Trandafirul inecat in spini[terminat]

Ei bine dupa mult timp de gandire [ o sa am timp , nu o sa am....] incep sa scriu si eu un fic yaoi. Spun de pe acum ca unele detalii din realitate sunt putin cam modificate fata de realitate. Lungimea primului capitol este mai mica , dar celelalte vor fi cu siguranta mai mari.
Doresc critica cat mai dura. Si sa nu uit, avertisment +18
Pozele:
Akira [ din perspectiva lui povestesc] http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51959.jpg

Isamu [o sa apara in capitolul 2] http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/561928.jpg

Capitolul1 - O alta zi...
Prin urgie , de urgie fug si am fugit mereu. Poate ca numele de Akira ce inseamna inteligent nu a fost chiar o bataie de joc a parintilor mei , dar cu siguranta ca nici nu le-a pasat de mine.
Am crescut intr-un orfelinat din Tokyo , orasul pe care nu l-am parasit niciodata , alaturi de Hitomi si Ken , cei care mi-au fost ca o sora si ca un frate mai mare , doar ca acum blestem ziua in care l-am cunoscut pe Ken. Din cauza lui trecutul meu are o pata mai neagra ca smoala de care , in afara de Hitomi , nimeni nu stie.
In urma cu trei ani , pe 15 ianuarie , cand implineam 15 ani am fost adoptat de doamna Chiyo , cea care imi este mama vitrega si in prezent.
In orice caz , acum ar fi cazul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru liceu ca nu ar fi bine ca tocmai elevul cel mai bun din clasa sa intarzie.
Ma ridic din pat si intru in baia ce este prea puternic luminata asa ca imi ia ceva pana sa pot vedea clar. Ajung in fata chiuvetei si ma privesc in oglinda de deasupra acesteia. Parul meu argintiu este ravasit , ochii conturati de cearcane ce urmeaza sa dispara , iar pe fata am urme usoara de la perna. Bine ca o sa dispara si astea. Nu ma mir ca arat asa din moment ce-mi 'mananc' aproape toata noaptea cu invatatul si nu cu calculatorul , asa cum ar face majoritatea. Dupa ce m-am spalat pe fata si pe dinti am mers in camera si am deschis usa dulapului. M-am imbracat cu o camasa alba , blugi de culoare albastra , iar in picioare am luat tenesii mei favoiti-alb cu albastru.
De micul dejun nu mai aveam timp asa ca m-am pieptanat , am luat mapa neagra si am luat-o la fuga inspre destinatia mea: Colegiul Yumeda , ce avea si facultatea cu acelasi nume. Pana si eu nu am priceput exact de ce si cum. Din cate am inteles cladirea Yumeda trebuia sa fie destinata conferintelor , dar s-a renuntat si din moment ce cladirea era imensa primaria a realizat un proiect in care s-a propus sa se amenajeze pe jumatate din cladire liceul si scolile generale , iar pe cealalta parte facultatea. Proiectul a fost acceptat asa ca eu s-ar putea sa am norocul sa fac si facultatea in aceasta cladire , asta daca nu o sa accept vreo bursa.
Nici nu am realizat ca am ajuns in curtea imensei cladiri. Urc la etajul cinci si intru in a doua clasa pe stanga. Profesoara nu ajunsese. Ma asez in banca , prima de la fereastra si imi scot cartile pentru prima ora. Vroiam sa mai vorbesc cateceva cu colegii mei , dar ce am apucat? Deodata usa clasei s-a deschis asa ca a trebuit sa ne ridicam in picioare si sa ne aplecam la comanda sefei de clasa. Dupa ce am luat lor profesoara m-a anuntat ca avea ceva de discutat cu mine , iar apoi si-a inceput ora.
Pot sa zic ca am scris cinci pagini si sincer cu toate ca nu ma deranja sa invat as fi fost bucuros sa-i astupe cineva gura cu un leocoplast ca sa nu mai trebuiasca sa scriu.
Bineinteles ca dupa terminarea orei am mers la cancelarie cu doamna profesoara ca sa vad ce dorea. Se pare ca un anumit elev din facultate era asa de slab ca nivel incat ar cam fi trebui sa-i dau eu meditatii. Cand am auzit am ramas socat. Ma si miram cum a ajuns ala in facultate , dar cand am aflat cine era sincer nu-mi mai suradea ideea de meditatii si nu stiam cum sa o fac pe profesoara sa nu ma trimita la moarte sigura , dar din pacate nu am avut ce face.

Heya XD orice yaoi trebuie citit deci uite-ma aici XD M-au atras foarte mult pozele cu personajele. Akira e asa kawaii si seme-le hot. Akira il mediteaza la invatat... insa si el trebuie meditat la alte lucruri Ficul mi se pare in regula chiar bun si nu sunt eu cine stie cine in materie de critica. Voiam doar sa te felicit pentru fic si genul acestuia XD greseli nu am vazut dar cred ca eera una de tastare... nu sunt sigrusa. Oricum felicitari si succes in continuare.

Psycho XD :bye:

O spun de acum, genială idee. >:3 Îmi place asta, faza cu faptul că el va trebui să-l mediteze pe unul.
Nu am mai citit aşa ceva, deci are să-mi placă.
Mă bucur de asemenea că ai specificat cum vrei să criticăm opera. Nu te criticăm pe tine, ci criticăm ce ai scris. Nu pune totul la suflet, în caz că are cineva să fie dur (eu...). :]
Se observă că eşti începătoare, nu doar în astfel de gen dar şi în general, asta mi-am dat-o seama prin modul în care desigur ai început primul capitol. Obişnuit, o idee uzată cam de toată lumea şi simplă.
Fiind începătoare, e bine moemntan, dar puteai să faci şi altfel.
Oricum puteai începe acţiunea mai altfel, dar lasă că şi aşa e bine pentru un start.

"Prin urgie , de urgie fug si am fugit mereu" - sună ciudat, cred că venea mai bine așa - "Prin urgie am trecut și in continuare fug. Mă simt de parcă aș trece prin flăcări." - am mai adăugat ceva, dar iniţial prima propozişie e cea pe care doresc să o remarci. Pentru că ai repetat cuvândul aiurea şi ai formulat greşit.
Ne-ai prezentat după două persoane importante în viaşa lui, dar după ai spus că unul nu ştiu ce are şi etc, m-am cam încurcat.
După a urmat rutina zilnică atunci când te trezeşti... deja cam prea obişnuit şi la fel de simplu. Puteai picanteriza sau mai puteai descrie un pic mai mult. :]
Greşeli de exprimare am văzut, dar doar atât... nu ştiu dacă unele virgule le-ai pus bine. Hmm! NU prea am fost atentă la asta.
Contează următoarele aspecte:
- Descrie şi amănunţeşte mai mult.
- Fi atentă cum pui ideile şi expresiile.
- Corectează-te.
- Şi nu te oprii mai mereu la punctele culminante.
- Încă ceva: nu ezita folosirea cuvintelor necenzurate sau de genul, scriele cu curaj, la fel şi şcenele de hentai.

Ultimele două trebuie respectate obligatoriu. A trebuit să le spun, fiindcă nu cred că vrem să rupi firul atunci când se încing lucrurile.
NU trebuie să o respecţi pe penultima, dar dacă vrei să scrii mai mult şi să spunem că îţi iese un capitol lung de tot, există 2 obţiuni:
1. Scri, chiar dacă îţi ia 10 pagini.
2. Fragmentezi în două capitole. Dar desigur asta înseamnă să ai multe pagini.

Mreeow!! Ceau! :3

Multumesc pentru comentarii , iar acum sa le iau pe rand:
@PsychoXD: Multumesc ca citesti ficul meu si sper sa-ti placa si capitolul doi.
@Kt.Kat: Nu ma voi supara chiar deloc daca vei fi dura. Eu chiar te rog sa fi cat de dura posibil caci doar asa voi putea sa ma imbunatatesc. La capitolul ficuri , intradevar sunt incepatoare acesta fiind al treile s primul de acest gen.[celelalte doua sunt pe alte siteuri]. Despre cele doua personaje
mentionate momentan trebuie sa aveti decat numele in vizor , ca restul se va intelege pe parcurs. In orice caz abea astept critica si la acest capitol si cred ca o sa primesc o mustrare pentru prea multe linii de dialog:)
@Madelina: Madyy>:D< ma bucur ca iti place ficul si asa cum ti-am spus si la scoala acest capitol sper ca va fi pe gustul tau deoarece apare mult iubitul tau personaj.
Soo.....

