Mi-e greu sa ignor

Buna! Mi-am facut si eu curaj * sigh* sa postez fan-ficul meu. Sunt incepatoare, insa vreau critica, sa ma perfectionez. Spun de pe acum ca nu e un fic SasuSaku. ( m-am cam saturat de ei, desi am o idee si cu ei doi ).
Tip Critica: Limbaj, greseli, estetica... orice mai pe scurt

Discalimer:Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.

Capitolul I.
Hinata P.O.V.

Inca imi aduc aminte ziua in care mi-am parasit prietenii si o parte din familie pentru a-l urma pe tata in marele oras al ingerilor, Los Angeles. Pe atunci nu eram Hyuuga Hinata, fata presedintelui, ci Hana, colega de joaca a prietenilor mei. Acum, dupa aproape 4 ani ma reintorc in orasul natal, Konoha. Tata m-a lasat in final sa locuiesc la matusa. Abia astept sa-l revad si pe varul Neji. Cred ca acum a devenit un baiat dorit de multe fete. Mor de nerabdare cand ma gandesc ca voi fi in aceeasi clasa cu bunii mei amici, Sasuke si Naruto. Naruto… oare tu ma vei recunoaste dupa tot acest timp? Oare ti-ai tinut promisiunea pe care mi-ai facut-o pe atunci, cand plecam?
Gandurile mele sunt intrerupte de soferul care ma anunta ca am ajuns la destinatie. Ma aflu in fata stradei principale. L-am rugat pe soferul taxiului sa ma lase aici deoarece vreau sa colind aceste strazi, sa-mi aduc aminte totul de pe vremea cand terminam clasa VIII-a.Inainte sa merg la matusa sa ma instalez trebuie sa trec pe la liceul Konoha, sa vorbesc cu directoarea in legatura cu transferul. Daca stau sa ma gandesc bine, habar n-am pe unde sa o iau ca sa ajung la liceu. Zaresc printre oamenii care trec pe strada, un tanar care m-ar putea ajuta. Ma indrept spre el si imi dau seama ca e Naruto. Inima imi bate gata sa sara din piept. Oare ma va recunoaste?
- Scuza-ma. Imi poti spune incotro e liceul Konoha?
- Sigur. Urmeaza-ma. Iti voi arata drumul.
Mi-a raspuns fara sa ma priveasca macar. A ramas acelasi, sa ajute oamenii indiferent daca ii cunoaste sau nu. Isi ridica privirea si ma soarbe cu privirile. Sper ca ma va recunoaste, dar nu. Insa e acelasi, zambitor.
- Eu sunt Naruto Uzumaki. Si eu sunt elev la liceul Konoha in clasa a XII-a.
- Eu sunt Hinata Hyuga si se pare ca vom fi colegi.
- Super! Esti noua in oras?
- Am mai locuit aici cand eram foarte mica. Am fost nevoita sa plec cu tata, dar acum m-am intors si voi locui cu varul Neji si cu matusa.
- Aaaa! Esti verisoara lui Neji! Imi aduc aminte ca a zis ceva despre asta la ultimul antrenament de basket.
Deci nici cu lamurilile acestea nu-si da seama cine sunt. E acelasi Naruto, uitucul numarul unu. Oftez incet, schitand totusi un mic zambet. Va avea destul timp sa-si dea seama ca sunt amica lui, Hana. Cand ajungem in fata unei cladiri mari si impunatoare, Naruto isi ia la revedere de la mine si se indeparteaza. Intru cu pasi sfiosi si ma indrept spre biroul directoarei. Directoara Tsunade ma primeste la ea cu zmabetul pe buze.
- Hinata, ce placere sa te revad. Ce-i drept, pe vremuri eram doar o simpla profesoara si acum sunt directoare. Ma bucur ca ai revenit la noi in liceu.
- Multumesc mult, doamna Tsunade.
- Cum ai ajuns aici?
- Pai am venit de la aeroport cu taxiul si din strada principala m-a condus Naruto.
- Si-a dat seama ca esti prima lui dragoste, Hana?
- Nu. Si dumneavoastra il stiti pe Naruto, nu stiu de ce mai intrebati.
- Da... Pai sper sa-si dea seama, macar de-l lumineaza Sasuke. Bine, nu te mai retin sa te vezi si cu Neji. Ne vedem maine la scoala! La revedere, Hana!
- La revedere, doamna Tsunade.
De aici pana la varul Neji acasa este un drum usor, pe care mi l-am amintit acum. Grabesc pasul sa ajung mai repede. Pe drum am mai intalnit persoane care inca isi mai aduceau aminte de mine. Am trecut si i-am salutat si pe cei de la restaurantul cu ramen. Cand ajung acasa la varul Neji, matusa iese si ma intampina cu lacrimi de fericire in ochi. O imbratisez si o sarut pe obraji, dupa care ma instaleaza in fosta mea camera. Este exact ca atunci cand am lasat-o pe vremuri, schimbate fiind doar patul si sifonierul. Ii multumesc matusii si imi aranjez hainele in sifonier. Ma schimb intr-o fusta si un tricou si cobor jos in living. Neji nu e pe nicaieri.
- Matusa, unde e varul Neji?
- E iesit in oras cu iubita lui, Ten Ten. O s-o aduca la cina, sa o cunosti si tu.
- Abia astept.
Cum am terminat convorbirea, usa se deschide si intra Neji, urmat de o tanara satena, cu doua cocuri, foarte draguta. De fericire ca il revad dupa atata timp ii sar in brate, gata-gata sa il daram.
- Neji! Ma bucur atat de mult sa te revad!
- Hinata! Sunt atat de fericit ca ai ajuns intr-un sfarsit! Uite-te la tine! Ce mare si frumoasa te-ai facut!
- Asta vroiam si eu sa zic, ii spun eu razand.
- Ah,da. Vreau sa ti-o prezint pe iubita mea, Ten Ten.
- Buna! Eu sunt Hinata, verisoara lui Neji. Esti o fata foarte norocoasa, Ten Ten. Neji e al doilea baiat perfect.
- Cine e primul?
Oh, iar m-a luat gura pe dinainte.
- Baiatul de care sunt indragostita, dar stii cum e, indragostitii isi vad iubirea perfecta.
Ne-am asezat la masa si am mai discutat despre scoala si despre Los Angeles. Ei chiar erau curiosi de acel oras? Eu l-am vazut ca pe o inchisoare care ma tinea departe de tot ce iubeam. Dupa masa Ten Ten a plecat si eu m-am dus la mine in camera. Neji a venit la mine.
- Ce faci, tu mico Hana?
- Nu mai imi spune asa! Nimeni din cei ce contau nu si-a adus aminte de mine!
- Adica Naruto?
- Da...
- Lasa ca isi va da el seama intr-un sfarsit. Tu doar fi tare pentru ce va fi maine.
Nu mi-a dat mai multe lamuriri. M-a lasat sa ma framant o noapte intreaga si intrebandu-ma la ce se referea. El stie ceva si nu vrea sa-mi zica si mie. Oare de ce sa fiu tare?

hey, o alta fana Naruhina
primul fic deci, mi se pare ca nici nu esti de mult timp pe aici, deci daca tot ti-ai facut curaj sa postezi nu o sa te iau prea dur
titlul- pai, e oarecum interesant, m-a facut totusi sa arunc o privire mai amanuntita fic-ului tau
actiunea- e oarecum grabita, drumul de unde sa intalnit cu Naru pa' la liceu ii chiar asa de scurt...
si in alte parti parca, incerca sa scrii cateva randuri din fiecare loc in care se afla personajul, nu ca citesc o propozitie in care imi spui ca-i la liceu, in urmatoarea ii deja acasa, asta insamna ca grabesti actiunea
ideea- e draguta, am impresia ca o sa se intample niste chesti mai interesante in urmatoarele capitole
descrierea- noi stim cum arata personajele, dar in afara de Tenten nu ai descris fizic nici un alt personaj, nu ma intelege gresit, nu vreau sa ma plictisesti zeci de randuri cu descrieri fizice, dar asa din perspectiva Hinatei, gen cand la vazut pe Naruto, " ochii lui sunt la fel de albastri precum mi aminteam... etc" ii doar un exemplu banal ca sa inteleg mai clar la ce ma refer
dialogul- e destul de mult, incearca pe viitor sa nu exagerezi cu el, cu timpul o sa-ti dai seama cat de usor te poti lipsi de el
greseli- n-am vazut, bravo

stiu ca e destul de lung comentariul, dar daca nu credeam ca e ceva de fic-ul tau nu ma oboseam sa scriu atata, deci spor la scris in continuare si nu te lasa

Hey.. dupa cum am promis, iata-ma aici! Deci sa sti ca te voi crita nu dur, dar voi incerca sa-ti arat toate greselile pe care le-ai facut

Titlul imi place. Atrage atentia asupra lui. Nu imi pot da seama cat este de legat de fic dar asta voi vedea pe parcurs.
Actiunea a fost nu grabita... extrem de grabita, acum a ajuns, acum e la liceu, acum acasa si acum in camera. Actiunea nu curge usor, cursiv, parca sare dintr-o data! Puteai incepe de atunci cand era in avion de exemplu, ca ascullta muzica la ipod si cum se uita la norii de diferite forme, apoi cum ajunge la taxi... etc.
Descrierea pai este... nu prea este! Nu ai descris nimic! Cum arata Hinata, Nauto, Neji, matusa Hinatei, Ten Ten, Tsunade! Puteai sa o descri foarte frumos pe Hinata exact din dialogul ei cu Neji... Acesta sa ii spuna ca a mai crescut ca parul ei a btinut niste reflexii mov minunate ca ochii ei au ramas la fel de ... etc. Despre matusa Hinatei nu ajunge doar sa spui ca nu s-a shimbat deloc pentru ca noi cititorii nu stim cum arata in viziunea ta aceasta. Cat despre descrierea sentimentelor... incearca sa ne descrii mult mai mult ce simte, sa fi mai profunda... de exemplu, cat de rau s-a simtit cand l-a intalnit pe Naruto si acesta nu a recunoscut-o, ce mult s-a bucurat sa-i revada pe toti...
Estetica nu e rea. Singurul lucru care nu-mi place este ca nu ai pus " Capitolul I " pe mijloc, subliniat frumos apoi dedesupt numele capitolului ( daca aveai de gand sa-i dai un nume ) apoi exact acolo unde este in momentul de fata " Hinata P.O.V. "
Naratiunea hmm... narezi frumos pentru primul fic. Daca ai avea mai multa descriere ar fi si mai bine. Ma rog cu timpul o sa vezi ca o sa incepi sa folosesti alti termeni mai frumosi pentru anumite chestii pe care vrei sa le exprimi si va fi si mai bine. Da toate se fac cu timpul.
Dialogul sincer... ma cam plictisisem de el. Nu stiu nu avea acel ceva, mai picant... adica uneori decat sa spui puteai sa transformi o parte din conversatia cu Tsunade in vorbire indirecta.
Greseli mi-a sarit doar una in ochi :

Ma aflu in fata stradei principale. - este incorect sa spui stradei ; Ma aflu in fata strazii principale.

