Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Exilul iubirii

#1
Eetto , stiu ca voi aici sunteti foarte talentati si ca eu probabil ca nu ma pot ridica la standardele voastre , pentru ca sunt abia la al doilea fic , dar am zis sa-mi incerc si eu norocul . Poate va place . Anyway , astept pareri , sfaturi , critici .

Eetto , stiu ca voi aici sunteti foarte talentati si ca eu probabil ca nu ma pot ridica la standardele voastre , pentru ca sunt abia la al doilea fic , dar am zis sa-mi incerc si eu norocul . Poate va place . Anyway , astept pareri , sfaturi , critici .

Capitolul I - Întâlnirea




Plouă . Întotdeauna plouă . Cerul varsă lacrimi amare ce se întipăresc parcă în golul din sufletul lui . Pământul lacom soarbe nesătul picăturile de apă . Copacii înfloriţi îşi pleacă ramurile în faţa vântului puternic care le smulge nemilos nestematele . Imaginea aceasta umple puţin câte puţin tăcerea ce-l apasă . Aşa a început totul . În faţa ferestrei stă el . Priveşte strada pustie şi neprimitoare fără ca măcar să clipească . Trist , mereu trist , rece cu cei din jurul lui , neînţeles poate . Fără prieteni sau interes pentru ceva , stă de fiecare dată retras într-un colţ , privind indiferent si totuşi nevzând nimic . Întotdeauna rupt de realitate şi plictisit de viaţă , înalt , brunet şi cu ochii de-o limpezime fermecătoare , este ţinta tuturor fetelor , dar asta nu face parte din preocupările lui . De fapt , nimeni nu-şi poate da seama ce se ascunde în spatele frumoşilor lui ochii albaştrii care te fixează uneori fără a avea vreo expresivitate , de parcă toată energia lor s-a scurs odată cu venirea dimineţii . Când îl vezi păşind tărăgănat pe holul liceului , te întrebi dacă astăzi va scoate oare vreun cuvânt . Cine ştie ? Se mai întâmplă şi minuni . Aceasta este povestea lui Ken Asako , un băiat de şaptesprezece ani , elev al liceului Calystra .
Este încă o dimineaţă strălucită în Tokyo , capitala marii ţării Japonia . Într-un bloc ascuns parcă de restul lumii , în patul său şi cu jaluzelele trase , doarme un licean care nu are nici un chef de orele de curs . În uşă se aude un ciocănit scurt , după aceea scârţăitul prelung al balamalelor .
- Keny , e timpul să te trezeşti ! Vei întârzia !
- Ţi-am zis de nenumărate ori să nu-mi mai zici aşa ! se auzi glasul somnoros al băiatului . Nu sunt căţel !
- Doar scoală-te , bine ?
După ce scoase un mormăit în loc de răspuns , acesta îşi afundă capul şi mai mult în perna moale ce îl îndemna parcă să se lase prins din nou în mrejele somnului dulce . În fiecare dimineaţă , lucrurile stăteau la fel . Dar care adolescent nu face aşa ? În cele din urmă , după minute îndelungi de leneveală , Ken se ridică din pat şi intră în baie pentru a- şi face toaleta zilnică . Se privi plictisit în oglindă şi constată că arâta mai mult decât groaznic , dar asta se întâmpla din cauză că somnul lui era mai mereu agitat . Îşi aruncă hainele neglijent pe podea şi păşi în cabina de duş . Dădu drumul la robinet şi îşi lăsă răsfăţată pielea de picăturile calde de apă ce-i provocau fiori care-i străbăteau întregul corp . Razele soarelui pătrundeau prin singura fereastră de acolo şi cădeau pe trupul bine făcut al băiatului , înfăţişarea lui fiind completată de muşchii lui frumos conturaţi . După ce petrecu minute bune la duş , se înfăşură într-un prosop şi începu să se spele pe dinţi . Faţa lui avea acelaşi aer plictisit , de parcă te provoca sa-l scoţi din starea aceea , dar totul era in zadar .
Strigătul din ce în ce mai neliniştit al celei ce i-a dat viaţă îl făcu să se grăbească puţin . Îşi puse uniforma rapid şi îşi aruncă în spate ghiozdanul . Coborî cele trei trepte ce duceau spre camera lui şi , tocmai când vru să iasă din apartament , glasul mamei lui îl opri :
- Iar nu mănânci ?
- Nu am timp ! Ne vedem mai târziu !
- Mereu aceeaşi poveste ! începu femeia , dar Ken închisese deja uşa în urma lui .
Se săturase de toate aceste predici infinite ale mamei sale . De când tatăl lui părăsise lumea celor vii , aceasta devenise din ce în ce mai nervoasă şi mai supărată . Într-un fel , o înţelegea . Probabil că îi era dor de el , la fel cum simţea şi băiatul . Nu îi fusese uşor să crească fără un tată alături care să-l înveţe ce e bine şi ce e rău . De multe ori îşi dorise să găsească puterea să nu se gândească la asta , dar aşa stăteau lucrurile şi soarta nu putea fi schimbată , chiar dacă uneori e prea crudă .
Îşi puse Mp4 în urechi şi dădu muzica la maxim , începând să meargă încet spre liceu . Chiar dacă acesta era la doar câteva străzi distanţă de casa lui , Ken reuşea cumva să întârzie . Poate că felul lui de a păşi era de vină , sau poate dorinţa de a amâna plictiseala , deşi ştia că era inevitabil .