Capitolul 2 - 'El e elevul tau!'
A ramas stabilit sa-mi cunosc ‘elevul’ in pauza de pranz , adica cea de 45 de minute. Ceea ce nu stia profesoara era ca preferam sa ma arunc de pe cladire decat sa dau nas in nas cu baiatul ce impreuna cu prietenii sai , sau gasca cum se zice, mi-au dat porecla stupida de Shiro si isi bat joc de mine toata ziua. Ce e vina mea ca sunt un elev model? Invat pentru viitor nu ca mi-ar placea cine stie ce. In orice caz m-am indreptat catre laboratorul de chimie , acolo unde urma sa se desfasoare urmatoarea ora.
Ca de obicei eu sunt cel ce raspunde si iese la tabla cel mai des. Asta ii face pe colegi sa ma strige tocilar , dar nici ca nu le convine ca profesoara lucreaza doar cu mine. In fond ei pot sa doarma in papuci.
--------
Terminasem deja si ora de matematica , ultima inainte de pauza de pranz. Mi-am luat mapa si am plecat inspre cancelarie , unde urma sa primesc ce anume trebuie sa explic la meditatii. Ajung in fata usii de aluminiu de care erau lipite toate anunturile in legatura cu modificarile de orar din timpul anului. O deschid si intru in sala uriasa ce are un covor maro de la un capat la altul. Nelipsita masa rotunda inconjurata de scaune este acum plina de dosare si cataloage , iar bineinteles profesorii se uita la mine ca la extraterestru. Ce sa caut eu in camera lor? Cam aceasta intrebare se citeste pe fetele lor.
-Ma scuzati ca deranjez , o caut pe doamna profesoara Nagisa.
-Se afla in clasa 302 si ne-a rugat sa te trimitem acolo in caz ca intrebi de dansa.
-Multumesc , o zi buna.
Ies din cancelarie si urc cateva etaje pana ajung in fata salii de clasa. Dinauntru se auzeu doua glasuri cunoscute mie. Unul era cel al profesoarei , iar celalalt al elevului pe care speram sa nu il meditez , dar ca de obicei soarta este impotriva mea. Am deschis usor usa alba si am pasit in clasa peste care se lasase o liniste mormantala acum ca venisemn si eu. Sala arata la fel ca toate celelalte. Doua table mari si negre asezate pe peretele din dreapta usii , catedra drept in fata , iar bancile in stanga asezate pe trei randuri.
-El este Akira Chiyo , dar din spusele tale , Isamu, deja il cunosti. Akira lui ii vei explica anumite notinui de acum in colo.
Imi indrept privirea catre cel de langa profesoara. Era exact acelasi Isamu care prefera sa ma strige Shiro si ai carui prieteni imi puneau piedica te miri unde. Parul roscat , scurt si usor ciufulit , cu un breton ce-i acoperea partial ochii de un albastru intens care ma priveau oarecum interesati , fata ovala si medalionul verde ce-l poarta mereu peste cate un tricou cu cine stie ce slogane deloc normale- toate acestea nu denotau un elev de nota zece cu siguranta.
-Ma bucur ca ati gasit un meditator. Din cate am inteles esti mai mic decat mine. Cati ani ai? Se auzi vocea calma, dar si curioasa, a roscatului.
-Optsprezece. Dar tu?
-Multi inainte. Eu am nouasprezece.
-Mersi la fel.
Acum intelegeam de ce profesoara ma rugase sa-l meditez. El era in primul an de facultate asa ca ii trebuiau notiunile elementare bine fixate. Ah firar! Am inceput sa gandesc ca proful de mate.
-In orice caz , ma astept sa nu faci vreo tampenie , Isamu , iar de asemenea sa nu cumva sa mi se planga Akira de tine! Ti-e clar domnule?
-Desigur , doamna Nagisa. Nu am sa fac nimic neplacut.
Ii raspunse Isamu cu un fel de zambet siret pe buze , ceea ce m-a facut sa cred ca mai bine gaseam o scuza stupida ca sa nu mai fiu eu nevoit sa fac aceste meditatii , sau cel putin sa nu mai trebuiasca sa-i explic lui.
-Va las sa vorbiti atunci. Akira ,sa-ti anunti colegii ca profesoara de franceza nu va ajunge astazi asa ca plecati mai devreme cu o ora.
Dupa ce profesoara a iesit din clasa , am inghitit in sec. Ce ar fi trebuit sa vorbesc? Mai de graba ma asteptam ca Isamu sa ma ameninte ca daca scot o vorba despre meditatii o incurc , cel putin asa isi rezolva el problemele.
-Nu credeam ca daca amicii mei te vor lua peste picior , tu ai sa ma consideri un capcaun.
Nu vroiam sa recunosc , dar el ghicise ce era in capul meu. In orice caz , nu eram tampit sa recunosc.
-Nu te consider nicicum , doar ca nu cred ca avem ce vorbi. In orice caz , eu ma duc sa-mi anunt colegii ca pot sa plece din moment ce franceza era ultima ora. Pa!
Zic si ies din clasa indreptandu-ma spre cantina. Am avut norocul sa dau de toti colegii mei asa ca le-am transmis ce trebuia apoi m-am indreptat catre casa. Imi trebuie un somn bun.

Heya! Super, chiar iti asteptam next-ul. As fi comentat de aseara dar nu apucasem sa citesc tot, asa ca o sa comentez acum. Devine interesant. Abia astept sa avd relatia ce se va forma intre cei doi. Ti-am mai zis ca iubesc pozele? Saracutul Akira, mereu luat peste picior.Poate nu imi mai amintesc primul capitol sau nu am citit bine. Scuza-ma ca is cam batuta in cap dar ce mai inseamna Shiro? I know sunt fraiera rau Eh daca poti sa ma luminezi. Greseli, am trecut prin capitol repede si nu am vazut. Cam atat si astept next-ul XD

Psycho XD

Yo! De aseară am citit, doar că nu am fost în stare să las un com.
Acum sunt trează şi lucidă.
Şincer pot spune multe, dar mă reduc la câteva lucruri mai importante:
- Lungimea
- Ideile
- Acţiunea
- Descrierea

Patru aspecte care trebuie bine finisate la tine. Totuşi încă pe pragul de dezvoltare, ceea ce este ok şi foarte bine.
În primul rând, e prea scurt, mult prea scurt pentru a fi considerat un capitol.
Uite eu îţi dau o idee cum ai putea să faci mai uşor capitole mai lungi şi pline de acţiune:
Combini ideile cu acţiunea, iar după doar adaugi descrierea. Însă trebuie să te legi în mare parte şi chiar mai mult de fiecare propoziţie, fiindcă tu nu prea le dezvolţi îndeajuns de mult încât să fie mai explicite dar şi mai semnificative. Mai extindete puţin şi încearcă să adaugi figuri de stil, pentru a îmbogăţi volumul de substanţă al capitolelor.
Că sigur după dacă combini mai multe idei, vei vedea că vor ieşi capitole lungi.
Poate te întrebi la ce mă refer eu, când spun 'combinare de idei'... Şimplu, ai o idee, dar nu ai cum să o dezvolţi aşa de uşor, aşa că te mai gândeşti la una două, îţi plac, după le cuplezi cu prima şi gata. Ai mai multe într-una singură.
Vezi că la tine acţiunea e cam grăbită, încearcă să o iei mai uşor şi pentru a diminua pune mai multă descriere. Dialogul a fost bun, nu m-a deranjat.
Totuşi adaugă suspans şi dinamism în toate. Îţi sugerez, poate că acum în primele capitole nu are să fie aşa de spontan, dar pe parcurs ar fi necesar, spun eu.
În rest sincer ai avut ceva mister şi puţn suspans, iar asta m-a încântat mult. Vreau să aflu mai multe. Pentru că îmi place ficul şi ideea pe care a i ales-o. Acum te laud, fiindcă meriţi, ideea o ador.

Ei bine , acum ca e ziua mea , in loc sa fac party pe forum [asta ar fi cam.. imposible] fac cinste cu un nou capitol yaoi. S-ar putea sa am niste greselute de tastare.. scuzati.
@Psycho XD: Shiro inseamna alb si multumesc ca treci pe aici
@Kt.Kat: Multumesc pentru critica , de abea astept sa vad citica si la acest capitol. Eu cred ca am folosit cam multe puncte de suspensie si daca am dreptate ai vreo idee cu ce ar putea sa fie inlocuite?
@:Madelina: Ei bine draga mea coleguta , multumesc ca citesti acest fic si lasi comentarii.
New: Hitomi [de fapt cum arata ea , dar de la poza asta o sa plecati cu imaginatia]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51983-1.jpg

Capitolul 3- 'O pata de trecut'

Am intrat in casa lasand usa de la intrare deschisa , in fond cine putea sa intre? Astazi , nu stiu din ce motiv nu am niciun chef de teme. Poate am sa le fac mai incolo , dar acum sunt mort de oboseala. Ma trantesc in pat si inchid ochii lasandu-ma purtat de lumea viselor...

-Hitomi-chan! Hitomi-chaaaaan!
-Sunt aici Akira-kun!
O tanara fata de 17 ani cu parul blond ca spicul de grau , lung si drept , fata rotunda , piele alba si ochii aproape ca ai mei , sta ca de obicei , alaturi de pisica ei gri , pe banca din lemn de langa stejarul batut de vreme al orfelinatului. Alerg la ea stiind ca are sa imi vorbeasca.
-De ce m-ai cautat , Hitomi-chan?
-Ei , bine Akira , daca imi aduc bine aminte , maine implinesti cincisprezece ani , corect?
-Da , dar de ce?
-Am un mic cadou pentru tine si o sa-ti dezvalui si-un secret pe care ti-l va spune directoarea maine.
-Ce... Secret?
Intinzandu-mi un album plin cu poze , realizate de ea , imi vorbi:
-Cadoul este acest album care contine poze cu toti din orfelinat , in special cu noi trei: eu , tu si Ken. Cat despre secret...
-Haide , nu ma tine pe jar!
Fata se ridica de pe suprafata maronie si se apropie de ureche soptindu-mi:
-Am aflat ca maine vine aici o doamna pe nume Amelia Chiyo. Ea doreste sa te adopte.
-Ce? Cum? Unde? Cand?
Am raspuns eu zicand toate cuvintele in viteza.
-Ar trebui sa te bucuri. Sunt foarte fericita ca tu scapi .Eu mai trebuie sa stau aici un an dupa care , implinind optsprezece trebuie sa ma descurc , asta daca nu sunt adoptata...
Dar mintea, iar lacrima sfidatoare o trada....Pe de o parte se bucura alaturi de mine ca o sa am ceva numit 'mama' sau familie, dar pe de alta...Ma durea sufletul asa cum si pe ea o durea sa stie ca unul din cei mai buni prieteni va pleca din acest loc ce pentru multi este o oroare , dar pentru cei din interior este o casa...O dulce casa...

