Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Deci trebuie sa postez din nou din cauza erorii:d iar dupa cum am spus: "No problem" :-"


[center]~Sweet Prey~[/center]


---->Yuuki<---

--->Kay<---

--->Daniel<---



Cap 1:


Vampiri... Cine mai crede in asemenea povesti de speriat copilasi? Am deja douzeci de ani si miturile alea nu-mi ajung la la suflet. Stau si il privesc pe amicul meu cum se plimba prin camera luminata slab de luna, incercand sa gaseasca cine stie ce lucruri... Cred ca inca nu a trecut de faza copilariei desi are e de aceeasi varsta cu mine... se considera un vanator de vampiri, ce idiotenie... numai cand ma gandesc la asta imi vine sa izbucnesc in ras...
-Haide Kay, ti-am spus sa termini cu prostiile tale cu lilieci pentru ca nu cred in asa ceva decat atunci cand ma va musca unul, i-am spus eu nepasator, incercand sa-l readuc la realitate.
-In primul rand sunt vampiri nu lilieci, in al doilea rand te invit sa vii cu mine la o partida, sa te convingi, imi spune el luand un cutit de vanatoare in mana.
-Parca vorbesti despre sex, prietene... Oricum ar fi, eu tot nu cred in asa ceva, si ca sa iti demonstrez, voi veni cu tine la o asa-zisa "vanatoare"...
-Nu vorbesc despre sex, dar tot placere imi creeaza sa omor ceaturile alea demne de dispret.
Ma intreb de cand nu a mai avut parte de o fata, pentru ca tipu' asta a luat-o razna rau de tot. Imi arunca un pistol argintiu, pe care il prind, parca speriat sa nu cada pe jos, cine stie ce o fi bagat in el. Imi spune ca are gloante de argint pentru a putea omori vampiri si ca va trebui sa port un cutit cu mine... mda sigur, cand porcii or zbura sau cand o face plopu' pere. Imi dau ochii peste cap si ma asez pe un scaun, continuand sa-l privesc.
Kay este tipul de persoana care, daca are ceva de facut, nu se da batut pana cand nu reuseste ceea ce si-a propus, dar in acelasi timp este foarte egoist si... putin cam prost, dar asta nu schimba faptul ca este prietenul meu cel mai bun... Ochii ii sunt albastrii, precum cristalul, iar parul lui este lung si brunet, ajungandu-i pana mai jos de talie... Este putin ciudat acest tip, dar tocmai de aceea imi place sa imi petrec timpul cu el...
Ma ridic in picioare, indreptandu-ma spre baie, pentru a-mi vedea imaginea in oglinda, dar parca mi-a cam pierit cheful cand am vazut cat de "curata" este suprafata ce ar fi trebuit sa-mi reflecte imaginea... Chiar se vede ca nu ma aseaman cu tipu asta in nicio privinta. Cu o carpa cat de cat curata pe care am gasit-o, am sters suprafata murdara si in sfarsit pot sa-mi vad propria reflexie... Parul meu nu foarte lung, blond si ravasit, imi deranjeaza ochii ablastrii ca de metil, obligandu-ma sa il dau la o parte, insa incercam in zadar caci firele mele de par nu voiau sa ma asculte in niciun fel...Buzele mele, rozalii si voluptoase ca intotdeauna mimeaza niste cuvinte nu prea frumoase, pe care insa nu indraznesc sa le rostesc cu voce tare...
-Hei, mi se sparge oglinda pana cand te uiti tu in ea, imi spune Kay, tragandu-ma de o suvita de par.
-Au! Chiar trebuia sa ma tragi de par? Il intreb eu prefacandu-ma putin suparat si plecand de langa el.
-Haide, Yuuki, doar nu te superi pentru atat, baiatule, imi zice el prinzandu-ma de umar. Insa cum nu sunt un actor prea bun, incep sa rad si ies pe usa apartamentului asteptandu-mi prietenul afara. Ma uit spre cer, iar norisorii care de dimineata erau albi, acum par injectacti cu cerneala...
