[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Parasirea statiuni montane


Imediat dupa ce au servit micul-dejun,cei sase baieti aveau de gand sa joace un meci de fotbal pe iarba din spatele casei.De data aceasta,echipele erau formate altfel:ca si capitan,Yuki a avut voie sa isi aleaga ceilalti doi coechipieri.Iar acestia s-au dovedit a fi Fujisaki si K.Deci echipa se numea YKF.Cealalta echipa,formata bineinteles din Shuichi,Sakano si Hiro isi pastrase acelasi nume.Chiar daca nu se pricepea,Sara a fost numita arbitru.Meciul incepuse.Ca de fiecare data,Yuki si K marcau in poarta adversa,enervandu-l incredibil de tare pe solist.Dar acesta avea un plan.Facu o mica schimbare,introducandu-l pe chitarist in poarta.Chiar daca nu era puncrul sau forte,se descurca mult mai bine ca in teren.Sakano fusese cel mai bun jucator din liceu,asa ca Shu avea numai de castigat.Se terminase prima repriza si scorul era foarte strans,6-5 pentru YKF.Cantaretul stia ca trebuie sa isi invinga managerul si iubitul,demonstrandu-le ca este la fel de bun la fotbal cum este in muzica.Fluierul roz al Sarei se auzii.Era strartul celei de-a doua reprize.Jucatorii erau epuizati,dar continuau sa alerge.Incercand sa isi mustruluiasca coechipierul,Shuichi nu a mai putut frana,intrand cu capul in tulpina unui copac din apropierea portii.Cand se dezmetici,meciul deja se incheiase.Scorul era neschimbat,ceea ce insemna ca echipa lui Yuki castigase.Din nou!
-Felicitari baieti!Sau mai bine spus felicitari Sakano!Pentru ca el a inscris toate cele cinci goluri.Spune managerul gafaind.
-Si ce conteaza?Eu am avut ideea mirifica sa il bag in teren!Deci sunt un geniu!Haha!Vine replica cantaretului care radea zgomotos.
-Ingenioasa idee!Daca nu faceai acest lucru,cred ca noi va umileam,si tu cu Hiro va luati la bataie din aceasta cauza.
-Se vede ca esti blond!Cum sa ma bat eu cu prietenul,fratele si amicul meu?
Dar chitaristul nu si-a mai putut exprima fericirea,fiind lovit cu pumnul in cap de catre managerul furios.
-Hei!Asta pentru ce a fost?
-Pentru ca ai indraznit sa gandesti ca eu sunt prost!Roscat ingamfat ce esti.
Dar conversatia plina de amuzament dintre cei sase baieti a fost brusc intrerupta de vocea blanda a Sarei,care aducea un telefon mobil.
-Domnule K,va canta Thoma.Se pare ca e important.Spune acesta atingandu-si pieptul cu mana din cauza oboselii.
In timp ce managerul vorbea la telefon,membri trupei Bad Luck impreuna cu Yuki si bruneta,se gandeau ce ar putea fi atat de important.Toti stiau ca Seguchy nu suna decat atunci cand era ceva cu adevarat grav.dupa zece minute,K s-a intors cu o fata uimita.
-Ce s-a intamplat?A cazut compania?Mi-a fugit pisica?A luat foc vila lui Yuki?Striga solistul nerabdator.
-Taci si lasama sa vorbesc.Se pare ca maine va trebui sa ne intoarcem in Tokyo.Thoma a organizat un concert la una dintre cele mai mari arene din capitala.Asa ca suntem obligati sa ne prezentam acolo peste cinci zile.
-Cat?Dar nu am pregatit absolut nimic!Spune Hiroshi punandu-si mainile in cap.
-Tocmai din aceasta cauza trebuie sa ne intoarcem maine.Ca sa aveti timp sa repetati.Este deja ora 18:00.Sa mergem in camere sa ne facem bagajele.La ora 5:00 vom pleca,asa ca trebuie sa ne odihnim.Spune managerul privindu-si ceasul.
Toti erau dezamagiti de aceasta veste.Trebuia sa paraseasca statiunea minunata de munte,pentru un oras mare,aglomerat si poluat.Pajistile de iarba verde vor fi inlocuite cu strazi mari si pline cu masini,casutele inconjurate de gradini cu blocuri,iar muntii inalti si falnici cu zgarie-nori din sticla.Nu s-ar mai fi intors niciodata acasa,dar era necesar.Shuichi pregatea bagajul,in timp ce Yuki era pe hol,discutand cu K.Peste statiune se lasase o cortina intunecata,iar cerul negru era luminat de multe faclii stralucitoare,in centrul carora domnea falnica,Luna.Muntii pareau niste monstri pe langa casutele asezate la baza lui.O singura casa,izolata de celelalte,era asezata pe culmea acestuia,iar lumina lunii o faceau sa para desprinsa din filmele de groaza.Era o panorama demna de invidiat.In vila,toate luminile erau stinse,mai putin cea in camera unde stateau romancierul si iubitul acestuia.
-Shuichi,este miezul nopti!Lasa-ma sa dorm!Mai sunt cinci ore si pornim spre casa.
-Bine,dar nu imi gasesc hanoracu meu ala negru.Stii unde e?Intreaba solistul oarecum ingrijorat.
-L-am bagat eu azi in masina,odata cu bagajele.Spune novelistul punadu-si perna in cap.
-Ce bine.Acum sa dormim.Noapte buna Yuki!
-Pa Shu!