Într-un final , ajungând în faţa prestigiosului liceu Calystra , acesta intră încet şi se îndreptă fără grabă spre clasa sa care se afla la etajul al doilea . Diferiţi liceeni îl salutau , iar acesta se mulţumea să dea uşor din cap . Deşi toţi erau amabili , Ken nu avea prieteni sau cel puţin nu-şi dorea acest lucru . Putea fi adesea văzut pe acoperişul şcolii , meditând la lucruri ştiute numai de el . Nu era o fire nervoasă , dar ferească sfântul de cel care reuşea să-l facă să se încrunte pentru că mai mult ca sigur sfârşea cu vânătăi .
Astăzi însă , lucrurile stăteau altfel . Ken fusese cuprins pe neaşteptate de un val de emoţie , un fel de presimţire sumbră care-i făcea inima să tresalte într-un mod ciudat . ,, Ceva urmează să se întâmple , simt asta ! ” . După ce intră în clasă şi se aşeză pe ultima bancă din spate , locul lui obişnuit , acesta începu să privească pe fereastră . Cerul era senin şi nu prevestea nimic rău . Norii moi şi pufoşi ca de vată se mişcau încet , producând diverse forme . Albastrul văzduhului se reflecta în ochii lui de aceeaşi culoare . Totul era la fel ca în celelalte zile ale săptămânii , monotonia care-l apăsa mereu . Ca de obicei , îşi petrecu timpul , măzgălind la sfârşitul caietului , nicidecum ascultând ceea ce spuneau profesorii . Pentru el , asta era de-a dreptul enervant , mai ales pentru că ştia deja pe dinafară totul . Abia aştepta ca ziua să se scurgă pentru a se întoarce acasă , deşi şi acolo era la fel . Pentru el , nimic nu reprezenta ceva important , era la fel de nepăsător faţă de tot ce-l înconjura . Unii îl numeau ciudat , dar băieţii erau foarte invidioşi pe el pentru că atunci când se plimba pe holurile împânzite cu liceeni , în urma lui se auzeau suspinele fetelor . Dar nimeni nu îndrăznea să-l provoace pentru că le-ar fi fost fatal . Pe cât de frumos era , pe atât de periculos .
,, Va trece şi ziua asta şi va trece şi următoarea , ca într-un sac nesfârşit . ” , obişnuia el să-şi spună . Orele trecură pe lângă el ca vremea pe lângă un arbore bătrân şi astfel veni timpul să se îndrepte încetişor spre casă la aceeaşi plictiseală . Îşi puse ghiozdanul pe umeri şi porni agale pe drum . Acel sentiment straniu ce nu-i dăduse pace toată ziua începu să-l neliniştească . Se uita tot timpul în jurul lui , aşteptând să se întâmple ceva , dar totul era liniştit . Capitala niponă fu învăluită de perdeaua nopţii şi locuitorii acesteia se îndreptau cu toţii spre căminele lor . ,, Poate că-mi doresc prea mult să sparg lanţul dur al plictiselii care-mi ţintuieşte viaţa . ” , se resemnă . ,, Mai bine n-aş mai visa în zadar ! Visele sunt pentru proşti ! ”
Vru să traverseze , dar semaforul indica culoare roşu . Rămase pe trotuar , privind fix asfaltul , căzând într-un fel de visare . Deodată , un claxonat puternic îi atrase atenţia . În mijlocul străzii se afla o fată ce nu părea să aibă mai mult de şaisprezece ani . Stătea în picioare şi rămase ca o statuie de piatră , privind pierdută cerul . Celelalte maşini o atenţionau , dar ea părea că nici nu aude . Ken privi curios această scenă până când văzu că din partea opusă a străzii se apropie rapid o maşină ce nu avea vreo intenţie în a se opri .
- Ai grijă ! strigă Ken , întinzând mâna spre acesta , dar fata nici nu-l auzi .
Maşina mai avea vreo câţiva metrii până la ea , când băiatul îşi aruncă
ghiozdanul şi alergă cu o viteză uluitoare , împingând-o cu putere spre partea cealaltă a trotuarului şi , din cauza impactului , au căzut amândoi pe cimentul rece .
- Copii nebuni ! strigă şoferul .
- Eşti bine ? întrebă încet Ken , privind-o pe cea de dedesubtul lui .
Aceasta nu se mai uita pierdută la cer , ci acum îl privea pe el . Avea nişte ochii minunaţi de culoarea jadului şi un păr lung , negru ca pana corbului . Buzele ei roşii ca focul erau întredeschise , vrând parcă să spună ceva . Ken simţi cum îi năvăleşte sânge cald în obraji . Acesta se ridică imediat , scuturându-şi hainele şi întinzându-i mâna pentru a o ajuta să se ridice de pe asfalt .
- Te-am împins prea rău ?
- Nu , eu , îţi mulţumesc , bângui ea .
Ken vru să-i mai spună ceva , dar fata o luă brusc la goană . Băiatul rămase , privind cum se depărtează şi cum părul i se mişcă in ritm cu corpul , de parcă ar fi fost o eşarfă neagră ca tăciunele . ,, Ciudată fată , dar aş fi vrut să aflu ce s-a întâmplat . ” ofta el . Deodată , soneria telefonului îl trezi la realitate .
- Unde eÅŸti ? E ora cinei !
- Mamă , vin acum !
- O să fac o criză de ...
Dar Ken închise telefonul . Trecu pe partea cealaltă a trotuarului şi îşi luă ghiozdanul , pornind agale spre casă , în acelaşi fel tărăgănat . În minte-i stăruia o singură întrebare : oare o va mai revedea pe misterioasa fată ?


