolvire. In seara aceea, te-ai culcat cu el. V-am vazut cum va sarutati pasional, in masina. Am renuntat …
Dupa un an eu am semnat un contract si la scurt timp am devenit celebru.
M-am bazat pe talentul meu, muzica. Vocea mea era placuta de toata lumea. Tu ai ramas insarcinata, eu eram celebru. Te intrebai cu ce ai gresit ? Vietile noastre s-au schimbat. Ai uitat cum m-ai respins, cum m-ai lasat cu inima franta. Vroiai sa fiu cu tine, s-a intors roata …
Acum este momentul … O zi importanta. Un mega concert, difuzat in toata lumea. Intru pe scena, este timpul meu.
Versurile melodiei rasuna in toata sala.

“ But now the prom queen, the prom queen
Is cryin’ sitting outside of my door
See you never know how
How everything can turn around. “

Fanele tipa, sunt bucuroase. Sunt celebru, dar nu mi-a pasat niciodata. Pe plan professional, stau bine, dar … Unde este dragostea ? Ranile unei respingeri nu s-au vindecat. Nu pot uita ziua in care mi-ai ras in fata si ai plecat. A durut …
Privesc multimea care tipa. Printre oameni zaresc o figura cunoscuta. Este ea … Ma apopii de ea. Privirile ni s-au unit. Imi cuprinde mana calda, ma trage spre ea. Nu ! Imi trag mana si ma indrept spre mijlocul scenei, continuand cantecul. Ea priveste umilita in jos.
La sfarsitul concertului, toti fanii ma aplaudasi se retrag, spre iesire.
In sfarsit, sala este aproape goala. Ea sta lipita de perete, fara a fi observata. Eu o sarut pe colega mea de trupa. Ne intelegem foarte bine. Are voce buna si este frumoasa. Dupa ce am fost ranit, am cunoscut-o pe ea, Amanda. Ea imi alina supararile … Sarutul nostru, emana pasiune, tandrete, dragoste …
Un tipat se aude, facandu-ne sa rupem sarutul pasional.
- Michael, cum poti face asa ceva ?
Ma intorc mirat si zaresc pe ea. Fata care m-a respins.
- Diana …
- Cum poti s-o saruti pe ea ? Credeam ca ma iubeai …
- Te iubeam, Diana … Dar tu, nu m-ai dorit atunci. Dupa ce am devenit celebru, ai devenit interesata de mine … De ce ? Pentru ca am bani ? De asta ?
- Nu, te iubesc !
Se apropie de buzele mele.
- Nu ! Nut e mai cred ! Atatia ani ti-ai batut joc de mine. Nu cred ca ma iubesti !
- Michael …
- Ai fost regina mea de la balul de absolvire si asa o sa ramai. Tin la tine, dar nu cred c-o putem lua de inceput. Acum, o iubesc pe Amanda. Ea mi-a fost alaturi.
- Michael ! De ce ?
- Pentru ca nu ma iubesti cu adevarat, recunoaste …
O iau de mana pe Amanda si plec linistit spre iesire. Ne urcam pe motocicleta si pornim spre casa.
Stiu ca Amanda ma iubeste si eu o iubesc. Dupa o respingere, am gasit fata potrivita, pe care o iubesc. Iar Diana, isi va gasi un alt baiat care s-o iubeasca. Este frumoasa si are un copil dragut, al carui tata, nu se stie cine este. Pentru ca Diana isi schimba prietenii des la colegiu si petrecea cu ei, aventuri pasionale de o noapte.
Am trecut prin acesta experienta, am invatat multe. O fata mofturoasa, populara, nu poate iubi un baiat, sincer.
Daca Amanda imi va darui un baiat, il voi invata ca in viata, intalneste multe femei. Dar trebuie sa o aleaga pe cea cinstita, care il iubeste. Nu vreau sa il raneasca o fata.
Daca imi va darui o fata o voi invata sa fie cinstita, sa iubeasca sincer si sa nu raneasca baietii.]]> <![CDATA[Je l’aime à mourir [+18] yaoi]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14556 Fri, 12 Mar 2010 08:06:00 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14556 Am ales titlul in franceza pentru ca actiunea se petrece in Franta, o parte si in Romania dar foarte pe scurt, aproape trasata in timp si spatiu.

Am sa va las sa descoperiti singuri personajele si povestea din spatele fiecaruia, am sa intervin doar unde va trebui sa exemplific locuri istorice, date sau personaje care au legatura cu Franta.

Warning: cei care nu suporta sa auda/vada/citeasca despre relatiile intre persoane de acelasi sex le recomand sa dea exist.
Sper sa va fie pe plac.
hugs! hug

Se spune că poveştile de dragoste sunt mai intense dacă se întâmplă în oraşul dragostei. Din partea mea, se putea întâmpla oriunde, chiar şi în îndepărtata Chină, şi l-aş fi iubit la fel. Balivernele astea despre Paris mă fac să dispreţuiesc oraşul şi mai mult. Mi-a oferit o bucată de timp, momente de neuitat pentru mine, şi tot aşa, le-a cerut înapoi. Poate pentru că un răzvrătit ca mine nu le-a meritat de la bun început.

Povestea mea este despre...doi oameni. Pot fi oricine, eu, tu, noi, o bucăţică din inima tuturor îndrăgostiţilor. Aceia care au simţit măcar odată senzaţia de gol în burtă, ameţeala atingerilor stinghere ori bătăile repezi ale inimii încât parcă ar fi vrut să ne zboare din piept.

Din nefericire, fie că ne lipseşte curajul de a lupta pentru iubire, sau că suntem prea trufaşi pentru a lăsa inima să ne dicteze...ori, ceva împiedică amorul, poveştile se termină brusc. Ca o crizantemă fragilă ce îngheaţă şi se ofileşte sub răceala iernii fără a-şi mai reveni pentru a prinde primăvara. Atâta tristeţe în existenţa unor flori, ce ascund sub frumuseţea lor atâta durere. Pentru mine nu înseamnă altceva decât dispreţ...