Ideea Mi se pare originala ceea ce este foarte bine. Eu nu sunt adepta Naruhina, dar fic-ul tau chiar imi place si il voi urmari in continuare.

Sper sa nu et superi daca te-am luat prea tare dar acesta este singurul mod in care poti evolua si e mai bine sa sti tot de la inceput ca sa poti cu timpul sa observii cat ai evoluat.

Bafta in continuare si sa ma anunti cand pui next-ul

+Buna!! Hey Neko, am decis sa trec si pe la ficul tau. Am aflat de el de la Pustoaica_cu_ochii_verzi si am spus ca de ce nu sa-l citesc, mai ales ca e urasc cuplul SasuSaku, iar al tau e NaruHina:X! Ma rog...Sa trecem la oile noastre.
Titlul: E desul de captivant, mie una mi-a atras atentia
Descriere: Nu prea am vazut, pe viitor te-as ruga sa pui mai multa
Actiunea: A fost destul de grabita, dar daca pui descriere asa cum am spus, o vei mai incetini putin. Cand actiunea e grabita ai intentia sa citesti rapid si asa nu mai intelegi nimic.
Mi-ar placea daca ai scrie si ceva din sentimentele Hinatei, sau ce gandeste. Ce parere are despre Naruto ca nu a mai cunoscut-o...Intelegi tu .
Dialog: Ai avut,dar totusi parca nu a fost chiar atat de interesant. Ma asteptam la ceva mai captivant [spune-mi daca te supar] ^^"
Ei bine draga mea...Cam atat am avut de spus^^. Sper ca parerile mele te vor ajjuta sa te perfectionezi! Astept next si spor la scris>:D<. Btw, sa ma anunti cand pui nex!!

Mersi tuturor ca ati trecut si ati lasat comentarii... Si multumesc de asemenea pentru critica, incerc sa ma perfectionez ^^ si nu ma deranjeaza cu nimic. Si am revenit cu un nou capitol, care sper sa fie mai bun

Capitolul II.
Hinata P.O.V
M-am trezit foarte devreme, cand ziua inca nu se deosebea de noapte. N-am putut sa dorm deloc din cauza a ceea ce mi-a zis Neji. La ce se referea? Imbrac noua uniforma, de o culoare albastru inchis, imi pieptan parul lung si negru cu reflexii violet, imi fac ghiozdanul dupa orarul dat de doamna Tsunade si cobor in bucatarie, o incapere destul de mare, cu mobilier din lemn de cires rosiatic si care mirosea intotdeauna a flori de portocali.In casa domnea cea mai mare liniste. Ceasul arata ora sase si jumatate dimineata. Ma apuc sa pregatesc niste paine prajita si omleta. Cand termin de gatit coboara si matusa si Neji. Se uita mirati la mine.
- Buna dimineata! V-am pregatit micul dejun! Sper sa va placa!
- Chiar nu trebuia sa te deranjezi, Hinata. Multumim.
Dupa ce am terminat de mancat am plecat impreuna cu varul Neji spre scoala. M-as fi descurcat si singura, dar el a insistat sa mergem impreuna. Soarele stralucea jucaus pe cerul de un albastru ca ochii lui Naruto, iar ciripit de pasarele imi incantau urechile. La mijlocul drumului ne-am intalnit si cu Ten Ten. Acum ma simt putin prost ca stau cu cei doi proumbei. Cei doi se dragalaseau, in timp ce eu priveam fascinata la forfota din jurul meu. Mereu mi-a placut sa privesc persoanele din jurul meu.
Ajungem la scoala care se vede impunatoare de la cateva sute de metri distanta. . Eu sunt in aceeasi clasa cu Ten Ten, iar Neji cu un an mai mare. Clasa este de un crem destul de deranjant la ochi, cu o gramada de planse agatate pe pereti. Bancile sunt scrijelite si vai de ele si nici catreda nu a trecut prea bine testul cu anii si cu clasa aceasta. Ten Ten imi arata locul meu si in timp ce-mi pregateam cartile pentru prima ora, in clasa intra Naruto, brat la brat cu o tanara cu parul roz ca al petalelor florilor de cires si cu ochii verzi ca smaraldul. Inima mi se opreste o clipa in loc. Acum am aflat la ce s-a referit varul Neji. Naruto nu si-a tinut promisiunea. Mi-a promis ca ma va iubi doar pe mine si totusi acum se saruta cu fata aceasta chiar in fata ochilor mei. Vreau sa ma ridic si sa-i spun adevarul despre mine, dar ma opresc inainte sa fac aceasta prostie caci pe usa intra bunul meu prieten Sasuke. Intr-adevar, foarte schimbat de cand l-am vazut ultima data, dar are acelasi aer de “ nu-mi pasa de nimic”. Parul negru ca pana corbului era in forma de crwasta, iar ochii lui patrunzatori ma fixeaza calmi. Ma indrept spre el si-l salut.
- Hana? Esti chiar tu?izbucneste el cand ma vede.
- Ssstt! Sa nu te auda Naruto!
- De ce nu? Se va bucura sa te vada din nou.
- M-a vazut, dar nu m-a recunoscut.
- Imposibil! Oricum eu ma bucur foarte mult sa te revad printre noi.
Il imbratisez de revedere si il intreb despre iubita lui Naruto. O cheama Sakura. Ce nume potrivit pentru o persoana asa superba. Stau numai cu Sasuke, incercand sa nu atrag atentia asupra mea, insa o gramada de lume se apropie de mine sa ma salute.
- Salut! Eu sunt Ino, iar el e iubitul meu Sai.
- Eu sunt Temari, iar acesta e iubitul meu Shikamaru.
- Eu sunt Kiba, iar catelusul acesta e Akamaru.
Ino este o fata foarte dragutan in ambele sensuri. Amuzanta, prietenoasa si frumoasa, parul ca spicele graului si ochii de un albastru intens ca si a varului ei, Naruto. Sai este o persoana misterioasa, cu un par negru ca pana corbului si niste ochi hipnotizanti de aceeasi culoare. O fire prietenoasa si artistul neinteles al clasei. Temari, o superba fata cu parul blond ca puful puilor de gaina si ochii de un verde ca frunzele copacilor in primavara. O persoana cam autoritara, fiind sefa clasei, dar foarte amuzanta, iar Shikamaru e un baiat cu parul negru spre saten cu ochii de un cenusiu inchis si un geniu lenes. Kiba este un tanar cam... enervant. E destul de simpatic, cu un par de culoarea caramelului si ochii de aceeasi nuanta. In ciuda faptului ca nu stie nimic despre mine, totusi aproape saliveaza in preajma mea. Am aflat ca Naruto si Sasuke sunt cei mai populari baieti din liceu. In legatura cu Sasuke, ma asteptam la asa ceva, el fiind inca din scoala generala popular printre fete, insa Naruto m-a surprins.Cand soneria s-a auzit, in clasa a intrat profesorul nostru diriginte, Hatake Kakashi.
- Buna ziua! Vreau sa prezint o noua colega, Hyuuga Hinata. Hinata, vino te rog si povesteste-ne despre tine.
- Salut! Numele meu e Hinata. Am mai locuit in Konoha cand eram mica, dar am fost nevoita sa ma mut si sa-mi parasesc bunii mei prieteni. Acum m-am intors si ma simt mai bine ca niciodata. Sper sa fim prieteni!
Dupa prezentare profesorul a renuntat sa mai tina ora si ne-a permis sa ne cunoastem mai bine. Naruto din pacate nici macar nu ma privea si asta ma ranea profund. M-am imprietenit rapid cu fetele, iar baietii faceau glume si ne faceau sa radem. Nici n-am crezut vreodata ca prima zi de scoala va fi asa amuzanta. Cu Ino ma inteleg de minune, devenind in mai putin de o ora o prietena foarte buna. Sakura nici nu s-a apropiat sa facem cunostinta, dar oricum m-ar fi durut mai tare daca mi-ar fi prietena. Orele urmatoare au decurs normal, iar cand prima mea zi de scoala inapoi in Konoha s-a terminat, m-am dus acasa insotita de Temari, Ino, Shikamaru si Sai. Temari si Ino se comporta foarte frumos cu mine si am reusit sa ma integrez in grupul clasei. Sasuke, din pacate, a ramas in urma, sa-i astepte pe Naruto si Sakura.