Sunetul alarmei de telefon ma trezeste aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Orfelinatul a fost o dulce casa , asta pana cand ,din vina lui Ken, am ajuns sa blestem ziua in care am fost lasat acolo. Ma ridic din pat , dar simt ceva pe obraz. Dand cu mana pe la ochi observ ca am plans. Ah! A cata oara mi se intampla?!
Ma apropii de biblioteca imensa de langa biroul meu si scotocesc dupa un anumit obiect. L-am gasit-un mic album cu coperti albastre primit in dar de la Hitomi. Da , il mai am si acum... De ce? Deoarece am pastrat legatura cu ea , iar uneori doresc sa-mi revad vechii colegi , cu exceptia unuia bineinteles.
-Se pare ca asa de speriat ai fost cand ai plecat din clasa incat ai fugit sa te ascunzi lasand usa deschisa.
Vocea patrunzatoare , bine cunoscuta mie , din pacate , se aude de aproape , de foarte aproape. Ma intorc cu fata catre usa camerei mele si tot ce am putut sa vad a fost moartea in prag de usa- Isamu.
-Ce... Cauti... Tu aici?
Zic incercand sa par normal , dar faptul ca am vorbit cu asa pauze mari ma da de gol ca sunt speriat din cale-afara. Jur ca n-am sa mai las usa de la intrare deschisa in veci vecilor!
-Pai te-am cam urmarit de la scoala si am intrat aici cu cinci minute dupa tine. Vazandu-te ca dormi am hotarat sa raman prin preajma pana te trezesti. Apropo nu stiam ca si plangi in somn.
A vazut si aia? O Doamne oficial o sa-mi sap mormant! Simt cum sangele imi urca in obraji , eu fiind jenat de situatie peste masura, incalzindu-i si oferindu-le o culoare rozalie , iar tot ce pot sa fac este sa-mi feresc privirea de a sa.
-Care ar fi motivul pentru care m-ai urmari ,iar in plus sa mai si stai intr-o casa straina pana ma trezesc?
-Din moment ce la scoala nu ai chef sa vorbesti , vorbim la tine acasa si... Nu conteaza alte motive. Cel putin nu momentan.
-Ce anume... Vrei sa vorbim?
-Ti s-a spus ca tu ai sa-mi fi meditator , corect? Ei bine nu te-ai intrebat de ce tocmai tu , un baiat din alta clasa si in plus aflat in ultimul an de liceu?
-Mi-au trecut prin cap cateva intrebari...
-Ca sa nu cumva sa-ti omori profa iti spun: eu am vrut. De fapt miss Nagisa mi-a propus mai multi elevi pentru meditatie. Din cate am observat toti erau de varsta ta sau mi se pare ca era unu de varsta mea , dar nu mi-am batut capul. In orice caz cu tine vreau sa vorbesc de ceva vreme , iar ocazie mai buna ca asta nici ca puteam obtine.
Efectiv mi s-a taiat respiratia. Deci profa pe care o credeam sanatoasa la cap il intreaba pe el , unul din delicventii scolii pe cine vrea ca meditator?! In plus , tipul asta ma alege pe mine spunandu-mi acum ca vroia sa intre in discutie de ceva vreme , dar nu gasea ocazie?! Pai da-o naibii de jena , de frica si de politete si de toate cele ca asta intrece limita!
-Si ma rog ce ai avea de discutat cu tocilarul care este luat peste picior cu porecla de Shiro de catre prietenii tai , ii se pune piedica ca sa nu mai zic de multe alte insulte?! Ce ai putea sa vrei?!
Se pare ca starea mea de nervozitate il amuza la culme deoarece a scos un fel de sunet ca un ras scurt apoi imi vorbi cu un zambet cat toate zilele:
-Hai sa o luam pe rand. Porecla de Shiro , nu prea trebuia sa fie o porecla ci din greseala eu le-am vorbit de tine si am pronuntat acest nume. Au spus ca nu o sa te strige asa , dar se pare ca au nevoie de ceva convingere ca sa taca si nu-i problema ca ma ocup. De fazele cu piedica sau insultele nu stiam , dar din cate ai observat cand sunt cu mine nu iti fac nimic. Iar la ultima intrebare raspunsul mi-ar lua cam jumatate de ora asa ca o sa dau unul din cele doua lucruri: meditatia.
Am oftat zgomotos constientizand ca avea dreptate in tot ce spusese , iar eu nu aveam sa scap chiar asa usor de capusa. Analizand din nou explicatia am realizat ca vroiam sa-l mai intreb ceva , cel putin acum cat mai aveam din acel tupeu pe care draci stiu de unde l-am obtinut.
-De ce mi-ai spus Shiro?
-Nu sti ce inseamna acest nume?
-Alb , dar nu inteleg care e legatura... Parul meu?
-Si parul tau are un fel de tenta de alb ca sa zic asa , corect ar fi argintiu , dar nu ma refeream la frumusetea aia cand am gandit numele sau porecla cum ii zici tu.
-Dar la ce?
-Ai sa aflii tu , cand va fi momentul potrivit.
N-am mai bagat in seama tot ce a zis , concluzia era ca nu are de gand sa-mi spuna. Calmandu-ma am observat ce gazda aiurita am putu sa fiu. Bine , nu chiar gazda deoarece el a intrat cam neinvitat , dar din moment ce se afla in casa nu am ce sa fac...
-Am... Cu ce te servesc?
Se pare ca intrebarea mea a fost bine-venita deoarece mi-a raspuns fara intarziere:
-Cu ce doresti... Sau ce ai...
-Urmeaza-ma.
Am coborat amandoi la bucatarie , iar eu am pus cate un pahar cu suc de visine alaturi de cateva fursecuri , apoi m-am asezat la masa fata in fata cu acesta.

Abia asteptam. Draguta poza cu fata. Ai avut niste greseli cu niste virgule. Mi se pare asa de kawaii Shiro XD Si thx ca mi-ai lamurit problema de vocabular japonez Acum ma lasi pe jar? Vreau sa vad repede ce se intampla. Desi ar fi un vis prea frumos sa apara deja yaoi. Desigur un vis bine-primit. Acum ca nu mai pierd vremea, ma bucur mult ca adus next-ul si sa vi repede si cu urmatorul XD.

Psycho XD

Ceau! Ce faci, văd că bine. La mulţi ani!!!
Să ai tot ceea ce îţi doreşti şi ca toate visele să ţi se împlinească.
Eu te pup şi distracţie plăcută la party.

Revenim: legat de punctele de suspensie. Sincer nu mi s-a părut că le-ai pus anapoda, la început nu, dar după când ai revenit la prezent, e atunci ai pus anapoda.
Uite unde: " -Ce... Cauti... Tu aici? " - mai bine mergea aşa: " - Ce cauţi tu aici...? "
Fiindcă aşa nu are sens şi nu sună bine, dar mai mult conturez sensul.
" -Am... Cu ce te servesc? " - mai bine aşa: "Cu ce să te servesc? Ai dori ceva anume? " consider că aşa mergea mai bine, iar acel "am" nu îţi are rostul.
Alte greşeli sunt la exprimare şi la descriere. Ai avut un rând acolo îmbârligat şi chiar a fost mai ciudat. La descriere - păi sincer starea lui de nervozitate nu prea s-a simţit aşa de tare.
Cu toate că ai spus la final că s-a calmat, totuşi nu prea ai descris îndeajuns de mult starea sufletească şi mai ştiu eu ce.
Încă 2 lucruri:
1. Greşeala de tastare pe care am depistat-o mai repede acum:
"iar eu ne-am pus cate un pahar cu suc..." - "iar eu am pus câte un pahar de suc..."
2. Nu mai lăsa atâta spaţiu între virgule, sincer nu este bine şi chiar dacă ţi se pare frumos, nu este.

Gata, sper că nu te-a supărat comul meu.
Îmi place idea şi ficul, ţi-am mai spus asta cred că de 2-3 ori. Sau chiar mai mult... Idea este că trebuie să descri mai mult, să combini mai multe idei într-un capitol şi să fi atentă cum pozţionezi frazele în text.
Aştept nextul, succes! Love ya`!

Multumesc pentru comentarii si Kt.Kat asa cum am mai spus critica dura nu ma supara ci ma ajuta sa devin mai buna. De data asta dialogul e chiar aireeeeea si fooooooooooaaaaaarte mult , lungimea e cam varza, dar na.... A bad day. Oricum o sa ma revansez in capitolele urmatoare si nu va faceti griji ca yaoiul este pe drum si ami are doar putin pana la destinatie.
PS: Mady asta e cu dedicatie ,stii tu de ce:

Capitolul4: Ce taifun va fi maine?

