AnimeZupCăutare

[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

Disclaimer:Nu detin personajele ce apartin anime-ului "Gravitation" si nu fac profit de pe urma acestor personaje si intamplari.


O aparitie neasteptata


Intunericul se lasa incet peste orasul Tokyo.Galagia si zumzetul din timpul zile erau acum ingropate intr-o mare de liniste.Strazile erau atat de pustii si linistite incat se putea auzi adierea usoara a vantului.Toata natura era adormita.Numai intr-o singura casa era o galagie de nedescris.Cea a romancierului Eiri Yuki.Peretii locuintei erau albi,exceptie facand livingul care,la cererea cantaretului Shindo Suichi era de un mov pal,ce se asorta foarte bine cu canapeaua violet asezata pe peretele drept al livingului.Usa de culoare maro a dormitorului se tranti la perete,facandu-si aparitia Suichi.Camera era spatioasa,pe peretele din partea stanga a usii era asezat patul,care era de aceiasi culoare cu restul mobilei:alb.
-Yuki,unde este tricoul meu orange?Spune Shu foarte impacientat.
-De unde sa stiu eu unde iti pui hainele.Esti asa dezordonat.Raspunde romancierul in timp ce bea linistit o bere.
-Daca l-ai luat tu,spune-mi!Sa nu il mai caut degeaba.Spune cantaretul destul de agitat.
-Daca te referi la tricoul acela cu mult sclipici,este in masina de spalat alaturi de camasile mele.Vine replica lui Eiri asezandu-se pe pat.
-Nu vreau sa te sperii,dar culoarea bluzei mele iese la spalat.Il anunta Shu pe novelist in timp ce acesta il privea socat.
-Ce ai spus?Nu se poate asa ceva.Spune scriitorul fugind spre baie.
Cand a deschis usa masinii de spalat,a constatat ca aproape toate camasile lui aveau cel putin o pata orange.
-Suichi...te omor!Spune Yuki destul de nervos.
-Ce vina am eu?Tu ai fost neatent.De ce tipi la mine?Niciodata nu am facut nimic.Raspunde Shu putin suparat.
-Niciodata?Iti dau eu niste exemple:mi-ai ars cu fierul de calcat camasa primita de la Mika,ai varsat lapte pe nuvela care trebuia sa i-o prezint redactorului si sa numai spun de faptul ca ai spart peretele in incercarea ta esuata de a schimba un bec.Spune Eiri oftand.
-Alea au fost mici accidente.Nu te supara.Raspunde cantaretul zambind.
-Ce ma fac eu cu tine?Hai sa ne culcam.Spune romancierul saruntandu-l scurt pe Shu.
Dupa aproximativ zece minute,cantaretul a inceput sa vorbeasca,spre disperarea novelistului.
-Yuki,dormi?
-Cum vrei sa ma odihnesc daca ma intrebi acelasi lucru din doua in doua minute.Raspunde scriitorul punandu-si perna in cap.
-Asa este.Maine,Thouma ne va prezenta noua membra a companiei.
-Daca mai scoti un singur cuvant,dormi afara.Spune Eiri exasperat.
-Bine.Noapte buna Yuki.
-Taci si culca-te.Vine raspunsul imediat al novelistului.


*
* *

Dimineata a sosit pe nesimtite in oras.Soarele cald si auriu se inalta pe cerul albastru si senin.In casa romancierului era,ca de obicei,galagie.Si totul se datora lui Shu.
-Suichi,grabeste-te!Daca nu vii in doua minute,plec fara tine.Spune Yuki privindu-si foarte des ceasul,pentru ca nu dorea sa intarzie la intalnirea programata in cursul zilei respective.
-Am venit.A trebuit sa imi usuc parul.Sa mergem.Spune cantaretul iesind din casa.
Pe tot drumul,Shu nu a facut alceva decat sa vorbeasca.
-Cum crezi ca va fi noua membra a companiei?Intreaba cantaretul in timp ce isi aranja parul ciufulit.
-Nu stiu si nici nu ma intereseaza.Vreau doar sa taci.M-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare.Raspunde scriitorul oftand adanc.
-Am ajuns.Uite-l pe Hiro.Diseara sa nu vii sa ma iei.Pa Yuki si nu uita ca te iubesc.Spune Shu trantind usa masinii.
-Pacostea asta de copil.Uneori ma intreb ce m-as face fara el.Se intreaba Eiri plecand din fata companiei N-G.
-Hiro!Ce faci?Unde e Fujisaki?Intreaba cantaretul fericit.
-A ramas in spate.Vroia sa isi cumpere guma.Uite-l ca vine.Grabeste-te!Striga Hiroshi cu toate puterile in speranta ca va fi auzit.
-Ma scuzati ca am intarziat.A trebuit sa stau dupa tanti de la magazin sa imi dea restul.Sa intram.Ne asteapta K.Spune acesta gafaind.
Studioul de inregistrari unde cei cinci baieti se intalneau de cele mai multe ori,era mic dar aranjat cu bun gust.Cele doua canapele din piele neagra erau asezate de o parte si de alta a masutei de sticla,care in contrast cu peretii de culoare orange se potriveau foarte bine.Cei trei prieteni au fost intampinati de K,managerul lor,care era foarte agitat.
-Buna ziua domnule.Spun cei trei in cor.
-Cat mai aveati de gand sa intarziati?Sa mergeam la Thouma.Ne asteapta.Spune acesta iesind din incapere.
Fata de studio,biroul presedintelui era spatios,canapeaua alba din piele era asezata pe peretele stang,iar in fata ei era asezata o masuta de culoare neagra,la fel ca restul mobilei.
-Buna ziua.Luati loc.Spune Thouma politicos.
-Multumim domnule.Spune Shu asezandu-se pe scaunul lui K.
-Sa va prezint noua voastra colega.Intra!Spune Seguchi privind spre usa.
In incapere isi facu aparitia o tanara domnisoara,cu parul mov,cu ochii verzi precum smaraldul si cu un zambet inocent pe chip.Era imbracata intr-un costum alb,lasandu-si parul lung sa ii cada liber pe umeri.
-Ea este Caroline.Este noua reporterita a trupei voastre.Caroline,ei sunt Suichi Shindo,Hiroshi Nakano si Fujisaki Suguru.In doua cuvinte:Bad Luck.Spune Thouma razand.
-Buna ziua.Sunt foarte incantata sa lucrez alaturi de voi.Spune aceasta zambind.
-Buna Caroline.Dupa cum a spus si domnul Seguchi,eu sunt Suichi,vedeta acestei trupe.Vine replica lui Shu care parea sa fie foarte incantat.
-Ce direct esti.Nu vrei sa spui ca tu esti cel care conduce trupa?Intreaba Hiroshi vesel.
-As spune dar trebuie sa plec.Ma asteapta Yuki.Raspunde cantaretul fericit.
-Scuzati-ma ca va intrerup.Vorbesti despre Yuki Eiri,faimosul romancier?Intreaba Caroline cu o sclipire ciudata in privire.
-Da.Este iubitul meu.De ce intrebi?Spune Shu curios.
-Cel mai mare vis al meu este sa il cunosc.Crezi ca imi poti face cunostinta cu el?Intreaba aceasta fericita.
-Sigur ca nu.Acum trebuie sa plec.Pa.Vine replica lui Shu pe un ton nu foarte prietenos.
Dupa ce cantaretul a iesit vijelios din biroul lui Thouma,Caroline privea uimita spre usa.
-Ce l-a apucat?Intreaba aceasta surprinsa.
-Asa face Shu cand cineva de sex feminin vrea sa faca cunostinta cu Yuki.Raspunde Hiro inlaturandu-si suvita de par ce cadea rebela pe chipul lui.
Cand a ajuns acasa,Suichi isi dorea sa ii spuna lui Eiri despre uimitoarea propunere primita din partea lui Caroline.Dar acesta nu era de gasit.Cand a intrat in dormitor,Shu a constatat cu uimire ca romancierul dormea.Dupa ce l-a sarutat,cantaretul s-a asezat langa el,in speranta ca acesta se va trezi.Dar oboseala era mult prea puternica,chiar si pentru Shu care era plin de energie,acesta reusind sa adoarma cu capul pe bratul romancierului.

Aceasta este Caroline
[imagine: http://i164.photobucket.com/albums/u29/love_yuki_eiri/52.jpg]
Postez prima din cate se pare. E a treia oara cand citesc acest capitol, insa de fiecare data e tot mai bun, corectezi din ce in ce mai mult din erori sau mai bine spus din scapari.
De-abia astept continuarea....doar o stii prea bine. Altceva nu mai stiu ce sa zic...e a treia oara cand postez la acest capitol si nu prea am idei, dar stai linistita o sa-mi vina pe parcurs.
Este amuzanta ,mai ales la inceput ^.^ Te pricepi la literatura ,iar fanficul se pare ca va fi unul reusit . Gomen ,dar eu nu l-am mai citit pana acuma si vreau continuarea T.T
Descrii foarte bine si reusesti sa pastrezi personalitatea personajelor! Pe scurt ,ai facut o treaba buna!
I wanna see the rest of the story :)
Well....Arrigato Shiva.Continuarea cred(adica sunt sigura) ca o voi pune in seara asta.Mai trebuie sa ii fac niste modificar.
Hikikomori>imi pare extrem de ra ca a trebuit sa postezi a 3-a oara...dar stii care este motivul pentru care il postez aici...don't worry...ideea va fi aceaiasi...bineinteles fara atatea greseli:P
O veste socanta


Soarele a rasarit si o noua zi a sosit.Astrul zilei isi arata chipul cald si luminos,iar razele lui ca niste sageti de foc,strapungeau vazduhul,uscand lacrimile varsate de noaptea cea neagra pe frunzele plantelor.Dupa semnele diminetii,aceea zi avea sa fie minunata.Dar lucrurile urmau sa i-a o turnura nu foarte placuta.Cu toate ca inca era foarte devreme,membrii trupei Bad Luck se aflau deja la companie pentru a pune la punct ultimele detalii referitor la noul lor album.
-In sfarsit am terminat!Totul este stabilit.Albumul se va numi Gravity si va avea doisprezece piese.Spune Hiro incantat.
-Exact cum ai spus tu.Vine raspunsul lui K care se relaxa pe scaunul confectionat din piele neagra.
Dar discutia lor a fost brusc intrerupta de aparitia lui Caroline.Aceasta era imbracata intr-un costum roz,pe sub sacou purta o bluza alba,iar parul il avea strans intr-o coada,lasand o suvita sa ii cada pe chip.Ochii ei precum smaraldul ii privea pe cei cinci baieti aflati in studioul de inregistrari.
-Buna Ziua.Spune aceasta zambind.
-Buna Ziua Caroline.Ce faci?Vine raspunsul lui K care o privea cand pe ea,cand pe Shuichi.
-Destul de bine.Multumesc de intrebare.Raspunde aceasta cu acelasi zambet inocent pe chip.
-Shu,tu nu saluti?Intreaba mirat Hiroshi.
-A da...nu mi-am dat seama.Salut Caroline.
-Buna Shuichi.Am o intrebare:Cand il pot cunoaste pe Yuki?Intreaba reporterita cu entuziasm in voce.
Cantaretul ii arunca o privire dubioasa,si cu un ton nu foarte prietenos i-a raspuns la intrebarea adresata.
-Cred ca ti-am spus si ieri ca nu il poti cunoaste pe Yuki.De ce insisti?La mine,nu este intodeauna NU!Vine raspunsul plin de indignare al cantaretului.
Atunci usa studioului s-a deschis la perete,facandu-si aparitia nimeni altul decat Yuki Eiri.Era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri,o camasa de culoare albastra,deschisa la primi trei nasturi,iar suvitele lui blonde precum soarele diminetii stateau nestingherite pe chipul lui atat de frumos dar totusi atat de rece.
-Shuichi,ar trebui sa ma prezinti acestei domnisoare.Spune romancierul cu un zambet pervers pe chip.
-Dar Yuki..Spune cantaretul neputand sa isi duca propozitia la bun sfarsit.
-Nici un "dar".Buna Ziua frumoasa domnisoara.Spune Eiri privind-o pe reporterita in ochi.
-Buna Ziua d-le Yuki.Eu sunt Caroline.Raspunde aceasta vesela.
-Incantat de cunostinta.Dar te rog,nu imi mai spune domnule.Raspunde novelistul zambind.
-Bine Yuki.Vroiam sa te intreb daca doresti sa iei pranzul cu mine?Intreaba aceasta rosind.
-Bineinteles ca accept!
Dar Shuichi nu a mai stat sa asculte conversatia celor doi,ci a iesit in fuga din studio.
-Shu stai!D-le K,pot sa ma duc cupa el?Intreaba Hiro ingrijorat.
-Sigur!
Dupa ce Hiroshi a iesit din studio,incercand sa il opreasca pe cantaret,cei ramasi in urma,priveau socati ce se intampla intre Yuki si Caroline.Se parea ca acestuia nu ii pasa de suferinta lui Shuichi.Dupa ce l-a cautat aproximativ o ora,Hiroshi si-a gasit prietenul stand pe o banca,in parc.
-Shu,nu stii cat te-am cautat!De ce plangi?Intreaba acesta gafaind.
-De ce imi face asta?Tu ai vazut cum se comporta cu Caroline?Nu se cunosc decat de cateva minute si Yuki este atat de dragastos cu ea.Spune cantaretul plangand.
-Poate ti s-a parut.Uite care este parerea mea:mergi acasa si inearca sa clarifici aceasta problema cu el.Raspunde Hiro care incerca din rasputeri sa isi incurajeze prietenul.
-Da.Asa voi face.Spune Shu plecand in graba.
Shuichi se grabea spre casa pentru a putea discuta cu romancierul.Cand a ajuns in fata apartamentului,a observat ca usa era deschisa si a intrat.Dar a suferit un adevarat soc.Yuki era asezat pe canapea cu Caroline si se sarutau.
-Yuki!Striga aceasta izbucnind in plans.
-Da Shuichi?Vine raspunsul plin de indiferenta al scriitorului.
-Eiri,cred ca ar trebui sa plec.Spune Caroline prinvindu-l pe novelist in ochi.
-Nu.Cel care va pleca va fi Shindo Shuichi.Raspunde Yuki ridicandu-se de pe canapea.
-Ce ai spus?Intreaba cantaretul socat.
-Vreau sa iti iei bagajele si sa dispari din viata mea!De cand te cunosc,mi-ai adus numai ghinion!Asta este o ocazie excelenta sa scap de tine.Vine raspunsul plin de rautate al romancierului in timp ce isi aprindea o tigare.
Siroaie de lacrimi cristaline au izvorat din ochii purpurii ai lui Shuichi.Il durea sa o vada pe Caroline in bratele lui Yuki,il ranea zambetul siret pe care aceasta il afisa,dar nici un lucru nu intrecea durerea provocata de vorbele spuse de romancier pe care cantaretul le resimtea ca fiind zeci de pumnale ce ii strapungeau inima.
:D Fan fic de citit pt mine!
Shoc nu numai pt Shu-chan ,dar si pentru mine :)) Yuki sa-l paraseasca asa de repede ? parca nu e real XD