Kay a iesit si el din bloc, facandu-mi semn sa il urmaresc, iar dupa nici macar zece minute de mers ajungem intr-un loc care imi parea mai parasit decat casa bunicilor mei... iar ei nu mai sunt pe lume de zece ani... dar cine stie ce pisica o fi vazut el trecand pe acolo si a crezut ca e un vampir.
Intram impreuna intr-o cladire cu patru etaje, care nu parea prea rezistenta... mai degraba potrivita pentru demolare, si Kay isi scoate un pistol de sub jacheta lui neagra, desi eu nu vad pe nimeni in jur...
-"Heh... stiam eu ca sunt doar fanteziile lui" am spus eu in intimitatea gandurilor mele. Insa se pare ca m-am grabit sa trag concluzii, deoarece din intunericul acesta al noptii si-a facut subit aparitia o persoana... si se pare ca avea de gand sa-l atace pe prietenul meu, care, nu se eschiveaza in a apasa pe tragaciul pistolului pe care il avea in mana... Sunt complet oripilat vazand creatura prefacandu-se in mii de bucatele exact inaintea ochilor mei, si fara ca macar sa ma mai gandesc incep sa fug inspaimantat pe un culoar. Dar ideea mea nu a fost tocmai excelenta, deoarece pe masura ce fug, ma indepartez tot mai mult de Kay, si nu stiu daca ma voi putea intoarce viu acasa de aici.
Si iata-ma. Sunt pierdut prin acest bloc sinistru, fara prietenul meu si doar cu un pistol pe care habar n-am sa-l tin in mana... Ma uit in jur, pentru a ma asigura ca nu e nimeni sau nimic ciudat si decid sa raman in acest loc putin luminat de puterea lunii, insa pentru mine ramane groaznic de infricosator...
Sperantele mele de viata parca s-au spulberat brusc atunci cand o alta creatura isi face subit aparitia in fata ochilor mei... Am inlemnit, vazandu-l stand inaintea mea, si privindu-ma insistent, parca abia asteptand sa ma atace...
Desi camera e luminata numai de acea slaba raza a lunii, pot sa il vad perfect... de parca ar sta la lumina soarelui... Este un barbat de aproximativ douazeci si doi de ani, cu parul brunet,scurt, si putin dezordonat... Ochii lui negrii ca smoala, imi dau fiori pe sira spinarii, obligandu-ma sa-mi mut privirea spre alta parte a corpului sau... Este imbracat cu o camasa alba, desfacuta la toti nasturii, lasand sa iasa la iveala un corp bine lucrat si frumos conturat, exact ca a unei vedete, sau unui fotomodel, si o pereche de pantaloni din acelasi material si culoare ca al camasii... Observ o bucata dintr-un tatuaj, din cerneala rosie, pe pectoralul sau stang, ce se continua pana la umar, insa nu pot sa-mi dau seama ce anume este din cauza materialului alb, care acoperea o alta parte din desen...
Il studiez in cateva secunde din cap pana-n picioare, si constat ca arata chiar foarte bine, insa temerile mele ca ar putea fi un unul din acele creaturi pe care prietenul meu a facut-o praf cred ca se vor adeveri, deoarece incepe a se apropia de mine, cu un zambet si o privire ciudata pe chip... Parca avea de gand sa ma devoreze, iar eu nu stiu ce pot face in momentul de fata, deoarece trupul meu nu ma asculta sub nici un chip, incepand sa tremure din ce in ce mai tare, pe masura ce el inainta...
S-a apropiat atat de mult, incat chiar pot sa-i vad coltii ce ieseau de sub zambetul acela ce-mi da fiori si ma face sa-mi doresc sa fug de mama focului... insa imi este imposibil.
M-a prins cu ambele maini de talie, spre surprinderea mea, foarte gentil... Doar acum observ ca este mai inalt decat mine cu cativa centimetrii si nu-l pot privi in ochi. Incep sa respir greu, iar inima mea bate atat de tare, incat chiar pot sa o aud...