Ken - [Imagine: 34iloop.jpg]
Fata - [Imagine: afasf9.jpg]
[center][Imagine: sunsetsig.png][/center]

[center] My Anime List[/center]

#2
Aah, ce sperante imi facusem...Chiar credeam ca am dat peste un fic genial...:-<
Rectific, am dat peste un fic briliant! Multumesc ca mi-ai inseninat dimineata!

Ce m-a facut pe mine sa spun ce am zis prima data...e din cauza introducerii..Propozitiile sunt scurte fara nicio legatura intre ele...totusi, felicitarile mele pentru ca ai avut introducere

In rest ce sa spun...naratiunea imbinata cu descrierea au fost o incantare pentru ochii mei. $-)
Dialogul reda lucrurile simple din viata unui licean, destinzand astfel putin textul. Sa-ti mentii aceasta simplitate si pe viitor, dar sa nu dai cumva in plictiseala.

Citat: Pe c�t de frumos era , pe at�t de periculos .

Hmm, nu stiu unde am mai citit propozitia asta..Dar parca am mai citit-o undeva...:-? In fine...

Greseli de tastare chiar nu ai avut. Bravo!

Intrebare: E primul tau fic?
[Imagine: chestia.png]
Thank you Isabela! ^^
[Imagine: ObeyMe.jpg]
[size=xx-large]

Blogareala, alea alea...Luftblasse[align=center]

#3
Sayuri..m-ai lasat cu gura cascata ,da-mi un pumn sa ma trezesc.. b-( nici acum nu imi vine sa cred cat de bine scri.Nu ai nici o greseala de tastare mey,naratiunea si dialogul sunt foarte bine combinate.Mi-a placut primul capitol si la sfarsit cu fata aceea..m-ai lasat in ceata,sunt curioasa ce se mai intampla cu ea..si Ken.Please pune urmatoru capitol ! Succes la scris !

Jasmine A scris:[/code]

Intrebare: E primul tau fic?

Ei,la intrebarea asta iti pot raspunde eu.Din cate stiu acesta e al doilea ei fic.
Don't deny our r2Ï€.
[Imagine: ri935j.png]




#4
Ma bucur tare mult ca va place . Eh , dupa ce te-am stresat atata Jasmine , iti dau ocazia sa te razbuni , desi sper ca nu vei avea pe ce , pun urmatorul capitol . Astept critici si pareri si sfaturi mai ales . Hope you like it !


Ma bucur tare mult ca va place . Eh , dupa ce te-am stresat atata Jasmine , iti dau ocazia sa te razbuni , desi sper ca nu vei avea pe ce , pun urmatorul capitol . Astept critici si pareri si sfaturi mai ales . Hope you like it !