Din ce imi dau seama ,Caroline este tu varianta anime ,avand in vedere ca esti fana yuki eiri .

De la un timp imi plac fanficurile de toate genurile , deci astept continuarea ,altfel fac crima de om :P
Depresia


Afara se lasase intunericul.Luna isi facu aparitia pe cerul plin de stele,cum facea in fiecare noapte.Strazile orasului nipon erau pusti,nu se auzea decat fosnetul frunzelor smulse de vantul rece.Era destul de tarziu,dar in usa apartamentului unde locuia Hiro,se auzi o ciocanitura lipsita de vlaga.Acesta s-a garabit sa deschida,nestiind cine il poate cauta la aceea ora.
-Cine es...Shuichi?Ce cauti aici?Spune chitaristul foarte uimit.
-Hiro,te rog nu ma intreba nimic.Doar lasa-ma sa raman la tine peste noapte.Vine raspunsul vocalistului care aproape plangea.
-Bineinteles ca poti ramane.Si referitor la intrebari,cred ca sunt de prisos.Dupa chipul tau imi dau seama ca te-ai despartit de Yuki.Am dreptate?Spune Hiroshi asezandu-se pe patul moale asezat pe peretele din fata balconului.
Apartamentul chitaristului era mult mai mik decat cel al novelistului,dar foarte primitor.Peretii livingului erau de un galben-pal,ce se potrivea de minune cu canapeaua galbena.Coridorul ce ducea spre dormitor era lung,peretii albi erau decorati cu poze ale trupei de la diferite evenimente dar si fotografii facute de cei trei membri.
Chipul lui Shuichi numai era acelasi ca inainte.Chiar si atunci cand se mai certa cu Yuki,corpul lui emana energie pozitiva,iar un zambet larg si luminos ii domina chipul.Acum era cu totul alceva:fata lui era trista,ochii lui odata plini de veselie erau acum plini de lacrimi.Pana zi vesnicul lui zambet era o amintire.Acum parea o persoana pentru care viata numai conta.Ca sa il faca sa mai uite de probleme,Hiro s-a hotarat sa ii faca o propunere.
-Shu,acum ca tot mi-a fugit somnul,comandam o pizza?
Dar acesta parca vorbea singur.Vocalistul nu il asculta,doar privea in gol,lasand lacrimile cristaline si reci sa i se scurga pe obraji.
-Hai mai bine sa te culci.A fost prea mult pentru o singura zii.Spune Hiro in timp ce il in conducea in camera.
-Bine.Unde voi dormi?Spune Shuichi oftand adanc.
-In camera mea,bineinteles.Eu dorm bine si pe canape.Raspunde Hiroshi zambind.
-Sigur nu te deranjeaza?
-Bineinteles ca nu.Ne vedem maine dimineata.
Hiro incerca sa il inveseleasca cu toate ca in adancul sufletului suferinta lui era enorma cand il vedea pe Shuichi,prietenul lui din copilarie,ca sufera atat de tare.
-Esti bine,Shu?Intreaba acesta ingrijorat.
-Da,cel putinasa cred.Vine raspunsul plin de suspine al cantaretuli.
-Daca ai nevoie de ceva,sa ma strigi,bine?
-Da prietene,si multumesc inca o data.
Dypa ce Hiro a iesit din camera,Shuichi s-a trantit in pat si a inceput sa planga,spunandu-si in gand:
-De ce?Cu ce am gresit sa merit asta?Singurul lucru care l-am facut a fost sa il iubesc mai presus de tot.Si el c eface?Ma da la o parte cu prima ocazie care se iveste?Iar daca faptul ca il iubesc este o greseala,nu o regret nici o clipa.
Fara sa isi dea seama,din cauza oboseli si stresului la care a fost supus in timpul zile,somnul a pus stapanire pe el.isis simtea pleoapele din ce in ce mai cum cadeau poeste ochii lui plini de lacrimi.
*

* *
Soarele diminetii isi facu din nou aparitia pe cerul de un albastru precum safirul.Lumina calda se rasfrangea pe chipul adormit al vocalistului.hiro a intrat usor in camera,si cu vorbeblande incerca sa il strezeasca pe solist.
-Shuichi!Hei Shu!Trzeste-te.Spune chitaristul miscanu-l usor.
-M-am trezit.Raspunde vocalistul in timp ce casca.
-Hai sa mergem la companie.
-Nu vreau.Singurul lucru care i-l doresc este sa stau aici,singur,incercand sa asimilez tot ce mi se intampla.Spune Shu cu lacrimi in ochi.
-In regula.Le voi spune tuturor ca te-ai simtit rau.Te rog sa te odinhnesti.Ai nevoie.
-Bine...Spune Shu cu vocea tremuranda.
-Am plecat.Ai grija de tine.Spune chitaristul inainte de a pleca.
Shuichi a inchisa usa dupa Hiro si s-a asezat linistit pe canapea.Isis dorea nespus demult sa fie mai puternic si sa nu sufere atat de mult.Dar stia ca acest lucru este imposibil atata timp cat va iubi o frumusete cu inima de gheata:Yuki Eiri.


Hikikomori>Multumesc foarte mult.Dupa cum vezi,am incercat pe cat posibil sa elimin erorile.Si cred ca mi-a reusit.Cat despre continuare...maine.

Shiva>Da...Yuki l paraseste pe Shu...o sa ti se para foarte ciudat...dar chiar daca este creatia mea,nu o pot suporta pe Caroline.Continuarea...maine:P:
Uh ... in sfarsit am reusit si eu sa citesc ficul >.>
Pai mi s`a parut destul de bun XD .. mai unele greseli de tastare [dar nah astea de la mine se scuza ] si mai trebuie sa mai lucrezi un pic la descriere [pare un pic cam simpla in unele parti ],in rest e ok .. imi place,ai ideei bune ^^ Ce repede l`a parasit Yuki pe Shu x_X .. Caroline e destul de draguta ca aspect dar cam insistenta XD
So ... astept continuarea :D
Revenirea

O noua zi a sosit in orasul Tokio.Razele stralucitoare ale soarelui patrundeau usor prin jaluzele albe din camera unde dormea Shuichi.aceasta era foarte frumos aranjata,nefiind incarcata cu lucruri inutile.Peretii erau albi,precum si restul mobilierului.Pe jos,era asezat un covoras de culoare verde ce se asorta de minune cu plantele asezate pe pervazul geamului.In sfarsit ochii lui Shuichi s-au deschis.Dupa ce s-a ridicat din patul moale,cu pasi marunti dar siguri s-a indreptat spre fereastra dormitorului.In timp ce privea pasarile ce zburau libere pe cerul senin,a stat cateva secunde nemiscat dupa care si-a spus in gand:
-Daca Yuki m-a uitat,eu de ce sa nu fac acelasi lucru?Trebuie sa imi revin.Ma duc la Hiro sa ii spun ce hotarare am luat.Se va bucura foarte mult.Spune cantaretul iesind din camera.
Chitaristul trupei se afla in bucatarie,servindu-si cafeaua de dimineata.Aceasta,precum si restul apartamentului,avea peretii albi,masa era asezata pe peretele stang,geamul era larg deschis pentru a putea intra aerul curat al diminerii.Shu mergea foarte usor in spatele lui Hiro si cu o voce stridenta a tipat,reusind sa il sperie.
-Hiro!
Din cauza strigatului lui shu,Hiroshi a varsat cafeaua fierbinte pe el,tipand de durere:
-Au!Shuichi,nu esti sanatos?Ce faci aici?Spune acesta uimit.
-Iarta-ma ca te-am speriat.Vroiam sa iti spun hotararea mea.spune shu zambind.
-Sunt numai ochi si urechi.Spune chitaristul curios.
-Am decis sa il uit pe Yuki.Sau macar sa incerc.
Hiro,fiind foarte fericit nu s-a putut stapani,imbratinsandu-l puternic pe cantaret.
-Shu,prietene nu stii ce fericit sunt ca in sfarsit te-ai hotarat sa il dai uitari.
-Amice...ma sufoci!spune acesta cu jumatate din voce,din cazua stransorii lui Hiro.
-Scuza-ma.Ce vrei sa facem acum?
-Pentru inceput,sa mergem la companie,bineinteles.Spune solistul zambind.
-Atunci dute si imbracate!
-Sa ma astepti!Spune Shu razand.
-Pot oare sa fac alceva?Vine raspunsul plin de amuzament al chitaristului.
-Am plecat!
Hiro era foarte fericit ca in sfarsit Shuichi a reusit sa iasa din starea de depresie in care cazuse.Dar starea lui de euforie a fost intrerupta de un miros ciudat.
-Miroase a ars...Painea mea!
Cu toate evenimentele din aceea dimineata,Hiroshi a uitat painea ce se prajea in tooster.Iar acum se transformase in scrum.
-Gata prietene.Sa mergem.Spune Shuichi aranjandu-si parul.
La companie era o atmosfera foarte trista.Sakano si Kdiscutau despre Shuichi.Studioul era gol fara acesta.
-Sakano,crezi ca Shuichi isi va reveni vreodata?Intreaba K in timp ce invartea pistolul.
-Sincer,nu cred.Si daca isi va reveni,va fi un proces foarte lent.Spune reprezentantul oftand.
-Salutare tuturoir!
-Shuichi?Spun cei trei baieti in cor.
-Da.eu sunt.M-am intors cu forte noi.
-Nu stii cat ne bucuram ca vedeta trupei Bad Luck si-a revenit.Spune Fujisaki cu zambetul pe buze.
-Hm,hm.Stiu ca sunteti fericiti,dar aveam un CD de inregistrat.Spune K incercand sa isi ascunda fericirea.
-Asa este.Ce uituc sunt.Sa ii dam drumul.Sunt nerabdator s acant din nou.
-Si oare de ce am impresia ca in zece minute ti se va face foame?Spune Fujisaki ciufulindu-l pe solist.
Inregistrarile mergeau ca pe roate.totul era perfect.Dupa ce totul s-a incheiat,K i-a intrebat pe baieti:
-Cine vrea sa mergem la msa?
-Noi!Striga cei patru baieti in cor.
-Sa mergem.
Cei cinci amici au coborat la restaurantul companiei si s-au asezat la o masa.totul era atat de stralucitor.Mesele erau invelite cu o fata de masa alba,cu mici decoratiuni.
-Ce vreti sa mancam?Intreaba K in timp ce se uita peste meniu.
-Eu vreau inghetata,ciocolata,budinca...
-Shuichi!Acesta este pranz,nu desert.Spune managerul calm.
-Bine,dar eu vreau...
Atunci K scoate pistolul din husa si i-l pune la tampla .De teama,Shu a cedat.
-Sa comadam ceva consistent!Nu este desert.Spune Shuichi temandu-se ca d-le K va sfarsi tragandu-i un glont in cap daca nu facea ca el.
Ceilalti doi membri ai trupei radeau de mama focului vazandu-l pe Shu incoltit de maniacul armelor.Dar Fujisaki s-a oprit din hohotul de ras,si a incercat sa ii spuna ceva chitaristului,fara a fi auzit de ceilalti.
-Hiro,uite cine s-a asezat la masa din fata.
-Cine...Yuki?Spune Hiroshi incredibil de uimit.
-Baieti,ce susotiti voi doi acolo fara mine?Intreaba Shu razand.
-Cine?Noi?Absolut nimic!
Fara sa vrea,cantaretul s-a intors cu fata spre masa din spate unde erau Caroline si Eiri.Pareau foarte indragostiti.
-Shu,esti bine?Intreaba Hiro ingrijorat.
-Sigur ca da!Ma duc pana la toaleta sa imi curat ciocolata.Iar am dat pe mine.
UIn timp ce solistul se indrepta spre toaleta,romancierul ii urmarea absolut toate miscarile.
-Caroline,vin imediat.Spune acesta ridicandu-se usor de la masa.
-Bine iubitule.Spune aceasta zambind usor.
-Shuichi incerca sa isi curete ciocolata de pe pantaloni,cand a auzit usa toaletei trantindu-se cu putere si pe Yuki cum o incuia.
-Yuki...
-Dupa cate imi dau seama,incerci sa ma uiti,nu-i asa?
-Exact.Mi-ai facut destul rau.
-Atunci uita asta.
Romancierul l-a apucat pe Shu de barbie si l-a sarutat pasional.Neputand rezista tentatiei,cantaretul i-a raspuns cu aceiasi intensitate la sarut.Dupa ce Eiri si-a atins scopul,a plecat fara sa spuna nici un cuvant,lasandu-l pe fostul lui iubit confuz.Aceasta a iesit din toaleta si s-a asezat la masa,fiind luat la intrebari de colegii lui.
-L-am vazut pe Yuki intrand in baie.Ti-a facut ceva?Intreaba Hiroshi ingrijorat.
-Bineinteles ca nu.Vreau sa merg acasa.Pot?
-Sigur.Esti destul de obosit.Spune K in timp ce platea nota.
-Multumesc domnule.Pa baieti.
-La revedere Shu.
In timp ce acesta mergea spre casa,gandurile lui zburau la Yuki si la acel sarut.Totul era atat de confuz.Depasea cu mult inteligenta lui.Dar un lucru stia sigur:dragostea lui pentru Eiri era din ce in ce mai mare.
YupY! Inca un fna-fic cu Gravitation. :drool:
Este destul de reusit.
Mai ai cateva grseli de taste si descrierea e cam banala in unele parti.
Caroline arata dragut ca aspect dar este putin cam insistenta.
Incerca sa fi mai atenta la tastare si sa mai "slefuiesti" un pic descrierea in rest totul este foarte reusit.
Astept urmatorul capitol.
Ja ne si spor la scris :001_wub:
Propunerea


