Colegul/Colega de banca

[Unia]

Am avut diversi colegi de banca, pot sa zic ca s-au schimbat aproape in fiecare an. In I-IV am stat la inceput cu un baiat de care imi placea si care tot imi ascundea creioanele. Obisnuiam sa construim chestii din lucruriile pe care le aveam pe banca, ceea ce imi atragea strigate din partea invatatoarei. Pe urma am stat cu prietena mea cea mai buna de atunci. Apoi, in V-VIII, am stat cu un tip care ma enerva prin simpla prezenta, pur si simplu il detestam, apoi cu pitipoanca clasei, ca sa nu folosesc alte cuvinte ce ar trebui cenzurate, apoi cu cea mai buna prietena (de atunci, tin sa adaug). La liceu lucrurile s-au mai schimbat. In clasa a 9-a am stat singura, pentru ca nu prea aveam cu cine. Prietenii mei aveau alti prieteni cu care sa stea, dar nu-i rau sa fi singur in banca, mai ales daca ai complexe de superioritate intelectuala, asa ca mine. Anul urmator, am stat cu un coleg nou, pe care nimeni nu il placea la inceput si, pentru ca eu nu aveam coleg de banca, a stat cu mine. Unul dintre cei mai simpatici baieti ever. Chiar mi-a facut placere sa stau il am ca si coleg. Anul asta am stat singura la inceput, apoi, dupa niste certuri prin clasa, s-a mutat cu mine o colega cu care am fost mereu semi-prietena, ca sa zic asa. Oricum, e ok, nu avem prea multe lucruri in comun, dar e amuzanta.

Acum, cat timp am stat singura sau cand mai lipseau colegii mei de banca, obisnuiam sa mai stau cu unii sau cu altii, daca se intampla sa lipseasca si colegii lor simultan. Asa am stat o vreme cu cea mai buna prietena de acum, ceea ce e super amuzant pentru ca radem nonstop si cu un prieten cu care pot sa vorbesc absolut orice si cu care ascultam muzica mereu in orele plictisitoare.

Cam atat. Nu e chiar o poveste interesanta, dar e diversa macar.