La fel Parisul. Îl dispreţuiam încă dinainte, acum cu atât mai mult.
Era la începutul lui iunie 1995 când mi se încheiaseră mediile mai devreme, datorită intervenţiei mamei mele. Se grăbea să mă aducă la ea în Paris, cât dura vacanţa de vară. Plecase acolo exact la terminarea Revoluţiei, printr-o cunoştiinţă de familie, care îi găsise de lucru. Făcea acolo exact ce făcuse şi aici până acum, era croitoreasă.

Numai că în Franţa putea să câştige de trei-patru ori mai mult, în special când îşi lua de lucru acasă. După vreo doi ani de stat într-o casă cu alţi emigranţi români, strânsese suficienţi bani încât să aibă de închiriat un apartament în Marais, pe lângă strada Rambuteau. Ştiam fiecare stradă din cărţile cu harta Parisului, pe care le împrumutasem de la biblioteca judeţeană. Fiind departe de ea, încercam să îmi afund dorul în a cunoaşte cât mai multe despre locul în care plecase.

O greşeală stupidă, pentru că începusem să dispreţuiesc locul în care mama mea plecase pentru a-mi putea da mie un viitor mai bun. Îmi imaginam că ar fi fost mai bine să meargă în Anglia; unde monarhia nu mă deranja, englezii îmi păreau întotdeauna ca având o royalitate specifică, directă, fără a-ţi da impresia unei îngâmfări constante; sau în Germania, în ciuda stigmatei holocaustului.

Şi nu eram nici patriot ca să ţin partea ţării de origine. România, o ţară de plâns cu lacrimi de sânge, păcat că odată vărsate de oamenii curajoşi...rămân în urmă doar laşii. Iar aceştia se dovedesc întotdeauna incapabili.

Aici locuiam cu bunica mea. Într-un apartament cu trei camere, deşi eram doar noi, două suflete triste, într-un cub comunist, pereţi rămaşi martori ai atâtor supărări. Tata murise într-o închisoare comunistă, prins pentru că nu se lăsase convins de „regim” şi că făcea parte din Partidul Naţional Ţărănesc. Nu ţin minte multe despre tot ce se petrecuse cu el, mama încercase să mă protejeze cât cu putiinţă şi să mă ţină departe de orice ar fi însemnat legătură cu tata. Doar ea îi făcea vizite în închisoare...

Auzeam pe furiş discuţii despre tata, despre condiţiile de acolo. Păduchi şi pleoşnite, apa infectă pe care o beau însetaţi după ce se spălau în ea şi multe bătăi. Murise cu un an înaintea Revoluţiei, nici măcar nu apucase să fie eliberat.

Obişnuit cu ororile unui sistem bolnav, nu puteam să neg că aveam o stare de empatie în ceea ce o privea pe mama. Aşa că n-am plâns la auzul veştii că pleacă din ţară pentru o perioadă. Îmi explicase calm şi clar că după ce termin liceul mă va lua cu ea definitiv.
Mai rămăsese deci încă un an...Într-un an aveam să fiu la Paris, nu doar ca turist. Ci ca un viitor cetăţean. Singurul lucru care mă încânta.

În ţara mea uram numai oamenii, nu şi locurile. Locurile îmi păreau extraordinare. Nimic nu avea o încărcătură de doliu, nici măcar „Micul Paris” cu tot cu Piaţa Revoluţiei. Oamenii însă, păstrau în venele lor urmele utopiei comuniste. Vedeam cum nimic din ce ar fi trebuit să se schimbe într-o ţară normală, în România devenea vag şi lipsit de sens. Simţisem acea ameninţare, briza ideilor fixe şi dictatoriale împinse în fiecare instituţie, în fiecare om, împânzind până la sufocare. Fiecare era un mic dictator acum odată ce Ceauşescu fusese împuşcat. Şi fiecare dorea să conducă şi să aibă partea altora, dar şi cea cuvenită.
Mi se făcea greaţă numai imaginându-mi...

Pe patru iunie mă aflam deja în autogara Gallieni, respirând aerul franţuz cât mama îmi plângea la piept. Crescusem de când mă văzuse ultima dată, şi nu se stăpânea în a-mi prinde obrajii cu mâinile ei aspre şi printre lacrimi să constate cât de mult se schimbase „copilaşul ei”.

Şi femeia din faţa mea era schimbată, deşi trimisese poze acasă, acum că o vedeam în persoană, mi se părea diferită, deşi printre trăsături, le regăseam şi pe cele familiare. Ochii ei erau injectaţi, mici vene sângerii străbătând albeaţa ce de asemenea avea un aspect obosit. Probabil orele de lucru erau întotdeauna prelungite, dar nu am deschis subiectul, oricât de mult m-ar fi îngrijorat sănătatea ei. Devenise mai rotundă pe alocuri, probabil acum cât stătea la maşina de cusut ore întregi, şoldurile ei fiind ascunse de un pardesiu de lână pe sub care purta o rochise simplă, maronie. Întotdeauna îi plăcuse să fie simplă în ceea ce privea îmbrăcămintea. De fapt, o femeie ce nu exagera nici cu hainele, nici cu machiajul, precum altele, ce preferau să se ascundă sub măşti de fond de ten şi pudră. Naturaleţea mamei mă făcuse să apreciez acel lucru şi la alte femei.

- Ţi-ai adus suficiente haine?
M-a întrebat conducându-mă la ieşirea din autogară, pe lângă bine-cunoscutele autocare „Eurolines” cu care venisem şi eu. Luasem un taxi până unde locuia, pe drum explicându-i că aveam în valiza sport tot ce îmi trebuia. Deşi ar fi trebuit să mă irite faptul că începuse să mă cocoloşească ca pe un pui, faptul că îmi lipsise atât de mult mă făcea să renunţ în a o pune la punct.

Ajunşi „acasă” în apartamentul ei, constatam cu plăcere că se află la etajul unei clădiri vechi, cu uşi de lemn ce încă scârţâiau, ferestre cu lemn crăpat de frig şi vopsite în culori de un verde ţipător şi pereţii ce ascundeau în ei mirosul rânced de oraş vechi. Era o delectare pentru ochii mei, obişnuiţi cu pereţii geometrici şi aerul mioritic. Uitasem să mă descalţ la intrare, şi începusem să mă plimb prin fiecare ungher, deschizând sau închizând uşi.