Intunericul s-a lasat din nou peste oras.Dupa o zi obositoare,Hiro a sosit in sfarsit acasa.Crezand ca Shuichi doarme,a intrat tiptil in living si asezandu-se pe canapeaua din piele de culoare neagra,privea dulapul plin cu poze facute de el impreuna cu cei 4 colegii ai sai.Ferestrele mari,permiteau ca lumina difuza a lunii sa intre in camera,creeand o atmosfera misterioasa.Mare i-a fost uimirea lui Hiro cand si-a zarit prietenul asezat in fata televizorului,cu o perna de culoare mov in brate.Acesta era prezent doar cu trupul,dar cu gandul era in alta parte.Hiroshi,temandu-se ca solistul se gandeste din nou la Yuki,s-a apropiat usor de el si cu jumatate de voce l-a intrebat:
-La ce te gandesti?
-Hiro,ma gandeam ca noi doi,impreuna cu Fujisaki,Sakani si K sa facem o excursie la munte.Ce zici?Intreaba Shu zambind.
-Ce idee minunata!Cand vrei?Spune chitaristul respirand usurat.
-Eu ma gandeam sa vorbim cu baietii si sa plecam poimaine.Vine raspunsul plin de bucurie al cantaretului.
-Imi place cum suna!Dar acum trebuie sa te culci.Este foarte tarziu.Spune Hiroshi in timp ce isi scotea tricoul.
-Bine.Noapte buna si vise placute!
-Somn usor Shuichi.

*

* *



Soarele isi facu aparitia pe cerul senin asa cum facea in fiecare dimineata.Cei doi baieti erau gata de plecare,sau asa se parea.
-Hai Shuichi!Te astept de douazeci de minute.Striga Hiro destul de nervos.
-Nu imi gasesc o soseta!Aia alb cu roz.E perechea mea norocoasa.spune cantaretul impacientat.
-Daca in zece secunde nu iei,ramanem acasa!Spune chitaristul ajuns in culmea disperari.
-Am gasit-o!Sa mergem.Vine replica solistului care era destul de fericit.
-Asta era fraza care o asteptam.spune Hiroshi zambind.
La companie,Fujisaki,K si Sakano discutau despre diferite lucruri.Dintr-o data,usa mare a studioului se deschide la perete si intra Shuichi tipand:
-Mergem la munte!Hai sa ne facem bagajele!Striga Shu fara sa mai respire.
Fujisaki si Sakano se uitau uimit unul la altul,numai K s-a ridicat si dandu-i un pumn in cap cantaretului euforic il face sa cada in canapea.
-Doare!Nu trebuia sa dai!Spune solistul putin suparat.
-Pune frana!Hiro,spune tu ce a vrut sa zica Schumacher.Spune K destul de calm.
-Shu a vrut sa spuna daca vreti sa mergem maine intr-o mica vacanta la munte.
-Hmm...distractie da,munca nu.Imi place cum suna.Tu si Shuichi mergeti sa faceti cumparaturi,in timp ce noi trei mergem sa vorbim cu Tohma.A,si Shu,vezi ce porcari cumperi.Spune K razand.
-Da domnule!am inteles.Vine raspunsul energic al cantaretului.
Cei trei colegi au intrat discret in biroul proprietarului companiei N-G,pentru a putea discuta despre excursia planificata.Alaturi de Thouma se afla si Yuki.Dupa un dialog destul de lung dar foarte calm,cei trei s-au retras,lasandu-i pe cei doi sa vorbeasca.
-Deci pleaca in excursie.Interesant.Spune novelistul cu un zambet sadic.
-Eiri,sper ca nu ai de gand sa faci ceva.Spune Thouma destul de ingrijorat.
-Bineinteles ca nu.Trebuie sa plec.Ma asteapta Caroline.La revedere Seguchi.
Mersul lui Yuki era lin si usor,ca cel al unei feline,gata sa isi infiga coltii in prada nevinovata.In mintea lui,inflorea un nou gand,care avea legatura cu solistul trupei Bad Luck.
La magazin,Hiro isi urmarea prietenul cum achizitiona numai tampenii.
-Shu,mai ai de gand sa cumperi multe prosti?Intreaba acesta oftand.
-Amice,drumul e lung si noi suntem cinci!Spune acesta continuand sa incarce cosul.
-Si cine crezi tu ca mananca guma cu aroma de alune,zece pungi de chipsuri,cincisprezece pachete de biscuiti si sase batoane de ciocolata?Intreaba chitaristul ciufulindu-si usor parul.
-Bineinteles ca eu!Raspunde vocalistul zambind.
-Mai Shuichi,ti-am spus ca esti o pacoste?Intreaba Hiro razand.
-De...douazeci de ori!
Dupa ce cumparaturile au fost facute,cei doi prieteni se indreptau spre companie.Acolo erau asteptati de ceilalti trei colegi.In timp ce patru dintre ei faceau planuri pentru excursie,managerul trupei se uita sa vada ce au achizitionat.
-What?Adica Ce?Shuichi,ai idee ce ai cumparat?Imi vine sa iti trag un glont in cap cu nou meu pistol!Spune K nervos.
-Domnule,calmati-va!Mai fac eu si fujisaki niste sandwichiuri pentru drum.Spune Hiro incercand sa isi salveze prietenenul de taifunul numit K.
-In regula.Maine la ora cinci dimineata toata lumea sa fie aici.Cine intarzie ramane acasa!Spune managerul pe o voce autoritara.
-Da,sa traiti.Spun ceilalti in grup.
in apartamentul unde locuia frumosul romancier,se auzea vocea lui strigand-o pe actuala lui prietena care nu raspundea.
-Caroline!Unde e femeia asta?Caroline!Striga novelistul incercand sa nu isi piarda rabdarea.
-Da iubitule.Eram la baie.Spune aceasta destul de degajata.
-Fa-ti bagajele.Maine mergem la munte.Spune Eiri cam nervos.
-Iubitule,ma duci in excursie?Nu stii ce fericita sunt!
Caroline a vrut sa il ia in brate dar a fost brusc indepartata de catre romancier.
-Nu prea vroiam sa te iau,dar daca te-as lasa acasa as parea un insensibil.Spune Yuki taindu-i elanul iubitei sale.
Aceasta nu a fost prea multumita de raspunsul primit,dar s-a conformat si a tacut.Ea habar nu avea ca locul unde avea sa plece cu novelist era acelasi cu cel ales de Shuichi.
In apartamentul lui hiro,era o agitatie de nedescris.In timp ce acesta pergatea mancarea de drum,Shu pregatea bagajele.
-Prietene,ti-am adus un...Au!Ce cauta valiza asta in mijlocul camerei?Striga chitaristul putin nervos.
-Asta e!Stiam eu ca lipseste una.
-Si pentru asta este nevoie sa cad cu tot cu mancare?spune chitaristul incercand sa isi traga la raspundere colegul zapacit.
-Iarta-ma.Spune vocalistul cu jumatate de voce.
-Nu este nici o problema.Hai sa ne culcam.Este destul de tarziu si trebuie sa ne trezim la ora trei jumatate.
-Bine.Noapte buna Hiro.
-Somn usor zapacitule.
Shuichi era foarte fericit din cauza exursiei pentru ca stia cat de mult se va distra.Dar habar nu avea ca acolo se va intalni cu fostul lui iubit.
Interesant ficul si mai ales pentru ca aici avem de-a face cu al meu cuplu preferat...Yuki-sama=P~ si Shu-chan.
Dar revenind, normal ca mai trebuie lucrat si inchegat stilul. Ar merge mai multa descriere si naratiune si as avea un mic sfat, incearca sa treci de la perfect compus la perfect simplu, pentru suna mai bine citit.
Calatoria