Capitolul II - Un mic ,,accident’’


Noaptea plină de farmece nu-i aduse lui Ken decât insomnie . Aflându-se în pat , cu mâinile sub cap , privind visător tavanul , se tot întreba ce fusese cu fata din intersecţie , de ce oare păruse aşa de pierdută … îşi aminti însă de propriul caracter . Era în clasa a X-a de liceu şi totuşi nu avea prieteni . ,, Ce fel de viaţă este asta ? ’’ se gândi . ,, Totul trebuie să se schimbe ! Mă simt de parcă nu aş trăi cu adevărat ! ’’
S-a ridicat din pat brusc , nerăbdător chiar . A deschis larg fereastra , închizând ochii şi adulmecând mireasma nopţii . Nările îi erau gâdilate de aerul rece ce-l ajuta să-şi liniştească bătăile accelerate ale inimii . Răcoarea îi pătrundea prin piele , făcându-l să se înfioare . Prin întuneric , a zâmbit uşor , întorcându-se în pat şi punându-şi capul pe perna moale .
Dimineaţa îl găsi pe Ken în braţele ispititoare ale somnului . Fire rebele îi cădeau pe chip , gâdilându-i pleoapele şi făcându-l să strâmbe din nas . Deodată , în liniştea ce plutea în aer , se auzi alarma sâcâitoare a telefonului , întotdeauna distrugătoarea odihnei . Băiatul sări speriat şi , împiedicându-se de marginea patului , căzu pe podea .
- Grozav ! spuse el buimăcit , trântind celularul care încetă subit să mai cânte .
După ce se ridică de jos , masându-şi zona lovită , se duse direct în baie pentru a face duş , ca de obicei lăsând numai dezordine în jurul lui . Camera în care stătea , de mici dimensiuni de altfel , conţinea un birou de care era ataşat un dulap în care băiatul îşi ţinea hainele , patul ce se afla lângă fereastră , un televizor cu ecran plat şi un laptop pe care-l ţinea lângă el tot timpul . Deşi nu era mare lucru de ordonat , mama lui se plângea întruna de faptul că nu e în stare să facă nici măcar lucrul acesta . El o aproba , dar în ziua următoare o lua de la capăt . Rebel ca vântul ce adie printre frunzele verzi ale copacilor … aşa era Ken .
După ce se îmbrăcă şi după ce-o calmă pe mama lui care iar era nemulţumită de câte ceva , acesta porni încet spre liceu . Îşi aminti planurile sale de a ieşi din obscuritate şi de a se integra printre ceilalţi . Acum nu i se mai păreau importante , dar tot nu dorea să renunţe la ele . Hotărârea era una din cele mai de seamă trăsături de caracter ale lui .
Ajungând în faţa şcolii , deschise uşa şi păşi cu încredere înăuntru . Holul era plin de elevi , aşa cum era de aşteptat , elevi care-l salutau şi , spre marea lor surprindere , primeau răspunsuri însoţite de zâmbete sincere . Fiind plictisit ca de obicei şi nevăzând nimic , n-o observă pe fata ce se ivise pe neaşteptate în calea lui . Având nişte cărţi în mână , aceasta ţinea privirea în jos , concentrându-se asupra lor , astfel încât nici ea nu-l observă . În clipa următoare , cei doi se ciocniră , adolescenta scăpând manualele pe podeaua rece de lemn . Începând să bombăne , ea se aplecă să le strângă .
- Lasă-mă să te ajut ! se oferi el , luând o carte şi întinzându-i-o .
- Ai făcut destule ! De ce nu te uiţi mai bine pe unde mergi ? Aiuritule ! exclamă ea , smulgându-i cartea din mână .
- De fapt tu ai intrat în mine !
- Mincinosule !
- Am vrut să fiu politicos , dar văd că nu eşti decât o altă răsfăţată !
- Nu am nevoie de părerea ta !
Ken se ridică , privind-o nervos . Brusc , o expresie mirată îşi făcu loc pe faţa lui . Fata cu care se ciondănea semăna incredibil de bine cu cea din seara precedentă . Părul lung şi negru , ochii verzi care acum îl sfidau … Era posibil să fie ea ? Văzând ca vrea să plece , Ken o prinse de mână .
- Stai puţin … tu nu cumva eşti …
Dar fata se smuci şi o luă la fugă ca şi data trecută , fără a-i da ocazia să termine propoziţia .
- Hei , stai ! Nu pleca ! strigă el , urmând-o .
Din păcate , îi ieşi în cale un coleg care-l forţă să se oprească .
- Unde te grăbeai aşa ?