- Ai balcon!

Era unul micuţ, din fier forjat, ce dădea în stradă şi era foarte apropriat de clădirea de lângă, aproape perpendicular. Dar nu mă deranja nici faptul că din balcon mă puteau privi alţii, sau că eu îi puteam privi. De mult timp visasem un loc mic, unde să stau la aer, dar care să nu aducă a prispă românească.

- Am făcut bine că ţi-am lăsat ţie camera asta.

Venise după mine toată un zâmbet, ca apoi să îmi dea una peste genunchi şi să mă descalţe. Profitase de apropriere, şi începuse să mă hârjonescă, ştiind că mă gâdil la călcâie. În câteva secunde eram căzut pe jos, râzând ca un copil. Deşi mă apropriam de majorat, alături de ea, mă simţeam ca atunci când eram mic. Oftasem nu obosit, cât melancolic.

- Eşti fericită aici?

Dintr-o dată întrebarea mea îi schimbase mima aproape fericită, într-una îngândurată. Zâmbise liniştitoare spre mine:
- Acum că eşti aici, da.

Parchetul scârţâia ca dinţii unei babe sub greutatea noastră, cât ceva ne oprise parcă în acel loc. Nici unul din noi nu îndrăznise să se ridice, parcă de teamă a nu sparge acel aer ce se unea între noi cu fiecare cuvânt pe care ni-l spuneam. Eu, povestindu-i de acasă, de bunica şi de schimbările rele din ţară; Ea, tălmăcind cuvinte ciudate despre oameni pe care îi ştiam din auzite, despre un viitor care aici ar fi fost mai bun şi mai promiţător. Un viitor ce-mi sufla pe sub timpane precum vântul acela de seară, uşor sărat, ce venea prin uşa de la balconul deschis. Vocea ei îmi adusese somnul, oboseala mea risipindu-se în vise dulci unde mă regăseam împreună cu amândoi părinţii mei, precum copilul de altădată.]]> Am ales titlul in franceza pentru ca actiunea se petrece in Franta, o parte si in Romania dar foarte pe scurt, aproape trasata in timp si spatiu.

Am sa va las sa descoperiti singuri personajele si povestea din spatele fiecaruia, am sa intervin doar unde va trebui sa exemplific locuri istorice, date sau personaje care au legatura cu Franta.

Warning: cei care nu suporta sa auda/vada/citeasca despre relatiile intre persoane de acelasi sex le recomand sa dea exist.
Sper sa va fie pe plac.
hugs! hug

Se spune că poveştile de dragoste sunt mai intense dacă se întâmplă în oraşul dragostei. Din partea mea, se putea întâmpla oriunde, chiar şi în îndepărtata Chină, şi l-aş fi iubit la fel. Balivernele astea despre Paris mă fac să dispreţuiesc oraşul şi mai mult. Mi-a oferit o bucată de timp, momente de neuitat pentru mine, şi tot aşa, le-a cerut înapoi. Poate pentru că un răzvrătit ca mine nu le-a meritat de la bun început.

Povestea mea este despre...doi oameni. Pot fi oricine, eu, tu, noi, o bucăţică din inima tuturor îndrăgostiţilor. Aceia care au simţit măcar odată senzaţia de gol în burtă, ameţeala atingerilor stinghere ori bătăile repezi ale inimii încât parcă ar fi vrut să ne zboare din piept.

Din nefericire, fie că ne lipseşte curajul de a lupta pentru iubire, sau că suntem prea trufaşi pentru a lăsa inima să ne dicteze...ori, ceva împiedică amorul, poveştile se termină brusc. Ca o crizantemă fragilă ce îngheaţă şi se ofileşte sub răceala iernii fără a-şi mai reveni pentru a prinde primăvara. Atâta tristeţe în existenţa unor flori, ce ascund sub frumuseţea lor atâta durere. Pentru mine nu înseamnă altceva decât dispreţ...

La fel Parisul. Îl dispreţuiam încă dinainte, acum cu atât mai mult.
Era la începutul lui iunie 1995 când mi se încheiaseră mediile mai devreme, datorită intervenţiei mamei mele. Se grăbea să mă aducă la ea în Paris, cât dura vacanţa de vară. Plecase acolo exact la terminarea Revoluţiei, printr-o cunoştiinţă de familie, care îi găsise de lucru. Făcea acolo exact ce făcuse şi aici până acum, era croitoreasă.

Numai că în Franţa putea să câştige de trei-patru ori mai mult, în special când îşi lua de lucru acasă. După vreo doi ani de stat într-o casă cu alţi emigranţi români, strânsese suficienţi bani încât să aibă de închiriat un apartament în Marais, pe lângă strada Rambuteau. Ştiam fiecare stradă din cărţile cu harta Parisului, pe care le împrumutasem de la biblioteca judeţeană. Fiind departe de ea, încercam să îmi afund dorul în a cunoaşte cât mai multe despre locul în care plecase.

O greşeală stupidă, pentru că începusem să dispreţuiesc locul în care mama mea plecase pentru a-mi putea da mie un viitor mai bun. Îmi imaginam că ar fi fost mai bine să meargă în Anglia; unde monarhia nu mă deranja, englezii îmi păreau întotdeauna ca având o royalitate specifică, directă, fără a-ţi da impresia unei îngâmfări constante; sau în Germania, în ciuda stigmatei holocaustului.

Şi nu eram nici patriot ca să ţin partea ţării de origine. România, o ţară de plâns cu lacrimi de sânge, păcat că odată vărsate de oamenii curajoşi...rămân în urmă doar laşii. Iar aceştia se dovedesc întotdeauna incapabili.

