Love In Silence

[Verrine]

arigato pentru comentariu ^:)^
ma bucur ca iti palce.. si sunt ca mai sunt caitva care au cam aceasi aprere despre fic...
oricum, de ceea ce mi-a fost frica a trecut. A fost prima data cand am descris un sarut O_O. Cred ca mam descurcat...

~ Partea 3~

Acesta a inteles imediat unde vroiam sa ajung asa ca m-am indepartat usor de el, lasand mai apoi capul in jos. Se ferea de privirea mea, insa ma intrebam, din nou, “ de ce?”.
-Sasuke…asculta-ma. Daca tii macar putin la mine,atunci… nu face asta. Te rog… acolo sunt toti oamenii la care tin cu adevarat.
In acel moment puteam sa simt o durere ingrozitoare in interiorul sufletului, ce nu credeam vreodata ca il voi redeschide pentru cineva. Se pare ca tin la brunet mai mult decat credeam… si nu numai al el: Gaara, Tsunade, chiar si Naruto… toti sunt niste persoane importante pentru mine.
-As face-o…
Acele cuvinte imi umplusera sufletul de sperante, viata mi se parea atat de perfecta in acel moment. Pentru prima data am crezut ca suferinta si durerea vor disparea… ca voi trai intr-o lume unde doar fericirea domneste…
-Doar ca… partea proasta e ca nu tin deloc la tine.
Ultimele cuvinte le-a spus pe un ton nervos, ce ma facu sa ma simt… un nimic. Acele cuvinte m-au ranit pana in cel mai adanc colt al sufletului, inlaturand acea mica licarire a fericirii. L-am redeschis si acum trebuie sa platesc… sa sufar din nou. De lucrul ce imi era teama cel mai mult, s-a intampalt deja.
Zambetul care l-a schitat, parca automat, nu a facut decat sa rasuceasca cutitul in rana. Ma simteam atat de neajutorata, de slaba… nu puteam face nimic. Nu il puteam obliga sa tina la mine, si chiar daca asi fi putut, categoric nu asi fi facut-o. Si cand ma gandeam ca pentru un moment, cei drept scurt, am crezut ca el ar putea sa simta ceva pentru mine, ceva cat de mic c ear fi putut sa infloreasca…
“Vise desarte draga mea.”
Sasuke se apropie din nou de mine, lipindu-ma de perete. De data asta stiam ca nu va mai fi la fel… Nimic usor, ce sa ma faca sa zbor, poate doar sa cad.
-Stii ce am simtit atunci cand m-ai sarutat?
-Ce? intreb eu inca cu nsite sperante paroape pierdute in voce.
-Nimic…
Acel cuvant a fost picatura ce a umplut paharul. Lacrimile au inceput sa se scurga involuntar din ochii mei. Simteam cum fata mea devenea umeda… Mi-am lasat capul in jos, incercand sa opresc caderea lacrimilor, insa fara rost. Se pare ca ata de care depindea viata mea tocmai s-a rupt. Totul a fost doar o iluzie… Stiam ca sunt un nimic pentru el… Ma bucur totusi ca… macar am incercat.
Pana in acest moment nu am inteles niciodata persoanele care spuneau ca sufera din cauza ca au auzit cuvintele “ Nu te iubesc” din partea persoanei iubite. Era ceva ce nu puteam sa inteleg… insa acum, totul este clar. La mine a fost nevoie doar de un singur cuvant pentru a cadea in prapastie, care ma tem ca de data asta va fi un abis. Acesta sa fie destinul meu?
Oricum, daca acest lucru nu a functioant impotriva lui, atunci nu mai pot face nimic. Soarta Konohai este pecetluita. Tot ce mai pot face este sa dispar in noapte, sa plec undeva departe, sa ma refugiez intr-un loc unde nimeni nu ma va gasi.Sa las soarta sa decida ce se va intampla incontinuare.
-Inteleg…
Ochii mei erau coplesitit de o tristete ce nu o pot descrie, si sunt sigura ca orince ar incerca ar esua lamentabil. O singur privire pentru al fixa mai bine a fost indeajuns…ochii lui negri nu exprimau nimic, era gol pe dinauntru…
M-am indepartat de el si m-am indreptat spre usa. Inainte de a face asta, aveam nevoie de inca o privire din partea lui. Imi va face moartea mai usoara… Am intors capul si l-am vazut cum se uita spre mine cu aceasi expresie, poate acum era chiar si plictiseala prezenta.
-Stii… chiar ma bucur ca te-am cunoscut. Acum stiu ca am facut de toate in viata.
Am incercat sa schitez un zambet, insa nu stiu sigur daca a iesit ceva. Am iesit asadar din camera, indreptandu-ma inapoi spre incaperea unde aveam sa imi petrec urmatoarele ore. Speram ca roscatul sa nu fie acolo… Nu voiam sa stie ce se intamplat. Prefer sa afle de la Sasuke decat de la mine…
Si…asadar…
“Asta a fost.”