O liniste apasatoare a cuprins totul. Sincer nu stiam ce trebuie sa spun. Secundele parca devenisera zile si oarecum aerul incepea sa ma sufoce. Nu ma simteam bine deloc. In final el a decis sa strapunga linistea:
-Nu prea esti vorbaret. Am observat asta si la scoala.
-Nu am ce sa spun mai exact. Si ce vrei sa zici cu ‘am observat asta si la scoala’? Ma urmaresti cumva?
Din nou i-a aparut pe fata zambetul ala de superioritate privindu-ma de parca am pus cea mai banala intrebare posibila existenta.
-Poate ca esti geniu sau olimpiadist in ceea ce priveste scoala, dar in alte privinte esti cam greu de cap.
Remarca asta m-a facut sa-mi ridic capul pentru a-l privi in ochii de un albastru intens.Cine se crede de ma face greu de cap? Da , imi este cam frica de el avand in vedere ce ‘reputatie’ de macelator are , dar asta nu inseamna ca nu pot sa-i raspund. In fond se afla in casa mea si il dau afara daca ma mai insulta mult. Ce porcarii vorbesc?! Asta e in stare sa ma dea afara din propria casa.
Privindu-l cat de serios posibil i-am raspuns pe un ton rece:
-Nu cred ca remarca ta este foarte politicoasa. Ca sa nu mai zic…
Am fost intrerupt grosolan de chicotul acestuia ce parea ca a auzit cea mai buna gluma de pe planeta.
-Semeni cu unul din profii mei. Nu te supara , dar faza cu nu e politicos sa faci nu stiu ce o aud zilnic din partea lui.
In conluzie acest specimen este o scursura a scolii pe care profesorii incearca sa o readuca pe calea cea buna. O munca titanica…..In orice caz ca sa nu cadem din nou in liniste am raspuns pe un ton indiferent.
-Daca tu zici….
-Si ce zodie esti?
M-am uitat la el putin uimit deoarece schimbase subiectul de discutie instantaneu. Probabil dorea sa afle mai multe despre mine. De parca nu-i ajungea joaca de-a spinoul.
-Capricorn , de ce? E chiar asa interesant?
-Eu sunt scorpion si neavand alte subiecte de discutie cred ca ar fi bine sa ne mai cunoastem.
Poftim?! Mie imi este de ajuns ca a intrat in casa si nu stiu cand o sa am norocul ca el sa iasa pe usa , iar acum are chef de ‘sa ne cunoastem mai bine’. Da de unde! Ar fi cazul sa ma considere invizibil asa cum era si pana acum.
-Sincer nu inteleg la ce iti foloseste daca ma cunosti mai bine din moment ce nu prea avem ce discuta nici in cadrul scolii, nici in afara.
-Asta a fost o replica dura. [o doamne sper ca nu l-am enervat] Cum era cu ‘nu e politicos’? Recunosc ca nu-s geniu la capitol invatat , dar asta nu inseamna ca nu pot vorbi cu cine vreau.
Spre marea mea usurare se pare ca nu era nervos. Din lipsa de ocupatie i-am fixat cu privire medalionul ce parea de smarald. Se pare ca avea un fel de inscriptie pe el , dar nu ma obosesc sa-mi dau seama ce anume.
-Scuza-ma pentru replica mea de mai inainte , eu doar concluzionam ceea ce am observant la scoala.
Chicotul sau s-a facut din nou present in incapere urmat de o replica care sa-l explice.
-Intotdeauna vorbesti asa elevat? O, te rog! Nu suntem la scoala! In orice caz , observ ca nu-ti prea convine faptul ca am ramas pe aici asa ca am sa plec. Ne vedem maine la scoala, sensei!
Alt chicot [ce naiba i se pare asa amuzant , ca eu sunt ala care il mediteaza pana la urma- obligat desigur] dupa care s-a ridicat de pe scaun iesind pe usa de la intrare. In sfarsit! Am inchis-o fulgerator repetandu-mi in gand sa nu mai las in veci usa deschisa nici daca vin cu mainile rupte acasa si nu pot sa o inchid!
Am urcat scarile hotarand sa-mi fac temele. Mi-am scos cartile din mapa si priveam orarul din perete. Nu aveam de scris cine stie ce, astfel intr-o ora terminasem. Acum… Ce? O sa ma plictisesc pana ajunge mama mea adoptiva acasa si imi da de lucru. Eu oricum nu am prieteni. Pentru colegi sunt mai degraba salvatorul la teste ca le dau copiute cu duiumul, iar apoi pot sa uite ca au fost ajutati. Mai bine asa decat sa-mi sara toti in cap ca fac pe invers.
In loc sa ma uit pe tavan am luat in mana albumul pe care il lasasem in biblioteca odata cu venirea lui Isamu, daca s-ar putea numi asa. Rasfoind pozele imi aduc aminte de fiecare zi petrecuta acolo si nu am uitat niciun nume. Ar fi fost imposibil. Multi dintre cei de-o varsta cu mine au avut norocul de a fi adoptati. Din cate am inteles Hitomi a reusit sa prinda bursa in Anglia, iar nemernicul, imbecilul si handicapatul de Ken a fost adoptat. Sincer mi-e mila de familia care l-a primit.
Clantanitul usii de la intrare urmat de pasii zgomotosi facuti de tocuri mi-au dat de inteles ca sosise domamna Chiyo. Ea spera ca intr-o zi as putea sa-i zic mama , dar imi vine cam greu. Ma bucur doar ca intelege. Clanta camerei mele a fost deschisa usor, iar o femeie cu parul scurt, scunduta cu varsta de patruzeci de ani ma privea cu ochii aceia blanzi si calzi.
-Buna. Ti-am adus caietele de care ai zis ieri.
-A ,da! Multumesc. Aveti nevoie de ajutor la ceva?
-Akira, ti-am spus sa nu mai imi vorbesti de parca as fi straina. Poate ca sunt mai in varsta, dar suntem din aceeasi familie.
-Ma scuza… Ma scuzi. Desi imi repeti asta de cativa ani buni, tot asa ma adresez. A devenit un obicei.
Femeia a zambit cald apoi mi-a spus ca nu avea nevoie de nimic momentan. Deci urma sa-mi omor timpul terminanad temele pentru toata saptamana si eventual sa ma gandesc cum ii explic lui Isamu maine la ‘meditatie’. Profa aiurita! De ce m-ai propus tocmai pe mine?! Si ala de ce m-a ales? Probabil nu avea de cine sa-si bata joc, iar eu aratam mai tipic tocilar…
Am deschis caietele asezandu-ma la birou. Dupa cum am spus ma apucam de lectiile de peste saptamana. Dupa ce am terminat cu ele, am reusit sa scriu pe o foaie un fel de plan al notiunilor de baza ce urma sa i le explic lui Isamu. Nici nu am realizat cum zburase timpul!
Am facut un dus rapid, iar apoi am setat alarma ceasului. Desi nu-mi place sa recunosc, gandul la ziua de maine ma inspaimanta teribil. Fac pariu ca Isamu nici nu o sa vrea sa asculte ce o sa-i explic si cine stie ce bataie de joc ii trece prin cap. Totusi, dupa felul in care s-a purtat astazi nu as zice ca e chiar asa de ‘spaima scolii’, dar totul se bazeaza pe ziua de maine. Oare… ce va fi?

Nu, să nu spui că dialogul este nu ştiu cum şi prea lung, e bine că-l foloseşti şi chiar îmi place. Adică la tine se vede că este mai lucrat şi bine pus, să spunem.
Problemele la tine sunt următoarele:
` Ai greşeli de exprimare.
` Nu dinamizezi îndeajuns de mult ideile
` Nu descri destul de mult şi câteodată foloseşti anumite cuvinte care nu îţi au rostul în text.
Acestea ar fi problemele mai mari. În rest de descurci.

Acum: capitolul a fost scurt şi da, ai avut mult dialog, dar l-ai echilibrat cu descirerea şi asta este foarte bine.
Ce mă deranjează este faptul că: ideile par simple şi totul are un curs normal, trebuie să le mai dinamizezi şi să le combini mai mult. Nu doar asta dar ar fi necesar să dezvolţi mai clar frazele, rândurile ca să prindă conturul primar, de bază. Pentru a se înţelege mai bine.
Ai câteva greşeli de exprimare şi sunt unele cuvinte în plus şi chiar nu se potrivesc în acele locuri.
Încearcă să fii mai atentă pe viitor. Şi totuşi încearcă să scrii capitolele în timpul în care te simţi bine şi chiar ai chef să scrii. Nu te forţa.
Ce mă bucură foarte tare este că ne ţii în suspans, dar să nu te sfiiezi să scrii 10 pagini în Word, pe noi chiar nu ne deranjează. *laughs*

Ok, păi asta este cam tot. Pe viitor încearcă să-ţi faci timp şi corectează ficul. Încă ceva important: fi atentă la timpuri, că le cam amesteci anapoda şi la fel şi cu semnele de punctuaţie!!!
Zby, zby!! *kiss*

Well , sweathearts multumesc pentru comentarii si jayne bun venit printre cititori. Ca sa fac o marturisire am vrut sa ma opresc cu capitolul la un moment culminant , dar apoi mi-am zis: 'Stii si tu cum e sa astepti dupa un capitol cu sufletul la gura. Nu chinui ma cititorii!' si asa v-ati ales cu o actiune de zile mari...

Capitolul 5 - O altfel de intamplare
Dimineata isi facu simita prezenta , iar eu mi-am desprins pleoapele lenes de parca lumea mergea in reluare. Cat as fi vrut sa fie asa , dar din pacate o data ce m-am trezit de-a binelea mi-am adus aminte de tot: orele , meditatia cu Isamu , cum naiba sa trec de toate?!
Cu chiu cu vai am reusit sa ma pregatesc pentru scoala , apoi sa ies din casa ajungand in curtea cladirii Yumeda. Ca de obicei banda lui Isamu era alaturi de majoretele si fetele usuratice ale liceului sau ale facutatii insirati pe balustrada de la intrare. Grozav! Chiar speram sa-mi incep ziua fara porecla aia afurisita si fara sa-mi puna cineva piedica dar , na! Ghinionul...
M-am indreptat catre usa privind in alta parte dorind sa trec cat mai repede de dobitoci , iar cand am ajuns inaintea usii albe de termopan aud vocea pitigaiata a uneia dintre fete:
-Neata, Akira! Ce mai faci?
Dupa propozitia fetei ceilalti au salutat la randul lorfolosindu-mi numele real si nu porecla enervanta. Mi-am intors capul foarte uimit de comportarea lor , ca sa-i zic asa.. prietenoasa. Se pare ca Isamu nu glumise cand a spus ca-i rezolva. Nedorind sa ma creada necioplit am raspuns la salutul fetei:
-Neata! Bine , multumesc.
Fara sa prelungesc discutia am intratin incinta scolii urcand la etaj pentru a ajunge la laborator , unde aveam prima ora.
In timp ce urcam nu-mi puteam imagina cum de reusise Isamu sa-i puna la punct pe aia - se vede ca reputatia de 'Moarte rosie' nu-i era in zadar. Oricum am intrat in clasa pregatindu-ma pentru ora si asteptand ca ziua de azi sa-si urmeze cursul.