O noua dimineata se ivea.Soarele cald isi facea aparitia pe cerul usor luminat,trezind natura adormita.Era ora patru jumatate si totul era linistit.Numai ca in apartamentul unde locuiau Hiro si Shuichi,linistea era doar o iluzie.Ceasurile sunau peste tot.Datorita neatentiei vocalistului,carea uitat ora intalniri,a programat desteptatoarele cu o ora mai tarziu decat cea stabilita.In casa se instalase agitatia:Shu fugea dintr-o camera in alta dupa un tricou care nu era de gasit iar chitaristul nu isi gasea pantalonii negri din fas care erau bineinteles,preferatii lui.dupa aproximativ cincisprezece minute,cei doi erau gata.
-Hiro,ai luat mancarea?Spune cantaretul putin ingrijorat.
-Shu,ai luat bagajele?Intreaba Hiro fiind constient de aiureala ce se afla in capul prietenului sau,acesta fiind in stare sa uite valizele acasa.
-Le-am luat.
-Si eu.Spune Hiroshi zambind.
In acelasi timp,se pregateau de plecare Yuki si Caroline.Novelistul era foarte linistit,lucru care nu se putea spune despre iubita acestuia.In timp ce acesta baga valizele in masina lui,un Porsche negru,Caroline il stresa cu fel si fel de intrebari:
-Iubitule,ai inchis apa,ai oprit gazele,ai inchis lumina,ai incuiat usa?Spune aceasta agitata.
-Ai tacut?Urca-te in masina si nu ma mai enerva.Ii raspunde romancierul oarecum scos din sarite de intrebarile ei.
Dupa o ora,ajung si cei doi rataciti in fata companiei unde,erau asteptati de ceilalti.
-Ne scuzati ca am intarziat.Dar zapacitu de Shuichi a uitat ora intalniri si a programat ceasurile la ora patru.Spune chitaristul gafaind.
-Nu este nici o suparare.Asa ceva i se poate intampla oricui.Sa vedem daca am luat tot:Fujisaki ai luat bagajele?Hiro ai luat mancarea?Shuichi ai luat...Unde e Shu?Intreaba K destul de confuz.
-Bantuie prin companie,isi cauza bluza orange cu mov.Raspunde Hiro razand.
-Am venit!Acum putem pleca!Spune solistul fericit.
Timpul trecea foarte repede,iar ceasul arata deja ora sapte.In masina lui K era o atmosfera vesela.Toata lumea canta si radea,numai Shuichi avea ceva.
-Ce mai e de data asta?Intreaba Hiro interesandu-se de soarta prietenului sau.
-Unde este ciocolata?imi e foame.Spune Shu impacientat.
-Ma tanpitule,ca nu iti pot spune alcumva.Este abea ora sapte si tu mananci ciocolata?Spune K nervos.
-Pai imi e cam foame.
-Daca vrei sa te hranesti,mananca un sandwichi.Ca poate ti se face rau pe acolo si vrei acasa,ca iti jur pe armele mele ca iti trag un glont in cap!Spune K punandu-i pistolul la tampla.
-Unde ai zis ca sunt sandwichiurile?Raspunde Shu tremurand de frica.
Fujisaki si Hiro nu se puteau abtine sa nu rada cand il vedeau pe bietul lor prieten incoltit de maniacul armelor.Era atat de amuzant in timp ce manca de frica.
In masina lui Yuki,lucrurile nu erau tocmai roz.Era o atmosfera destul de incarcata,niciunul dintre ei nu scotea un cuvant.Eiri conducea linistit,in timp ce Caroline citea o revista.Totul era atat de sumbru...
*

**

Dupa o calatorie ce a durat aproape sase ore,cei cinci prieteni au ajuns in statiunea de munte unde aveau sa isi petreaca sejurul.Muntii inalti si albi,pe fondul cerului albastru,formau o panorama greu de descris in cuvinte.Totul era parca rupt din Rai.Zapada moale stralucea ca niste mii de cristale sub razele caldute si blande ale soarelui.
-In sfarsit am ajuns.Spune Fujisaki dezmortindu-si corpul.
-Voi vedeti ca Shu doarme?Fuji,ia-l de picioare.Am de gand sa ii fac o trezire foarte energica rasfatatului asta.Spune Hiro razand.
Cantaretul a fost aruncat de catre cei doi colegi in zapada rece,si din cauza socului,s-a trezit brusc si a inceput sa fuga cat il tin picioarele.Dupa ce s-a intors din mica lui escapada,acesta a inceput sa isi traga prietenii la raspundere.
-Voi nu sunteti normali?Daca racesc?Intreaba acesta curatandu-si zapada de pe pantaloni.
-Putina zapada nu strica.Si in plus,face bine la ten.Raspunde Hiro amuzat.
-Baieti,lasa-ti glumele si haide-ti sa mergem la hotel.Trebuie sa ne ocupam camerele.
Cand Shu si ceilalti au intrat in hotel,toti cinci au fost coplesiti de frumusetea acestuia.Totul era alb:de la ghivecele florilor pana la mochetele ce acopereau treptele.Semana mai mult cu un palat de gheata decat cu un hotel.
-Gata.Am luat cheile.Shuichi,ai camera 100,Hiro 101,Fujisaki 102,Sakano 103 si eu 104.Mergeti,descafecti-va valizele si ne intalnim in fata receptiei in zece minute.Spune K calm.
-Am inteles!Raspund cei patru amici in cor.
Cand Shu a intrat in camera,a ramas vrajit de aspectul acesteia:patul mare era asezat pe mijlocul peretelui,de o parte si de alta se aflau doua dulapioare,televizorul era suspendat in coltul drept,iar pe masa era asezata o vaza cu crini.Totul era atat de alb si curat.
Dupa zece minute,toti erau la locul intalniri.
-Sa mergem pe partie.Spune K iesind afara
-Da!Striga Shu sarind de fericire.
In timp ce baietii se indreptau spre partie,la hotel au sosit si Yuki impreuna cu Caroline.
-Am ajuns.Spune Yuki coborand usor din masina.
-Era si timpul.Amortisem pe scaunul asta.Spune usurpatoarea intizandu-si trupul.
-Sa mergem.
-Iubitule,ai de gand sa ma lasi sa car toate bagajele?Striga Caroline putin nervoasa.
-Te-am pus eu sa iti iei si hainele de vara?Acum suporti consecintele.Spune Yuki cu o voce rece si nepasatoare.
Pe partie era veselie mare.K isi intreba prietenii cine stie sa schieze.
-Noi!Striga cei patru amici.
-Si tu Shuichi?Intreaba K suspicios.
-Bineinteles.Vine raspunsul plin de siguranta al acestuia.
-Minune!Spune Fujisaki razand.
Patru dintre ei si-au facut vant,coborand pe partia aglomerata.Numai vocalistul ramasese in varf.
-Shu,nu ai de gand sa cobori de acolo?tipa hiro sperand ca acesta il va auzii
-Ba da...dar imi fixez traiectoria!Cum naiba sa cobor eu de aici daca habar nu am sa schiez.Spune cantaretul ingrijorat.
Nevrand sa se faca de ras in fata celorlalti,si-a luat inima in dinti si a pornit.Numai ca s-a dezechilibrat si a cazut.Prietenii lui radeau de mama focului in timp ce Shu incerca sa isi scoata zapada achizitionata in timpul caderii.
Dupa o zi plina de aventuri,celor cinci prieteni li s-a facut foame.Restaurantul hotelului era la fel de alb si stralucitor precum zapada care incepuse sa cada.supa ce s-au asezat la masa,K i-a intrebat ce vor sa manance,nestiind a va crea o adevarata revolta.
-Ce comandam?Intreaba acesta citind meniul.
-Eu vreau pizza!spune Shu foarte vesel.
-Suichi tontule,azi mancam friptura!
-Fujisaki,te-ai tampit?Intreaba Hiro foarte serios.
-Incetati!Daca mai continuati cu cearta asta,va comnand chiftele de soia.Spune K cu un ton autoritar.
-Yuck!Soia.Spun cei trei baieti in cor,exprimandu-si dezgustul.
Dar discutia lor a fost brusc intrerupta de aparitia romancierului si a iubitei sale la masa alaturata.
-Yuki?Ce cauta el aici?Spune Shu foarte uimit.
-Si din cate observ,nu este singur.Vine replica lui K care era la fel de uimit.
-Shu,sper sa nu te apuce din nou starea aia de tristete.Spune Hiro ingrijorat.
-Nu!Sigur ca nu.
Dupa ce au servit cina,K le-a dat un ultim ordin:
-Maine la ora sapte sa fiti toti in fata restaurantului.Clar?
-Da domnule.Spun cei patru in cor.
In timp ce shuichi se indrepta spre camera lui,se gandea la faptul ca va fi foarte aproape de Yuki.Iar acest lucru ii dadea niste emotii greu de stapanit.Nu ii venea sa creada ca va sta in acelasi hotel cu persoana pe care o iubeste.Erau atat de aproape,dar totusi atat de departe.
Ce bine! Ai mai scris 2 capitole! Iar atunci cand leam citit am uitat de Reply! :(
Pai este cam mult dialog si descrierea cam putina. Expresiile sunt foarte frumoase si ultima este foarte reusita! In rest....nu prea mai ma nimic de spus. Fic-ul este foawrte reusit!
Iar in continuare astept continuarea. :))
Sayonara!
Intalnirea


Dupa o noapte geroasa dar linistita,in minunata statiune de munte a rasarit soarele care,cu razele sale stralucitoare facea ca zapada rece sa para un covor de diamante.Muntii inalti pareau niste imensitati albe pe langa brazii acoperiti cu nea asezati la baza lor.Totul era de vis.Cu toate ca era inca dimineata,pe holul hotelului era galagie.Coridorul si podeaua aveau aceiasi culoare:cea a albului zapezii.Pe jos era asezata o mocheta lunga de culoare rosie,iar tablourile cu peisaje de iarna acopereau zidurile reci ale hotelului.Linistea diminetii a fost intrerupta de cearta dintre Hiro si Shuichi.
-Shu,daca nu stateam dupa tine douazeci de minute sa faci gimnastica,nu pierdeam micul dejun.Spune chitaristul fugind pe scari.
-Daca nu fac miscarea matinala nu ma simt bine,daca nu ma simt bine nu pot sa schiez,daca nu pot schia inseaman ca nu ma pot distra.Iar daca nu ma distrez excursia asta nu are nici un rost!Zice cantaretul vesel.
-Daca nu taci iti dau un pumn in capul ala gol!
-De ce vorbesti urat cu vedeta trupei?Plang!Waaa.Spune solistul cu o voce de copil.
-Bine ciufulitule...nu mai vorbesc urat.Raspunde Hiroshi razand.
-Cum mi-ai spus?Vine si replica lui Shu oarecum iritat de adjectivul atribuit.
-Nu ti-am spus nimic.Hai ca ne asteapta ceilalti de aproape treizeci de minute.Si la cum il stiu pe K,este in stare sa trimita armata dupa noi daca nu aparem.spune hiro zambind usor.
-Hmmm...ai dreptate!ARMATA?Sa ne grabim!Vine raspunsul vocalistului incepand sa fuga.
-Schumacher!Pune frana.Stai mai usor!Striha Hiro sperand ca va fii auzit de acesta.
Ajungand la intrarea in hotel,cei doi intarziati s-au reunit cu ceilalti trei colegi.Spre uimirea lui hiro si Shu,K nu era nervos absolut deloc.
-Buna dimineata.Scuzati intarzierea.Dar Shu...
-Nu conteaza.Sa mergem.Astazi am un chef de schiat!Spune K entuziasmat.
-Pai atunci ce mai asteptam?Spune Shuichi sarind de fericire.
Partia era mai aglomerata ca niciodata.Cerul era senin iar razele soarelui reflectau sclipirea de gheata a zapezii proaspat cazute.Neaua asezata pe crengile verzi ale brazilor se mai scutura atunci cand un schior neexperimentat se lovea de arbore.Dupa accidentul din ziua precedenta,Shuichi a renuntat la schiuri si a inceput sa se dea cu saniuta.Nu era nici scump dar nici periculos.Pateru dintre ei erau imbracati cat mai adecvat sportului pe care aveau sa il practice.Numai vestimentatia lui Shu era total nepotrivita:caciula alba cu ciucuri,geaca mov,pantaloni din bumbac de culoare roz si ghete negre.O adevarata paleta de culori.
-Hei,Shu!Nu vrei sa mai incerci sa schiezi?Se zice ca a doua oara este cu noroc.Spune Hiro incercand sa-si incurajeze prietenul.
-Nu multumesc.Mi-a ajuns cata zapada am achizitionat data trecuta.Raspunde solistul zambind.
In timp ce Hiroshi,Fujisaki,K si Sakano se distrau dandu-se cu schiurile,ce-a de-a cincia veriga era pe partia copiilor unde se distra copios.dupa cateva ore de distractie,cei cinci prieteni au luat o mica pauza in care au servit cate o ciocolata calda si radeau pe seama turistilor.Dar marele lor ghinion a fost acela ca pe partie sa apara Yuki insotit de Caroline.Cei doi erau foarte indragostiti.Doar in aparenta.In realitate,situatia lor nu era buna deloc.Cu toate ca se prefacea ca este atent cu actuala lui iubita,Eiri era cu ochii pe Shuichi,urmarindu-i fiecare miscare.Ca vestimentatie,scriitorul avea un stil propriu.In situatia de fata,purta o pereche de pantaloni negri si o bluza alba care ii scotea in evidenta corpul bine lucrat.Cu toate ca buzele lui se uneau de cele ale lui Caroline,in acele saruturi nu punea pasiune,dorinta si dragoste.Aceasta a simtit acest lucru si i-a spus cu o voce destul de intriganta.
-Yuki,nu stiu ce se intampla cu tine.De cand am venit nu faci alceva decat sa il sorbi din priviri pe Shindo.Si cand ne sarutam,il privesti cu ochii plini de dorinta.Parca ti-ai dorii sa fie el in locul meu.
-De unde stii ca nu este adevarat?Raspunde acesta cu o voce seducatoare.
In tabara adversa,toti gandeau cu totul alceva decat ce era in realitate.
-Uitati-va la ei ce indragostiti sunt unul de celalalt.Caroline este doar o usurpatoare,iar Yuki nu este decat un neme...
Dar Hiro nu a reusit sa isi termine propozitia ostila la adresa celor doi,fiind intrerupt de vocea lui Shuichi:
-Taci!Nu il jigni pe Yuki.Spune cantaretul cu ochii plini de lacrimi.
Cu toate ca vroia sa para puternic,durerea cauzata de cei doi era mult prea mare.
-Shu,ce ai?Intreaba Hiro foarte uimit de reactia prietenului sau.
-Nu suport cand aud ca il jignesti!Raspunsul cantaretului a fost atat de puternic,incat a fost auzit de toti turisti aflati pe partie,inclusiv de Yuki.
-De ce naiba nu il uiti?Numai puteti fii impreuna!Este cu Caroline!Renunta la el.Spune Hiroshi destul de nervos.
-Eu daca iti cer tie sa renunti la trupa,ai renunta?Cat de greu este sa intelegi ca il iubesc mai mult decat pe propria mea viata?Yuki este forta mea vitala.Fara el,viata mea nu este decat o multitudine de ani irositi in van.Vine raspunsul plin de lacrimi si suspine al lui shuichi.
-Iarta-ma ca am tipat la tine.Dar iti vreau doar binele.Ne stim de cand eram copii.Tin la tine ca la fratele meu mai mic.Spune Hiroshi cu o voce blajina.
-Baieti,sa mergem la masa.Spune K incercand sa destinda atmosfera.
-Vreau sa ma duc sa ma plimb putin.Vin inainte de ora opt.
-Bine Shu.Sigur esti bine?Intreaba Hiro ingrijorat.
-Da...cred ca da.Spune vocalistul cu tristete in voce.
Cand Shuichi s-a indreptat spre munte,a fost sarit de Yuki care,s-a ridicat imediat de langa Caroline.
-Unde pleci?Spune aceasta uimita.
-Sa ma plimb.
-Vin si eu.Raspunde aceasta ridicandu-se de pe bancuta.
-Nu!Tu te duci la hotel.Raspunsul romancierului a fost foarte dur,iar ura i se putea simti in glas.
Caroline nu a mai putut spune nimic in fata poruncii iubitului ei,singurul lucru care ii ramasese era sa se conformeze si sa se retraga la hotel.

