21-05-2012, 09:12 PM
Multumesc pentru comentariu, Nix. Sper sa-ti placa si acest capitol.
Capitolul 7
Foc, fum si teroare. Tipete ce rasuna disperate sub umbra vasta de foc ce se asternea peste castelul privit de pe deal. Eram din nou aici, in fata tabloului format de palatul ce se mistuie sub neinduplecatele flacari. De pe deal observ fiece strigat si pata de sange varsata si realizez ca de aceasta data femeia ce imi apare adesea, lipseste. Ma uit in jur si nu vad tipenie de om, tipenie de viata ci doar o realitate ce se compara cu un cosmar. Cu pasi mici inaintez pe iarba vestejita de la fumul provenit dinspre castel. Nu am o directie, doar pasi ce merg agale si fara destinatie. Copacii vor arde in curand, iar singura ramasita de verdeata va fi stearsa. Am dat de un rau, insa apa din el nu era nici limpede, nici tulbure, nici albastra si nici incolora, ci rosie. Un rosu intens ce semana izbitor cu sangele, iar apoi mi-am dat seama ca exact asta era - sursa de hrana pentru vampiri si lichid vital pentru oameni, acum varsat in apa unui rau inrosindu-l puternic. Pe mal, intre pietre era aruncata o oglinda sparta in mii si mii de cioburi. Pe micile refleze cristaline se observa chipul meu, al unui copil de cinci ani total speriat si confuz, imbracat intr-un kimono albastru cu auriu de parca ar fi fost o personalitate, dar nu era asa. Acum, eram pierdut, disperat si nu intelegeam nimic.
Mana cuiva imi mangaia obrazul usor de parca as fi fost de portelan si orice atingere m-ar fi putut sparge. Mi-am deschis usor pleoapele si in fata mea se contura chipul lui Brian ce-mi zambea cald, iubitor. M-am ridicat incet in sezut, trecandu-mi mana prin par si incercand sa realizez ce si cum. Imi aminteam cum Elah incercase sa ma transforme in masa lui, apoi Brian reusise sa ma salveze, dar imi daduse sa beau... Sange uman. Cert era ca nu-mi prea pasa de ce fel de sange am inghitit si nici daca mi-am incalcat sau nu principiile, acum avem pe primul plan acel vis. Femeia blonda, cu ochii azurii nu a mai aparut, nu mi-a mai prezis ca de obicei despre varsta la care m-am oprit pentru vesnicie, nimic. De data asta doar eu coborasem acel deal si ajunsesem la rau, o alta amintire? Si atunci, femeia aceea cand aparea? Unde se leaga visele si indiciile? Unde? Ce-mi scapa? De ce?
- Ingandurat? am auzit intrebarea vampirului ce incepuse sa-mi mangaie capul si ma privea la fel de iubitor ca adineaori.
- Ce?... A! Nu, nu... Doar ma dezmeticeam putin. Am spus schitand un zambet stramb.
- Stii, ar trebui sa-ti dau mai des sange uman, chiar daca nu vrei. Ochii rosii, coltii ascutiti si dorinta de sange de pe chipul tau sunt sublime si de neinlocuit.
Spusele Lordului ma lasasera gura-casca. Deci de asta parca imi ardeau pupilele si imi incalcasem orice fel de principiu, partea de vampir luase stapanirea totala in acel moment.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata! M-am rastit catre el, fiind furios. Da, aveam frica in san insa nu aveam de gand sa-l las sa ma faca sa comit asemenea greseala inca o data.
- Glumeam doar, stai calm. Akio, vreau sa te anunt ca plec din castel de azi si revin in cel mult trei zile. Pe cand sunt plecat sa nu crezi ca blestemul nu e pus. Spre binele tau nu incerca sa parasesti castelul si nici sa o indupleci pe Yuna sa te lase iar liber. Sper ca am fost clar.
- Nu incerc nimic, stai linistit.