Naruto P.O.V
Am iesit din casa urmat de o raza de soare. Pe drum, Sakura a rasarit iar langa mine de pe nu stiu unde. N-am chef de ea acum. Mintea mea aiureaza la fata intalnita ieri, Hinata, care seamana izbitor de mult cu prima si de fapt singura mea dragoste, Hana. Pe Sakura nu o iubesc. Am acceptat sa fim impreuna doar pentru distractie. Ea vrea sa fie cu mine doar pentru popularitate, iar eu m-am cam plictisit de ea. Cand am intrat in clasa si am vazut-o acolo, in ultima banca, inima mi s-a oprit o clipa in loc. Era ea, Hinata, stand acolo si privindu-ne, pe mine si pe Sakura, cu o expresie de tristete si dezamagire pe fata. Mi-am adus aminte de promisiunea pe care i-am facut-o Hanei in ziua in care a plecat si ma simteam de parca o dezamageam. Ce-i drept mi-am tinut promisiunea, caci nu ma indragostisem de altcineva, dar cand Sakura m-a sarutat, parca buzele ma frigeau vrand sa platesc pentru ca o faceam pe aceea Hinata, reconstructia Hanei, trista. Cand Sasuke a strigat-o pe Hinata Hana, am impietrit. Deci aceea Hinata era de fapt Hana, iubirea mea pe care credeam ca n-o voi mai vedea niciodata. Nu am mai putut-o privi pe Hinata, de frica ca ochii aceia movulii ca florile de liliac imi vor arde sufletul pe dinauntru. N-am mai vorbit nici cu Sakura. Am ignorat-o, dar nu ca si cum as fi ranit-o sau ceva, caci eu mereu o ignoram. La sfarsitul orelor am hotarat sa vorbesc cu Sakura. Cand iesim afara ea se indreapta spre Sasuke. Ii privesc nedumerit. Atunci a picat ca prin minune vestea ca ei doi erau impreuna, pe la spatele meu. Nu m-am simtit ranit, poate doar orgoliul si mandria mea erau putin ranite. Ma simteam liber si fericit. Ma bucuram sincer pentru Sasuke si Sakura. Ei doi chiar se potrivesc impreuna si Sasuke e chiar fericit acum ca s-a aflat adevarul. Acum trebuie doar sa ma mai impac cu Hinata. Oare ea ma mai iubeste? Am ranit-o profund din cauza faptelor mele si imi e teama ca nu ma va putea ierta. Va trebui sa gasesc un moment potrivit pentru a-mi cere scuze.

P.S.: Stiu ca la Naruto P.O.V e cam incalcita povestea .

la Naruto pov, nu e neaparat incalcita, e extrem de grabit totul, m-am bucurat sa vafd o imbunatatire la parte lui Hinata dar am fost dezamagita cand ai inceput din perspectiva lui Naru, aici, putea fi un amalgam de sentimente, uimire, un soi de iubire regasita, dezamagire, chiar daca nu la un nivel foarte inalt, poate chiar vagi, dar aceste sentimente trebuiau descrise, la fel si reactile lor, nu te limita, scrie tot ce-ti vine in cap, nu te gandi ca-i exagerat sau prostesc
fi atenta si la aspectul capitolului, puteai sa scrii ingrosat "capitolul 2" si sa lasi un rand liber si dupa sa scrii hina pov, arata mai bine asa
hmmm, deci cel mai important ii sa ai grija la capitole, trebuie sa si pastrezi suspansul, adicaai scis deja ca hina e ranita si alea alea, ii ca mult sa scrii deja in acelas capitol ca defapt totui bine si naruto defapt sia dat seama cine e ea, in felul asta sa dus dramatismul de la inceput
intelegi cred ce scriu eu pe aici
ai mai redus din dialog si asta ma incanta
greseli ai avut doar cateva minore, pe care le avem aproape toti de altfel, in special eu
cam atat, ma bucur ca nu iei personal comentarile si ca te straduiesti

Am trecut si eu pe aici si ma bucur ca esti abia la inceput cu povestirea, altfel asi fi stat ore sa citesc mii de capitole.
Deci, inteleg ca si tu, ca si mine desigur, abia astepti sa spui tot, grabind din ce in ce mai mult. Trebuie doar sa descrii cat mai mult si sa lasi lucrurile sa decurga normal. Orele au trecut fulgerator prin fata ochilor mei . Trebuie sa faci curiosii sa-si imagineze mai mult:x.
Ideea mi se pare ca am mai vazut-o undeva..doar la inceput . Doar la inceput sa fie clar^.^ . In rest, original, dar grabit. Mi se pare interesant ^.^
Tine-o tot asa si sa ma anuntsi neaparat la nexT .

Mersi ca m-ai anuntat ca ai pus next. E bine, draga Neko, m-am bucurat cand am vazut ca ai adaugat descriere. Dar ai grija la dialog caci a fost cam scurt si plictisitor. Adica niste vorbe aruncate in vant intr-un fel, mai ales la partea cu: " - Salut! Eu sunt Ino, iar el e iubitul meu Sai.
- Eu sunt Temari, iar acesta e iubitul meu Shikamaru.
- Eu sunt Kiba, iar catelusul acesta e Akamaru."
Actiunea nu a fost chiar asa grabita la pov din partea Hinatei, dar la Naruto ai cam pus-o sa alegre. Nu e chiar inalcita, dar cum am zis a fost cam grabita. Incearca sa iti canalizezi concentrarea pe toate partile ficului nu numai pe descriere sau numai pe dialog[de exemplu] .
Ai grija si la estetica! Lasa alineat, pentru ca asa fara nu da bine.
Am avzut ca ai descris si sentimentele si gandurle personajeor ceea ce este bine! ^^
Ideea mi se pare buna, avand in vedere ca nu prea citesc ficuri NaruHina.
Greseli de ortografie nu am vazut sau poate ca ai, dar nu stau sa le caut ca fiecare face greseli. Nimeni nu-i perfect.
Oricum, ma bucur ca ne asculti criticile si iti urez in continuare spor la scris!

Hello.
Ma bucur sa vad inca o fana a cuplului NaruHina.: x
Sa revenim, ideea mi se pare destul de originala, nu cred ca am mai intalnit-o pana acum. Titlul este okey, mi-a atras destul de mult atentia, ceea ce este foarte bine.
Descrierea este bunica, dar parca mai trebuie condimentata, ar trebui sa pui accentul mai mult pe descriera sentimentelor. De obicei ea este cea care face cititorul din ce in ce mai interesat.
Actiunea mi se pare putin cam grabita, la partea Hinatei a fost ok dar la cea a lui Naruto totul era pe banda rulanta... ar trebui sa povestesti cu lux de amanunta si fara sa te grabesti, totul trebuie sa decurga lin.
Dialogul a fost putin dar tot trebuie sa ai grija la el. Incearca sa pui in dialog numai replici importante care starnesc interesul.
Greseli nu prea am vazut, ori nu am fost eu prea atenta.
Oricum de la primul capitol la al doilea se vede o mare evolutie, asta inseamna ca ai urmat toate acele mici pareri ale noaste.
Astept next si spor la scris in continuare, sper sa nu te supere comentariul meu, intentia mea a fost de a te ajuta.
Bye.

Heyy

Pai, eu una sunt partial multumita de capitol, multumita total ca incerci sa-miu urmezi sfaturile

La partea Hinatei am observat catve greseli, una dintre ele era catreda- catedra
In rest pot sa spun ca mi-a placut. Capitolul a fost mai lung, dialogul in cantitati acceptabile si bine gandit. Ma bucur ca ai inceput sa adaugi descrierea peisajelor, obiectelor si persoanelor. Am observat ca ai incercat si la Hinata si Naruto descrierea sentimentala.... a iesit.. binisor dar eu cred ca se putea sa fi si mai profunda, puteai sa descrii cu mai mult sentiment cand Naruto o saruta pe Sakura. Actiunea la NAruto afost grabita, dar ma bucur ca ti-ai dat seama ca e cam inclacita si grabita; asta e foarte bine, pe mine una nu ca a fost incalcita m-a deranjat, mai mult faptul ca a fost grabita. Dar daca la Hinata ai reusit s-o reglezi sunt sigura ca o sa poti si la Naruto. Inca ceva, aici :
" - Buna dimineata! V-am pregatit micul dejun! Sper sa va placa!
- Chiar nu trebuia sa te deranjezi, Hinata. Multumim.
Dupa ce am terminat de mancat am plecat impreuna cu varul Neji spre scoala." ca actiunea sa nu para grabita era mai bine sa scri inainte de " dupa ce am terminat..." Micul dejun a fost unul linistit, fara schimburi de replici." sau ceva in genul asta, ca sa spui intr-un mod frumos ca un lucru X a fost linistit, ca nu s-a petrecut nimic interesant, nu sa sari peste el. Sarind peste el actiunea incepe sa para grabita. Ai putea, daca vrei si poti sa lasi si cititorii in suspans. La povestea lui Naruto nu trebuia sa ne spui povestea, ajungea sa vorbesti despre Hinata, sa zici ca ti-ai dat seama cine era de fapt... apoi ceva de genul (dupa ce ai povesti ca-ti pare rau ca te-a vazut cu Sakura ) " Daca ar sti ea adevarul..." Ai prins ideea. Pai bafta in continuare si spor la scris scuze daca comentariul nu e foaaarte amanuntit dar ma grabesc (scuze daca am greseli de scriere in comentariu)

Multumesc tuturor pentru critica si sunt foarte fericita ca atati oameni s-au chinuit sa citeasca si sa-mi lase comentariu.:pls: Incerc sa ascult de sfaturile voastre, sper ca este mai bun acest capitol decat ultimul.;|