El se apleaca spre gatul meu, in acelasi timp trecandu-si degetele prin parul meu. Ingrozit de ceea ce urmeaza sa mi se intample, imi inchid ochii, insa raman perplex cand doar buzele sale imi ating gatul, si-l saruta cu blandete... Un val de caldura mi-a pus stapanire pe intreg corpul, iar obrajii au capatat acea culoare sangerie, care nu se regasea prea des pe chipul meu... Mi s-au accelerat si mai mult bataile inimii, iar de data aceasta nu era din cauza fricii. Mana lui dreapta s-a strecurat pe sub tricoul meu, iar cealalta a coborat intre picioarele mele, incepand sa maseze locul cel mai intim si mai sensibil al corpului meu facandu-ma sa scap un scancet... Nu-mi pot opri trupul din vibrat, iar bataile inimii nu le pot incetini.
Buzele sale se apropie incet de ale mele si ii inatalnesc ochii negri, fermecatori, care in acelasi timp provocau si spaima celui care ii priveau. Brusc am auzit o impuscatura, iar intr-o fractiune de secunda vampirul a disparut din fata mea.
De dupa un zid ce statea sa cada, apare amicul meu, Kay, tinau-si pistolul in mana. Se apropie furios de mine si ma prinde de brat, strangand cu putere.
-Idiotule! de ce ai fugit? Tipul asta e cel mai periculos! Ai fi putut fi mort pana acum!
-Imi... imi pare rau, spun eu cu jumatate de gura, coborandu-mi privirea spre podeaua prafuita, regretand ca mi-am suparat amicul.
Brusc, de nicaieri, o voce incepe a se auzi. Era patrunzatoare si calma, insa in acelasi timp invaluita intr-un aer de mister... precum ochii acelui vampir, care ofera aceeasi impresie de necunoscut... Acea voce imi da fiori ce se plimba prin tot corpul, reusind sa-mi faca trupul sa vibreze doar la auzul ei...
-Cata grija ai tu de prietenul tau, draga Kay. De ce sa nu mi-l incredintezi mie?
-Vise, draga dintisor. Amicul meu nu e de dat, iar tu ai intalnire cu Doamna cu Securea. Spunand astea, Kay indreapta din nou pistolul inspre brunet, apasand pe tragaci, iar eu imi ridic speriat privirea din pamant, cautand vampirul. Nu stiu ce de ma intereseaza atat de mult daca e in viata sau nu. La urma urmei este doar o creatura fara suflet... moarta. Dar stai... asta nu se poate. L-am simtit aproape de mine... chiar prea aproape. Nu era rece, ci din potriva, caldura corpului sau era chiar sufocanta... insa in acelasi timp, placuta.
Realizand ca nu poate omori vampirul, amicul meu, care inca ma tinea strans de brat ma trage dupa el, spre iesire. Privesc in urma noastra, si din nou intalnesc acei doi ochi negrii, ce m-au privit pana cand m-au pierdut din vedere.
Ajungand in apartamentul meu, Kay imi da drumul bratului, iar eu ma intind de-a lungul canapelei mele moale, rasufland usurat.
-Sa stii ca am tras o sperietura pe cinste cand creatura aia s-a apropiat de mine. Credeam ca voi muri, spun eu, asezandu-mi mainile sub cap.
-Am fost un prost ca te-am luat cu mine! Daniel este unul dintre acei vampiri care mai intai se joaca cu persoana respectiva, si apoi o omoara, supunand-o la chinuri pe care nici macar nu ti le poti imagina.
Am inghitit in sec, la auzul acelor cuvinte, deoarece mereu mi-am imaginat moartea rapida si nedureroasa. Chiar n-as vrea sa fiu o victima a acelei creaturi...
-Kay... daca e vampir, inseamna ca e mort, nu? si asta inseamna ca are trupul rece.
-Orice vampir e mort, deci este ca un cub de gheata la atingere... dar de ce ma intrebi?
Ridic din umeri, dandu-i de inteles ca a fost numai o curiozitate, dar tot nu pot intelege cum de trupul brunetlui era complet diferit de cum ar fi trebuit sa fie...
-Daniel, huh...? Mormai eu, numai pentru auzul meu, ridicandu-ma in sezut.