Aici locuiam cu bunica mea. Într-un apartament cu trei camere, deşi eram doar noi, două suflete triste, într-un cub comunist, pereţi rămaşi martori ai atâtor supărări. Tata murise într-o închisoare comunistă, prins pentru că nu se lăsase convins de „regim” şi că făcea parte din Partidul Naţional Ţărănesc. Nu ţin minte multe despre tot ce se petrecuse cu el, mama încercase să mă protejeze cât cu putiinţă şi să mă ţină departe de orice ar fi însemnat legătură cu tata. Doar ea îi făcea vizite în închisoare...

Auzeam pe furiş discuţii despre tata, despre condiţiile de acolo. Păduchi şi pleoşnite, apa infectă pe care o beau însetaţi după ce se spălau în ea şi multe bătăi. Murise cu un an înaintea Revoluţiei, nici măcar nu apucase să fie eliberat.

Obişnuit cu ororile unui sistem bolnav, nu puteam să neg că aveam o stare de empatie în ceea ce o privea pe mama. Aşa că n-am plâns la auzul veştii că pleacă din ţară pentru o perioadă. Îmi explicase calm şi clar că după ce termin liceul mă va lua cu ea definitiv.
Mai rămăsese deci încă un an...Într-un an aveam să fiu la Paris, nu doar ca turist. Ci ca un viitor cetăţean. Singurul lucru care mă încânta.

În ţara mea uram numai oamenii, nu şi locurile. Locurile îmi păreau extraordinare. Nimic nu avea o încărcătură de doliu, nici măcar „Micul Paris” cu tot cu Piaţa Revoluţiei. Oamenii însă, păstrau în venele lor urmele utopiei comuniste. Vedeam cum nimic din ce ar fi trebuit să se schimbe într-o ţară normală, în România devenea vag şi lipsit de sens. Simţisem acea ameninţare, briza ideilor fixe şi dictatoriale împinse în fiecare instituţie, în fiecare om, împânzind până la sufocare. Fiecare era un mic dictator acum odată ce Ceauşescu fusese împuşcat. Şi fiecare dorea să conducă şi să aibă partea altora, dar şi cea cuvenită.
Mi se făcea greaţă numai imaginându-mi...

Pe patru iunie mă aflam deja în autogara Gallieni, respirând aerul franţuz cât mama îmi plângea la piept. Crescusem de când mă văzuse ultima dată, şi nu se stăpânea în a-mi prinde obrajii cu mâinile ei aspre şi printre lacrimi să constate cât de mult se schimbase „copilaşul ei”.

Şi femeia din faţa mea era schimbată, deşi trimisese poze acasă, acum că o vedeam în persoană, mi se părea diferită, deşi printre trăsături, le regăseam şi pe cele familiare. Ochii ei erau injectaţi, mici vene sângerii străbătând albeaţa ce de asemenea avea un aspect obosit. Probabil orele de lucru erau întotdeauna prelungite, dar nu am deschis subiectul, oricât de mult m-ar fi îngrijorat sănătatea ei. Devenise mai rotundă pe alocuri, probabil acum cât stătea la maşina de cusut ore întregi, şoldurile ei fiind ascunse de un pardesiu de lână pe sub care purta o rochise simplă, maronie. Întotdeauna îi plăcuse să fie simplă în ceea ce privea îmbrăcămintea. De fapt, o femeie ce nu exagera nici cu hainele, nici cu machiajul, precum altele, ce preferau să se ascundă sub măşti de fond de ten şi pudră. Naturaleţea mamei mă făcuse să apreciez acel lucru şi la alte femei.

- Ţi-ai adus suficiente haine?
M-a întrebat conducându-mă la ieşirea din autogară, pe lângă bine-cunoscutele autocare „Eurolines” cu care venisem şi eu. Luasem un taxi până unde locuia, pe drum explicându-i că aveam în valiza sport tot ce îmi trebuia. Deşi ar fi trebuit să mă irite faptul că începuse să mă cocoloşească ca pe un pui, faptul că îmi lipsise atât de mult mă făcea să renunţ în a o pune la punct.

Ajunşi „acasă” în apartamentul ei, constatam cu plăcere că se află la etajul unei clădiri vechi, cu uşi de lemn ce încă scârţâiau, ferestre cu lemn crăpat de frig şi vopsite în culori de un verde ţipător şi pereţii ce ascundeau în ei mirosul rânced de oraş vechi. Era o delectare pentru ochii mei, obişnuiţi cu pereţii geometrici şi aerul mioritic. Uitasem să mă descalţ la intrare, şi începusem să mă plimb prin fiecare ungher, deschizând sau închizând uşi.

- Ai balcon!

Era unul micuţ, din fier forjat, ce dădea în stradă şi era foarte apropriat de clădirea de lângă, aproape perpendicular. Dar nu mă deranja nici faptul că din balcon mă puteau privi alţii, sau că eu îi puteam privi. De mult timp visasem un loc mic, unde să stau la aer, dar care să nu aducă a prispă românească.

- Am făcut bine că ţi-am lăsat ţie camera asta.

Venise după mine toată un zâmbet, ca apoi să îmi dea una peste genunchi şi să mă descalţe. Profitase de apropriere, şi începuse să mă hârjonescă, ştiind că mă gâdil la călcâie. În câteva secunde eram căzut pe jos, râzând ca un copil. Deşi mă apropriam de majorat, alături de ea, mă simţeam ca atunci când eram mic. Oftasem nu obosit, cât melancolic.

- Eşti fericită aici?

Dintr-o dată întrebarea mea îi schimbase mima aproape fericită, într-una îngândurată. Zâmbise liniştitoare spre mine:
- Acum că eşti aici, da.