Capitolul III

Hinata P.O.V

Zilele urmatoare au trecut fara ceva prea important de mentionat. Ma inteleg bine cu toata lumea, iar Temari m-a invitat azi la petrecerea in pijamale pe care o organizeaza. E vineri, deci nu va fi nici o problema cu scoala. M-a surprins foarte tare cand am aflat marti ca Sasuke e cu Sakura. I-am felicitat pe amandoi. Eram foarte fericita pentru amicul meu, dar mai mult eram fericita caci Naruto nu mai avea prietena. Insa nici asa, Naruto nu m-a bagat in seama. Abia daca imi raspundea la “ Buna dimineata” si “Pa”. Asta a durut. Nu ma asteptam sa fie totusi asa de rece.
Cu toate aceste ganduri in minte ma indreptam insotita de intreaga clasa si de Neji spre casa lui Temari. Ea organizeaza petrecerea pentru fete, dar fratele ei Gaara organizeaza in aceeasi zi petrecerea pentru baieti. Sincer mi-e putin cam jena. Adica toate fetele sunt incantate ca vor putea sta cu iubitii lor, insa eu chiar nu imi doresc sa stau cu Naruto atat de mult timp. Raman in spate, caci nu doresc sa deranjez cuplurile, dar acolo e si Naruto. Incerc sa nu-l bag in seama, dar imi e asa de greu sa ignor bataile inimii. Drumul mi s-a parut ingrozitor de lung, pana ce in sfarsit s-a profilat casa alba, cu doua etaje a colegei mele.
Acasa la Temari, toti ne strangem in livingul frumos mobilat. O canapea crem uriasa ne putea primi pe toti si o masuta din sticla era plina de diferite gustari si bauturi. Ah! Cat mi-ar fi placut sa nu fie in aceeasi zi si petrecerea baietilor. Ten Ten si Temari se intrec la jocuri video cu Naruto si Kiba. Surprinzator, Temari a castigat. Kiba cere revansa in timp ce Ten Ten si Naruto parasesc competitia.
- Hinata! Joaca tu in locul lui Ten Ten, iar Gaara joaca in locul lui Naruto!
Ordinele au fost date de Temari, deci nu ai dreptul sa te impotrivesti. Eu incep sa pierd, in timp ce toti ceilalti sunt cu mult inaintea mea. Din spate simt pe cineva cum imi prinde mainile si se joaca pentru mine. E Naruto.
- Joc eu pentru tine. Tu cam pierzi, Hana.
Imi venea sa plang. Deci si-a dat seama. Stie cine sunt, dar ticalosul ma lasa sa ma pierd in agonie. Inima imi bate din ce in ce mai tare.Imi e teama ca imi va auzi bataile inimii, insa si inima lui bate la fel de tare. Ma uit la el cu ochii umezi. Lacrimi stau gata sa iasa. O iau la fuga si ma duc la baie. Acolo imi las lacrimile sa iasa in voie. Aud ciocanituri. Este Ino, ingrijorata pentru mine. Imi sterg lacrimile si ii deschid.
- Hinata, ce e cu tine? Te simti bine?
Nu era doar Ino, ci toate fetele. Pana si Sakura parea ingrijorata.
- Da. Nu va faceti griji. Ma simt bine. Pur si simplu am simtit nevoia sa o iau la fuga cand mi-a zis Hana.

Veneau si baietii intr-un sfarsit sa vada daca ma simt bine. Ma simt ca un copil rasfatat care a atras atentia tuturor. Imi cer scuze si ne reintoarcem in living. Nu l-am mai bagat in seama pe Naruto. Daca o faceam, iar as fi patit ca mai devreme. Pe la ora 1 noaptea, cand abia ne mai tinem pe picioare, Temari ne conduce spre camera ei, cu peretii de un albastru deschis ca cerul in zilele de primavara si fiecare ne trantim pe cate o saltea. Eu nu pot sa adorm. Ma gandesc numai la ce mi-a zis Naruto. Ies incet din camera sa nu trezesc pe nimeni si ies pe balcon. O briza de aer rece ma loveste in fata. Desi nu pare, noaptea e chiar frig sa stai numai in pijamale.
- Nu e cam frig sa stai numai asa, Hinata?
Da. E tot Naruto. Vreau sa fug, dar el sta in dreptul usii si nu ma lasa.
- Lasa-ma! Nu am ce discuta cu tine!
- Ba din contra avem multe de discutat. Ca sa stii, mi-am tinut promisiunea. Eu nu am iubit pe altcineva. Sakura era doar de amuzament. Accept orice pedeapsa vrei sa-mi dai, insa chiar trebuia sa-ti spun asta fara ocolisuri. Eu inca te iubesc si nu a existat o zi in care sa nu ma fi gandit la tine. Chiar nu mai tii minte primul nostru sarut?
- Eram niste copii care nu stiam ce e viata adevarata. Iar tu, daca nu m-ai fi uitat n-a fi fost impreuna cu Sakura. Eu mi-am tinut promisiunea. M-am reintors si eu nici macar n-am mai intalnit alt baiat cat timp am fost in Los Angeles ! Am fost la o scoala de fete si nici nu ieseam afara din casa ! Te iubeam, Naruto! Nu stii cat de tare doare sa vezi persoana iubita cu altcineva! Dar acum nu mai vreau sa stiu nimic de tine. Nu-mi pasa ca te-ai despartit de Sakura. Noi doi nu mai avem ce imparti.
- Deci tot ce a fost consideri ca a fost o greseala? Nu mai simti nimic pentru mine?
As raspunde la orice intrebare, dar nu la aceasta din urma. Nu pot minti inima sa nu te mai iubeasca.
- A fost doar o prostie de copii mici. Degeaba ne-am promist unul altuia soarele si luna daca am uitat unul de altul. Cat despre ultima intrebare… ba da. Mai simt ceva pentru tine.
- Si atunci nu putem reface ce s-a destramat pe vremuri?
- Nu. Imi pare rau. Acum, te rog, lasa-ma sa trec.
- Nu. Nu te las. Inca nu m-ai pedepsit.
Vrei pedeapsa? Bine. Iti voi da o pedeapsa care doare de zece mii de ori mai tare decat oricare alta. Nu credeam ca voi face asa ceva in momentul despartirii noastre, dar… poate ca imi e dor de buzele tale, poate ca vreau sa iti simt mangaierea, poate ca inca vreau sa ma tii in brate si sa-mi stergi lacrimile, poate ca inca te iubesc si inca nu vreau sa se termine totul. Sarutul acesta stiu ca te-a uimit, Naruto. Am vrut sa te mai sarut o ultima data si totusi intregul corp mai cere putin din dragostea ta. O iau la fuga. Nu ma vreau sa stau, sa ma privesti cu acei ochi albastri si sa ceri explicatii. Eu chiar imi mai doresc sa fim din nou impreuna,sa ne iubim asa cum o faceam pe vremuri.
Intru in camera fetelor. O liniste de mormant domnea peste intreaga incapere. Ma asez la locul meu si adorm cu gandul la Naruto si cu lacrimi de triste si fericire in ochi.

P.S.: Stiu ca e cam mult dialog, dar am simtit ca fara el nu se poate si imi cer scuze ca e mai putin decat de obicei, dar ma revansez eu.

Heii ! <3
O.M.G [ :O ]. Pur si simplu asta e reactia mea la citirea acestui capitol.
Imi place foarte mult ^.^... Dar, incepem cu ce nu-mi place. Un singur lucru: Graba asta. xD Deci, au iesit de la scoala si s-au dus direct la Temari? . Dar, cum spuneam . Te inteleg si eu fac aceleasi greseli. Ma grabesc pentru a spune ce am de spus odata . Foloseste mai multa descriere si ai sa vezi ca o sa iasa un mega capitol [ mare vreau sa spun ] si fara graba, desigur.
Dialogul mi-a placut, nu a fost chiar fara sens, dar incearca sa exprimi cat de multe emotii iti pot trece prin minte. Ce m-a ingrijorat e : " - Da. Nu va faceti griji. Ma simt bine. Pur si simplu am simtit nevoia sa o iau la fuga cand mi-a zis Hana." Aici, nu cred ca Hinata avea de gand sa spuna in fata tuturor ca a fugit din cauza ca Naruto i-a spus Hana. Adica a sunat ceva gen : " Ahh, ma topesc dupa el. Mi-a spus Hana, isi aminteste" Tipand in gura mare cat o tsine.. Poate exagerez si eu putsin aici xD.
Acel drum lung pe care l-ai specificat [ doamne.. eu o iau de la coada la cap:)) ] trebuia sa fie chiar lung, deci sa specifici, sa descrii mai multe ca sa se vada ca e lung.
Oww, mega comm.
Acum, urmeaza ce-mi place. Deci, ideea o ador pur si simplu. E asa emotionant.. eu sunt aia care dramatizeaza deci mai aveam o miiica retinere si plangeam...Plangeam rau nu asa..Mi-a placut enormm de mult ^.^ yay.
Deci, ideea e originala si o ador. <3
Cum spuneam imi place capitolul la NEBUNIE ! Hihi.
Astept next si nu uita sa ma anunti !
:bye:

incep prin a-ti spune ca... iti ador avatarul
acum, capitolul, felicitari, se vad imbunatatiri
actiunea nu mai fuge, e destul de bine pentru mine...
descrierea, pai fata de celalalte capitole te-ai descurcat exceptional de bine la capitolul asta, desi as vrea sa-i modelezi mai bine personalitatea Hinatei, adica sa-mi fac o idee desprea ea, in afara ca e inca indragostita de Naruto si partea sentimentala, adica din capitolul asta am inteles ca-i slaba, plange prea repede, dar.. ceva acolo, trebuie sa modelezi un personaj dupa bunul tau plac, sa ne faci o idee, noua cititorilor, despre cum sunt personajele tale
daca nu ai inteles (desi ma indoiesc), trb sa sprii despre Hinata daca e timida, nesimtita, tupeista, curajoasa, rece, linistita.. ceva acolo...
aici nu ma refer sa incepi neaparat sa scrii "sunt linistita de obicei si alte bla bla bla-uri", foloseste-te de descriere, ca "i-am raspuns rece, scarbita de cuvintele lui, niciodata nu mi-au placut genul asta de oamenii", stiu ca nu-i cazul sa folosesti asta in fic-ul tau, e doar un exemplu care mi-a venit acum in cap
nu ai avut greseli, e de apreciat sau cel putin eu nu le-am vazut
diaogul, hmm, poate ai exagerat putin cu el, dar sa zicem ca esti scuzata pentru si numai pentru ca nu ma plictisit, adica ii mult daca privesti per ansamblu dar sunt niste replici care pun in valuare actiunea si sentimentele, deci este ok
ce mai era? aaa... cred ca atat
spor la scris in continuare