- Nicăieri , hai să mergem odată ! mârâi acesta furios , făcându-l pe cel de lângă el să se cutremure .
Între timp , fata alerga cu o viteză uluitoare pe holurile liceului Calyastra . Se opri gâfâind în dreptul unei clase şi , deschizând uşa , intră ca o vijelie înăuntru .
- Domnişoară , aşa se vine ? Şi cu întârziere pe deasupra !
- Vă rog să mă scuzaţi , nu o să se mai repete !
- Treci în banca ta ! Şi sper că va fi pentru ultima dată când faci asta ! Uite ce răvăşită eşti ! Aici nu e şcoală de nebuni !
Fata zâmbi şi trecu la locul ei , fără a mai adăuga ceva .
- Anna , unde naiba ai fost ? Ai pierdut cea mai tare fază ! Doamna Melyweter a …
- Nu acum , Kelly !
- Of , eşti aşa de plictisitoare ! exclamă revoltată colega de bancă a adolescentei .
Fiind o fire vorbăreaţă , ura momentele în care prietena ei îi închidea gura , căzând pe gânduri . Fata cu ochii albaştrii si cu părul blond ca razele soarelui o privea bosumflată pe cea cu care împărţea banca . Dar Anna nu o auzi şi nici nu observă nemulţumirea acesteia . Se uita în gol , ochii ei exprimând îngrijorare . ,, Sper că nu m-a recunoscut !’’ .
De cealaltă parte a clasei , acelaşi lucru se petrecea şi cu Ken . Nervozitatea i se putea citi pe fiecare centimetru al feţei . Mii de gânduri îi asaltau mintea . Imaginea fetei îi rămăsese întipărită pe în memorie . ,, Trebuie s-o găsesc ! Nu încape îndoială că ea e cea de aseară ! În mod sigur m-a recunoscut şi de aceea a luat-o la goană ! Dar data viitoare , lucrurile vor sta altfel ! Jur ! ’’ .
Timpul se scurgea lent , sporind starea de nelinişte a fetei şi pe cea de nervozitate a lui Ken . Ceea ce cei doi nu ştiau era faptul că cele două clase ale lor erau chiar una lângă cealaltă . Se putea spune că fusese una dintre farmecele destinului , destin care de cele mai multe ori creează încurcături .
Soarele începu să se retragă umil din calea reginei nopţii , anunţând astfel sfârşitul orelor de curs . Ken îşi aruncă ghiozdanul în spate şi rămase la coada şirului , privind încruntat podeaua . De partea cealaltă , Anna se grăbea şi rămăsese ca-ntotdeauna ultima .
- Haide odată ! Te mişti ca melcul ! o strigă prietena ei Kelly .
- Stai puţin că vin ! Aşteaptă-mă !
Cele două şiruri de elevi ieşiră unul odată cu celălalt şi se aflau acum în paralel . Ken şi Anna nu se observară până când băiatul nu ridică privirea . ,, Nu mai fugi tu ! ’’ îşi spuse , repezindu-se la ea ca uliu la pradă .
- Acum nu-mi mai scapi ! spuse el , prinzând-o de încheietură şi strângând-o . Un zâmbet răutăcios îi lumină faţa .
- Dă-mi drumul ! scânci ea . Mă doare !
Ken slăbi strânsoarea , dar n-o eliberă .
- Spune-mi de ce fugi de mine ! Ţi-e frică ?
- Nu te flata ! Nici nu am auzit măcar de tine !
- Dar atunci de ce o iei la goană de câte ori mă vezi ?
- Ce vrei să spui ?
- Aseară … tu erai cea din mijlocul străzii ! Ţi-am salvat viaţa !
- Şi ce aştepţi ? Un premiu ?
Ken vru să-i spună ceva , dar prietena ei îi întrerupse , chemând-o pe fată . Aceasta se smuci şi plecă fără a-l privi .
- Ne mai vedem noi ! spuse Ken în urma ei . Curând , Anna , foarte curând !
Spre nenorocul ei , Anna nu-l auzi şi cu siguranţă că nu-i zări privirea ce nu prevestea nimic bun . Într-o singură clipă , fata reuşise să-l scoată din sărite ceea ce nu era bine deloc .
Ajungând la Kelly , Anna răsuflă uşurată .
- Ai înnebunit ? Tu ştii cine era băiatul acela ?
- Nu , dar nici nu mă interesează !
- Ameţito , e Ken Asako ! Îţi spune ceva numele lui ?
- Nu , răspunse sincer fata .
- Tu chiar că trăieşti pe altă lume ! E cel mai periculos băiat din liceu ! Mai bine nu-l provoca !
- Nu contează ! Cu mine nu-i va merge ! Nu ştie faptul că eu sunt o învingătoare !
Însă ceea ce Anna nu cunoştea era că o pereche de ochi albaştrii o urmăreau din întuneric …
[center][Imagine: sunsetsig.png][/center]