Gata si cu ultima ora! Acum e acum. Terminand cea de-a sasea ora trebuie sa merg in sala de meditatie sa-i predau desteptului prima lectie. Am inghitit in sec si am iesit din clasa mea indreptandu-ma cu pasi grei spre sala cu numarul 302.
Ajungand in fata usii mi-am apropiat mana de clasa pentru a deschide si am observat ca tremura. Logic! Doar nu dadeam meditatii ingerasului pazitor , ci la dracul scolii.
Am deschis usa si am intrat in sala. Spre marele meu ghinion el era deja aici. Parca nu se omora cu scoala , asa ca de ce mama lui peste este aici la fix?!
-Buna! Am ajuns ceva mai devreme asa ca am ramas. Cum s-au comportat astazi asa zisii prieteni?
- Buna si tie si spre surprinderea mea nu m-au strigat pe porecla si nici nu mi-au pus piedica.... Multumesc... Cred.
-N-ai pentru ce.
Mi am pus mapa pe una din banci si mi-am scos foaia pe care facusem planul lectiei. L-am luat si am inceput sa scriu pe tabla explicand fiecare lucru cu cat mai multe detalii. De urmarit puteam sa fiu sigur ca o face chiar daca nu-l priveam deoarece simteam privirile sale ca sa zic asa. De un lucru insa nu eram sigur: Ma urmareste pe mine sau lectia? Eu speram ca lectia.
Timp de o ora am explicat in continuu oprindu-ma uneori ca sa ma asugur ca a inteles. In fond nu aveam de gand sa-mi racesc gura de pomana. Cand am terminat mi-am pus foaia la loc in mapa si am vrut sa plec.
-Akira , te superi daca vi pe la mine?
Aceasta replica m-a facut sa ma intorc si sa ma uit la el ca la nave extraterestre. Eu? Acasa la... el?! Ce sa caut eu acolo?
-De ce?
-Poate ma ajutai si la alte teme si sincer nu-mi place decorul scolar ca sa zic asa.
Am oftat lung timp in care cantaream ce decizie sa iau. In final am decis sa merg cu el. Ce putea sa se intample?
-In regula. Mergem la tine.
Lui i-a aparut un zambet putin ciudat pe fata dupa care mi-a cerut sa-l urmez in parcarea scolii. Am ajuns in fata unei masini decapotabile albastre-da normal! Nouasprezece ani asa ca are permis! SI ce mai masina! Am urcat pe scaunul din fata de langa sofer si am asteptat sa urce si el , apoi am pornit spre casa lui.
Pe tot drumul nu am scos niciun sunet si oricum nu prea aveam ce spune. Eu mai mult gandesc decat sa vorbesc.
A oprit masina in fata unor porti gigantice de metal care se deschisera imediat dupa ce isi folosise telecomanda de la chei - ciudat , cum de n-am observat-o pana acum?
Coborand din masina am putut sa observ casa. Era ceva de necrezut. O casa impunatoare , alba cu multe ferestre , avand o gradina superba. Nici nu am crezut ca Isamu era unul din copiii de bani gata. Trebuia sa observ asta dupa masina.
L-am urmat in casa , intrand intr-o sufragerie uriasa , cu doua canapele visinii stand fata in fata , intrele ele aflandu-se o masuta de sticla pe un covor ce parea foarte pufos. Pe pereti erau atarnate diferite picturi , iar intr-un colt am putut observa plasma televizorului alaturi de telecomanda.
-Ai o casa forte frumoasa , sa sti.
-Mersi , pacat e ca in majoritatea timpului sunt doar eu in ea.
-Cum asa?! Si parintii tai?
-Amandoi sunt in strainatate cu afaceri. Ii vad de cateva ori pe an daca am noroc.
-Ah... Scuze ca am adus vorba...
-Nu-ti face griji. Nu ma deranjeaza. Te servesc cu ceva?
-Orice e bine...
-Atunci sa fie suc de visine.
Zise chicotind si disparand pentru moment din camera. Am stat putin pe ganduri ca sa-mi dau seama de ce chicotise apoi mi-am adus aminte ca l-am servit cu acelasi lucru cand venise , nepoftit desigur , la mine.
Considerand ca nu e frumos sa raman in picioare m-am asezat pe una din canapele. Imediat si-a facut aparitia Isamu cu cele doua pahare inmanandu-mi unul mie. Pot sa zic ca sucul de visine este unul din sucurile mele favorite asa ca am fost foarte incantat sa simt gustul acela dulce combinat cu acru. Ridicandu-mi privirea l-am observat pe Isamu care se uita fix la mine de parca as fi fost un exponat la muzeu. Mi-am lasat paharul pe masa de sticla asteptand sa deschida el subiect de discutie.
-Pur si simplu nu mai rezist!
Nu intelesesem ce vroia sa spuna asa ca doream sa ma lamureasca , dar am tacut in spreanta ca va vorbi el continuarea.
S-a ridicat de pe suprafata canapelei din fata mea si s-a apropiat de mine. Asezandu-se alaturi m-a prins cu doua degete de barbie si mi-a intors capul spre el presandu-si buzele ferme de ale mele strecurandu-si limba in lacasul meu umed incepand sa-l exploreze dupa pofta inimii.
Pulsul meu a luat-o rana , ori de frica , ori de uimire , iar eu mi-am pus mainile pe umerii sai incercand sa-l indepartez - Nicio sansa! Are mult mai multa putere ca mine. Am inchis ochii simtind cum incepusem sa tremur din toate incheieturile.
Si-a desprins buzele de ale mele coborand cu sarutarile pe gat , apoi facandu-ma sa scot un sunet infundat cand musca usor de lobul urechii drepte , eu devenind rosu instantaneu.
M-am trezit luat pe sus si imediat cum am realizat ce si cum inima mi-a fost cuprinsa intr-o menghina invizibila , iar corpul a inceput sa-mi tremure mai rau ca o varga.

{flash-bach}
Eram doar eu , un pusti de cincisprezece ani ce urma sa iasa din orfelinat , acum stand pe asfaltul rece al unei parcari subterane , batut pana la sange de catre unul dintre cei mai buni prieteni - Ken.
-Acum ca nu mai poti sa te misti e cazul sa ma distrez umpic.
Se auzi vocea nenorocitului de Ken ce-mi prinse suvitele de par argintii tragand de ele pana ce a reusit sa ma ridice de pe asfalt. Scapase violent de hainele mele , dar s-a oprit si s-a indepartat fulgerator cand un strigat de fata taiase oribila intamplare. Tot ceea ce-am mai putut simti a fost asfaltul rece apoi intuneric.

M-am trezit in camera lui Hitomi cu ea la capatai asteptand sa-mi revin.
-Ce bine ca te-ai trezit , Aki-kun!
Bratele calde ale fetei blondine ma cuprinsera vrand parca sa se asigure ca eram real.
-Ce... S-a intamplat?
Se indepartase de mine avand un chip ingrozit.
-Dupa ce te-a batut in halul asta nu a fost suficient ci dorea sa te faca sa suferi mult mai mult.
-Cum anume?
-Vroia sa te violeze , Aki! Noroc ca am ajuns la timp.
In acel moment am fost ingrozit si foarte bucuros ca urma sa parasesc acel loc odata pentru totdeauna deoarece cineva ma adopta in acea zi.
{end flash-back}
Contactul cu suprafata moale a patului m-a facut sa ma trezesc din visare. Isamu imi descheiase camasa scapand de materialul alb , facand acelasi lucru si cu camasa lui , incepand sa se joace cu limba pe sfarcurile mele si lingandu-le lasciv , avand grija ca atunci cand termina sa fie intarite -nu ca mi-ar fi placut ce-mi face! In niciun caz n-am sa-i permit lui Isamu sa-si bata joc de mine in halul ala! Am inceput sa-l lovesc cu toata forta , dar de... Am si eu prostia mea deoarece m-am ales cu manile legate la spate cu materialul camasii. Tot ce mai puteam sa fac era sa vorbesc...
-O... Opreste-te! Te rog , lasa-ma!
Chipul sau aparu la nivelui alui meu , iar ochii sai de un albastru intens ma priveau fix in ai mei in timp ce raspunse pe un ton bland de care nu credeam ca ar putea da dovada:
-Nu te teme. Doar lasa totul in seama mea.
Si asa mi-a inchis gura. S-a intors la 'treaba' lui sarutandu-mi abdomenul si descheindu-mi pantalonii de care scapa fulgerator , prinzand apoi de banda neagra a boxerilor mei coborand cu sarutarile pe pielea ce se descoperea ajungand sa scape de boxeri complet , lasand in urma organul meu ce-i simtise fiecare atingere , iar eu nu stiam cum sa ascund de fapt ca acel loc devenise incomod inca de la primele sale saruturi.
Am scos un geamat atunci cand prinse de organul meu incepand sa-l linga si sa-l suga ca pe o acadea. Multe alte gemete mi-au umplut gura , fara sa pot sa le opresc , eu fiind mai rosu ca si culoarea in sine. A continuat asa pana cand cu un geamat lung m-am eliberat de lanturile placerii trupesti.
Am observat cum roscatul isi ridicase chipul satisfacut in timp ce lingea ultima parte a acelei substante albe si lipicioase de pe propriile-i degete - un gest atat de pervers! Am observat cum scapase la randul sau de pantaloni si de boxeri , iar eu mi-am intors privirea neavand curajul sa privesc inspre el. Tot ceea ce incercam sa fac era sa scap , dar imi era imposibil.
M-a ridicat de pe suprafata moale punandu-mi capul in scobitura dintre capul si umarul sau stang.
-Incearca sa te relaxezi.
Mi-am scos capul din micul lacas neantelegand la ce se referea dorind sa-i raspund , dar apoi am scancit lung cand o presiune uriasa isi facuse aparitia asupra acelui loc stramt dintre fesele mele , transformandu-se intr-o durere a o mie de cutite si sabii ce taie in carne vie , intensificandu-se cu cat se adancea mai mult in mine. Lacrimi sarate au inceput sa-mi coboare pe obraji gasindu-si sfarsitul drumului pe buzele lui Isamu.
Mi-a dezlegat mainile pe care le-am asezat pe umeri sai infigandu-mi unghiile scurte in ei din cauza durerii.
Prima miscare ma facu sa scancesc si sa gafai , apoi fiece miscare de du-te-vino ma facea sa scot scancete ce incetul cu incetul au devenit gemete , eu fiind prea obosit ca sa pot sa incerc sa opresc vreun sunet.
Incepuse sa se miste din ce in ce mai repede adancindu-se de doua ori mai mult , facandu-ma sa tip scurt , inainte de a se elibera si el de acea substanta in interiorul meu. Am icnit usor cand l-am simtit iesind afara lasand in urma un loc ce pulseaza de durere.
Tot ce stiu e ca apoi m-a asezat pe perna moale ce avea un parfum placut si mi-am inchis ochii lasandu-ma invelit si de cearceaful cu acelasi parfum , dar si de lumea viselor.