Hello.
Aww, ce ma bucur ca nu ai uitat sa ma anunti.
Pai iti spun sincer ca se vad multe imbunatatiri, chiar daca a fost un capitol mai mic decat celelalte. Nu conteaza daca scri 10 pagini in care ai numai greseli, important e sa scri bine.
Actiunea nu mai e fugarita, dar puteai sa mai spui ce s-a mai intamplat, ce au facut etc.
Dialogul a predominat in mare parte, unele dintre replici le puteai transforma in vorbire indirecta si astfel puteai sa adaugi mai multa descriere.
Descriere a fost okey, dar se putea mai bine. De exemplu: atunci cand Naruto i-a spus pe nume, puteai sa descri in plin fapt. Mi s-a parut ciudat atunci cand a fugit la baie si a izbucnit in plans, mi-ar fi placut mai mult daca ar fi infruntat situatia. Descrierea sentimentelor e foarte importanta, ea contureaza caracterul personajelor si ne trimit si noua (cititorilor) anumite impulsuri.
La capitolul greseli stai destul de bine, nu am obsevat nici una ori nu am fost eu atenta.
Acum nu te gandi ca nu mi-a placut nimic, ba din contra cum am spus si la inceput a fost un capitol reusit dar am vrut sa iti precizez doar unde trebuie sa mai lucrezi.
Astept next si nu uita sa ma anunti.
Bye.

Heii!!! Scuze ca nu am trecut mai devreme pe aici, dar nu a avut timp:D. Acum insa iti post spune ca incepi sa progresezi, chiar daca actiunea a fost iar destul de grabita.
Dialog ai avut, iar de data aceasta [dupa mine] nu a fost sec. Inteleg ca ti-a trebuit mai mult dialog, am vazut si de ce, deci nu este o problema.
Frumoasa descriere la sfarsit, mi-a placut, dar petrecerea, defapt orele petrecute au trecut cu viteza lumini. Deci ai grija.
Greseli de ortografie nu am vazut, iar alte probleme....nu, nu prea vad. [poate ca-s eu chioara ]
Ideea imi place, chiar m-a surprins cand am vazut ca Naruto si-a dat seama in sfarsit ca Hinata este prima lui dragoste. Sper sa o convinga ca inca o mai iubeste si sa fie din nou impreuna!
Pai...Cam atat am avut de spus. Scuze inca odata ca nu am venit mai repede cu un com, dar sincer nu am avut timp. Vazusem mesajul tau, dar nu am putut:D. Sper ca o sa ma ierti si iti urez in continuare spor la scris!! Te pup!

Alt fic fara continuare atunci cand mi-o doresc cel mai mult...
Deci ideea ficului imi place chiar foarte mult, nu am mai intalnit ficuri cu tematica asta [sau poate asta e primul meu fic NaruHina? ]
In fine, trebuie sa comentez continutul, nu? Pai, treaba sta cam asa: Mi-as dori ceva mai multa, mult mai multa descriere. Nu ai descris deloc actiunea, doar foarte putin niste sentimente la sfarsitul capitolului [ma refer la capitolul al doilea, care a fost dupa parerea mea mai bun decat primul ceea ce este si normal]. Incearca sa descrii mai mult locurile, imbracamintea, etc. inclusiv ceea ce simte personajul, in cazul nostru Hinata. Din cauza descrierii in lipsa, asctiunea decurge prea rapid. Naratiunea este foarte buna, aici nu am ce comenta. Dialogul a fost putin cam mult, dar nu a fost deloc sec ceea ce este foarte bine.
Pai cam atat Astept urmatorul capitol. Mult succes!

Oh, ce ma bucur ca atat de multi oameni au lasat comentarii si sunt interesati de ce scriu eu aici. Mersi tuturor! Am venit cu un nou capitol. Nu stiu cat de bun e, sincera sa fiu nu e preferatul meu dar ramane la parerea voastra .

Capitolul IV.


Naruto P.O.V

Cnad Gaara, roscatul cu ochii verzi ca smaraldele, m-a invitat la petrecere, primul meu gand a fost sa refuz. Nu aveam chef de petreceri, insa in momentul in care am auzit ca vor fi si toate fetele am acceptat pe loc. Acesta ar putea sa fie momentul ideal sa vorbesc cu Hinata. Pe drum, desi Hinata a stat langa mine nu a scos nici o vorba. Incerca sa ma ignore, in timp ce Kiba se dadea la ea. Mi-as fi dorit sa-l iau la bataie, dar cu ce drept ma iau de un baiat care o place? In mare, e vina mea ca Hinata nu vorbeste cu mine. Eu am fost rece cu ea, sperand ca asa va fi intr-un fel mai usor sa vorbesc cu ea la momentul potrivit. Acasa la Gaara, am acceptat un joc video din cauza ca Temari m-a rugat sa joc. Temari e cam autoritara si nu aveam chef sa fiu dat in strada din cauza asta. Cand am vazut-o pe Hinata pierzand la joc, corpul a actionat fara creier si am ajutat-o. Vorbele au iesit fara voia mea, iar cand am vazut-o aproape plangand as fi vrut sa ma dau cu capul de toti peretii. Chiar asa de ranita era din cauza ca am vorbit cu ea? Nu, poate nu e ranita, cred ca e surprinsa, iar fetele plang des. A fugit pur si simplu din bratele mele, plangand. Fetele mi-au aruncat priviri urate si s-au dus dupa ea. Dupa un timp si baietii ingrijorati le-au urmat. Eu am ramas singur in living. Daca m-as fi dus si eu mai rau as fi facut. In restul timpului Hinata m-a ignorat, incercand sa nu ma mai bage in seama, indiferent de ceea ce faceam.
Camera in care dormeam toti incepea sa rasune a sforaituri. Nu puteam dormi, nu din cauza galagiei, ci din cauza gandurilor care ma napadeau. Trebuia sa fac ceva cu privire la mine si Hinata. Am iesit pe balcon, incercand sa-mi pun ordine in ganduri si am vazut-o, in toata splendoarea ei, mangaiata de lumina lunii, numai in pijama violet subtirica. Pentru mine, arata ca o zeitate. Am vorbit cu ea. Ceea ce mi-a spus era numai si numai purul adevar. Nu trebuia sa accept sa fiu cu Sakura, daca inca o mai iubeam. Nu a mai vrut sa-mi dea nici o sansa. Am considerat ca meritam o pedeapsa din partea ei.
Pedeapsa pe care mi-ai dat-o, draga Hinata, a durut de zece mii de ori mai tare decat daca mi-ai fi tras o palma. Acel sarut a fost cel mai minunat din toata viata mea, insa si cel mai dureros din cauza ca avea sa fie ultimul. Din nou mi-ai scapat printre degete. Am simtit in toata fiinta ta ca ai fi vrut ca acel sarut sa dureze la nesfarsit. Crede-ma ca asa mi-as fi dorit si eu. Te-am iubit si inca te mai iubesc si sunt sigur ca si tu simti la fel. Imi doresc cel mai mult pe lumea asta sa fii a mea din nou. Da, ai spus bine, eram niste copii, insa tineam unul la altul mai mult decat o faceau cei mai inaintati in varsta. Atunci a fost primul nostru sarut, la acel leagan din fata scolii, pe cand eram in clasa VII. Te rog iarta-ma si daruieste-mi inima ta din nou! Poate nu merit, dar daca iubesti inveti si sa ierti. Ma simt ingrozitor. Am facut o teribila greseala. Ah, daca mi-ai da numai o sansa, cate as schimba in legatura cu noi. Dar pregateste-te Hinata, nu am de gand sa renunt la tine! Voi face imposibilul sa te am!

Hinata P.O.V

Dimineata a venit fara sa-mi dau seama. Desi eu adormisem cel mai tarziu, am fost prima in picioare. Le-am asteptat pe fete sa se scoale, sa le pot povesti totul. Acum nu mai conteaza daca afla toata lumea. Deja ce a fost intre noi e istorie. Mintea asa gandeste, dar inima vrea mai mult, vrea mai mult din dragostea lui Naruto. Si-a cerut scuze. Eu l-as fi iertat imediat, dar orgoliul meu nu mi-a permis.
Fetele se scoala si se apropie de mine, intrebandu-ma despre Naruto. Le-am spus tot adevarul. De ce sa ma mai ascund dupa deget? Oricum nu mai conteaza.
- O sa-l uiti tu, Hinata. El nu te merita, incearca Temari sa ma consoleze.
Nu, eu nu-l merit. Am fost mandra si egoista. Nu i-am acceptat scuzele, desi se vedea pe chipul lui inocent ca spune adevarul. Lacrimi stau gata sa curga, dar reusesc sa mi le infran. Nu vreau sa fac din nou o scena.
- Fetele, trebuie sa hotaram cine gateste. Avem barbati de hranit, spune Ino.
- O sa gatesc eu. Imi place sa fac asta si ma descurc destul de bine, ma ofer eu.
Asa imi mai scot din minte gandurile acestea. Sakura se ofera sa ma ajute. O accept. Pana la urma, am si uitat de ea si Naruto. El mi-a spus ca n-o iubea, deci nu am motive sa fiu geloasa. Dar cu ce drept sa fiu geloasa? Naruto nu e al meu si atunci cand mi s-a oferit, l-am refuzat. Caracterul meu incapatant din nou!
Pentru masa aleg sa fac clatite si omleta, cu gem si ceai. Sper sa le placa tuturor. Chiar m-am chinuit sa pregatesc o masa buna, pentru toti prietenii mei. Sakura mai mult a privit, decat sa puna mana pe ceva. Am mers sa anunt masa in camera fetelor si pe urma am fost trimisa si la baieti. Pasesc pe hol, pana in capat. Ciocan usor in usa. Nici un raspuns. Mai ciocan o data si din nou aceeasi tacere. Deschid usa si surpriza! Toti baietii inca dormeau, mai putin unul singur: Kiba. Se ridica si iese incet.
- Buna dimineata, raza de soare!ma saluta el.
- Uite ce e Kiba, nu ma cunosti! Nu ai nici un drept sa te dai la mine si sa vorbesti cu indrazneala aceasta! Eu nu te plac asa ca lasa-ma in pace!
Am tipat pana cand ameteala m-a curprins si mi-am simtit capul plesnind. Din camera baietilor ieseau cativa baieti curiosi, iar fetele veneau ingrijorate. I-am vazut chipul printre multime si am lesinat. M-am trezit pe salteaua care mi-a tinut loc de pat. In camera nu mai era nimeni. Probabil ca luau masa. Ma ridic si pasesc pe hol, cobor scarile si ma indrept spre bucatarie. Asa cum am prezis, erau la masa.
- Hinata, alatura-te noua! Aseaza-te si mananca, ca doar tu ai gatit!
Naruto, cand a auzit vorbele lui TenTen se ineaca cu mancarea si tuseste. Nu stia ca eu am gatit. L-am surprins.M-am asezat pe singurul loc liber ramas, langa Kiba. Si-a cerut scuze, promitandu-mi ca-mi va fi doar prieten. Naruto era nervos si se juca cu tacamurile. Ma simteam bine stiind ca-l tin ca pe ace si ca-l fac gelos. In sina mea, zambeam.