Amicul meu m-a salutat, apoi a iesit pe usa apartamentului, pe care insa isi face aparitia altcineva... Sora mea, cu nepotelul meu de doi anisori in brate. Ma roaga sa am grija de el pana maine dimineata si ca ar trebui sa-i cumpar lapte dupa ce se termina cel din biberon. Nu as putea sa refuz asa ceva, plus ca imi ador nepotul cu toata fiinta mea. Iau micutul om in brate, ii sarut obrajii surorii mele care pleaca din nou la o intrunire, apoi inchid usa, indreptandu-ma spre camera mea unde am cosuletul in care de obicei il pun pe micut sa doarma. Il asez pe materialul moale si pufos, apoi il pun pe canapea, ca sa fie aproape de mine si dau drumul televizorului, incercand sa ma relaxez...



Cap 2:


Pe masura ce timpul trece, nepotelul meu devine din ce in ce mai agitat, iar eu stiu de ce anume are nevoie. Il iau in brate, asezandu-l pe picioarele mele si incep sa ma joc cu el. Râsul lui cristalin si zambetul lui dulce mereu m-au binedispus orice stare as fi avut. Ii prind trupul mic intre abele mele maini si ma ridic de pe suprafata moale, tinand copilul in fata mea, inclinandu-l putin in dreapta si stanga, miscandu-mi si eu capul in aceeasi directie cu a lui.
-Ce imagine induiosatoare...
Ma opresc brusc din tot ce faceam, si raman pur si simplu blocat. Cunosc vocea... nu cred ca cineva ar putea s-o uite.
-Daniel ! Spun eu cu voce tare, intorcandu-ma spre el, tinand copilul strans la pieptul meu.
-Oh... Deja imi stii numele, ceea ce inseamna ca nu mai trebuie sa facem cunostinta, Yuuki.
-De unde...? Cum ai aflat unde stau? Ce cauti a... Insa nu ma lasa sa-mi tremin propozitia, caci isi aseaza degetul aratator peste buzele mele, socandu-ma in acelasi timp.
-Sssst. Nu prea cred ca toate astea conteaza acum, am dreptate? Ma intreaba el, privindu-ma adanc in ochi, vrand parca sa ma hipnotizeze, continuand apoi sa vorbeasca. Intrebarea potrivita ar fi "De ce esti aici?", nu?. Ei bine, ca sa fiu sincer tu esti motivul, insa nu te speria caci nu am de gand sa-ti fac nici un rau. Sau... cel putin fii sigur ca nu am de gand sa te omor sau ceva in genul acesta.
Cuvintele lui mi-au dat fiori pe sira spinarii. Trupul incepe sa-mi tremure, mai mult probabil din cauza fricii, deoarece nu stiu ce are de gand sa-mi faca, iar gandul ca as putea sa-i cad prada ma inspaimanta ingrozitor de mult.
Ochii sai negrii se indreapta in jos, spre nepotelul meu,si ma intreaba:
-Stii ca cel mai pur si delicios sange este cel al bebelusilor?
Parca vorbele acelea m-au traznit ca un fulger si pe neasteptate... Inebunesc doar la gandul ca acest copil ar putea muri de mainile acestei creaturi.
-Sa nu te atingi de el! Spun eu apropape strigand, intorcandu-i spatele si incercand sa protejez micul om din bratele mele.
-Stai linistit, rosteste el cu glas incet, probabil incercand sa ma calmeze(desi nu reuseste). Personal prefer...persoanele trecute de optsprezece ani.
Si din nou parca am fost traznit de acele vorbe. Am douzeci de ani, nici mai multi nici mai putini, abia impliniti. Cred ca ar fi pacat sa plec asa repede de pe lumea asta... Sper. Imi adun gandurile, si incerc sa-l evit pe acest tip pe cat de mult posibil. Nu pot sa inteleg de ce, insa l-am crezut pe cuvant cand mi-a spus ca nu bea sangele copiilor. Pun baietelul inapoi in cosulet si incerc sa ma indepartez pe cat de mult posibil de cel ce statea in spatele meu privindu-mi fiecare miscare. Vazandu-ma atat de abatut, se amuza pe seama mea afisand un zambet jucaus, apoi venind lent inspre mine. Speriat, ma dau cativa pasi in spate, insa constat ca prin usa din spatele meu chiar nu pot trece ca o fantoma, deci nu cred ca mai am unde sa ma duc.