Parchetul scârţâia ca dinţii unei babe sub greutatea noastră, cât ceva ne oprise parcă în acel loc. Nici unul din noi nu îndrăznise să se ridice, parcă de teamă a nu sparge acel aer ce se unea între noi cu fiecare cuvânt pe care ni-l spuneam. Eu, povestindu-i de acasă, de bunica şi de schimbările rele din ţară; Ea, tălmăcind cuvinte ciudate despre oameni pe care îi ştiam din auzite, despre un viitor care aici ar fi fost mai bun şi mai promiţător. Un viitor ce-mi sufla pe sub timpane precum vântul acela de seară, uşor sărat, ce venea prin uşa de la balconul deschis. Vocea ei îmi adusese somnul, oboseala mea risipindu-se în vise dulci unde mă regăseam împreună cu amândoi părinţii mei, precum copilul de altădată.]]> <![CDATA[postare]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14555 Fri, 12 Mar 2010 03:40:55 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14555 eu sunt nou si sper sa ne inprietenim cine vrea sa vorbeasca cu mine si sa ne cunoastem sa intre pe ********

[edit mod] id-urile se pun la profil, nu in forum]]> eu sunt nou si sper sa ne inprietenim cine vrea sa vorbeasca cu mine si sa ne cunoastem sa intre pe ********

[edit mod] id-urile se pun la profil, nu in forum]]> <![CDATA[Rate the sig above you]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14553 Fri, 12 Mar 2010 02:04:57 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14553 So, votaţi cu note de la 1 la 10 semnătura userului de deasupra, menţionând ce vă place şi ce nu.

P.S.- n-am verificat dacă mai există sau nu un topic de genul acesta...]]> So, votaţi cu note de la 1 la 10 semnătura userului de deasupra, menţionând ce vă place şi ce nu.

P.S.- n-am verificat dacă mai există sau nu un topic de genul acesta...]]> <![CDATA[viata unei printese]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14552 Fri, 12 Mar 2010 00:36:34 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14552
Dar asta a fost de mult am trecut peste ce sa intamplat.Datimi voie sa ma prezint numele meu este Rosalinda Marie Evans mi se mai spune si Sakura dar asa mi se spune in Konoha.Este ca o casa pentru mine dar tot mai bine ma simt eu la Peaga acolo unde ma-m nascut.Am uitat ssa zic ca vin dintro familie cu sage albastru dar asta u e important acuma.De o data aud pe cineva cum ma striga.
-Sakura stai un pic!era prietena mea Hinata era cea mai buna prietena a mea din Konoha eu am fost adusa aici pentru protectia mea.
-Ce este hinata?
-Doamna Tsunade de cheama la ea.
Nu am mai stat si am plecat imediat la biroul lui Tsuna.Ea eara o femeie dura dar daca o cunosti vei ajunge sa o cunosti o vei ubi asa ca mine sa purtat cu mie ca o mama de cand am ajuns aici.
-De ce mai chemai?
-Sakura ce vei face daca se va intoarce sotul tau?
-Nu stiu de ce?
-Intebam tu sti mai bine ca orcine ca dupa ce faci 18 ani fei fi ca si casatorita cu el asa au vrut parinti vosti.
-Stiu foaste bine ce se va intampla nu trebuie sa imi spui tu sau altcineva. am sus ei iesind pe usa in graba si ducanduma acasa.Stateam in aceeasi casa cu Tsunade asa credea papa ca era m,ai bine pentru mine sa fiu in siguranta sa nu vina Lucas.Era baiatul de care m-am indragostit.Dar el nu mai conteaza acuma.]]>
Dar asta a fost de mult am trecut peste ce sa intamplat.Datimi voie sa ma prezint numele meu este Rosalinda Marie Evans mi se mai spune si Sakura dar asa mi se spune in Konoha.Este ca o casa pentru mine dar tot mai bine ma simt eu la Peaga acolo unde ma-m nascut.Am uitat ssa zic ca vin dintro familie cu sage albastru dar asta u e important acuma.De o data aud pe cineva cum ma striga.
-Sakura stai un pic!era prietena mea Hinata era cea mai buna prietena a mea din Konoha eu am fost adusa aici pentru protectia mea.
-Ce este hinata?
-Doamna Tsunade de cheama la ea.
Nu am mai stat si am plecat imediat la biroul lui Tsuna.Ea eara o femeie dura dar daca o cunosti vei ajunge sa o cunosti o vei ubi asa ca mine sa purtat cu mie ca o mama de cand am ajuns aici.
-De ce mai chemai?
-Sakura ce vei face daca se va intoarce sotul tau?
-Nu stiu de ce?
-Intebam tu sti mai bine ca orcine ca dupa ce faci 18 ani fei fi ca si casatorita cu el asa au vrut parinti vosti.
-Stiu foaste bine ce se va intampla nu trebuie sa imi spui tu sau altcineva. am sus ei iesind pe usa in graba si ducanduma acasa.Stateam in aceeasi casa cu Tsunade asa credea papa ca era m,ai bine pentru mine sa fiu in siguranta sa nu vina Lucas.Era baiatul de care m-am indragostit.Dar el nu mai conteaza acuma.]]> <![CDATA[The finger puppet test]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14551 Thu, 11 Mar 2010 12:41:09 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14551 http://www.blogthings.com/thefingerpuppettest/

You are flamboyant.

You are a colorful and creative character. You're are always thinking up new projects.
You have a loud personality, and people find you very entertaining. You are quite charming.

You don't have much of a filter on your words or actions. You just do whatever you feel like.
You are energetic, quirky, and hyper. It's hard for you to focus at times... you're too busy having fun.]]> <![CDATA[Personaj feminin preferat. Turnir 1]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14550 Thu, 11 Mar 2010 10:08:25 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14550
Înscrieţi în acest Turnir personajul feminin preferat după regurile :

1. Fiecare user are voie să înscrie maxim 7 personaje.
2. Scrieţi numele personajului şi între paranteze anime-ul din care face parte.
3. Motivaţi în câteva cuvinte sau rânduri alegerea făcută.
3. Nu nominalizaţi acelaşi personaj de două sau mai multe ori.

Perioada înscrierii în turnir : 11 martie – 26 martie (ora 24.00). Dacă setările forumului îmi vor permite voi deschide pe 27 martie un poll unde să puteţi vota, dacă nu, voi deschide un topic simplu şi voi încerca să ţin eu socoteala voturilor.

Spor la postat şi nu faceţi spam !]]>
Înscrieţi în acest Turnir personajul feminin preferat după regurile :

1. Fiecare user are voie să înscrie maxim 7 personaje.
2. Scrieţi numele personajului şi între paranteze anime-ul din care face parte.
3. Motivaţi în câteva cuvinte sau rânduri alegerea făcută.
3. Nu nominalizaţi acelaşi personaj de două sau mai multe ori.