capitolul asta imi face foame (am si eu niste cartofi prajiti pe foc )
la Naruto ai repetat intr-un fel actiunea ce ne-ai prezentat-o si in capitolul trecut, dar e ok sa vedem lucrurile si din perspectiva lui, mai ales ca ai facut-o pe scurt
la Hinata a inceput poveste cu adevarat, reactia ei a fost puternica, Kiba ii facea doar unn compliment, oricum imi place faptul ca Naruto e putin gelos
si surprins ca a gatit Hina, daaaa, sa stie ce pierde daca'i prost (fara suparare, il ador asa cum ii )
Reactia lui Kiba ma si amuzat intr-un fel, parca era beat, adica reactia instantanee "raza de soare"
imi aminteste de mine cand sunt beata si... nu conteaza
cred ca atat e de comentat, cum critica nu
ma duc sa-mi vad si de cartofi, sper ca nu-s arsi

Bine. Deci, tot ce am de spus e graba, graba.. numai graba. Daca foloseai mai multa descriere a sentimentutselor Hinatei si lui Naruto iesea un giga-capitol^.^ Si graba nu se observa. Eh, lasa ca stii tu la ce ma refer.. Deci, ador capitolul! Loll...Deci, cand Naruto s-a innecat cu mancarea, imi venea sa mor. Chiar daca nu ai descris cred ca am simtit momentul. Uh, imaginatia mea a fost full in acel moment. :]] a fost atat de "funnii" . Mi-a placut...Asta a fost faza capitolului din punctul meu de vedere. Deci, nu te mai critic ca ai inteles tu ideea si sper sa obtii ceva bun la urmatorul capitol. Ideea e in continuare buna si tine-o tot asa.. ^.^ Anunta-ma la urmatorul Capitol >:]. .
:bye:

Mersi tuturor de comentarii. Am venit cu un nou capitol, chiar repede, dar neh...il aveam deja scris si m-am mai uitat o data peste el si am zis sa-l postez. Hm... nu sunt prea mandra de el, mi se pare ca iar am cam grabit actiunea, dar cred ca nu as fi putut sa-l scriu altfel.

Capitolul V

Hinata P.O.V

Dupa ce am luat micul dejun intr-o liniste jenanta, am pornit mai multi in drum spre casele noastre. Desi nici unul nu zicea nimic, stiu ca se gandeau la mine. Ino m-a condus pana acasa, fiind cea mai ingrijorata pentru mine. Stia deja totul despre mine. Am urcat in camera mea de o culoare portocalie deschis, asteptand ca blondina sa inceapa sa ma interogheze.
- Hinata… De ce il iubesti pe tantalaul ala?
- Ino, nici eu nu stiu. Iubesc felul sau de a fi, parul blond ca spicele de grau care e mereu ciufulit, ochii albastrii ca marea in zilele frumoase si iubesc chiar si faptul ca e un tantalau, i-am raspuns lasandu-ma furata de val.
- Of, se pare ca micuta mea prietena s-a indragostit.
Ino m-a luat in brate, iar eu am inceput sa plang. Imi era frica, ca la cum e Ino, ii va spune varului ei tot despre ceea ce simt. Am eliberat-o pe Ino din imbratisare si mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei. I-am aratat un zambet patetic prietenei mele, dupa care ea a plecat, sa se pregateasca de intalnirea cu Sai. Of, fetele astea! Numai la baieti le sta gandul! Soneria de la telefon s-a auzit enervanta si am raspuns repede, fara sa ma uit la cine ma suna.
- Hinata, scumpa mea!
- Tata? am zis eu surprinsa.
- Chiar eu. Vroiam sa vad ce faci, cum te-ai acomodat si daca ai vreo mica dorinta sa te intorci.
- Nu m-as intoarce pentru nimic in lume! am tipat in telefon si i-am inchis nervoasa.
Asta nu eram eu. Eu nu tipam la oameni. Ah, ce face dragostea din om! Dar de fapt, ce simt eu e dragoste? Definitia din dictionar suna prea seaca. Poate ca ar trebui sa ascultam de definitia din inima noastra. Insa daca in inima noastra avem o avalansa de sentimente pentru o singura persoana, ce se intampla? Da, nici un raspuns. Pentru ca acest raspuns mi-l pot da doar singura. Un ciocanit un usa imi intrerupe sirul gandurilor. Neji era la Ten Ten, iar matusa era la munca. Am alergat pe scari sa raspund. Am deschis usa si in fata mea l-am vazut pe Sasuke.

Sasuke P.O.V.

M-am ingrijorat foarte mult pentru Hinata. Imi este o foarte buna prietena si ea nu m-ar lasa daca as fi in locul ei. Dupa ce am lasat-o pe Sakura acasa, am mers spre casa lui Neji. Spre norocul meu mi-a raspuns chiar ea.
- Buna Hinata! am salutat-o eu.
- Hey Sasuke! Ce surpriza! Intra te rog! m-a invitat ea.
- Hinata, cum te simti?
- Oh, in legatura cu lesinul? Nu-ti face griji. Doar ca nu mai mancasem nimic de mult, mi-a raspuns zambind, incercand sa evite subiectul.
- Hinata, eu ma refer la rana din inima.
Hinata a devenit palida si a inceput sa se uite intr-un punct fix, undeva in podea. M-am apropiat de ea si am rugat-o sa-mi spuna ce s-a intamplat la petrecere.
- Naruto mi-a cerut scuze, dar eu am fost proasta si l-am refuzat. Doamne, ce greseala am putut face!
- Hinata, el e cel care a gresit. Daca vrea sa te recastige, trebuie sa se chinuie putin. Nu-ti mai fa atatea griji. Uita-te putin la tine! Ochii tai nu mai au aceeasi sclipire jucausa, parul tau nu mai straluceste in soare, zambetul ti-a disparut… Te-ai schimbat mult prea mult de cand ai plecat.
- E asa de usor de spus, Sasuke. Cum sa nu ma gandesc la el, cand el imi este la fel de indispensabil ca si aerul? Si da, m-am schimbat. Pe vremuri eram fericita, atat de fericita… mi-a spus ea in timp ce s-a uitat in gol.
Deveneam din ce in ce mai ingrijorat pentru Hinata. Nu mai manca, iar starea asta de melancolie o imbolnavea cu totul. Am stat cu ea si am obigat-o sa manance ce i-am pregatit eu. Da, nu ma pricepeam eu prea bine la gatit, insa am stiut sa fac ceva mancabil. Abia la cate douazeci de minute baga si ea ceva in gura. Am incercat sa o inveselesc, fara prea mult succes. Abia cand afara incepuse sa se insereze mi-am luat la revedere de la ea, smulgandu-i promisiunea ca nu se va mai gandi la Naruto, pentru putin.

Hinata P.O.V.