Am spus calm, apoi Brian ma saruta protectiv pe frunte, iesind pe usa si salutandu-ma cu un ultim "pa" inainte sa o inchida. Deodata freamatul din castel devenise infernal. Se auzea fiecare pas a menajerelor, fiece vas sau material mutat si orice soapta cat de mica se aduna murmurului ce devenea un adevarat sunet ce se propaga salbatic prin toate cotloanele palatului, pana si in camera mea ajungand o unda ce-mi prevestea pregatirile pentru plecarea Lordului. Cand m-am apropiat de fereastra am realizat ca Lordul tocmai urma sa plece. Se pare ca va folosi o trasura, fiindu-i mai convenabil decat orice masina eleganta din era moderna. Pentru mine inca ramsese un mister cum de acest castel a reusit sa fie pazit de ochii turistilor, cat si de orice fel de modernizare. Uneori mi se parea ca Brian incerca sa-l pastreze pentru ceva anume deoarece nu se atingea sa modifice vreun lucru, totul era exact asa cum il vazusem cand vampirul ma adusese aici si am inteles de la ceilalti vampiri ca nu muta niciun lucru fata de cum era. Nechezatul puternic al cailor imi atrase atentia, iar sub privirea mea portile palatului s-au deschis, trasura disparand dupa putin timp. Am lasat draperia de catifea sa acopere geamul, iar eu am iesit din camera. Am inceput sa ma plimb asa cum faceam si in vis: fara destinatie, agale de parca as dori sa descopar ceva nou, neintalnit pana acum. Insa nu prea avem succes. Chiar daca mai erau camere necunoscute in castel nu ma lasa judecata sa inaintez deoarece puteam sa ma pierd usor, iar acum nu aveam cum sa revin. Intr-un final am luat o carte din biblioteca, apoi m-am asezat pe un scaun in fata oglinzii in camera mea. Am deschis usor volumul avand grija sa nu-i rup sau indoi vreo fila si am inceput sa citesc povestea ce mi se parea destul de incurcata.
Am tresarit puternic cand auzisem cum usa mea s-a deschis si inchis rapid, insa nu vazusem nimic in oglinda, iar acum nu parea sa fie cineva in incapere. Am inchis cartea si am asezat-o pe masuta din fata oglinzii, apoi m-am ridicat. Am simtit cum sunt prins de gat si izbit de perete, apoi am realizat ca mai era cineva in camera- nu om, ci vampir. Elah! Era identic cu Elah, sa fi fost viu? Dar l-am vazut incinerat... In orice caz aceasta persoana dubioasa statea in mijlocul camerei si ma privea cum sunt lipit de zid. Nu ma miscasem din locul unde ma mutase el.
- Godivne, dumperul.*
- Elah? Si... Poftim?
- Nu sunt Elah, sunt Shaan. Dar stiu ca tu esti motivul pentru care fratele meu geaman e mort acum.
- Shaan... Nu e vina mea ca el e mort! Brian l-a ars dupa ce m-a muscat, desii il avertizase pe fratele tau.
- Vezi sa nu! Sincer, ar trebui sa fi fost mancarea de pranz a Lordului, dar vad ca te pastreaza, poate te vrea la desert sau cina. Sau poate sangele tau mai trebuie facut!
In urma propozitiilor anapoda dupa parerea mea a inceput sa rada de parca a zis cea mai buna gluma a secolului. Insa rasul sau nu a fost prea lung, deoarece se reintoarse la o fata ce exprima pe de o parte furie, iar pe de alta perversitate. S-a apropiat cu pasi apasati de mine si mi-a prins mana dreapta aruncandu-ma pe podea cu forta, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa ma zbat, nu intelegeam ce vrea.
- Da-te de pe mine! Am spus speriat si oarecum furios.
- Daca nu ti-a placut sa iti dai sangele, acum o sa-ti placa sa fi jcarie sexuala!
Am ramas blocat. Cum adica sa fiu... Ce a zis el? Am inceput sa ma zbat mai tare, dar am primit o palma de mi-a lipit capul de podea. Aveam impresia ca e de rau... Foarte rau!