*

* *

Pe creasta alba a muntelui,incepuse sa ninga.Shuichi statea intins pe zapada moale si privea caderea linistita a fulgilor de nea.Dar a fost trezit din starea de visare de o voce dura dar in acelasi timp plina de pasiune.
-Stii ca nu este bine sa umbli singur pe munte?
-Yuki?Spune Shu uimit.
-Nu ma mai recunosti?Vine raspunsul plin de dorinta al novelistului.
-Ba da,dar tu trebuia sa fii cu Caroline.
Scriitorul s-a apropiat de el si i-a acoperit buzele cu degetul aratator si cu o voce suava i-a soptit la ureche:
-Uita de Caroline,de Hiro si de ceilalti.Acum si aici suntem doar noi doi.
Cu miscari usoare dar sigure,Yuki s-a asezat deasupra cantaretului care,de emotie s-a inrosit precum racul.corpul romancierului era precum cel al unui tigru.Fara sa mai spuna alte cuvinte,buzele celor doi s-au unir intr-un sarut lung si pasional.buzele fierbinti ale lui Eiri erau contopite cu cele ale vocalistului facandu-l pe acesta sa tremure.
-De ce iti tremura vocea atunci cand vorbesti?De ce iti musti buzele atunci cand ma apropii de tine?Spune Yuki cu o voce seducatoare in timp ce il saruta.
Dar inainte ca Shu sa poata spune ceva,Yuki s-a ridicat si a lecat,dar nu inainte de a-i arunca o privire plina de pasiune si mister.In timp ce novelistul se pierdea in zare,fulgi de nea cadeau din ce in ce mai des peste trupul lui Shuichi.Era foarte confuz din pricina sentimentelor ce puneau stapanire pe el:simtea ca este fericit pentru ca s-a sarutat cu persoana iubita,dar in acelasi timp se simtea vinovat pentru ca isi dadea seama de faptul ca Yuki l-a dominat din noi,iar scopul de a-l uita era din ce in ce mai departe.
Disputa


Intunericul se lasa peste muntii inalti ca o cortina peste scena vietii.Razele lunii se napusteau asupra zapezii reci si stralucitoare.Totul era de vis.Cand Shuichi a ajuns la hotel a fost intampinat de Hiro.
-Shu,unde ai fost?Intreaba acesta ingrijorat.
-Iarta-ma ca te-am speriat.Peisajul era atat de frumos incat am uitat de trecerea timpului.
-Prietene,spune-mi adevarul.Ai fost cu Yuki?Intreaba chitaristul suspicios.
dupa un moment de ezitare,shu si-a dat seama ca nu il poate mintii pe Nakano.
-Da.Ne-am intalnit si ne-am sarutat.Dar tu de unde ai aflat?Intreaba Shu parca regretand ce s-a intamplat.
-Avea un zambet satisfacut pe chip si ne sfida cu privirea.Dar sa numai vorbim despre Eiri.Sa mergem la masa.Suntem asteptati de ceilalti.
-Bine.chiar imi este foame.Spune Shuichi zambind.
In camera lui Yuki,era o cearta de zile mari.Caroline tipa la scriitor,iar acesta la randul lui tipa la ea.
-Cum ai putut sa ma trimiti la hotel in fata lor?Spune uzurpatoarea foarte intrigata de intamplarea de pe partie.
-Vrei sa iti desenez?Sau inteligenta ta este prea artificiala pentru a intelege acest lucru?Raspunde Yuki foarte nervos.
-Adica ce insinuiezi?Ca sunt proasta?Intreaba aceasta ridicand vocea.
-Cred ca raspunsul este mai mult decat evident.Ma duc sa ma plimb.M-am saturat sa iti vad fata frustrata.Spune romancierul iesind vijelios din camera,lasand-o pe Caroline sa vorbeasca singura.
Novelistul era imbracat intr-o camasa neagra,deschisa la primi 3 nasturi,lasand sa i se vada pectoralii si o pereche de pantaloni de aceiasi culoare cu camasa.Mersul lui usor dar sigur era ca cel al unui tigru gata sa-si atace prada lipsita de aparare.Iar in cazul lui,prada nu era alta decat Shuichi Shindo.In timp ce Yuki statea in fata hotelului si fuma,multe ganduri ii treceau prin minte.si toate aveau legatura cu fostul lui iubit.
In camera solistului,acesta nu isi putea gasii linistea.Nu putea sa adoarma dar era prea obosit pentru a face alceva.Dupa cateva minute bune in care a stat si s-a gandit,a gasit metoda perfecta pentru a se linisti.
-Cred ca voi face un dus fierbinte.Si poate dupa asta reusesc sa adorm.
Peretii bai erau acoperiti cu placi de faianta alba,de aceiasi culoare fiind si gresia.Apa fierbinte curgea peste trupul vocalistului,facandu-l pe acesta sa cada intr-o stare de relaxare totala.Dar momentul lui de placere a fost brusc intrerupt de un zgomot.
-Ce ar putea fii?Usa am inchis-o,geamurile la fel.Cred ca mi s-a parut.Ce bine mi-a facut baia asta.Imi este atat de somn.Spune Shu in timp ce casca.
Dar cand acesta a intrat in camera,a avut un soc.Yuki era pe patul lui iar in privirea lui se putea simtii pasiune si dorinta.Shuichi statea in dreptul usii si il privea uimit,in timp ce romancierul se apropia incet de el. Yuki incepu sa ii mangaie obrajii inrositi de emotie.Simtind ca Shu are emotii,Eiri incepu sa il sarute usor pe gat.Buzele lui erau atat de moi si fierbinti incat solistul tremura de placere.
-De ce tremuri?Doar nu esti emotionat.Spune novelistul afisand un zambet siret.
-Yuki...nu stiu ce sa zic.Rapsunde Shu lasand capul in jos.
-Spune-mi ca nu ma mai iubesti.Spune-mi ca nu iti este dor de atingerile si saruturile mele si iti promit ca voi pleca.Spune scriitorul luandu-i obraji in palme.
-Stii foarte bine cat te iubesc.Si de asemenea stii cat ma doare ca esti cu Caroline.Te-am iubit,te iubesc si te voi iubi cate zile voi avea.Spune Shu cu lacrimi in ochii.
Yuki ii sterse lacrimile ce ii izvorau din ochi si ii saruta buzele tremurande.Solistul isi dorea ca acel moment sa dureze la nesfarsit.Sarutul lor era atat de incet dar totusi atat de pasional.Parca nici unul nu dorea sa se opreasca.fiind luat de val,Yuki nu si-a dat seama ca apropierea de Shuichi nu l-a facut numai sa simta placere,ci sa isi ude si hainele.Cand si-a dat seama,era deja mult prea tarziu.Partea din fata a camasii era uda.Eiri,vazand acest lucru incepu sa zambeasca.
-Vezi ce mi-ai facut?sunt fleasca.
-Iarta-ma.Amm uitat ca prosopul este ud.
-Nu vrei sa te ajut sa te imbraci?Spune romancierul mangaindu-i umerii goi.
Shuichi,auzind acest lucru,s-a inrosit dein cap pana-n picioare.Yuki l-a luat in brate si l-a pus pe patul moale si mare.Corpul novelistului de afla deasupra cantaretului facandu-l pe acesta sa il priveasca fix in ochii.Nemaiputand rezista,solistul s-a lasat in voia sentimentelor care erau mai puternice decat vointa lui

*

* *


Dupa o noapte in care pasiunea a dominat clar atmosfera,soarele s-a aratat pe cerul senin.Rezele lui caldute i-au luminat chipul lui Shuichi,trezindu-l.Acesta l-a zarit pe Eiri cum isi lua camasa pe el.
-Yuki!Unde pleci?Intreaba acesta ridicandu-se brusc din pat.
-Ai uitat ca am venit cu caroline?La urma urmei,ea este iubita mea.
-Dar noi doi...aseara...
-Aseara mi-am satisfacut dorinta si atat.Spune romancierul cu o voce dura.
-Cum poti fii atat de rau?Am crezut ca te-ai schimbat.Spune Shu aproape plangand.
-Fii serios.De ce m-as fi schimbat?Credeam ca tu te-ai maturizat.Dar vad ca esti acelasi copil care face tot ce ii zic eu.Acum plec,dar fii sigur ca ne vom mai intalnii.Spune novelistul zambind satisfacut.
La iesirea din camera,Eiri s-a intalnit cu Hiro care,l-a intrebat suspicios:
-Ce ai facut in camera lui Shu?
-Oare ce pot face doua persoane o noapte intreaga?spune Yuki in timp ce isi dadea la o parte suvita cazuta pe frunte.
-Esti un nemer...
-Ai vrut sa zici ceva,Hiro?Intreaba romancierul in timp ce il privea sfidator.
-Nu Eiri.Nu am vrut sa spun nimic.Raspunde Hiro incercand sa evite privirea romancierului.
-Asta credeam si eu.Acum date din calea mea.Ma asteapta Caroline.
hiroshi il privea cum se indeparteaza si nu ii venea sa creada ca inca ii lipseste curajul pentru a-l infrunta.Dar de un lucru era sigur:nimeni,niciodata nu a avut o privire mai rece decat cea a romancierului Eiri Yuki.
Plecarea