Note:
Casa lui Isamu [idee reprezentativa]: http://propertymodern.com/wp-content/uploads/2011/07/modern_house_property.jpg
Masina: http://allmen.md/wp-content/uploads/2011/06/Sange-albas…andaulet-638x300.jpg

Noi glumit cu yaoiul e pe drum XD Era la cea mai apropiata statie. Ok sa sti ca mi-ai inveselit mai tare ziua si acum am un zambete pe buze Mi-a palcut mult capitolul asta. Mai recitesc de cateva ori capitolul Deci de asta il ura pe Ken. Ma gandeam ca e ceva de genul Mi-a palcut de Isamu ca de obicei. Nerabdator baoat. Si nerabdatoare scriitoare asemeni cititor :-> Asa ca sa nu mai pierd timpul, mi-a palcut mult capitolul si sper sa vina repede urmatorul, ca sa vad reactia micutului Shiro, adica Akira XD Nu il inteelg, mie plake Shiro XD

Psycho XD

Aloha! :3 Vin cu întârziere, pentru prima dată la tine... cred. xD
Scumpa mea îmi cer scuze că am venit aşa de târziu, la început când mi-ai spus de next chiar nu am reuşit să citesc, da chiar nimic. Am mai încercat odată şi acelaşi rezultat dezastros şi ieri seară am început să citesc totul, doar că nu am lăsat com.

Ce vreau să-ţi spun este că te felicit, ai ţinut cont de critica mea dură, imbecilă şi rece... cum îmi permit să fiu aşa o zgribţuroaică cu voi? ;A; Aşa şi chiar se văd mici îmbunătăţiri, cum ar fi:
* Capitolul este mai lung şi mai voluminos, se vede că ai descris şi ai combinat multe idei cum trebuie. Şi sper că aşa va fi şi pe viitor.
Un mic sfat: scrie doar atunci când ştii că ai inspiraţie şi este liniştită, nu stresată sau atunci când ai mai mult timp şi nimeni nu te presează cu şcoala. Fiindcă este şi normal ca să nu faci mare lucru, când ai şcoală, cel mai indicat în weekend.
Asta mi se mai întâmplă şi mie, nu eşti singura. -.-"
Mi-am dat seama de ceva: ai câteva rânduri în care modul de scriere al frazelor ţi-a ieşit bine li s-a conturat foarte bine faptul că ai ceva aparte şi dacă te ţii de scris şi pui pasiune în ceea ce faci, te implici vei reuşit să spargi gheaţa, serios acum.
Un alt sfat: lasă flashback-ul şi cel mai bine doar pui un spaţiu între text şi acel fragment din trecut, pe care trebuie să-l pui în ghilimele şi cu italics.
Admir că ai folosit italics. Şi asmir mai multe fiindcă acest capitol le-a întrecut pe restul, doar undeva ai avut probleme, acolo la hentai.
Într-un fel mai trebuia descris, fiecare mişcare cât de măruntă a fost trebuia mai mult dezvoltată, fiindcă şcenele de genul pot să facă pe cititor să se implice şi mai mult în poveste, dar asta şi depine de modul în care autorul descrie. Nu spun că nu mi-a plăcut, ba da, chiar ai scris bine, însă trebuie să mai adaugi volum de substanţă. Într-un fel a fost grăbit, dar ok pe de altă parte.
Sper că înţelegi unde bat...poate că nu prea... Uite am să-ţi dau eu un exemplu şi am să ţi-l desfăşor în amănunt, bucăţică cu ,bucăţică.
--> "I-am simţit braţele cum mă înconjoară, iar eu fermecat de a lui vrajă din privire mi-am rotit întreg trunchiul, până ce ochii mei i-au întălnit pe ai lui. Mâinile mi le-am aşezat pe lângă gâtul lui şi încet, cu puţinul curaj pe care îl aveam, încercam să-i sărut buzele cărnoase şi apetisante, ce mă chemau într-un ritm alert spre ele.
Brusc m-am oprit, trezit parcă din visare şi mintea mi s-a limpezit, aveam să fac ceva aşa de ruşinos, iar el continua să mă privească şiret şi mulţumit.
Mi-am închis ochii şi atunci am putut să-i simt buzele pe ale mele, mângâindu-le, gustândule încet şi blând, mă înebunea senzaţia pe care o creia şi eu de abia de mă abţineam să nu scot vre-un sunet pe gură. Şi atunci când credeam că aveam să scapt, s-a năpustit asupra mea, începând să mă sărute cu foc, cu pasiune... părea o iuluzie dar pute-am să-i simt întreg trupul lipit de al meu..." Şi tot aşa mai departe, fiindcă m-am lungit prea mult.
Am lăsat mai simplu... ca să spun aşa, poate ţie ţi se pare mai greu.
Uite, dacă citeşti cu atenţie fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus eu acolo, vei putea privii întreg şirul filmului. Acum nu şiu dacă te-au cuprins cuvintele mele, însă ideea este următoarea: scrie în moment ce te gândeşti tu, intens la şcene. Fiindcă doar aşa poţi transmite acele trăiri, sentimente la scriitor. Încearcă să te simţi ca personajul.

Atât pentru acum. E mare comul meu... din nou. xD Oricum te-am lăudat fiindcă ai meritat. Şi mi-a plăcut capitolul. Aştept nextul. Succes!! :3

Asa.. In caz ca nu mai stiti cum arata personajele si va e lene sa dati pagina inapoi:
Akira Chiyo: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51959.jpg
Isamu Kazuko: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/561928.jpg
Hitomi Evans[cand avea 17 ani]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51983-1.jpg