----------------------------------------------------------------------------------
*Godivne dumperul= Buna seara, dhampirule.
Capitolul 7
Foc, fum si teroare. Tipete ce rasuna disperate sub umbra vasta de foc ce se asternea peste castelul privit de pe deal. Eram din nou aici, in fata tabloului format de palatul ce se mistuie sub neinduplecatele flacari. De pe deal observ fiece strigat si pata de sange varsata si realizez ca de aceasta data femeia ce imi apare adesea, lipseste. Ma uit in jur si nu vad tipenie de om, tipenie de viata ci doar o realitate ce se compara cu un cosmar. Cu pasi mici inaintez pe iarba vestejita de la fumul provenit dinspre castel. Nu am o directie, doar pasi ce merg agale si fara destinatie. Copacii vor arde in curand, iar singura ramasita de verdeata va fi stearsa. Am dat de un rau, insa apa din el nu era nici limpede, nici tulbure, nici albastra si nici incolora, ci rosie. Un rosu intens ce semana izbitor cu sangele, iar apoi mi-am dat seama ca exact asta era - sursa de hrana pentru vampiri si lichid vital pentru oameni, acum varsat in apa unui rau inrosindu-l puternic. Pe mal, intre pietre era aruncata o oglinda sparta in mii si mii de cioburi. Pe micile refleze cristaline se observa chipul meu, al unui copil de cinci ani total speriat si confuz, imbracat intr-un kimono albastru cu auriu de parca ar fi fost o personalitate, dar nu era asa. Acum, eram pierdut, disperat si nu intelegeam nimic.
Mana cuiva imi mangaia obrazul usor de parca as fi fost de portelan si orice atingere m-ar fi putut sparge. Mi-am deschis usor pleoapele si in fata mea se contura chipul lui Brian ce-mi zambea cald, iubitor. M-am ridicat incet in sezut, trecandu-mi mana prin par si incercand sa realizez ce si cum. Imi aminteam cum Elah incercase sa ma transforme in masa lui, apoi Brian reusise sa ma salveze, dar imi daduse sa beau... Sange uman. Cert era ca nu-mi prea pasa de ce fel de sange am inghitit si nici daca mi-am incalcat sau nu principiile, acum avem pe primul plan acel vis. Femeia blonda, cu ochii azurii nu a mai aparut, nu mi-a mai prezis ca de obicei despre varsta la care m-am oprit pentru vesnicie, nimic. De data asta doar eu coborasem acel deal si ajunsesem la rau, o alta amintire? Si atunci, femeia aceea cand aparea? Unde se leaga visele si indiciile? Unde? Ce-mi scapa? De ce?
- Ingandurat? am auzit intrebarea vampirului ce incepuse sa-mi mangaie capul si ma privea la fel de iubitor ca adineaori.
- Ce?... A! Nu, nu... Doar ma dezmeticeam putin. Am spus schitand un zambet stramb.
- Stii, ar trebui sa-ti dau mai des sange uman, chiar daca nu vrei. Ochii rosii, coltii ascutiti si dorinta de sange de pe chipul tau sunt sublime si de neinlocuit.
Spusele Lordului ma lasasera gura-casca. Deci de asta parca imi ardeau pupilele si imi incalcasem orice fel de principiu, partea de vampir luase stapanirea totala in acel moment.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata! M-am rastit catre el, fiind furios. Da, aveam frica in san insa nu aveam de gand sa-l las sa ma faca sa comit asemenea greseala inca o data.
- Glumeam doar, stai calm. Akio, vreau sa te anunt ca plec din castel de azi si revin in cel mult trei zile. Pe cand sunt plecat sa nu crezi ca blestemul nu e pus. Spre binele tau nu incerca sa parasesti castelul si nici sa o indupleci pe Yuna sa te lase iar liber. Sper ca am fost clar.
- Nu incerc nimic, stai linistit.