*



* *



Cele cinci ore au trecut numaidecat.Chiar daca zorii abea se ivira,cei sapte prieteni erau in curte,gata de plecare.Dupa ce au controlat foarte bine fiecare camera,evitand sa uite ceva,erau gata de plecare.Masina romancierului era prima,urmata indeaproape de cea a managerului.Chiar la iesirea din statiune,langa automobilul negru al novelistului,opri o alta masina.Un Porsche albastru,o usoara nuanta metalica.Shu isi intoarse privirea dar a avut un soc imens.La volanul masinii se afla nimeni-altul decat Dantes.
-Poftim?Ce cauta el aici?Striga acesta reusind sa il sperie pe scriitor.
-Ce ai...el!Trebuia sa evit drumul asta.Spune Eiri dand cu pumnul in volan.
Brunetul isi intoarse privirea catre masina de langa el si in clipa in care il vazu pe Shuichi,lasa geamul in jos.Nu a spus nici un cuvant,doar i-a trimis un sarut cantaretului socat.Cei din masina lui K au vazut toata faza,si se temeau pentru Yuki.Stiau foarte bine ca acesta era in stare sa se bata in mijlocul drumului.Era un barbat educat,cu bune maniere si un scriitor foarte cunoscut,dar atunci cand venea vorba de iubitul sau,se transforma intr-o adevarat bestie.Dantes porni in forta,lasand masina novelistului in spate.Acesta nu spunea nimic.Doar privea nervos in fata.
-Yuki,nu te supara.Este doar un prost.Doar nu crezi ca eu as avea vre-o legatura cu el.Spune cantaretul schitand un zambet.
-Tu cu el,nu.Dar el cu tine,da!
Shuichi nu prea intelegea despre ce vorbesti romancierul.Dar hotara sa taca din gura,evitand sa spuna vre-un lucru,care ,l-ar putea enerva mai rau pe Eiri.Orele treceau,iar cele doua masini se aflau inca pe sosea.Shu statea rezemat de scaun,si isi privea iubitul ce parea inspaimantator de calm.Deobicei,se enerva atunci cand solistul apasa pe butoanele asezate pe bord,sau cand manca cine stie ce prostii.Dar acum era diferit.Era foarte tacut.Singurul lucru care il facea era sa priveasca in fata,parca nepasandui ce se intampla in stanga lui.Iar acest lucru il speria incredibil de tare pe cantaret.