Capitolul 6- Vesti noi

Mi-am desprins pleoapele usor una de alta privind in jur. Ma aflam in aceeasi camera pe care acum puteam sa o privesc mai bine. Peretii erau portocalii oferind o caldura neobijnuita, dimensiunile camerei fiind gigantice. Langa pat sa afla o noptiera de culoarea mahonului, iar in fata un birou si un scaun de aceasi culoare, pe birou aflandu-se un laptop visiniu.
Revenindu-mi din starea de somnolenta mi-au venit in minte imaginile a ce s-a petrecut cu ceva timp in urma. M-am ridicat fulgerator in capul oaselor simtind cum patrea de jos a trupului meu este taiata de mii de cutite facandu-ma sa scancesc si sa ma ghemuiesc cu capul pe genunghii indoiti.
Ma simteam oribil si nu era doar durerea trupului cea care ma facea sa sufar ci faptul ca simteam ca sunt un nimeni. Parca am fost aruncat intr-un abis negru al carui sfarsit nu o sa-l gasesti vreodata sperand ca viata ta in acel negru se va termina si vei muri. Ce pacat ca abisul sufenitei mele nu se va incheia aici, ci tocmai am cazut in el cu totul.
Lacrimi amare au inceput sa curga din ochii caprui-deschis, brazdandu-mi obrajii si sfarsind pe suprafata materialului alb ce-mi acoperea goliciunea. Simteam ca nu mai pot, ca lumea ma omoara, respiratul aerului devenind o actiune ce parca ma ineca, in loc sa-mi ofere oxigen.
Usa camerei se deschise cu un scartait, sunetul facandu-ma sa tresar si sa-mi sterg ochii de micutele boabe sarate lasandu-i usor rosii, din cauza frecari.
Privirea mea, indreptata spre directia usii, trada cu siguranta sentimentul de ura pentru persoana ce intrase, dar tremurul usor al trupului meu arata si frica ce mi-o trezise vederea lui.
Roscatul parea foarte fericit de parca toata lumea ii apartinea si uitase ca in urma cu putin timp profitase efectiv de mine.
-Ma bucur ca esti treaz.
Zambetul larg nu-i disparuse de pe fata si nici de tonul vesel nu ducea lipsa.
Uitandu-se mai atent la mine ingrijorarea isi facu simtita prezenta pe chipul lui, iar tonul folosit in vorbire aratand-o pe fata:
-Shiro, ce e cu tine? Ai plans?!
‘Shiro’, din nou acea porecla oribila pe care acum o uram mai mult decat pe Ken, asa cum de fapt il uram si pe cel care o inventase, era din nou rostita de el. Chiar atat de mult ii placea sa ma chinuie?
Am vazut ca dorea sa se apropie de pat, dar nici ca puteam accepta sa o faca. Cu cat mai la distanta cu atat mai bine.
-Ramai unde esti!
Cel putin stiam cum sa-mi ascund teama din voce, caci chipul si tremurul meu oricum ma tradau.
Spre marea mea usurare nu a continuat sa se apropie, in schimb a vorbit:
-Ingeras, ce e cu tine? De ce nu ma lasi sa ma apropii?
Ce e cu mine? De ce nu-l las? Pe deasupra imi mai spune si ingeras? Mai are si tupeul si seninatatea sa intrebe. Ori e baut, ori e drogat ca sigur una este.
-Oare de ce nu te las? Si oare ce am patit? Tu esti ala care intreaba dupa ce ca ti-ai batut joc de mine in ultimul hal?!
Tremurul corpului meu devenise mult mai puternic, iar lacrimile isi facura din noua aparitia, eu neputand sa le opresc.
Incalcandu-mi vointa, Isamu s-a apropiat de pat, asezandu-se langa mine si cuprinzandu-ma in brate, eu ajungand cu capul in scobitura dintre capul si umarul sau drept.
-Nu mi-am batut joc de tine…
Pe naiba! Cine ar mai fi dorit sa-l asculte pe acest nemernic prefacut si fara scrupule? Am inceput sa-l imping deoarece nici sa-l stiu in aceeasi camera cu mine nu-mi facea placere, dar sa ma mai si tina in brate?
-Da-mi drumul odata!
L-am auzit cum a oftat lung eliberandu-ma din stransoarea bratelor sale, fixandu-si ochii albastrii, ce parca nu mai aveau viata, in ai mei.
-Te rog sa ramai pana cand iti vei reveni. Nu vei putea sa mergi in starea in care esti. Te voi duce eu cu masina, dar…
-Si din vina cui, ma rog, sunt asa?! Nici sa nu aud! Am sa iau un taxi si voi face si imposibilul lucru de ‘a merge’ caci nu mai stau aici nici de-ar fi sa-mi taie careva gatul daca plec!
Observandu-mi incapatanarea s-a oferit sa ma ajute sa ma ridic si sa ma imbrac, dar i-am taiat-o scurt spunandu-i ca mi-ar fi mai de folos daca ar pleca deoarece stiam si singur pe unde e iesirea.
Am fost bucuros sa-l vad iesind pe usa, dar intr-un fel eram si abatut… De ce naiba?! Il urasc! Nimic mai mult! Acum e acum…
Trebuia sa ma ridic si sa-mi imbrac hainele ce fusesera aranjate pe scaun.
M-am apropiat de marginea patului incercand sa ma las cu greutatea pe picioare, insa durerea nu-mi dadea pace. Si sa fi fost calcat de o masina si tot cred ca ma durea mai putin. Usor-usor am reusit sa ma ridic strangand puternic din dinti din cauza durerii. Am reusit sa ma imbrac, apoi mi-am cautat prin buzunare telefonul si banii, gasindu-i imediat. Cheile trebuiau sa fie la intrare, acolo unde imi lasasem mapa, daca imi aduc bine aminte.
Am iesit incet din acel dormitor mergand ca un melc spre usa. Dupa cum credeam, mapa imi era langa incaltamine.M-am aplecat pentru a ma incalta, muscandu-mi buza pe interior de durere pana ce am dat de gustul metalic al lichidului rosiatic.
Efortul pentru a reusi sa ma incalt a fost enorm, dar dupa cum spusesem: as fi facut imposibilul doar sa stiu ca am plecat din casa groazei!
Apasand clanta usii am realizat ca aceasta era deschisa, spre marea mea uimire si bucurie.
Odata iesit din curtea casei roscatului, cam mare dupa parerea mea, am citit pe o placuta adresa si am comandat un taxi.
Norocul meu a fost ca soferul nu a bagat de seama scancetele scurte pe care le-am scos din cauza durerii atunci cand m-am urcat si am coborat din taxi, dupa ce i-am platit.
M-am trantit pe asternutul moale al patului meu cu laptopul albastru langa mine. Era clar ca din pozitia asta n-o sa ma misc prea curand asa ca trebuia sa-mi gasesc o activitate – un forum despre o materie de exemplu. Totusi altceva ma framanta - cine era Isamu? Bine in afara de faptul ca era spaima gimnaziului, liceului si facultatii Yumeda, cunoscut sub porecla de Akashi adica Moartea rosie, iar acum aflasem ca-i plac baietii, mai exact sa-i batjocoreasca; doream sa aflu mai multe. Cum? Era usor. Scoala primea informatii despre el si avea suficiente detalii cat sa-mi dau seama ce si cum. Arhivele scolii erau bine pastrate pe un site de rezerva, acesta fiind usor de spart la nivelul meu de cunostinte. Este bine sa fi ‘protejatul profesorilor’ asa aflii lucruri foarte utile.
Accesand baza de date am cautat informatii despre Isamu Kazuko afland cine-i erau parintii, mediile anterioare si mai multe informatii generale. Din tot ceea ce-am gasit puteam spune ca Isamu era fiul unui patron al unei firme de masini, iar maica-sa patroana unor magazine de moda, bineinteles ambii parinti castigand bani de sa te dea afara din casa. Nu se omora cu scoala, stiam asta, si se pare ca a fost transferat din liceu, iar la fostul lui liceu a provocat un incendiu in laboratorul de chimie - ce dobitoc.
-Mai, mai! Tot cu nasul in computere, Aki-kun?
Glasul feminin din camera mi se parea familiar asa ca mi-am intors capul descoperind ca aveam cea mai neasteptata si placuta surpriza - Hitomi venise in vizita! Era aceeasi fata blondina, acum avand douazeci de ani, cu parul mai lung decat il stiam eu, usor carliontat si cu un zambet pe fata de toate zilele.
-Hitomi?!Cum?!
-Da, chiar eu! Nu-s fantasma, te asigur. Doamna Chiyo a fost la fel de mirata ca tine, dar si foarte fericita sa ma vada.
M-am ridicat in capul oaselor incercand sa ascund durerea.
-Credeam ca erai in Anglia.
-Asta asa e. Acolo studiez, dar nu-mi uit originile nipone, nici pe fratiorul meu de suflet.
-Ma bucur asa tare sa te vad!
Zambetul meu era cam stramb din cauza durerii, dar eram nespus de fericit sa stiu ca Hitomi era cu mine. Din pacate nu reusisem s-o mint pe blondina niciodata, asa ca s-a prins usor ca nu eram in apele mele.
-Aki-kun, ce e cu tine?
-N-am nimic, sincer! Nu e…
-Akira Chiyo sa nu indraznesti sa ma minti!
Cand rostea tot numele insemna un singur lucru - belele. Era mai rau ca o mama si mereu afla tot ce dorea de la mine.
Vrand-nevrand am inceput sa-i povestesc despre cum era in ultimul an de liceu, sa-i spun de Isamu, de meditatii, de mersul la el, terminand cu bataia lui de joc si cum plecasem de acolo.
Din pacate nu putusem sa-mi tin lacrimile in frau, spre marea mea disperare. Plangeam a treia oara pe ziua de azi si eram sigur ca nu era ultima.
Bratele calde ale fetei ma cuprinsera, parfumul ei de trandafiri inundandu-mi narile. Nu stiu de ce, dar am realizat ca parfumul roscatului era mult mai placut – la ce naiba imi sta mie capul?!
Cand ochii au incetat sa verse bobite sarate se asternu o liniste de mormant asupra camerei, parca eram atunci cu Isamu in bucatarie – si eu de ce ma gandesc la momente petrecute cu nemernicul ala?
-Aki, ceea ce o sa-ti spun s-ar putea sa te cutremure, dar e mai bine sa sti.
M-am desprins usor din bratele ei, acum privind-o in ochii lila.
-Ce este asa de important?
-Ken a venit din America in Tokyo cu o treaba de familie si sunt sigura ca iti va face o vizita neplacuta. De asta sunt eu aici. Ca sa evit lucrul asta.
Am simtit ca tavanul imi pica in cap, ca nu mai pot sa misc, iar aerul din camera incepuse sa ma stranga de gat.
-Hitomi… Asta e o gluma, nu? Trebuie sa fie!
-As vrea eu, dar spre marele nostru ghinion este cat se poate de real.
Alt lucru ingrozitor din cauza caruia sa-mi fie frica. Cel putin roscatul o luase inaintea lui Ken… Ce alinare stupida de doi bani! Tot bataie de joc se numeste!
-Nu mai vreau…
Si aici am spus tot. Probabil Hitomi nu m-a inteles, dar nu a pus intrebari. Ce nu mai doream? Sa simt durere, sa sufar, sa plang sau sa ma tem. Eram satul, mi-era de ajuns.

Uite, ca dupa ce mai intaratat atata ai adus next0ul Poor Shiro. Are atatea pe cap. Ti-ai mai redus din greseli si ai mai evoluat, desi poate mai sunt cateva existente, dar sti ca mie nu la asta imi sta capul Well se pare ca apare si Ken prin peisaj cat de curand, ceea ce il cam tulbura pe Shiro, nu? Cum am mentionat mereu, imi place ideea ficului si asta e primul lucru ce ma atras. Asta si bunaciunile de poze Well... succes in continuare cu acest fic XD

Psycho XD

Scumpo mersii că m-ai anunţat. Aşteptam cu nerăbdare nextul. : )
Mă bucur că ai început să faci capitole lungi, voluminoase şi pline de idei... ca să spun aşa.
Se vede mica ta evoluţie şi mergi spre bine, gata puţem vorbi de mai multe acum.
Sincer, sunt foarte bucuroasă să văd cât de repede ai evoluat, nu mă aşteptam. Şi wow, ai evoluat foarte frumos, să o ţi tot aşa şi să nu te culci pe o ureche, chit că te laudă lumea şi restul.
Mai ai multe de învăţat aşa că să fi atentă.
Dap... păi cu toate că a fost lung, parcă mai mergea să dezvolţi ideile, fiindcă ele la fel de scurte au cam rămas.
Isamu pare puţin nesigur pe ceea ce simte... mi aşa mi se pare, după cum îl descri şi după reacţiile sale, hmm, mp pune pe gânduri.
Normal ar trebui să cam sară după Akira când îl vede aşa, deci uite un detaliu interesant. Foarte fain.
Akira, săracul de el suferă mult şi OMG! vine Ken. Sunt extrem de curioasă să văd cum vor decurge toate în următorul capitol.
Încă o chestie: încearcă să descri mai mult sentimentele, agaţăte de ele şi ramificăle mai mult, asta ar cam trebui să faci. Ca să se poată contura mai amplu emoţiile lui Akira.

Te asigur că voi mai lăsa comuri de genul cu mai puţină critică, de ce? Fiindcă evoluezi bine şi deja unele chestii neplăcute din stilul tău de începătoare s-au şters. Pe scurt creşti şi stilul tău se dezvoltă.