Duminica a trecut ca prin vis, eu stand in pat toata ziua, sub pretextul ca ma simteam rau. Nici luni nu prea aveam chef sa merg la scoala, insa totusi m-am ridicat din pat si m-am pregatit pentru scoala.Drumul spre scoala mi s-a parut interminabil si foarte plictisitor. Cand am ajuns la scoala, deja trecuse prima ora si jumatate din a doua ora. Nu am luat in seama observatia profesorului Iruka si m-am dus spre banca mea. Din nefericire, ne mutase dirigintele si eu stateam cu Kiba. Nu aveam chef deloc de el in ziua aia, insa el tot continua sa-mi trimita biletele. Am acceptat invitatia de a face temele impreuna cu grupul. Insa mintea mea cocea un plan maret. Aveam sa ma schimb, sa fiu o Hinata cu totul diferita. Nu voi mai fi fata draguta, timida cu care toate lumea se joaca. Voi fi o fata independenta, rebela si provocatoare.M-am saturat ca lumea sa faca ce vrea din mine! Voi fi Hinata Hyuga, fata rasfatata si rautacioasa, daca e nevoie! In restul pauzelor am flirtat cu Kiba mai mereu, iar Naruto fierbea de manie. Imi facea placere sa-l vad chinuindu-se. Asa merita! Daca ma vroia, trebuia sa lupte, nu gluma, caci incepeam sa devin tot mai dorita de baietii singuri din scoala.
Dupa ce orele s-au terminat, am pornit cu tot grupul spre biblioteca sa ne facem temele. Stateam intre Kiba si Naruto, acesta fiind un aranjament ales de Ino. Ma punea, indirect, sa aleg intre unul dintre ei, caci la sfarsit voi ajunge sa-i ranesc pe ambii. Nu-mi pasa! Sa fie cum vreau eu de acum! M-am dus dupa o carte, la ultimul raft din biblioteca, stiind ca Kiba este pe urmele mele, ca un catelus bun ce era. Am disparut printre rafturi, tragandu-l de cravata si pe Kiba dupa mine. Inainte ca macar sa zic ceva i-am atins usor buzele cu buzele mele. Am inceput sa-l sarut incet pe gat.Una dintre mainile sale ajunse sub fusta mea, facandu-ma sa tresar. Akamaru, cainele lui Kiba, latra mai rau de parca ar fi vazut o fantoma. Auzind agitatie in jur, m-am oprit, prefacandu-ma ca sunt in cautarea unei carti, iar Kiba langa mine. Insa un mic semn am lasat, pe gulerul camasii lui Kiba. Stiam ca Ino si Naruto vor fi suspiciosi si vor observa. Si exact asa s-a si intamplat. Ino m-a tras de mana intr-alta parte a bibliotecii.
- Ai innebunit? Ce crezi ca faci?
- Nu, sunt perfect normala, multumesc. Si ce ti se pare ca fac? L-am sarutat pe Kiba. E ceva rau in asta?
Ino mi-a tras o palma, pe urma plecand furioasa, spunandu-mi doar: “ Asta nu e Hinata pe care o stiu eu. Hinata nu ar cauta niciodata razbunarea.” Da, Ino mi-a deschis ochii. De ce sa ma razbun pe Naruto? El nu a facut nimic. Insa deja am facut prostia, cum se presupune ca o repar?

hmmm, nu pot sa nu ma leg de excesul de dialog din parte lui Sasuke si putin la inceput, renuntase-si la dialogul in exces, sa nu te vad ca iarasi te folosesti prea mult de el
actiunea nu a fost grabita in totalitate, doar in ultima parte, abia ce s-a prostit un pic si deja s-a luminat, era o idee buna, puteai face un capitol lung bazat strict pe ideea asta, si eventual sa pastrezi acel suspans, nu ca deja la sfarsitul capitolului realizeaza ce gresala a facut
Hinata pare... nu stiu, se arunca cu capul in fata fara sa gandeasca ca mai apoi sa regrete, o sa zic ca asta ii o parte din 'personalitatea ei' ceea ce-mi place, adica ii ceva nou adus vechiei Hina

momentele mai picante, nu le fugari, chiar daca nu a existat sentiment din partea ei si totul s-a oprit brusc, puteai descrie mai mult, gen "il simt cum ma saruta cu sete, stiu ca ma vrea si chiar daca nu simt nimic pentru el stiu ca asta e cea mai buna metoda de al face gelos pe Naruto. Chiar daca asta inseamna sa ma joc cu sentimentele satenului, sa ma folosesc de el..."
si asa nici nu mai grabeai actiunea. Am tinut sa-ti dau un exemplu concret, asta e cel mai bun mod de a face pe cineva sa inteleaga dupa mine, nu avea rost doar sa-ti spun sa pui DESCRIERE

si acum, sa intelegi de ce te bat atat de mult la cap
ai idei bune, si originale, dar le grabesti, parca abia asteptand sa ajungi la sfarsit, sa ne scoti din incurcatura, din miezul actiuni, in loc sa ne ti mai mult in suspans


stiu, am fost mai dura ca de obicei, dar a fost un capitol mai slabut parca decat ultimele pe care le-ai mai scris, incerc sa te trezesc )
ti-am spus ca te descurci bine, per doar ca nu ti-am distrus acum increderea, abia astept sa vad cu ce ne mai surprinzi in continuare
si merci de anunt, tot asa

Am revenit dupa o indelungata absenta, dar cum abia mi-am facut timp sa mai scriu, am zis si sa postez, pentru ca imediat vin tezele si nu se stie cand mai apuc... So, here it is... Sper sa va placa


Capitolul VI


Naruto P.O.V


Desi Hinata nu plecase de mult cu Kiba pe urmele ei, 2 minute erau de ajuns pentru a face multe si latratul acelei javre ma baga si mai mult la suspiciuni. Am pornit, urmandu-ma toata gasca, spre locul cu pricina. Nu am vazut nimic suspect, la prima vedere, insa la o privire mai atenta am observat pe gulerul camasii lui Kiba o urma de sarut, care nu putea fi decat de la Hinata. Nu pot descrie prin ce momente am trecut cand am observat acel mic semn de sarut. Durerea ma manca pe interior, inima ma intepa si aveam o dorinta uriasa sa sar pe Hinata si sa o sarut cu toata pasiunea din mine, pentru a sterge sarutul cu Kiba de pe buzele ei. Insa nu am putut face acest lucru in fata tuturor, asa ca am plecat spre casa intr-o stare deplorabila. Nu mai vedeam clar in fata ochilor mei si Sasuke si Sakura incercau sa ma faca sa ma simt mai bine, insa fara prea mare succes.
- Naruto, esti cel mai mare idiot! Credeai ca daca iti ceri scuze, ea va pica la picioarele tale? Hinata are si ea mandrie si i-a fost calcata destul in picioare, imi spune Sasuke, la culmea disperarii. Hinata si-a propus sa se schimbe pentru a nu mai fi ranita. Pentru a fi ea cea care raneste. Si asta doar pentru ca tu esti un tantalau!
M-am oprit brusc in mijlocul drumului, caci in acel moment realizarea m-a izbit furtunos. Oare atat de mult am ranit-o pe Hinata, incat sa ajunga sa faca gesturi atat de disperate? Intr-adevar nu mai stralucea asa cum facea odata, insa nu ma asteptam sa tina in ea atat de multa durere.
- Du-te dupa ea! Mi-a spus Sakura in timp ce ma impingea in directia opusa, zambind cu subinteles.
Am luat-o la fuga, alergand ca un nebun pe alei, refuzand chiar si invitatia la un castron de ramen al profesorului Iruka. Tot ce aveam in minte era Hinata si sa-i spun tot ce simt, tot ce am vrut sa fac, tot ce am vrut sa ii zic. Ajungand la casa lui Neji, am vazut o masina neagra, luxoasa, in fata casei. Am sunat la usa, iar Neji mi-a raspuns.
- Hinata este acasa? Si m-am uitat in casa, sperand ca o voi vedea.
Am vazut-o, insa era cu tatal ei si cu un tanar cu un par lung, blond. Am plecat dezamagit, nu inainte insa sa ma mai uit inca o data la fata care m-a fermecat cu ochii ei liliachii si parul sau brunet cu nuante purpurii. Atunci s-a intors si m-a privit direct in ochi. Am ramas impietrit pentru cateva secunde, la fel si ea, dupa care am vazut cum vine spre mine. Am plecat inainte sa ma ajunga. Nu vroiam scuze, de fapt nu vroiam nimic… poate doar sa ii spun ce simt, insa faza cu Kiba si acum tipul asta… M-a dezamagit. Eram devastat, distrus. Nu vroiam sa merg acasa, caci tata si mama erau la munca si singuratatea imi facea si mai mult rau, asa ca m-am dus la singura ruda, la Ino. Mi-a deschis usa parand frustrata, insa schimband expresia fetei cand imi vazu starea.
- Naruto, ce Doamne iarta-ma ai patit?

- Hinata… Am vazut-o cu un tanar si cu tatal ei la Neji. Am vrut sa-i spun ce simt cu adevarat, insa mi s-a dus toata increderea. Nu stiu ce sa mai fac.
- Naruto, calmeaza-te. Hinata cea veche va reveni, iti promit. Sigur tanarul e un baiat de la firma tatalui ei.
Ino m-a primit in bratele ei, imbratisandu-ma si promitandu-mi ca totul va fi in regula. Nu stiu de ce, dar vorbele ei m-au linistit si mi-au redat increderea de sine.
- Ino, vino cu mine! Vino cu mine la Hinata. Singur nu pot!
- Naruto… Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l faci singur si in felul tau, si mi-a facut cu ochiul.
In felul meu, huh? M-am reintors acasa la Neji, stiind deja unde e pozitionata camera Hinatei.Un copac mare, cu ramurile rasfirate pana la fereastra brunetei era numai bun. M-am catarat in copac, care parca era pus acolo special pentru cataraturi nocturne, si am batut in geamul inca luminat. Era asezata in pat, cu fata in perna si parul ravasit. S-a ridicat, stergandu-si lacrimile si venind uimita la geam.
- Naruto! A exclamat ea, tresarind la vederea mea.
- Chiar eu. Hinata, trebuie sa vorbim. Pot sa intru? am intrebat in timp ce deja eram pe unul din scaunele din camera ei.
Statuse tot timpul cu spatele la mine si in momentul in care s-a intors avea pe obraz mici cristale, iar ochii ii avea rosii de plans.
- Scu-scu-scuz-uze, Na-Nar-rut-to, a spus ea printre lacrimi si balbaindu-se.
Am inbratisat-o, ea apucand strans de geaca subtire pe care o purtam.
- De ce iti ceri scuze, prostuto? E numai vina mea ca ai ajuns la astfel de decizii.
Acum rosetea ajunse si in obraji, privindu-ma cu ochii aceia fermecatori. Am simtit nevoia sa o sarut, sa uit de toate lucrurile care ne-au intristat vreodata. Buzele mele s-au unit cu ale ei. O iubeam! Da, acum stiam intr-adevar raspunsul la acea intrebare care ma macinase atata timp. Totul s-a rezolvat cu un simplu sarut, asa magic.
- Hin…, a spus Neji, intrand in camera ca o furtuna urmat de blondinul de mai devreme, intrerupandu-ne sarutul.