-Stai departe de mine! strig eu incercand sa nu par speriat, insa chipul mereu ma tradeaza, la fel si faptul ca mama nu m-a facut un actor bun.
Ma intorc sa deschid usa, insa atunci mi-am amintit ca nu pot sa-mi las nepotelul singur cu bestia asta. Nu a durat mai mult de o secunda, caci Daniel si-a facut aparitia in spatele meu, prinzandu-ma de mana care era pe clanta usii.
-Iti e frica?Ma intreaba, soptindu-mi la ureche cu voce calda...blanda, si trecandu-si mana prin parul meu blond, apoi coborand incet spre gat.
Nu ii raspund, folosindu-mi vocea, deoarece sunt sigur ca si ea tremura, impreuna cu corpul meu de altfel, asa ca dau din cap in semn ca da, si imi duc mana dreapta pe suprafata usii, in dreptul fruntii, sprijinindu-mi capul de ea.
-Nu trebuie sa-ti fie... Nu am de gand sa-ti fac ceva ce sa-ti displaca.
-Poftim?! tresar eu repede ca ars incercand parca disperat sa scap, insa incheieturile mainilor mi-au fost prinse deasupra capului, sprijinite de usa, si stranse, insa cu delicatete de una din mainile lui. Ii simt respiratia calda pe ceafa dandu-mi fiori si buzele lui plimbandu-se pe gatul meu si pe umar atat de incitant incat s-ar putea sa uit anumite principii. Isi strecoara mana pe sub tricoul ce-l port, urcand pe abdoment, si apoi pe piept, incepand sa se joace pe rand cu fiecare sfarc, avand grija ca dupa ce tremina, amandoi sa fie intariti. As fi vrut sa spun ca e din cauza frigului ca au devenit asa, insa as mintii, deoarece nu pot simti decat o caldura sufocanta in corp si fiori placuti...
-Nu... Stai! Spun eu, incercand sa ma impun in fata lui, fara rezultat insa, el ignorandu-ma complet. Opreste-te Dan...! insa nu mi-a permis sa continui, deoarece mana ce in urma cu o secunda se afla pe pieptul meu, acum a iesit prin gatul tricoului, prinzandu-mi barbia si intorcandu-mi capul spre chipul lui, sarutandu-mi buzele cu blandete, insa indeajuns cat sa ma sperie. In timp ce buzele lui se jucau cu ale mele, ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa tremur din toate incheieturile. Am inchis ochii sperand sa nu-i mai intalnesc privirea, insa chiar si acum ii vad exprimand pasiune si indicand o persoana temperamentala, greu de privit in ochi pentru a-i citi sufletul. "Asa ceva ar inebuni pe oricine..." cuget eu deschizandu-mi pleoapele.
Isi lipeste trupul de al meu, si imi da drumul la incheieturi, pentru a ma putea prinde cu ambele maini de talie. Il simt presandu-si organul de posteriorul meu, iar mana coborandu-i in jos, intre picioarele mele, strangand usor de acel loc si facandu-ma sa scap un scancet, iar el a gasit momentul perfect pentru ca limba lui sa isi faca loc printre buzele mele si sa o atinga pe a mea, chemand-o parca la acel joc al lor, pe care Daniel il domina in intregime. Ciudat, insa i-am acceptat invitatia si ma alatur sarutului care incet, incet ma lasa fara aer. Atat de pasional si provocator...
Buzele sale s-au indepartat lent de ale mele, lasandu-ma sa tanjesc dupa savoarea lor si tehnica aceea superba de a saruta...
Nu am mentionat, insa da! sunt acel tip de baiat care se saruta si se culca cu altii, insa Daniel intrece orice imaginatie a mea. Pasional, misterios, aratos, un profesionist in arta sarutului... si... pot sa pun pariu ca e un zeu al sexului. Imi musc buza de jos doar gandindu-ma la cum ar fi o noapte cu el, si deja simt cum treptat corpul mi se incalzeste, iar organul meu intarindu-se si crescand acolo jos in pantalonii care devin din ce in ce mai stramti si incomozi.
-Nici nu stii de cand asteptam eu ocazia asta, imi spune el, soptindu-mi apoi: 'ore no tenshi'.