[center] My Anime List[/center]

#5
Presupun ca astepti commentul meu ca sa postezi capitolul nou, nu-i asa?
Innerself: Nu te flata!!

Acum...sa incepem...Am zis ca o sa-ti purec capitolul..:-"
Citat:Noaptea plin? de farmece nu-i aduse lui Ken dec�t insomnie . Afl�ndu-se �n pat , cu m�inile sub cap , privind vis?tor tavanul , se tot �ntreba ce fusese cu fata din intersec?ie , de ce oare p?ruse a?a de pierdut? � �?i aminti �ns? de propriul caracter . Era �n clasa a X-a de liceu ?i totu?i nu avea prieteni . ,, Ce fel de via?? este asta ? �� se g�ndi . ,, Totul trebuie s? se schimbe ! M? simt de parc? nu a? tr?i cu adev?rat ! ��

Hai lasa-ma! Dupa ce i-ai facut o imagine de om plictisit de viata [ semana termibil cu Kira din death note ] acum s-a hotarat subit sa se bucure de ea! Ce fericire pe capul lui, a hotarat sa traiasca!
Deci, mi se pare prea brusca schimbarea lui! A salvat pe cineva si gata vrea sa se bucure de viata...ar fi trebuit sa redai mai mult mentalitatea lui de gandire, scriai si tu mai mult din gandurile lui. Poate dupa o gandire mai intensa ajungea si el la concluzia aia, da' dupa 3 vorbe...Si care e faza cu amintirea propriei persoane? Nu are nimic de-a face, decat faptul ca ai vrut sa treci de la fata la el, lucru ce nu prea ti-a iesit in modul in care vroiai sa-ti iasa.
Citat:- Grozav ! spuse el buim?cit , tr�ntind celularul care �ncet? subit s? mai c�nte .


Nu a dat cu el de perete? Cel putin eu asa fac...minune cum rezista telefonul meu :))
Citat:Rebel ca v�ntul ce adie printre frunzele verzi ale copacilor � a?a era Ken .

Apreciez faptul ca introduci figuri de stil in text...insa le cam fortezi. Daca citesti mai cu atentie tot fragmentul, observi ca inainte nu ai nici o figura de stil...trebuie sa le fi introdus mai pe ici pe colo mai inainte, ca sa nu fie asa cuidat la sfarsit...Si dupaia iar fara figuri de stil!
Citat:Fiind plictisit ca de obicei
Iar e plictisit?! Parca acum un moment raspundea la saluturi si zambea sincer! Mai sa fie, da' ce toane are baiatul...

Citat:Se putea spune c? fusese una dintre farmecele destinului ,

Sigur nu e blestem?

Citat:uliul la prad? .

Pai per total...destul de bine. Dar capitolul asta mi s-a parut mai slabut ca primul, probabil ca ti s-au urcat laudele la cap :))) Glumeam :-j
Ai avut tendinta de a grabi actiunea, si ar fi trebui sa descrii mai mult pe ici pe colo. Si sunt multe locuri de genul " pe ici pe colo"
Ai rabdare si atentie cum introduci figurile de stil! Nu legi bine descrierea cu naratiunea, lucru observabil in cazul figurilor de stil.

Waitin' for next chapter.
[Imagine: chestia.png]
Thank you Isabela! ^^
[Imagine: ObeyMe.jpg]
[size=xx-large]

Blogareala, alea alea...Luftblasse[align=center]

#6
Descrierea lui Ken ma innebuneste, nu stiu de ce am asa o slabiciune pentru bad guys, si mai nou pentru astfel de fic'uri 8->
Sincer, sunt foarte curioasa sa vad ce vor mai face cei doi, deja imi miroase a un cuplu periculos ;)) Incep sa cred ca ar fi frumos ca , Ken sa isi dezvaluie putin din atitudinea aia fata de Anna ^___^

Astept continuarea <3
Love me or hate me. Either way I'm on your mind.

#7
ohhh...imi place ficu` :love: Imi plac foarte mult personajele sunt atat de misterioase shi creeaza mult farmec. Imi place cum povestesti, ai un stil foarte interesant. Ma bucur ca iti poti exprima ideile atat de usor :-) Ai idei bune :3: ...hmmm acum nu vreau sa ma bag dar Jasmine probabil ai multa experienta in crearea ficurilor e bine sa dai sfaturi, dar sa comentezi fiecare fraza pe care o scrie mi se pare prea mult. As fi curioasa sa vad un fic de-al tau Jasmine :-). Poate ai ceva cu sayuri dar asta nu inseamna ca trebuie sa critici tot; chiar shi ideile bune. Inca o data sorry nu am vrut sa ma bag dar asta cred :3: . Gambate la scris sayuri :* Kissu si ja ne :bye:

#8
Multumesc mult pentru aprecieri mina-san . Si Jasmine nu are nimic cu mine , va asigur , ea vrea doar sa ajute si ii sunt recunoscatoare pentru asta . In fine l, uitati urmatorul capitol si sper ca nu ati asteptat prea mult !