Soarele se ridica din ce in ce mai sus pe cerul de un albastru nemaivazut.Vazduhul era invadat de norisori albi si pufosi care se jucau sub atingerea blanda a razelor aurii venite de la Soare.Zapada de un alb imaculat stralucea din cauza luminii stralucitoare provenita de la astrul zilei.Parea ca aceea zi nu avea sa fie umbrita de nimic.Dar lucrurile nu stateau asa cum se credea.In camera,Shuichi statea intins pe pat si plangea.Nu vroia sa creada ca Yuki si-a batut joc de el pentru a doua oara.In jurul lui totul se prabusea:idealurile,dorintele si sentimentele ii erau ruinate.Numai avea motiv ca sa isi continuie viata.Dar o ciocanitura in usa alba a camerei l-a trezit la realitate.cu pasi marunti,Shu a deschis usa.De partea cealalta se afla Hiro,care venise sa il traga pe vocalist la raspundere din cauza intamplarii cu Yuki.Dar cand i-a vazut lacrimile cristaline ce i se scurgeau uspr pe obrajii calzi,nu a mai putut spune absolut nici un cuvant.Stia ca orice propozitie legata de scriitor nu va face decat sa amplicife suferinta pe care Shuichi o simtea.hiroshi isi dorea foarte mult ca prietenul sau sa isi schimbe dispozitia si de aceea incerca sa vorbeasca cu el despre intoarcerea in Tokio.
-Hei Shu!Azi mergem acasa.Nu esti fericit?Spune chitaristul incercand sa afiseze un zambet fortat pentru a-l face pe cantaret sa mai uite de Yuki si Caroline.
-Ba da.Sunt fericit.Spune acesta printre suspine.
-Nu e asa ca abea astepti sa...Dar Hiro nu a reusit sa termine propozitia din cauza ca s-a impiedicat de valiza din mijlocul camerei,cazand pe scaun iar scaunul izbindu-se de perete reusind astfel sa il faca pe Shuichi sa rada in hohote.
-Hiroshi,impiedicatule,nu cadeai daca nu incepeai sa numeri minunatele pasari ce zboara pe cer.Apropo,sunt cateva zeci.Spune solistul in timp ce isi stergea lacrimile de pe obraji.
-Nu ma impiedicam daca pune-ai valiza intr-un loc sigur.Dar ma bucur ca te-am facut sa razi.Spune chitaristul in timp ce isi atingea cucuiul proaspat format in crestetul capului.
-Eu am reusit sa imi fac bagajul ieri.Mai mancam in dimineata asta?Sau plecam?Intreaba Shu in timp ce isi aranja parul ciufulit.
-Din cate am inteles de la K,luam micul-dejun dupa care plecam spre Tokio.Sa mergem.Cred ca ceilalti ne asteapta de cel putin cinsprezece minute.Spune Hiro grabindu-se.
-Sa merge.Raspunde Shuichi fugind pe hol.
In camera lui Yuki,atmosfera era destul de incarcata,iar cearta care devenise un lucru cotidian pentru cei doi nu a intarziat sa apara.
-Pot sa stiu unde ai dormit toata noaptea?Intreaba Caroline in timp ce se plimba de la un capat la altu al camerei.
Yuki,era imbracat intr-o camasa alba,deschisa la primi trei nasturi,cu o pereche de pantaloni negrii,iar suvitele de un blond stralucitor ii cadeau rebele pe frunte in timp ce acesta fuma o tigare.
-Eiri,cu tine vorbesc!Unde ai dormit azi-noapte?
-Nu te intereseaza.Sunt destul de mare si cred ca numai este necesar sa dau explicatii unde am fost si cu cine am dormit.Spune scriitorul dand semne de enervare.
-Sunt iubita ta si am tot dreptul sa stiu.Vine raspunsul lui Caroline ridicand vocea.
-Atunci angajeaza-ti un detectiv sa ma urmareasca.si mai slabestema cu argumentele astea.sper ca ti-ai facut bagajul pentru ca nu am de gand sa te astept.Raspunde Yuki ridicandu-se brusc de pe pat.
In fata hotelului,Shuichi,Hiro,K,Sakano si Fujisaki se pregateau de plecare.Dar bineinteles ca trebuia sa se intample ceva pentru ca plecarea lor sa fie intarziata.si ca deobicei,cauza nu era alta decat solistul trupei.
Shu,daca nu te grabesti iti jur pe armele mele ca iti bag in inghetata ultima mea grenada si te pun sa o inghiti.Spune K incepand sa isi piarda rabdarea.
-Imediat...Gata!Acum putem pleca.Spune vocalistul grabindu-se.
-Ce ti-ai luat?Numai prostii bineinteles.Spune Hiro razand.
Dar conversatia lor a fost intrerupta de tipatul puternic al lui K,care a reusit sa sperie toti turistii hotelului.
-Cat?Ai dat douasute de dolari pe o inghetata,un suc,patru batoane de ciocolata si opt pungi de chipsuri?Intreaba managerul nervos.
-Aoleu...eu am citit douazeci de dolari,in nici un caz douasute.imi cer scuze.Spune Shu in timp ce incerca sa justifice suma exorbitanta pe care a platit-o.
-Doar taci si urca in masina.Daca nu mananci tot ce ai cumparat,te las in drum.Spune K in timp ce se calma.
-O sa mananc absolut tot.Acum sa mergem acasa.Vine raspunsul vocalistului reusind din pacate sa verse sucul de portocale pe maniacul armelor care ardea de furie.
-SHUICHI!
-Am plecat la masina.Spune vocalistul fugind spre automobil.
Intoarcerea


Soarele se ridicase pe cerul de un albastru pal iar razele lui stralucitoare strapungeau ca niste sulite de foc norisorii albi si pufosi.Cu cat se apropiau mai mult de orasul aglomerat si poluat,cu atat mai mult crestea temperatura si celor cinci prieteni li se facea dor de panorama formata din muntii albi si inalti,de hotelul ce semana cu un palat de gheata si de brazii falnici pudrati cu nea.Dar nicaieri nu este mai bine ca acasa si cei cinci colegi stiau acest lucru foarte bine.Dar starea de melancolie nu ii impiedica pe cei aflati in Peugeotul de culoare albastru-metalizat al lui K sa se distreze.IAr conflictele nu au intarziat sa apara.Intre Shuichi si Sakano se disputa o lupta interminabila pe mancare.
-Liniste!Iar va certati pe ciocolata?Spune K incercand in zadar sa linisteasca cele doua furtuni care erau pe cale sa se ciocneasca.
-Intodeauna Sakano mananca mai multe batoane!O sa faca diabet.Spune Shu sa ii fure reprezentantului ultimul baton.
-Am putea face un film,care va avea ca titlu "Elev vs. Maestru".Spune Hiro razand.
-Sau "Tanar si nelinistit vs. batran si cu reumatism".Spune Shu razand in hohote de Sakano.
Dar o palma peste ceafa din partea acestuia l-a facut pe cantaret sa inceteze din rasul strident care incepea sa ii streseze pe toti aflati in automobil.
-Au!Doare.Mi-ai ciufulit paru.Spune solistul suparat.
-Haha,se pare ca inca ma mai tin incheieturile.Raspunde Sakano zambind cu gura pana la urechi.
-Si bineinteles ca eu voi manca ultimul baton de ciocolata.Cand doi se cearta,al treilea castiga.Spune K in timp ce savura ciocolata disputei.
-Ce nemernic...Spun Shu si Sakano in cor.
-Baieti,ati spus ceva?Sau nu va tras nimeni pana acum cate un pistol in cap?Raspunde managerul privindu-i pe cei doi care se faceau ca nu au auzit avertismentul primit de la el.
In masina lui Yuki,lucrurile mergeau din ce in ce mai rau.Caroline facea tot ce ii era in putinta ca relatia celor doi sa mearga,dar scriitorului parca nu ii pasa de ce se va alege de legatura dintre el si uzurpatoare.Aceasta era imbracata destul de provocator:rochia de culoare rosie,cu un decolteu adanc se potrivea foarte bine cu parul ei mov.Dar nici vestimentatia si nici vorbele dulci nu pareau sa il impresioneze pe Eiri care,era la fel de nepasator precum o stanca in bataia vantului.
-Iubitule,nu vreau sa ne mai certam.Nu stii ce rau mai simt cand nu vorbesti cu mine.Spune aceasta incercand sa il sarute.
Buzele ei parca sarutau un cub de gheata.Nimic nu ii putea distrage privirea fixata la drumul liber ce ducea spre orasul nipon.
-De ce nu ma saruti?Spune aceasta in timp ce ii mangaia parul moale si ravasit.
-Stii foarte bine ca nu imi plac saruturile tale.Nu stiu de ce mai insisti.Spune romancierul privind la fel de rece drumul ce il mai avea de parcurs.


*

* *


Dupa o calatorie plina de peripetii,cei cinci colegi au ajuns in safrsit la companie.
-N-G company.Am ajuns acasa.Spune Shu fericit.
-S-a terminat vacanta noastra.Spune Hiro cu parere de rau.
-Baieti,sa mergem la Thoma.Vrea sa va anunte ceva.Spune K in timp ce urca treptele prestigioasei companii.
Cand au intrat in biroul sefului NG,cei cinci au observat anumite modificari:canapeaua alba fusese inlocuita cu una de culoare crem,iar masuta neagra disparuse fiind inlocuita cu un fotoliu de aceiasi culoare cu canapeaua.
-Bine ati revenit acasa.Cum a fost?Intreaba Thoma fericit din cauza sosirii celor cinci excursionisti.
-Iti voi povestii eu mai tarziu.Acum da-le te rog vestea cea mare.
-A da.imi cer scuze.Peste trei zile aveti concert.Spune Thoma zambind.
-Trei zile?!Dar nu am repetat absolut nimic.Striga trio-ul in cor.
-Niciodata nu este prea tarziu.Sa mergem in studio.Avem multa treaba.Spune K in timp ce se indrepta spre iesirea din birou.
-La revedere si succes la repetitii.Spune seful zambind discret.
Intamplarea a faut ca pe holul companiei sa treaca si Yuki.Shu a incercat pe cat de mult posibil sa evite privirea acestuia si sa para ca este nepasator la vederea fostului iubit.Dar din ce Eiri se apropia mai mult,inima solistului batea din ce in ce mai intens.Putea simtii parfumul senzual al romancierului,si cu toate ca si-ar fi dorit sa stea la pieptul lui ca alta data,de data asta nu vroia sa il priveasca.Credea ca daca nu il va mai vedea cateva zile,il va uita.Dar isi dadea seama ca acest lucru este imposibil pentru ca imaginea romancierului il urmarea peste tot.
Aoleu, maica iau foc de tot. Vrei sa imi spui ca Yuki devine ca o fantoma care il urmareste pe bietul Shu peste tot.
Ho!...Bine ai dreptate, Yuki nu e chiar fantoma; el e in carne si oase . Ma intreb ce mai pune la cale.
Deci, Shu se lupta cu Sakano pentru ciocolata...si o castiga K. Bravo lui K!
Ma intreb de care o fi fost ciocolata : amaruie sau dulce.
Bafta.
Refuzul