Perioada înscrierii în turnir : 11 martie – 26 martie (ora 24.00). Dacă setările forumului îmi vor permite voi deschide pe 27 martie un poll unde să puteţi vota, dacă nu, voi deschide un topic simplu şi voi încerca să ţin eu socoteala voturilor.

Spor la postat şi nu faceţi spam !]]> <![CDATA[Personaj masculin preferat. Turnir 1]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14549 Thu, 11 Mar 2010 10:05:17 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14549
Înscrieţi în acest Turnir personajul masculin preferat după regurile :

1. Fiecare user are voie să înscrie maxim 7 personaje.
2. Scrieţi numele personajului şi între paranteze anime-ul din care face parte.
3. Motivaţi în câteva cuvinte sau rânduri alegerea făcută.
3. Nu nominalizaţi acelaşi personaj de două sau mai multe ori.

Perioada înscrierii în turnir : 11 martie – 26 martie (ora 24.00). Dacă setările forumului îmi vor permite voi deschide pe 27 martie un poll unde să puteţi vota, dacă nu, voi deschide un topic simplu şi voi încerca să ţin eu socoteala voturilor.

Spor la postat şi nu faceţi spam !]]>
Înscrieţi în acest Turnir personajul masculin preferat după regurile :

1. Fiecare user are voie să înscrie maxim 7 personaje.
2. Scrieţi numele personajului şi între paranteze anime-ul din care face parte.
3. Motivaţi în câteva cuvinte sau rânduri alegerea făcută.
3. Nu nominalizaţi acelaşi personaj de două sau mai multe ori.

Perioada înscrierii în turnir : 11 martie – 26 martie (ora 24.00). Dacă setările forumului îmi vor permite voi deschide pe 27 martie un poll unde să puteţi vota, dacă nu, voi deschide un topic simplu şi voi încerca să ţin eu socoteala voturilor.

Spor la postat şi nu faceţi spam !]]> <![CDATA[La multi ani, Iukia!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14546 Thu, 11 Mar 2010 00:00:08 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14546

Your birthday is a special time to celebrate the gift of 'you' to the world.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

Your birthday is a special time to celebrate the gift of 'you' to the world.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]> <![CDATA[La multi ani, butterfly_in_the_dark!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14547 Thu, 11 Mar 2010 00:00:08 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14547

Daca ti-ai dorit vreodata ceva, astazi este cea mai potrivita zi pentru indeplinirea acelei dorinte.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

Daca ti-ai dorit vreodata ceva, astazi este cea mai potrivita zi pentru indeplinirea acelei dorinte.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]> <![CDATA[La multi ani, until_we_bleed!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14548 Thu, 11 Mar 2010 00:00:08 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14548

Whatever with the past has gone,
The best is always yet to come. - Lucy Larcom

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

Whatever with the past has gone,
The best is always yet to come. - Lucy Larcom

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]> <![CDATA[Trandafirul Mortii]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14545 Wed, 10 Mar 2010 10:44:28 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14545
Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto(inafara de cele creata de mine, desigur), create de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap 1: Amintiri..

De ce timpul trece pe langa noi nepasator? De ce destinul nu il poti schimba? Mii de intrebari la care nu am raspuns. Mii de raspunsuri care sunt cautate si nu sunt gasite. Stiti cum e atunci cand iubesti si suferi? Daca nu, inseamna ca nu ati iubit cu adevarat. Eu am iubit si mai iubesc. Eu inca sufar si plang.
Va aduceti aminte locul primului sarut, prime-I imbratisari, primului zambet si prime-I priviri? Eu imi aduc aminte totul, nu pot uita acele clipe in care inima mea batea aproape iesind din piept. E adevarat ca primul sarut nu l-am avut si poate nu o sa-l am, dar sper , visez si imi doresc sa vina ziua aceea. Ziua in care il voi revedea, in care ii voi rosti numele fara sa ma gandesc ca totul e iluzie. Ochi negri, plini de razbunare si suferinta, in care te pierzi, parul ca abanosul, pielea albicoasa si zambetul ascuns sunt unice. Sunt ale lui, ale lui Sasuke. Brunetul care nu a fost nici-o-data al meu, brunetul nepasator si rece. “Prima iubire nu se uita nici-o-data.” Cred in zicala asta. Doar ca la mine prima iubire e si ultima. Parul scurt si roz, ochi verzi ca iarba de dimineata picurata cu roua si pielea rozalie. Zambetul mereu sincer, lacrimile mereu dureroase si privirea mereu cufundata in amintiri. Asta sunt eu! Sakura Haruno, o fata bleaga ce spera ca intr-o zi isi va revedea demonul.