Am spus calm, apoi Brian ma saruta protectiv pe frunte, iesind pe usa si salutandu-ma cu un ultim "pa" inainte sa o inchida. Deodata freamatul din castel devenise infernal. Se auzea fiecare pas a menajerelor, fiece vas sau material mutat si orice soapta cat de mica se aduna murmurului ce devenea un adevarat sunet ce se propaga salbatic prin toate cotloanele palatului, pana si in camera mea ajungand o unda ce-mi prevestea pregatirile pentru plecarea Lordului. Cand m-am apropiat de fereastra am realizat ca Lordul tocmai urma sa plece. Se pare ca va folosi o trasura, fiindu-i mai convenabil decat orice masina eleganta din era moderna. Pentru mine inca ramsese un mister cum de acest castel a reusit sa fie pazit de ochii turistilor, cat si de orice fel de modernizare. Uneori mi se parea ca Brian incerca sa-l pastreze pentru ceva anume deoarece nu se atingea sa modifice vreun lucru, totul era exact asa cum il vazusem cand vampirul ma adusese aici si am inteles de la ceilalti vampiri ca nu muta niciun lucru fata de cum era. Nechezatul puternic al cailor imi atrase atentia, iar sub privirea mea portile palatului s-au deschis, trasura disparand dupa putin timp. Am lasat draperia de catifea sa acopere geamul, iar eu am iesit din camera. Am inceput sa ma plimb asa cum faceam si in vis: fara destinatie, agale de parca as dori sa descopar ceva nou, neintalnit pana acum. Insa nu prea avem succes. Chiar daca mai erau camere necunoscute in castel nu ma lasa judecata sa inaintez deoarece puteam sa ma pierd usor, iar acum nu aveam cum sa revin. Intr-un final am luat o carte din biblioteca, apoi m-am asezat pe un scaun in fata oglinzii in camera mea. Am deschis usor volumul avand grija sa nu-i rup sau indoi vreo fila si am inceput sa citesc povestea ce mi se parea destul de incurcata.
Am tresarit puternic cand auzisem cum usa mea s-a deschis si inchis rapid, insa nu vazusem nimic in oglinda, iar acum nu parea sa fie cineva in incapere. Am inchis cartea si am asezat-o pe masuta din fata oglinzii, apoi m-am ridicat. Am simtit cum sunt prins de gat si izbit de perete, apoi am realizat ca mai era cineva in camera- nu om, ci vampir. Elah! Era identic cu Elah, sa fi fost viu? Dar l-am vazut incinerat... In orice caz aceasta persoana dubioasa statea in mijlocul camerei si ma privea cum sunt lipit de zid. Nu ma miscasem din locul unde ma mutase el.
- Godivne, dumperul.*
- Elah? Si... Poftim?
- Nu sunt Elah, sunt Shaan. Dar stiu ca tu esti motivul pentru care fratele meu geaman e mort acum.
- Shaan... Nu e vina mea ca el e mort! Brian l-a ars dupa ce m-a muscat, desii il avertizase pe fratele tau.
- Vezi sa nu! Sincer, ar trebui sa fi fost mancarea de pranz a Lordului, dar vad ca te pastreaza, poate te vrea la desert sau cina. Sau poate sangele tau mai trebuie facut!
In urma propozitiilor anapoda dupa parerea mea a inceput sa rada de parca a zis cea mai buna gluma a secolului. Insa rasul sau nu a fost prea lung, deoarece se reintoarse la o fata ce exprima pe de o parte furie, iar pe de alta perversitate. S-a apropiat cu pasi apasati de mine si mi-a prins mana dreapta aruncandu-ma pe podea cu forta, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa ma zbat, nu intelegeam ce vrea.
- Da-te de pe mine! Am spus speriat si oarecum furios.
- Daca nu ti-a placut sa iti dai sangele, acum o sa-ti placa sa fi jcarie sexuala!
Am ramas blocat. Cum adica sa fiu... Ce a zis el? Am inceput sa ma zbat mai tare, dar am primit o palma de mi-a lipit capul de podea. Aveam impresia ca e de rau... Foarte rau!
----------------------------------------------------------------------------------
*Godivne dumperul= Buna seara, dhampirule.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)