Dupa o zi obositoare,Soarele se ducea la culcare,dandu-i cerului o culoare de roz aprins.Galagia zi sumzetul din timpul zilei se domolea,si linistea incepea sa puna stapanire pe stradutele inguste ale orasului.Stalpii iluminati erau asezati la o distanta egala unul fata de celalalt,luminand orasul ingropat in negura noptii.Luna cea sinistra domnea peste cerul negru,iar stelele pareau ca sunt mii de lumanari ce straluceau linistite in vazduh.Dar la companie,toata lumea era agitata cu privire la concert.Trecusera deja cateva ore de cand trupa Bad Luck incepuse sa repete.Fiecare vers cantat il facea pe Shuichi sa fie din ce in ce mai energic,iar starea lui de euforie alungau stresul si oboseala din sala.
-Baieti,mai aveti de repetat patru cantece.Continuam sau amanam pentru maine?Spune K in timp ce verifica niste documente.
-Nimeni si nimic nu ne va putea impiedica sa ne ducem repetitia la bun sfarsit.Raspunde solistul aproape tipand de fericire.
-Shu,eu inteleg ca esti bine-dispus,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma calci pe picior si lui Fujisaki sa ii bagi degetul in ochii.Spune Hiro in timp ce isi stergea urma lasata de cantaret pe adidas.
-Imi cer iertare.Dar ca vedeta a acestei trupe,nu aveti voie sa ma trageti la raspundere.Spune Shuichi incercand sa inlature o suvita din parul lui roz care se incapatana sa cada pe fruntea acestuia.
-Haha!Pe tine ori te-a tampit foamea,ori ti s-a urcat succesul la cap.Spune Fujisaki razand.
-Cred ca amandoua.Raspunde Hiro chicotind.
Dar chiar in acel moment,pe hol,au trecut Yuki si Thoma care,auzind rasete au intrat in sala de repetitii care era destul de spatioasa,peretii mari si reci erau de culoare alba,iar scena mare era luminata de mai multe reflectoare colorate.
-Ce veselie este aici.Ce sarbatoriti?Intreaba Thoma zambind usor.
-Radeam de Shuichi,domnule.Iar se crede mare vedeta.Spune chitaristul incercand sa isi potoleasca rasul.
-Nu ma cred vedeta,eu sunt un Megastar!Spune cantaretul mandru.
-Sigur ca da...Tu ce crezi,Yuki?Intreaba Thoma curios sa afle raspunsul romancierului care ii privea cu indiferenta.
-Stii foarte bine ca nu ma intereseaza subiectul pe care voi il discutati.Trebuie sa plec.Ma asteapta Caroline.Spune novelistul trecandusi mana prin parul blond.
Scriitorul stia cat rau ii provoaca lui Shuichi faptul ca acesta era impreuna cu Caroline.In urma romancierului si a sefului se lasa o liniste de mromant.Toti cei patru baieti aflati in sala,aveau privirea atintita la cantaret,care,spre uimirea lor nu varsa nici macar o lacrima.Expresia fetei ii era neschimbata.Parca nu ii mai pasa de Yuki.
-Shu,te simti bine?Intreaba Hiroshi cu o nota de ingrijorare in voce.
-Sigur ca da!De ce nu m-as simti bine?Este ora zece...destul de tarziu.Mai bine continuam repetitia maine.Am dreptate?Spune solistul cascand cu pofta.
-Pentru prima data,sunt de acord cu tine.Spune chitaristul dandu-i lui Shuichi o palma amicala pe spate.
-Maine avem foarte multe lucruri de facut,asa ca va rog sa fiti aici la ora 7.Spune K aranjandu-si armele.
-Da,sa traiti.spun cei trei membri in cor.
In drum spre casa,cei doi prieteni se amuzau pe zeama diferitelor lucrurile care le veneau in minte.Dar deodata chipul lui Hiro si-a schimbat expresia de la vesel la serios.
-Shu,tie chiar nu iti mai pasa de Yuki?
-Bineinteles ca nu imi mai pasa de el!Poate sa faca ce vrea.Imi este total indiferent.Spune acesta incercand sa isi fereasca privirea de cea a chitaristului.
-Pe cine crezi tu ca pacalesti?Eu nu sunt nici K si nici Sakano sa cred tot ce spui.Te cunosc de cand eram mici.Si stiu cat de mult suferi dupa Eiri.Doar am vrut sa aflu ce raspuns imi dai.Si nu mi-a placut absolut deloc faptul ca mai mintit.Spune Hiro privindu-si prietenul intr-un mod mai ciudat,dar totusi zambea.
-Da,ai dreptate.Dar nu mai vreau sa fiu marioneta lui Yuki,chiar daca dragostea ce o simt pentru el ma mistuie pe dinauntru.Spune Shu lasand capul in jos.
-Hai mai bine sa te culci.Maine este o zi plina si trebuie sa fii fresh.
-Buna idee!Noapte buna Hiro.Spune solistul bagandu-se in pat.
-Noapte buna si tie.Vine raspunsul chitarisului in timp ce stingea lumina.


*

* *


Noaptea a trecut pe nesimtite,iar Soarele auriu si-a facut din nou aparitia pe cerul albastru.Cu toate ca era foarte devreme,la compania N-G,era galagie.Inca de la primele ore ale diminetii,cantecele trupei Bad Luck rasunau in sala.Dupa ce jumatate din repetia programata a fost facuta,cei trei membri au luat o mica pauza.
-Eu ma duc sa imi iau un suc.Vin in cinci minute.Spune Shuichi ridicandu-se de pe scaun.
In timp ce Shu introducea moneda in automat,a simtit o respiratie calda ce ii sufla in ceafa.Fiindui foarte familiara,s-a intors brusc si banuielile lui au fost confirmate.
-Yuki...ce cauti aici?
-Nu am voie sa imi cumpar o racoritoare?Spune romancierul in timp ce savura senzual sucul rece.
Acesta isi apropia buzele din ce in ce mai mult de cele ale solistului,dar acesta a facut un gest care l-a uimit pe novelist:l-a respins!
-Opreste-te!Numai vreau sa sufar din pricina ta.Spune acesta hotarat.
-Nu intelegi ca este absolut imposibil sa ma uiti?Spune Eiri tinandu-l pe Shuichi de barbie.
In ciuda impotriviri cantaretului,Yuki l-a sarutat cu forta.Nemaiputand sa faca nimic,cantaretul s-a lasat in voia sentimentelor,iar sarutul lui cu romancierul devenea din ce in ce mai pasional.
Concertul.



Cerul albastru si senin din timpul zilei era acum intunecat si posomorat.Nori negri si furiosi invadau vazduhul.Soarele stralucitor era acoperit,iar vantul incepea sa sufle din ce in ce mai tare.Inca de la intoarcerea lui Shuichi din mica lui plimbare,cei patru colegi aflati in sala au observat o schimbare la cantaret.Era mai vesel ca niciodata.
-Ce ai patit?Spune Hiro curios.
-Cine?Eu?Nimic.Absolut nimic.Spune Shu visand cu ochii deschisi.
-Stii ca nu imi place sa fiu mintit.Spune K punandu-i pistolul la tampla lui Shuichi,care inghitea in sec.
-Bine,va spun.M-am intalnit cu Yuki pe hol si ne-am sarutat!Spune cantaretul fericit.
-Ce ai facut?Spuneti-mi ca am inceput sa aud prost din cauza oboselii.Parca spune-ai ca te-ai saturat sa fii o marioneta in mainile lui.Nu veti mai fii niciodata impreuna!Spune Hiro nervos.
-Ce vrei sa fac daca il iubesc?Eu daca iti spun tie sa renunti la trupa,stiind ca este cel mai important lucru pentru tine,o faci?Spune Shu cu lacrimi in ochii.
-Iarta-ma ca am tipat la tine.Mi-am iesit din fire.Intelege ca iti vreau doar binele.Spune Hiro imbratisandu-si prietenul.
-Nu este nici o problema.Ai dreptate.Singurul vinovat sunt eu.Acum,sa continuam repetitia.Este deja ora sapte.Spune cantaretul stergandu-si lacrimile.
In timp ce trupa Bad Luck repeta ultimul cantec,un tunet a zguduit compania,facandu-l pe Shuichi sa tipe de frica.
-Hiro!Striga solistul tremurand.
-Ce ai?Nu imi spune ca iti este teama de un simplu tunet.Intreaba chitaristul razand.
-Raspuns afirmativ.Raspunde Shu zambind.
Intamplarea a facut ca prin fata salii sa treaca Thoma impreuna cu Yuki care,auzind galagie au intrat sa vada ce se intampla.
-Ce este cu galagia asta?Maine aveti concert,in caz ca ati uitat.Spune seful serios.
-Ne scuzati,dar Shuichi se teme de tunete.Spune Hiroshi care inca radea.
-Te-ai speriat?Pisicuta fricoasa.Spune Eiri privindu-l pe cantaret intr-un mod aparte.
-Nu sunt pisica fricoasa!Pur si simplu ma sperie acel zgomot asurzitor numit tunet.Raspunde cantaretul privindu-l sfidator pe scriitor.
-Da?Atunci de ce tremuri cand ma apropii de tine?Spune scriitorul luandu-l pe solist de talie si unindu-si buzele cu cele ale lui Shuichi intr-un sarut lung si pasional sub privirile mirate ale celor aflati in sala.
-Yuki!Sa mergem.Mai avem de pus la punct niste detalii.Spune Thoma verificand niste documente.
-Sa mergem.Ne mai vedem,fricosule.Vine raspunsul romancierului inainte sa iasa din sala.
Shuichi parca plutea.Stia cat este Yuki de imprevizibil,dar sa il sarute de fata cu ceilalti,era ceva nou!
-Baieti,cred ca ar trebui sa repetati ultimul cantec si pe urma sunteti liberi.spune K incercand sa ii distraga pe membri trupei de la evenimentul petrecut cu cateva minute in urma.
-Da domnule.Spune Shu fericit.
Dupa ce repetitiile s-au incheiat,cei trei colegi erau gata de plecare.
-Maine,la ora noua sa fiti in studioul de inregistrari.Nu uitati ca la ora trei avem concert,asa ca incercati sa nu intarziati.Spune K cu o voce autoritara.
-Da sa traiti.Spune trio-ul in cor.
Pe drumul spre casa,Hiro vorbea cu Shuichi despre diferite lucruri.
-Shu,vreau sa iti spun cat de mult m-a uimit Yuki.Nu crede-am ca va face asa ceva.
-Nu esti singurul.Si eu am fost mirat.Daca ai stii ce sarut dulce a fost...Spune solistul oftand fericit.
Din cauza starii lui de euforie,cantaretul nu a vazut stalpul de beton ce ilumina strada,intrand fix cu capul in el.
-Au!Doare!Tipa Shuichi din cauza durerii cauzate de izbitura.
-Ce fraier esti.Lasa-ma sa vad ce ai patit.Spune Hiroshi verificand lovitura.
-Spune-mi te rog ca nu am patit nimic.Cine o fi pus si stalpul asta in fata mea?Intreaba Shuichi confuz.
-Nu ai nimic.Nu te mai speria.
-Ce bine!Maine la concert sper sa vina si Yuki.Spune solistul bucuros.
-Iar incepi?Nu vreau sa ne certam din nou.Hai mai bine sa intram in casa.
Primul lucru care l-a facut Shuichi a fost sa se tranteasca in patul moale si mare.
-Noapte buna Hiro!Spune acesta inchizand ochii obositi.
-La revedere Shu.



*


* *



Dimineata a sosit pe nesimtite in orasul Tokio.Cerul era la fel de senin si albastru ca in celelalte dimineti.La compania N-G totul era gata.Sau asa se parea.
-Shuichi!Unde a plecat iar ciufulitul asta?Daca il prind,jur pe armele mele ca ii trag un glont in capu ala gol!Striga K nervos.
-S-a dus sa isi cumpere ciocolata.Spune ca asta il face sa numai aiba emotii.Spune Hiroshi incercand sa isi salveze prietenul de taifunul numit K.
-Are zece minute sa apara.Daca nu,ma duc dupa el!
-Vine!Brabeste-te Shu!Striga chitaristul cu toate puterile.
-Am venit.Scuzati intarzierea dar am fost alergat de nieste caini si a trebuit sa ocolesc aproape toata compania.Spune solistul gafaind.
-Sa nu se mai repete.Sa mergem la arena un de vom face repetitia finala.Spune managerul indreptandu-se spre masina.
Cand au ajuns in locul unde vor sustine concertul,Shuichi,Fujisaki si Hiro au fugit pe scena.Erau curiosi sa afle cum arata locul unde vor canta.In momentul in care au pasit pe scena,cei trei colegi au uimiti de marimea arenei unde vor concerta.
-Shu,iti dai seama ca in mai putin de trei ore,aceasta sala va fii plina?Intreaba Hiro incercand sa isi potoleasca uimirea.
-Da si nu imi vine sa cred.Este atat de mare.Raspunde cantaretul inca mirat.
-Gata baieti.Ati vazut arena.Acum sa ne punem pe treaba.Spune managerul grabit.
Repetitiile mergeau ca pe roate si dupa ore de nerabdare,sosii sin momentul mult asteptat.Mai erau cateva minute pana ce trupa Bad Luck isi va face aparitia pe scena.
-Shu,ai emotii?Intreaba Hiroshi fericit.
-Deloc!Vreau sa aud acele aplauze care ma fac sa tremur.Cum pot avea emotii intr-un moment ca asta?Spune cantaretul zambind.
-Baieti,a sosit clipa.E simpul sa iesiti pe scena si sa aratati ce puteti.Spune K mai fericit ca niciodata.
La aparitia trupei Bad Luck,multimea a explodat.Ropotele de aplauze nu se mai opreau.Totul era magic.
-Uite Shu,acestia sunt oamenii care ne iubesc.Spune chitaristul extrem de emotionat dar si bucuros.
Shuichi era mult prea uimit pentru a mai putea spune ceva.Doar asculta aplauzele mult dorite.Melodia care a deschis concertul a fost "Blind Gam Again".Inca de la primele acorduri,publicul era in extaz.Membrii trupei erau imbracati in diferite culori:Hiro purta o pereche de pantaloni de culoare neagra si o camsa albastra,Fujisaki era imbracat in alb,iar Shuichi purta un costum funky de culoare neagra,si pe deasupra o geaca lunga de culoare galbena.Pe toata durata concerului,Shu a cutreierat cu privirea toata arena,dar in zadar.Yuki nu era de gasit.Ultima melodie a fost "In the Moonlight".Tot publicul era acum linistit si asculta una dintre cele mai frumoase si emotionante melodii.In timp ce canta,Shuichi isi amintea de toate momentele frumoase petrecute alaturi de Yuki.O lacrima a izvorat din ochii lui,iar in lumina reflectoarelor,aceasta parea un diamant nepretuit.Concertul se incheiase.Multimea numai contenea cu aplauzele.Shuichi era fericit,dar lipsea ceva.
-Ce ai Shu?Intreaba Hiro curios.
-Yuki...nu a venit.Spune acesta suspinand.
-Te-ai uitat in partea de sus a arenei?Ii spune chitaristul zambind usor.
Cand solistul si-a indreptat privirea deasupra arenei,la locurile unde stateau persoanele importante,il zarii pe Eiri care,il privea intens.atata i-a trebuit ca zambetul si buna-dispozitie sa se instaleze din nou pe chipul lui,invadat de lacrimi.
Superb! Nu am cuvinte. Tu chiar vrei sa ma zapacesti.
Tiii! Yuki il saruta de fata cu ceilalti. Incredibil.
Banuiesc ca toti au facut o gura cat o sura.
Yuki vine la concert. Mda! Acum e acum ...
Oare ce se mai intampla?