Dormeam afundata in abisul intunecat al viselor cand, de odata, aud zgomotul galagios al ceasului. Imi trec mana peste buze si simt ca sunt crapate. Ma ridic in picioare si caut cu privirea in camera luminoasa papuci. Plec spre baie dand la o parte totul din calea mea, carti, caiete, chiar si ursuleti de plusi. Ma uit in oglinda si imi vad chipul. Buzele era crapate, cearcanele immense, rimelul care il avusesem seara trecuta pe gene acum era intins din cauza lacrimilor pe obraji rosiatici. Parul imi era ravasit de parca trecuse furtuna. Imi i-au lenjeria intima si ma bag sub dusul calduros. Picarurile apei cadeau pe pielea mea fina . Dupa un sfert de ora ies de sub dus si imi usuc parul. Ma imbrac intr-un trening roz si ma intorc in camera mea. Arata de parca trecuse uraganul. Totul era ravasit, uitat de lume, pot spune. Singurul lucru care era la locul lui era poza lui Sasuke , cu mine si Naruto intr-un parc imbratisati. Zambesc la vederea pozei si ma apuc sa fac ordine in dormitor. Dupa o ora camera arata ca noua. Cobor scarile si ajung in bucatarie. Imi prepar micul de-jun si ma asez pe canapeua de culoarea norisorilor. Aud cum cineva suna la soneria casei mele asa ca ma duc sa deschid. Cine putea fi la ora 10:34?
-Sakuraaa, deschide! Sunt Hinata, deschide ca sparg usa si nu vrei asta.
-Acum, nu mai tipa, stai sa gasesc cheia.
Uitasem ca trebuia sa fac curat in toata casa nu numai in camera mea.
-Multumesc lui Dumnezeu ca ai deschis. Ningee afara. Tu vezi ca imi tremura tot corpul. A si ca sa nu mai mentionez Naruto m-a frecat cu zapada.
-A chiar ninge? Nu ma intereseaza ca ai inghetat. Ce cauti la ora asta in casa mea?
-Pai am venit sa te scot afara…..si……din cate vad sa tea jut la curatenie.
Am bufnit in ras cand am auzit-o spunand asta. Am lasat castronul pe masuta de cafea si i-am dat Hinatei manusi de cuaratenie si un sort.
-Daca tu vrei, sa incepem! Zic eu cu un zambet micut.
Curatenia a durat in jur de 2 ore. Dup ace am terminat cu haosul din casa am urcat scarile sa ma schimb. M-am imbracat intr-un costum de schi negru si am plecat afara.
Zapada alba se asternuse peste tot orasul. Acoperisurile caselor erau acoperite de omatul matasos. Imi facea placere sa aud scartaitul omatului cand calcam peste acesta. Fulgii micuti cadeau din cer si dadeau un aspect magic cartierului meu.
Mergeam nebagand-o in-seama pe Hinata care povestea ceva si ii raspundeam doar cu un simplu “Da “ sau “Nu”. In timp ce eram atenta la apartamentul lui Sasuke in care nu mai locuia nimeni, doar praful ce se asternuse peste mobila, cred, Naruto m-a runcat in zapada . A inceput sa rada si sa arunce cu bulgari de zapada in mine si Hinata. Pana la urma ne-am ridicat in picioare l-am luat la bataie pe blondin. Avea ochi albastri ca cerul senin, pilea bronzata si parul ca spicul de grau. La 17 ani se purta ca la 2. Era haios, jucaus si nebun dupa petreceri. Hinata avea parul mov inchis cu nuante brunette, pielea ca zapada si ochi de un gri sters. Era timida si inebunita dupa Naruto, mai era si ceea mai buna prietena a mea. Dupa o bulgareala zdravana am intrat toti la mine in casa .
-Cine vrea ciocolata calda? Plus frisca cu ciresica in varf!
-Buna idée, vreu eu!
-Si eu…..
Am pregatit cicolata calda sin e-am pus toti in jurul semineului din living. Aprinsesem focul. Ardea la fel ca iubirea mea pentru Sasuke. Imi doream asa de mult sa fie si el acolo, sa ma stranga in brate, sa rada la glumele proaste ale lui Naruto si sa ma sarute.
Doream, e adevarat. Dar ce altceva puteam face? Decat asta. Puteam decat sa imi aduc aminte cum arata sis a imi fac iluzii ca intr-o zi va aparea .]]>
Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto(inafara de cele creata de mine, desigur), create de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap 1: Amintiri..

De ce timpul trece pe langa noi nepasator? De ce destinul nu il poti schimba? Mii de intrebari la care nu am raspuns. Mii de raspunsuri care sunt cautate si nu sunt gasite. Stiti cum e atunci cand iubesti si suferi? Daca nu, inseamna ca nu ati iubit cu adevarat. Eu am iubit si mai iubesc. Eu inca sufar si plang.
Va aduceti aminte locul primului sarut, prime-I imbratisari, primului zambet si prime-I priviri? Eu imi aduc aminte totul, nu pot uita acele clipe in care inima mea batea aproape iesind din piept. E adevarat ca primul sarut nu l-am avut si poate nu o sa-l am, dar sper , visez si imi doresc sa vina ziua aceea. Ziua in care il voi revedea, in care ii voi rosti numele fara sa ma gandesc ca totul e iluzie. Ochi negri, plini de razbunare si suferinta, in care te pierzi, parul ca abanosul, pielea albicoasa si zambetul ascuns sunt unice. Sunt ale lui, ale lui Sasuke. Brunetul care nu a fost nici-o-data al meu, brunetul nepasator si rece. “Prima iubire nu se uita nici-o-data.” Cred in zicala asta. Doar ca la mine prima iubire e si ultima. Parul scurt si roz, ochi verzi ca iarba de dimineata picurata cu roua si pielea rozalie. Zambetul mereu sincer, lacrimile mereu dureroase si privirea mereu cufundata in amintiri. Asta sunt eu! Sakura Haruno, o fata bleaga ce spera ca intr-o zi isi va revedea demonul.