Capitolul III - Discuţia



Anna merse o bună bucată de vreme cu prietena ei , vorbind despre diferite subiecte şi râzând vesele până când drumurile celor două se despărţiră , fiecare îndreptându-se spre altă stradă . În jurul ei , totul era pustiu , iar vântul adia uşor , făcându-i şuviţele să-i gâdile pielea fină şi albă ca spuma laptelui . Din când în când , ochii ei întrebători priveau în urmă , asigurându-se că este singură pentru că simţea că cineva o urmăreşte . De fiecare dată însă nu zărea pe nimeni , întunericul înghiţind aproape totul . Un felinar lumina slab drumul pe care mergea fata . Liniştea ce se afla pretutindeni nu reuşea s-o facă să se simtă în siguranţă , dar , răsuflând oarecum uşurată , îşi spuse :
- Poate mi se pare !
- Sau poate că nu !
- Cine a spus asta ? Cine e acolo ?
Anna începu să se îngrozească , neprimind niciun răspuns, dar ştiind că mai este cineva cu ea . Se lipi cu spatele de peretele unei clădiri , fiind atentă la orice mişcare din jurul ei , aşteptând ca cel ce vorbise să se arate . Secundele se scurgeau încet , adâncind-o si mai mult în gânduri din ce în ce mai macabre . Deodată , fu trasă brusc de mână în despărţitura dintre clădire şi un bloc din apropiere . Imediat după aceea , a fost împinsă cu putere în peretele rece al impunătorului edificiu , lucru ce o făcu să îşi ţină răsuflare pentru puţin timp . Ridică capul şi observă că doi ochi albaştri ca oceanul se uitau insistent la ea . Expresia de groază a feţei ei a fost înlocuită de una furioasă .
- Iarăşi tu ? Nu ştii când să renunţi ?
- Se pare că nu ! Iar tu nu ştii să vorbeşti frumos , nu-i aşa ?
- Nu meriţi efortul !
- Ascultă-mă bine şi să-ţi intre în cap ! Nu mă enerva că nu-ţi va fi bine ! Nu o să ţin cont de faptul că eşti fată ! Nu sunt genul care se omoară cu chestii de-astea ! Atâta timp cât sunt lăsat în pace sunt inofensiv . Dar când mă calci pe nervi , devin o adevărată fiară!
- Nu mi-e frică de tine ! Îl înfruntă curajoasă Anna , deşi îi tremura fiecare părticică a corpului numai când îi întâlnea privirea . Era un gest involuntar , de parcă fata nu putea să-şi controleze mişcările .
- Uite ce e : pari o fată inteligentă . Consider că nu e nevoie să mă repet , nu ?
- Tatăl tău nu te-a învăţat cum să te porţi cu fetele ?
- Tatăl meu e mort ! Abia dacă l-am cunoscut !
- Şi ce vrei ? Să-ţi plâng de milă ?
- Nu ţi-am cerut nimic ! tună el , dând cu pumnul în zid . Nu întinde coarda pentru că o faci pe răspunderea ta ! Ţi-o cauţi cu lumânarea şi o să te arzi până la urmă !
Anna înghiţi în sec şi preferă să nu-l contrazică pentru moment . Cine ştie de ce ar fi fost în stare , iar ea nu se simţea pregătită să afle .
- Acum spune-mi : ce făceai ieri acolo ?
- Nu te priveşte ! răspunse ea , aproape fără să se gândească , uitând ceea ce tocmai îşi propusese .
- Am vrut să te întreb frumos , dar văd că nu se poate aşa !
Spunând acestea , Ken o întoarse brutal cu faţa la zid şi îi suci încet mâna la spate . O prinse de părul negru şi o trase uşor . Toate acestea se întâmplară în doar câteva secunde .
- Poate te răzgândeşti ! Ce zici ?
- Te rog , mă doare , şopti fata , abţinându-se să nu izbucnească în lacrimi din cauza durerii crunte pe care o simţea în braţ
Băiatul reuşise să-i spulbere încrederea şi s-o sperie de moarte . Inima-i bătea cu putere , gata să-i spargă pieptul . Buzele-i tremurau , iar aceasta şi le muşca până la sânge pentru a-şi opri scâncetele . Nu ştia cum ar putea scăpa cu bine din acea situaţie . Era clar că nu se glumea cu Ken , nici măcar cu privirea nu-şi dorea să-l fi sfidat , iar acum , asta-i sporea teama .
- Încetează , mă răneşti , ce ţi-am făcut de nu mă laşi în pace ? De ce te interesează aşa de mult ?
Mâna îi amorţi în scurt timp şi lacrimi fierbinţi îi invadară frumoşii ochi verzi . Nu mai era Anna cea învingătoare , ci Anna cea învinsă . Fiecare părticică a corpului îi trăda teama pe care o simţea faţă de băiat . Cum se întâmplase asta ?
Brusc , Ken o eliberă , ducându-şi mâinile la ochi . Fata se întoarse încetişor şi-l privi speriată , terifiată , tremurând şi ştergându-şi obrajii calzi de lacrimile amare , neândrăznind să mai facă vreun zgomot cât de mic .
- Pleacă ! tună Ken , neprivind-o .
Ea ezită şi încercă să-i atingă mâna .
- Pleacă sau te lovesc ! strigă el , dându-se un pas înapoi .
Speriindu-se , aceasta o luă la fugă mai repede ca niciodată . Vroia să stea cât mai departe de demonul cu ochi fermecători . Inima-i bătea cu putere , gata-gata să-i spargă pieptul , dar nu contenea cu alergatul , deşi muşchii picioarelor deja o dureau . Din când în când , privea înapoi , asigurându-se că băiatul n-o urmăreşte pentru a-i face mai mult rău . Părul ei negru îi intra în ochi , dar nu se oprea nici măcar pentru a şi-l strânge . Încă îi era teamă. Încă ...
Ajungând în faţa blocului în care locuia , urcă scările cu repeziciune , sprijinindu-se de balustradă . La etajul 3 se opri şi deschise uşa , trântind-o în urma ei . Abia după ce văzu că aceasta este încuiată , se mai linişti puţin .
- Ce-i cu tine ? o întrebă mama ei . Aşa se intră ?
- Nimic , eu , îmi pare rău, răspunse ea , încercând să-şi oprească lacrimile ce se pregăteau să-i năvălească pe obraji îmbujoraţi .
Fără a mai aştepta să asculte ce avea mama ei de spus , alergă spre camera în care stătea şi se aruncă în patul moale , ghemuindu-se sub plapumă . Un singur lucru îi poseda acum mintea : faptul că nu dorea să-l mai întâlnească vreodată pe Ken .
- Dacă mi-aş fi ţinut gura aia mare!
Acum ştia de ce se spunea că e cel mai periculos . Pentru el , nu existau decât două categorii de oameni : cei care-l enervează şi care sfârşesc rău din cauza asta şi cei care înţeleg că nu e bine să-l scoată din sărite . Ar fi fost ideal să-i asculte sfatul lui Kelly , să nu-l provoace . Dar acum era mult prea târziu pentru regrete şi păreri de rău , oricum n-o ajutau la nimic . Nu-i rămânea altceva de făcut decât să se asigure că nu se va mai afla singură cu el niciodată . Nu-şi dorea să mai simtă vreodată aceea senzaţie de teamă care pur şi simplu o rodea acum pe dinăuntru . În cele din urmă , somnul îi fură neliniştea , lăsând-o însă cu groaza tipărită în suflet .
Între timp , în despărţitura dintre blocuri , Ken lovea nervos peretele rece , reuşind să-şi facă răni adânci din care picura sângele stacojiu , pătând astfel cimentul .
- De ce naiba am reacţionat aşa ? E doar o fată , nimic mai mult ! Puteam s-o lovesc serios ! Sunt un prost ! şi în plus , ce mă privea pe mine ce făcea ea ? Nu are nici o legătură cu persoana mea . Ce e cu mine?
Era ceva în felul Annei de-a fi care-l întărâta şi care-l împingea să facă lucruri nebuneşti . În sufletul lui , se dădea o luptă crâncenă , mândria şi regretul se băteau cap în cap . De ce se întâmpla asta ? Nici măcar el nu avea răspuns la întrebare .
[center][Imagine: sunsetsig.png][/center]