PS: Este capitolul meu favorit.
O calatorie surprinzatoare


Noaptea devenea din ce in ce mai adanca.Razele lunii se rasfrangeau pe cerul negru si plin de stele.O adiere placuta se furisa pe strazile pustii.La compania N-G,era o veselie de nedescris.Cei trei membri ai trupei impreuna cu managerul si reprezentantul se felicitau reciproc pentru succesul concertului.
-Felicitari baieti!Ati facut o treaba de nota zece.Spune K bucuros.
-Multumim domnule.Dar totul a fost meritul lui shuichi.Ce spune-ti daca mergem undeva sa sarbatorim?Spune Hiro in timp ce se aseza pe canapea.
-Ce idee magnifica!Spune managerul incantat.
-Baieti,mergeti voi.Eu sunt foarte obosit si am nevoie de odihna.Spune Shu cascand.
-Sigur te simti bine?Intreaba Hiroshi oarecum ingrijorat pentru amicul lui.
-Bineinteles ca ma simt bine.Distractie placuta!Raspunde Shu iesind din studio.
Pe drumul inspre casa,oboseala incepea sa puna stapanire chiar si pe Shuichi care,era plin de energie.Strazile erau atat de linistite incat se putea auzii murmurul vantului.Dar claxonul unei masini a risipit linistea,trezindu-l pe cantaret la realitate.Chiar daca era buimac,Shuichi a recunoscut imediat masina lui Yuki.Acesta a coborat din automobil si cu pasi usori,s-a apropiat de solist.
-Mergi undeva?Intreaba romancierul in timp ce mangaia parul roz al lui Shu.
-Ma duceam acasa.Raspunde cantaretul tremurand.
-Si nu vrei sa te duc eu?Intreaba eiri indreptandu-se spre masina.
-Da!Te rog.Spune solistul fericit.
-Ce entuziasmat esti.Hai urca.
Dupa ce Shuichi a urcat in masina scriitorului,acesta a oprit muzica si a incetinit viteza nebuneasca cu care era obisnuit sa mearga.
-Yuki...ai venit la concert.Spune Shu oftand fericit.
-Am venit pentru ca a trebuit sa discut ceva cu Thoma.Raspunde novelistul asteptand linistit la semafor.
-Chiar si asa.Numai faptul ca ai fost acolo mi-a dat putere sa merg mai departe.
-Aha...cum zici tu.Stii ceva?
Dar scriitorul nu a mai putut sa-si termine propozitia,pentru ca Shuichi nu a mai putut face fata oboselii,si punand capul pe umarul romancierului a adormit imediat.Vazand acest lucru,scriitorul a incetinit si mai mult viteza,evitand strazile aglomerate si galagioase.Dar atentia lui a fost captata de faptul ca Shuichi vorbea in somn.
-Yuki...te iubesc.Spune cantaretul in timp ce se foia pe scaunul din dreapta novelistului.
-Oare de ce simt ca ceea ce tu spui in somn este defapt ceea ce simti?
In acel moment,Eiri a schimbat traiectoria normala spre vila de la munte.In timp ce se indeparta tot mai mult de oras,Yuki s-a gandit ca ar fii bine sa o anunte pe Caroline ca va lipsi o perioada de timp.Aceasta a raspund imediat la telefon si cu o nota de nervozitate in voce,incepu sa ii puna intrebari agasante scriitorului.
-Yuki,unde esti?Cu cine esti?Cand vii acasa?Intreaba aceasta devenind din ce in ce mai nervoasa.
-Vreau sa iti spun ca vin acasa saptamana viitoare.Raspunde Eiri destul de calm.
-Cum?Crezi ca poti pleca fara sa spui nimic?Spune Caroline tipand la telefon.
-Nu ridica vocea ca se aude destul de tare si se trezeste Shuichi.Spune novelistul la fel de calm.
-Poftim?Esti cu Shindo?Sunt iubita ta si am dreptul la niste explicatii.
-Alta data.Pa.Spune Eiri inchizand telefonul.
dupa un drum lung,cei doi au ajun la vila romancierului.Soarele incepea sa isi faa aparitia pe cerul senin care capata treptat o culoare rozalie.Yuki il lua pe cantaret in brate si il duse in camera,unde,il puse usor pe patul moale.Calatoria il obosise destul de tare si pe scriitor,care,adormi imediat ce se aseza langa solist.
Surpriza


Soarele rotund si auriu se ridica usor pe cerul senin.Razele lui pareau niste sageti de foc ce atingeau pamantul cu o viteza uimitoare.Lumina astrului zilei se rasfrangea pe chipul adormit al lui Shuichi,trezindu-l.Acesta privea nedumerit in jurul lui,neintelegand unde se afla.Camera era spatioasa,nuanta peretiilor era un orange pal,iar de o parte si de alta a patului se aflau doua noptiere ce aveau aceiasi culoare ca si restul mobilei:albe.Cand Shu isi intoarse privirea in partea stanga a patului si il zari pe Yuki,incepu sa tipe,reusind sa il sperie pe novelist.
-Yuki!Striga din rasputeri cantaretul.
-Ce!Spune speriat Eiri.
-Ce cauti aici?Intreaba solistul nedumerit.
-Cum adica ce caut aici?Este casa mea!Vine raspunsul scriitorului care isi aranja degajat parul blond.
-Atunci ce caut eu aici?
Yuki se apropie usor de el,unindu-si buzele cu cele ale cantaretului intr-un sarut pasional,dupa care cu o voce seducatoare ii raspunse la intrebarea adresata.
-Saptamana aceasta esti al meu.
Solistul nu stia ce sa faca:sa se bucure ca va petrece o perioada de timp alaturi de persoana iubita sau sa se intrebe de ce scriitorul era cu el,si nu cu Caroline.
-Hiro stie?Cred ca este ingrijorat.Spune Shu agitat.
-Da.L-am sunat in timp ce veneam aici si i-am spus ca vei lipsi o saptamana.Vine raspunsul novelistului in timp ce isi aprindea o tigare.
-Yuki...De ce faci asta?Intreaba cantaretul ridicandu-se usor din pat.
-Ce intrebare stupida.Nu este logic?Pentru ca vreau sa fie cu tine.Vine raspunsul cald al romancierului.
Replica data de novelist il lasa fara grai pe Shu care,in loc de cuvinte,dadu voie unei lacrimi sa ii cada din ochii de culoare mov.
-De ce plangi?Intreaba Eiri luandu-i obrajii in palme.
-Pentru ca sunt fericit.Apropo...imi este foame.
-Vrei sa mergem sa mancam?Intreaba romancierul trecandu-si mana prin par.
-Mi se pare o idee minunata.Si dupa mergem sa ne plimbam?Spune Shu vesel.
-Sau doresti dupa masa sa venim in camera si sa...
-Yuki!Avem sapte nopti la dispozitie.Spune solistul rosind.
-Asa este.M-a cam luat valu.Eu ma duc sa fac un dus si dupa mergem la masa.Spune romancierul indreptandu-se spre baie.
-Bine.Te astept.Vine replica lui Shu care se imbraca.
-Alceva nu ai ce sa faci.Sau vrei sa mananci singur?Intreaba Eiri zambind usor.
-Nu fi rau si grabeste-te!Spune Shuichi razand.
-Bine,bine.Ma grabesc.
Solistul a asteptat aproximativ o jumatate de ora.Cand usa de la baie s-a deschis,cantaretul a sarit ca ars de pe scaun.
-Yuki...
Dar a ramas uimit.Scriitorul era atat de frumos.Picaturile de apa ramase pe trupul lui se scurgeau usor pe pielea catifelata.Prosopul alb,infasurat in jurul talie scotea in evidenta muschii bine lucrati.
-Ce este?Inchide gura si i-a un servetel.Spune novelistul zambind.
-A?A da,scuza-ma.Vine raspunsul tremurand al solistului.
-De ce ai ramas cu privirea atintita la mine?
Fara sa ii dea voie sa replica,Eiri il saruta pe Shuichi care era incremenit.Ii era teama sa faca vre-o miscare.Romancierul era atat de mare si puternic.Fara alte gesturi,scriitorul isi lua iubitul in brate si il tranti pe pat.
-Yuki...murmura Shu care tremura sub corpul novelistului.
-Ce?Spune-mi ca nu vrei.Intreaba scriitorul sarutandu-l pe gat.
-Nu este ca nu vreau.Aum am chef de o plimbare.Diseara este perfect.Spune solistul inghitind in sec.
-Bine.Dar te avertizez ca diseara nu voi mai fii asa bland.
Cand s-a ridicat din pat,novelistul a constatat cu stupoare ca hainele lui Shuichi erau ude datorita prosopului cu care era invelit.
-Vrei sa te ajut sa te schimbi?Intreaba Eiri in timp ce ii deschidea nasturii de la pantaloni.
-Daca vrei tu...Raspunde cantaretul emotionat.
Dupa ce Shu a scapat de hainele ude,au plecat spre restaurantul statiunii de munte.Pe drum,Shuichi ii spunea diferite lucruri romancierului,care,incepea sa se enerveze.
-Yuki,tine-ma de mana!
-Dar acum ce fac,cretinule?
-Whaa,esti rau cu mine!Spune cantaretul prefacandu-se ca plange.
-Nu te mai prostii sau voi fi nevoit sa iau masuri.
-Bine.Raspunde Shu facand pe suparatul.
Dupa un mic-dejun linistit,cei doi se aflau in fata restaurantului,incercand sa ajunga la un acord in legatura cu plimbarea lor.
-Hai sa mergem la rau.Te rog Yuki.Spune solistul agitandu-se precum o pisica careia i se facea baie.
-Bine,de data asta facem ca tine.Sa mergem.Raspunde novelistul convins de rugamintile lui Shu.
Cand au ajuns la locul mult ravnit de solist,au ramas muti de uimire din cauza frumusetii locului care semana cu un paradis:raul limpede curgea lin,muntele era acoperit cu o patura moale si verde,iar fluturasii zburau deasupra florilor multicolore.
-Nu-i asa ca este minunat?Intreaba Shindo placut impresionat de maretia acelui loc atat de simplu,dar totusi atat de frumos.
-Ba da.Este un peisaj de vis.Raspunde scriitorul privind in jurul lui.
-Hai sa facem baie!Striga Shu vesel.
-Ai inebunit?Daca ne vede cineva?
-De cand esti tu timid?Intreaba cantaretul curios.
-Bine...in rau cu tine!Raspunde romancierul impingandu-l pe Shuichi in apa rece.
-De ce ai facut asta?Tu nu intri?
-Acum ce fac?Spune Yuki zambind.
Romancierul se dezbraca usor sub privirea plina de dorinta a cantaretului caruia,in acel moment,nimic nu i se parea mai perfect.
Aoleu, maica...m-ai omorat. Credeam ca imi place capitolul cand Yuki l-a luat pe Shu cu masina, dar se pare ca m-am inselat...
Te anunt pe aceasta cale, draga mea prietena, love_yuki_eiri ...ca acest capitol m-a fascinat.
Abia astept sa vad ce va mai urma?
Te pup dulce