am citit next-ul acum ateva zeci de minute, deci am uitat cel putin o parte din ce vroiam sa-ti scriu pe aici
oricum, iata-ma
deci, mi-a placut faptul ca ai pus mai mult accent pe sentimentele, ai facut cititorul sa le inteleaga mai clar
dar, pentru ca din pacate exista un dar, imi pare ca ai grabit actiunea, adica cel putin puteai face un capitol mai lung, caci a intinde actiuea de aici pe doua capitole era deja exagerat, dar putea iesi un capitol ceva mai lung dupa cum spuneam
nu stiu de ce ai inceput sa scrii cu italic ultima parte a capitolului
tind sa cred ca ai vrut sa scoti in evidenta aceasta parte, dar personal nu ma incanta atat de tare, adica arata in plus, mai ales ca ai inceput sa-l folosesti incepand cu un dialog, sau poate l-ai pus din gresala, cine stie, oricum nu am rezistat sa nu ma leg de aspectul asta

in rest, vad ca lucrurile au luat o intorsatura destul de draguta, momentul a venit intr-un fel mai repede decat ma asteptam, desi am impresia ca situatia va deveni mai complicata intr-un fel sau altul, asta depinde de ce roade se mai bucura imaginatia ta in urmatoarea perioada...

si inca o chestie, cand vrei sa arati ce simte un personaj, ai tot timpul parca tendinta de a o face printr-un dialog, astfel personajele tale par foarte deschise in legatura cu sentimentele lor
ar fi totusi dragut, ac macar uneori, acestea sa ramana un fel de taina personala, sa-i roada putin mai mult
nu hopa le fac publice sentimentele, suferintele... hopa, toata lumea se baga si cei doi se impaca, pentru ca astfel grabesti actiuna
lasa suspansul, arata'i suferinta lui Naruto printr-un monolog
app, nu zic ca-i gresit cum faci tu, e chiar ok, incerc doar sa-ti dau un sfat
ti-am spus ca ai potential, poate de aia si tind sa fiu uneori mai dura cu tine...

oricum cam atat
ce comentariu lung, nici nu stiu cum am reusit
app, scuze daca am greseli de tastare prin comentariu dar scriu repede ca sa nu-mi pierd ideile si din cauza timpului
ms de anunt si pe data viitoare, raman cititoare...

Sunt aici.
Sa vedem: Bravo Sasuke ca l-ai trezit pe bleg la realitate... Stai, a spus cumva 'gesturi disperate'? .. O sa vada el ce il disper euuu cu cateva palmeee...x[.
Owowoww, ce e cu graba asta? Nu mi se pare ca are prea multa descriere, cand putea sa fie ceva-ceva mai mult...
Altceva ce m-a ametit fantastic.. Naruto vroia sa-si ceara scuze, apoi Hinata, apoi-apoi.. Si intr-un final am inteles de ce, ce, dar m-am incurcat groaznic..
Bine, faza sarutului trebuia sa fie ceva megamega.. Adica, a asteptat atata timp si acum trebuia sa descrii o groaza sentimentele, sa te opresti din actiune total, apoi sa o pornesti dinnou cu ceva ce m-a lasat ':o'..
Ce se va intamplaaa? Nu pot sa mai asteeeeptt..
A fost un capitol f.bun :3, deci abia astept sa vad ce se mai intampla.. Aceeasi imaginatie, aceeasi nerabdare din partea mea.
Sa ma anunti :3 [ mor , vorba lui stylish.lov3 ] ^^

Am revenit cu next-ul.... a durat cam mult, dar asta e... Abia acum mi-am făcut timp să-l mai retusez. Oricum, sper să vă placă!

Capitolul VII.

Naruto P.O.V

In acel moment m-am trezit si eram in aceeasi camera de un galben deschis, camera lui Ino. M-am uitat in jur in cautarea verisoarei mele si am gasit-o langa mine, dormind linistita. Deci pana la urma sarutul cu Hinata a fost doar un vis ? Dar a parut totusi atat de real. M-am simtit cuprins de dezamagire. Nu era corect ! De ce a trebuit sa fiu asa orb si prost si Hinata asa de sensibila ? Suntem niste specimene ale unor rase diferite care s-au intalnit si s-au indragostit. Dar oare Hinata ma iubeste ? Adica da, asa pare, dar daca nu e adevarat ? Cum as reusi eu sa supravietuiesc fara ea ? Déjà am suportat atata timp fara imbratisarile si sarutarile ei. Ce s-ar intampla daca as fi nevoit sa incerc sa o cuceresc ? Cred ca mi-as pierde mintile ! Sper ca si ea sa ma iubeasca la fel de mult cum o iubesc si eu. Am nevoie de ea. Este la fel de importanta in viata mea ca si aerul si apa !
- ‘Neata, Ino ! Ce s-a intamplat aseara ? o intreb, eu nemaiamintindu-mi nimic din seara precedenta.
- Ai adormit tot inganand ca vrei sa o vezi pe Hinata.
- Oh, am spus eu dezamagit.
Deci chiar a fost doar un vis. O vreau, o vreau pe Hinata alaturi de mine ! Sa o am numai si numai pentru mine ! Vai, cat de egoist a sunat ! Ei bine sunt egoist. Si ce ? Se spune ca indragostitii sunt cele mai egoiste persoane. Pai normal ! Doar nu-si doreste cineva sa-si imparta cea mai importanta persoana cu altcineva ! Hinata, ai face bine sa te pregatesti ! O sa lupt pentru tine pana o sa te am !
Am zbughit-o pe usa afara, indreptandu-ma spre apartamentul meu. Soarele abia incepea sa se profileze la orizont, si o adiere de aer rece imi umplea plamanii cu aer proaspat. Mergeam cu mainile in buzunar si fluierand ca un om fara griji, desi in mintea mea ideile se bateau cap in cap. Cand am intrat in casa, parinti mei erau deja treji, tata baundu-si cafeaua de dimineata si mama gatind. Era o poza cam amuzanta, avand in vedere cat timp a trecut de cand i-am mai vazut dimineata. M-au intrebat pe unde am fost, eu spunandu-le adevarul.
- Ne gandeam noi. Diseara sa ramai acasa, mergem la o cina importanta.
- Bine.
M-am dus la baie si am facut un dus, clarificandu-mi gandurile. Trebuia sa fac ceva. Mi-am imbracat uniforma pentru aceasta zi obisnuita de marti si m-am asezat la masa. Niste paine prajita cu gem a fost tot mic dejunul meu. Tata deja plecase, eu ramanand singur cu mama. Mama are un par lung, rosu si niste ochi albastri, minunati. Inca dupa atata timp, ea e neschimbata. La fel de frumoasa si cu aceeasi personalitate puternica. Personalitatea mea este la fel ca a mamei, Kushina. Ridicam tonul, eram usor iritabil, competitiv. In rest, sunt leit cu tatal meu, Minato.
- Naruto, ce e cu tine ? ma intreaba mama deodata.
- Nimic...
- Nu-mi spune mie ca este nimic. Cred ca imi cunosc destul de bine fiul pentru a sti cand nu este el insusi.
- Mama ! Este o nimica toata ! Nu am voie sa fiu mai filozof din cand in cand ?
- Sa vedem cat de filozof vei fi diseara !
Pornesc spre scoala ingandurat. Nu stiu la ce s-a referit mama, dar se pare ca trebuie sa astept pana diseara sa aflu. Cand am ajuns la scoala, Hinata era cu Neji, Ten Ten si Ino in curtea scolii, vorbind. Langa ei era de asemenea blondinul pe care l-am vazut la Hinata acasa. Stai o clipa ! Ce cauta el la scoala ?
- Ino, ce cauta el aici ?spun uitandu-ma urat la blondin.
- Deidara ? E fratele meu mai mare.
Am ramas trasnit. Ino- frate. Frate-Ino. Ceee?
- Poftim? Nu ar fi trebuit sa stiu si eu de el? Adica suntem veri.
- Da, Naruto. E Dei, de cand eram mici.
Imi scotocesc memoria, fara nici un succes insa. Nu imi aduc aminte de nici un Dei cand eram mic. Singura faptura care merita mentionata este Hana. Am privit-o in ochi, iar ea s-a inrosit automat. Ah, ce dor imi era! Hinata a revenit la normal.
- Fie, e Deidara. Dar ce cauta aici ?
- Am venit sa discut cu familia Hyuuga in legatura cu niste lucruri foarte importante, raspunde Deidara.
Atunci zambetul Hinatei disparu si tristetea isi facu loc pe chipul ei. M-am apropiat din reflex vrand sa o imbratisez, insa dandu-mi seama ce prostie era sa fac in preajma colegilor, m-am departat rapid.
La pauza mare, am luat-o pe Hinata deoparte, vrand sa discut cu ea. Nu o sa mai fiu un las. O sa-i spun in fata absolut totul.
- Hinata, in legatura cu ieri...
- Imi pare foarte rau, Naruto! Nu am vrut sa fac asta ! Nu stii cat regret ! spune ea, izbucnind in plans.
O imbratisez, mangaindu-i usor capul.
- Prostuto! Nu plange! Eu te iubesc si asa!
Am spus-o ! I-am spus Hinatei ce simt si anume ca o iubesc. Imi strange cu mainile camasa, incercand sa zambeasca cu lacrimile in ochi.
- Si eu te iubesc, Naruto! Foarte mult !
Si se ridica pe varfuri, atingandu-mi buzele cu buzele ei catifelate. Ah, cat vroiam sa le simt din nou. Cand in sfarsit a rupt sarutul, am tipat de fericire.
- O iubesc pe Hinata Hyuuga !
- Naruto, mai incet, incearca ea sa ma potoleasca razand cu pofta.
O imbratisez si tinand-o de mana, pornim spre urmatoarea ora. Desi Hinata radia de fericire, o umbra de ingrijorare ii intuneca din cand in cand chipul.