-Ce? Ce-i cu japoneza? Mai important, pun pariu ca stiai ca te voi intelege, si nu multa lume imi cunoaste originea, tresar eu, intrigat si tot odata curios.
-Intr-adevar, stiu multe despre tine... mai multe decat crezi. Cum ca mama ta e de origine japoneza, iar tatal tau e italian. Ai locuit sapte ani in Japonia, doisprezece ani in Italia si de un an esti aici, in America.
-Suna de parca ai fi un fel de obsedat, ii spun eu reusind sa plec d langa el si sa ma asez pe canapea.
-Sa fim seriosi, papusa, imi spune el, asezandu-se langa mine si punandu-si mana p piciorul meu, continuand apoi sa vorbeasca. Pana si accentul te tradeaza la capitolul origine, sa nu mai zic de infatisare. Culoarea ochilor si a parului sunt mostenite de la tatal tau, insa structura corpului si forma ochilor sunt clar ale unui japonez, deci mostenite de la mama ta.
Nu-mi vine sa cred ca stie astea despre mine. Singura persoana care ma cunoaste pe intregime... sau aproape, este Kay, insa el cu siguranta nu ar fi spus asta "dusmanului". Curios din fire, il intreb ce a mai aflat, insa am fost socat sa aflu ca stie numele fostilor mei prieteni. A numit doar doi, ceea ce inseamna ca de o luna de zile stie toate lucrurile astea despre mine, deoarece chiar la sfarsitul lunii trecute, adica acum doua zile m-am despartit de Dante, iar la jumatatea ei de Alex.
-Ciudat, rostesc eu, fixand podeaua cu privirea. Cum ai aflat toate astea? il intreb fara a-l privi.
-Prin "oamenii" mei. Poate nu ti-ai dat seama, insa in ultima luna ai fost spionat non-stop. Si iti spun de acum ca nu a fost din ordinul meu. Acum o luna, doi dintre prietenii meu si cu mine te-am vazut umbland singur pe strada, iar ei au vrut sa te atace. Nu i-am lasat, si nu stiu de ce pentru ca nu te cunosteam. Ei s-au gandit ca te protejez din cine stie din ce motiv, insa le-am spus ca habar n-am cine esti. De atunci netotii aia doi mi-au adus informatii despre tine, si nici in ziua de astazi nu inteleg de ce au facut asta, insa cu fiecare detaliu pe care il primeam, cu atat mai mult voiam sa te cunosc personal. Zilnic veneau cu cate ceva. Acum doua saptamani i-ai spus prietenului tau vanator despre originea ta, iar amicii mei au auzit si au venit cu "barfa".
Imi ridic privirea din pamant, si, fara sa-mi dau seama, ii fixez buzele, probabil din obisnuinta, sau poate chiar imi plac mai mult decat ar trebui... E o liniste de mormant in camera, iar eu nu stiu ce ar trebui sa spun, insa ii vad buzele arcuindu-se intr-un zambet, iar privirea mea se indreapta spre ochii lui, care nu ezita sa ma intimideze de indata ce ii zaresc.
Imi prinde barbia intre degetul mare si aratator, si isi apropie chipul de al meu. Inima incepe din nou sa faca tumbe prin pieptul meu doar la gandul ca ma va saruta, insa e marea mea dezamagire, deoarece ma saruta pe obraz. Nu-mi vine sa cred ca ma tachineaza in halul asta. Se ridica in picioare, imi face semn cu ochiul apoi dispare brusc din fata ochilor mei. imi asez coatele pe genunchi, iar fruntea mi-o sprijin de palme, gandindu-ma inca la sarutul alcela ce ar fi trebuit sa-mi fie oferit.
- Atat de crud... rostesc eu cu voce inceata, ridicandu-ma apoi de pe canapea si indreptandu-ma spre nepotelul meu ce dormea linistit in acel cosulet pe care il iau si il asez pe o masuta exact langa patul meu, iar eu ma asez pe suprafata mare si calda, sperand sa adorm cat mai curand si sa uit ziua de astazi...


So... un mic comm, ceva?:D Pun cate doua capitole, ca sa treaca mai repede :-"