[center] My Anime List[/center]

#9
ehe si eu pe aici,cam tarziu...dar nu ma lasat lenea gomen:D
oricum imi place povestea ta la nebunie,inceputul a fost bestial,cu ken cel indiferent,lipsit de vreun sentiment,iar apoi acea fath Anna,care intr-un fel ii schimba atitudinea si doreste sa isi faca prieteni,SI ULTIMUL CAPITOL A FOST SENZATIONAL,ken ne-a dovedit cat de dur poate sa fie cand isi iese din minti
ai un vocabular foarte bogat si asta e de apreciat;),greseli nu am vazut,iar descrierea a fost buna
deci succes in continuare si astept continuarea...repede..byebye

#10
Bun... urmaresc de cateva zile fic-ul tau. Prima impresie [cea pe care am avut-o cand am citit primul capiol]: Interesant! Uite pe cineva care a incpeut cu dreptul! Dar mare mi-a fost dezamagira cand am vazut urmatoarele capitole. Nu sunt cine stie ce experta, dar am obervat ca primul capitol l-ai facut bine si urmatoarela au luat-o la vale. Cel mai mult m-a deranjat ca i-ai schimbat prea mult personalitatea lui Ken care e super hot si la personalitate seamana cu Tomoya din Clannad :chuu:. Ce m-a intrigat a fost faptul ca aceasta e o versiune mai "moderna" a fic-ului Iubire de liceu by LYE.

Concluzie: Mi-a placut enorm de mult primul capitol si daca in continuare vei scrie exact ca acolo o sa fie mult mai bine. Au revoir :) si sper ca n-am fost prea dura!




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)