Dormeam afundata in abisul intunecat al viselor cand, de odata, aud zgomotul galagios al ceasului. Imi trec mana peste buze si simt ca sunt crapate. Ma ridic in picioare si caut cu privirea in camera luminoasa papuci. Plec spre baie dand la o parte totul din calea mea, carti, caiete, chiar si ursuleti de plusi. Ma uit in oglinda si imi vad chipul. Buzele era crapate, cearcanele immense, rimelul care il avusesem seara trecuta pe gene acum era intins din cauza lacrimilor pe obraji rosiatici. Parul imi era ravasit de parca trecuse furtuna. Imi i-au lenjeria intima si ma bag sub dusul calduros. Picarurile apei cadeau pe pielea mea fina . Dupa un sfert de ora ies de sub dus si imi usuc parul. Ma imbrac intr-un trening roz si ma intorc in camera mea. Arata de parca trecuse uraganul. Totul era ravasit, uitat de lume, pot spune. Singurul lucru care era la locul lui era poza lui Sasuke , cu mine si Naruto intr-un parc imbratisati. Zambesc la vederea pozei si ma apuc sa fac ordine in dormitor. Dupa o ora camera arata ca noua. Cobor scarile si ajung in bucatarie. Imi prepar micul de-jun si ma asez pe canapeua de culoarea norisorilor. Aud cum cineva suna la soneria casei mele asa ca ma duc sa deschid. Cine putea fi la ora 10:34?
-Sakuraaa, deschide! Sunt Hinata, deschide ca sparg usa si nu vrei asta.
-Acum, nu mai tipa, stai sa gasesc cheia.
Uitasem ca trebuia sa fac curat in toata casa nu numai in camera mea.
-Multumesc lui Dumnezeu ca ai deschis. Ningee afara. Tu vezi ca imi tremura tot corpul. A si ca sa nu mai mentionez Naruto m-a frecat cu zapada.
-A chiar ninge? Nu ma intereseaza ca ai inghetat. Ce cauti la ora asta in casa mea?
-Pai am venit sa te scot afara…..si……din cate vad sa tea jut la curatenie.
Am bufnit in ras cand am auzit-o spunand asta. Am lasat castronul pe masuta de cafea si i-am dat Hinatei manusi de cuaratenie si un sort.
-Daca tu vrei, sa incepem! Zic eu cu un zambet micut.
Curatenia a durat in jur de 2 ore. Dup ace am terminat cu haosul din casa am urcat scarile sa ma schimb. M-am imbracat intr-un costum de schi negru si am plecat afara.
Zapada alba se asternuse peste tot orasul. Acoperisurile caselor erau acoperite de omatul matasos. Imi facea placere sa aud scartaitul omatului cand calcam peste acesta. Fulgii micuti cadeau din cer si dadeau un aspect magic cartierului meu.
Mergeam nebagand-o in-seama pe Hinata care povestea ceva si ii raspundeam doar cu un simplu “Da “ sau “Nu”. In timp ce eram atenta la apartamentul lui Sasuke in care nu mai locuia nimeni, doar praful ce se asternuse peste mobila, cred, Naruto m-a runcat in zapada . A inceput sa rada si sa arunce cu bulgari de zapada in mine si Hinata. Pana la urma ne-am ridicat in picioare l-am luat la bataie pe blondin. Avea ochi albastri ca cerul senin, pilea bronzata si parul ca spicul de grau. La 17 ani se purta ca la 2. Era haios, jucaus si nebun dupa petreceri. Hinata avea parul mov inchis cu nuante brunette, pielea ca zapada si ochi de un gri sters. Era timida si inebunita dupa Naruto, mai era si ceea mai buna prietena a mea. Dupa o bulgareala zdravana am intrat toti la mine in casa .
-Cine vrea ciocolata calda? Plus frisca cu ciresica in varf!
-Buna idée, vreu eu!
-Si eu…..
Am pregatit cicolata calda sin e-am pus toti in jurul semineului din living. Aprinsesem focul. Ardea la fel ca iubirea mea pentru Sasuke. Imi doream asa de mult sa fie si el acolo, sa ma stranga in brate, sa rada la glumele proaste ale lui Naruto si sa ma sarute.
Doream, e adevarat. Dar ce altceva puteam face? Decat asta. Puteam decat sa imi aduc aminte cum arata sis a imi fac iluzii ca intr-o zi va aparea .]]> <![CDATA[What Kind of Shoe Are You?]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14544 Wed, 10 Mar 2010 08:52:49 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14544 You Are Bare Feet

[Image: barefeet.gif]

You are a true free spirit, and you can't be tied down.
Even wearing shoes can be a little too constraining for you at times!

You are very comfortable in your own skin.
You are one of the most real people around. You don't have anything to hide.

Open and accepting, you are willing to discuss or entertain almost any topic.
You are a very tolerant person. You are accepting and not judgmental.

You should live: Somewhere warm

You should work: At your own business, where you can set the rules

What Kind of Shoe Are You?

Foarte adevărat.

]]> You Are Bare Feet

[Image: barefeet.gif]

]]> <![CDATA[What Sign Is Your True Love?]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14543 Wed, 10 Mar 2010 08:45:35 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14543 Your True Love Is an Aries

[Image: aries.jpg]

Why you'll love an Aries:

An Aries has the red-hot seduction skills to woo you
Never boring, an Aries will give you the romantic challenge you crave!

Why an Aries will love you:

You have the intensity and energy to go head to head with your Aries...
And the undying passion to keep an Aries coming back for more.

What Sign Is Your True Love?]]> <![CDATA[Mica problema...]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14542 Wed, 10 Mar 2010 05:23:32 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14542 2: Oricate refresh-uri am dat, nu pot sa-mi creez un chibi...zice sa scriu parola si numele de utilizator, si tot nu ma alsa!Cred ca am dat vreo 17 refresh-uri odata si tot nu ma lasa...

Va rog sa ma ajutati.

P.S: Stiu ca asta nu are nicio legatura, dar cum va puneti semnaturile(pozele) la mijloc?Adica nu-s la margine?]]> 2: Oricate refresh-uri am dat, nu pot sa-mi creez un chibi...zice sa scriu parola si numele de utilizator, si tot nu ma alsa!Cred ca am dat vreo 17 refresh-uri odata si tot nu ma lasa...

Va rog sa ma ajutati.

P.S: Stiu ca asta nu are nicio legatura, dar cum va puneti semnaturile(pozele) la mijloc?Adica nu-s la margine?]]> <![CDATA[La multi ani, ~Sweety~!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14539 Wed, 10 Mar 2010 00:00:15 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14539

Inside every older person is a younger person � wondering what the hell happened.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

Inside every older person is a younger person � wondering what the hell happened.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]> <![CDATA[La multi ani, Megumi~~~chan!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14540 Wed, 10 Mar 2010 00:00:15 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14540

Daca ti-ai dorit vreodata ceva, astazi este cea mai potrivita zi pentru indeplinirea acelei dorinte.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

Daca ti-ai dorit vreodata ceva, astazi este cea mai potrivita zi pentru indeplinirea acelei dorinte.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]> <![CDATA[La multi ani, Dodo!]]> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14541 Wed, 10 Mar 2010 00:00:15 -0600 http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=14541

They say that age is all in your mind. The trick is keeping it from creeping down into your body.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>

They say that age is all in your mind. The trick is keeping it from creeping down into your body.

~ Animezup - forum manga si anime Staff ~
http://animezup.com/forum]]>