Thx for coments girls! Stai linistita Kt.Kat [iti folosesc vechiul ut ca dupa asta te stiu] nu o sa ma las pe tanjala deoarece chiar daca ajungi expert [nicio sansa sa ajung] mai ai ceva de invatat.
Pictures:
Akira Chiyo:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51959.jpg
Isamu Kazuko:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/561928.jpg
Hitomi Evans: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51983.jpg
And.. [drums please]:
Ken Shao: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/315296.jpg
PS: Rog un moderator sa adauge la titlu [yaoi+16]

Capitolul 7- Trecutul in prezent

Linistea din camera a fost indepartata de vorbele blondinei, ce dorea sa ma inveseleasca schimband subiectul:
-Aki-kun, nu ai vrea sa afli cum e prin Anglia?
-Desigur. Presupun ca ai ce povesti.
-Am fost adoptata dupa ce ai plecat tu de sotii Evans. Nu am crezut ca o sa insemn cine stie ce pentru ei, dar m-am inselat. Sunt ca o comoara pretioasa de care se ingrijesc non-stop. Conditia lor financiara este excelenta si au avut cea mai mare grija de mine din prima zi. Norocul meu a fost ca m-au adoptat inainte de majorat si asa la implinirea celor optsprezece ani am avut parte de cea mai tare petrecere posibila existenta.
A continuat sa vorbeasca spunandu-mi despre masinile pe care le are, de casa pe care parintii adoptivi i-au trecut-o pe nume si despre multe altele. Hitomi imi era ca o sora si credeam ca o cunosc, dar se schimbase - era materialista, ingamfata, laudaroasa si din istorisirile ei se pare ca nu o ducea rau cu mintitul, profitatul sau furtul ocazional. Ma ingrozea! Unde era acea Hitomi blanda, buna, sincera, silitoare si modesta? Cred ca disparuse de indata ce sotii Evans au adoptat-o, descoperind o noua Hitomi - cea prezenta.
-Si pot sa zic ca daca fac vreo tampenie de care sa afle aia doi tot ce trebuie sa fac este o fata de caine prost si sa zic: 'mami, tati, imi pare nespus de rau' si au cazut in plasa.
Vorbele ei au fost ca un dus rece. Cum sa poti folosi cuvantul 'mama' sau 'tata' in scopul de a obtine ceva? Cele doua sunt cuvinte sacre pe care le poti rosti doar persoanelor care ti-au dat viata. A continuat sa povesteasca, dar totul devenise un zumzait enervant pentru urechile mele asa ca i-am propus sa mergem in sufragerie ca sa vina si domamna Chiyo - cum am mai spus nu-i puteam atribui numele de 'mama - si sa discutam acolo restul.
S-a ridicat de pe pat urmata fiind de mine. Spre bucuria mea durerea era extrem de diminuata asa ca puteam merge normal.
Mama mea vitrega a servit fursecuri cu cirese si suc din acelasi fructe.
Cele doua incepusera o discutie total paralela cu mine asa ca incercam sa par interesat, asta din bun simt.
-Akira, am uitat sa-i duc sefului meu cateva documente. Te superi daca ai sa mergi tu sa i le dai?
-Chiar deloc. Hitomi, poti sa ramai sa...
-Am sa te insotesc. Chiar trebuia sa ajung undeva si daca se poate as vrea sa mergi cu mine.
-Sigur, nicio problema.
Am urcat in camera mea alegandu-mi din dulap un tricou albastru si o pereche de blugi la care am luat o curea neagra cu catarama simpla. Coborand am realizat ca Hitomi avea deja geaca pe ea asteptandu-ma in prag. Mi-am luat geaca neagra si m-am incaltat cu tenesii albastri. Luand documentele am plecat impreuna cu Hitomi.
-Unde trebuie sa duci documentele?
-Biroul mamei mele adoptive este peste strada de mallul Kori. De ce?
-Tot acolo aveam eu treaba, adica la mall. Ma insotesti nu-i asa?
Cum putea cineva sa o refuze cand afisa fata de catel bleg? Oricum as fi ajutat-o cu orice deoarece toata increderea mi-o puneam in persoana ei si stiam ca merita.
-Desigur, ti-am mai zis ca te insotesc.
-Vroiam sa fiu sigura.
Tot drumul pana la birou nu a mai scos un sunet, ci a butonat in continuu un telefon. Sincer sa fiu eram extrem de curios sa vad ce gaseste asa de interesant la un mobil, dar era necioplit sa trag cu ochiul asa ca mi-am gasit ocupatie privind orasul in timp ce mergeam.
Am ajuns in fata unei cladiri aproape de dimensiunile unui zgarie-nori cu pereti din geamuri. Era ceva foarte interesant la aceasta cladire si anume oricine de afara nu era capabil sa vada nimic in interior, dar cel din interior vedea totul afara.
Hitomi a decis sa ma astepte cat timp urcam sa duc documentele. Am intrat in cladire si nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa dau de seful mamei mele adoptive, care tocmai se pregatea sa plece.
-Akira, da ce-ai mai crescut de cand te-am vazut ultima data! Cum de am onoarea vizitei?
-Multumesc, domnule Yuzuki. Am adus documentele pe care doamna Chiyo trebuia sa...
-Da?! Ce bine! Chiar aveam nevoie urgent de ele!
I-am inmanat actele dupa care l-am insotit afara din cladire unde i-am facut cunostinta cu Hitomi. Bineinteles el s-a indreptat spre parcare unde il astepta soferul, iar eu cu Hitomi am luat-o catre mall.
Pe drum devenea din ce in ce mai agitata, iar asta mi s-a parut ciudat.
-Aki-kun, va trebui sa ma intalnesc cu cineva in parcarea subterana.
Asta ma cam nelinistise. Avusesem o experienta neplacuta cu o anumita parcare si nu prea mai doream sa calc in vreuna, dar eram cu Hitomi asa ca nu mi se putea intampla nimic.
-Bine, mergem?
Am urmat-o indeaproape la intrarea in mall, apoi in liftul cu geamuri care coborand dadea impresia ca treci pe langa o banda neagra interminabila.
Liftul se opri cu un zgaltait specific si vesnicul sunet ce anunta deschiderea usilor. In timp ce inaintam prin parcare eram curios sa vad cu cine se intalneste Hitomi.
-Si cu cine ai treaba pe aici?
Niciun raspuns. Tot ce am auzit a fost liftul care isi inchidea usile si urca. Mi-am indreptat privirea in spate observand ca Hitomi plecase odata cu liftul. De ce?
-Se pare ca asa-zisa ta surioara de suflet te lasa cand da de greu.
Timbrul vocal, accentul si ironia din glas duceau catre o singura persoana pe care speram sa nu o mai vad. Intorcandu-ma cu privirea inspre locul de unde venise vocea, l-am vazut - Ken Shao. Un baiat de varsta lui Isamu, saten-roscat, inalt si bine facut, imbracat cu o pereche de blugi si o camasa rosie descheiata la toti nasturii astfel incat sa observi muschii lucrati la sala. Ochii aurii, asemeni unui vanator, ma priveau fix spunandu-mi ca nu mai am sanse de scapare. Cu un ton secatuit de vlaga am reusit sa articulez cateva cuvinte:
-Cu tine trebuia sa se vada Hitomi?
Rasul sau zgomotos se facu auzit in toata parcarea fiind amplificat de dimensiunile acesteia.
-Tarfa aia era in stare sa faca orice pentru mine. Din cauza drogurilor a intrat in datorii mult prea mari asa ca ajutorul meu financiar a fost bine-venit ca sa-i salveze pielea. Altfel spus parasuta imi este datoare vanduta, asa ca plateste facand ce vreau eu. Initial am pus-o sa se tavaleasca cu mai multi pentru bani, dar apoi mi-am amintit ca era foarte utila in alt lucru si anume in a te aduce pe tine la mine.
Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece cea in care imi pusesem increderea timp de atatia ani fusese capabila sa ma tradeze in halul asta aruncandu-ma in fata celui mai nemernic om posibil existent.
-Stii, am fost putin trist sa aflu ca acel Isamu mi-a cam luat-o inainte. Nu pot sa zic ca nu-l inteleg. Ti-ai pastrat moaca aia de inocent si fac pariu ca tot tocilar esti.
Deci asta facuse Hitomi pe drum. Vorbea prin mesaje cu Ken relatandu-i tot ce-i spusesem. Cu fiecare cuvant pe care-l zicea mie imi venea tot mai greu sa vorbesc, sa ma misc sau sa gandesc. Nu puteam concepe ca am fost tradat de Hitomi si nici faptul ca ea colaborase cu Ken. Crezusem, sperasem ca exista o persoana in care sa-mi pun increderea, cineva care sa tina la mine, dar ma inselasem amar.
Ken s-a apropiat de mine si cu cat o facea cu atat mai mult faceam pasi in spate pana ce suprafata tare si oribil de rece a zidului a facut contact cu spatele meu.
Mi-a prins mainile, asezandu-si genunchiul drept intre picioarele mele si s-a apropiat de urechea mea stanga vorbind:
-Jigodie, daca tu crezi ca-mi scapi si a doua oara te inseli amarnic. Atunci cretina aia de Hitomi s-a bagat ca o bovina si nimic mai mult, iar acum isi ispaseste pedeapsa, dar tu n-ai sanse.
M-a muscat de gat facandu-ma sa scot un scancet scurt, lasandu-mi un semn ce va deveni vinetiu, pe care nu voi fi in stare sa-l ascund cu gulerul vreunei camasi.
Am inceput sa ma zbat, sa-i urlu sa ma lase, sa ma smucesc in speranta ca ma voi elibera, dar nu aveam nicio sansa. M-a pleznit peste obrazul drept lasandu-l rosu ca focul, facandu-ma sa simt o usturime groaznica.
Mi-a deschis geaca scapand usor de ea. Partea proasta era cu genunchiul pe care nu si-l cara dintre picioarele mele, astfel eu nu puteam fugi.
Sa-mi dea jos tricoul i s-a parut o actiune mult prea complicata asa ca-l facu franjuri cu mainile goale, dezvelind trupul ce tremura incontrolabil din cauza fricii. Inima deja era mai mica decat un purice si cu siguranta eram alb ca varul.
Cand am realizat ca vrea sa scape si de pantaloni am prins de acestia nedorind sa-l las sa obtina ce vrea. M-a dat cu capul de zid apoi mi-a smuls mainile de pe blugi legandu-mi-le la spate cu propria-mi curea pe care o desprinse de la pantaloni dintr-o miscare a mainii.
Isi dadu jos camasa pe care o arunca cat-colo, iar eu incercam din rasputeri sa scap caci stiam ca durerea de dupa ar fi fost mai intensa decat orice lovitura primita pentru faptul ca incercam sa scap.
Si-a luat genunchiul dintre picioarele mele, eu crezand ca am sa pot fugi, dar m-a aruncat pe ciment, contactul cu suprafata rece fiind foarte dureros. A prins de pantalonii si boxerii mei tragandu-i de pe mine in acelasi timp. Am incercat inca o data sa fug, dar am avut neplacutul cliseu sa fiu aruncat cu aceeasi forta pe asfalt.
A scapat de pantalonii si boxerii sai cu miscari fulgeratoare, prinzandu-mi picioarele si asezandu-le desfacute pe langa corpul sau. Am incercat sa ma dau in spate, dar m-a prins de ele strangand pulpele pana ce le-a invinetit. Ma patrunse violent facandu-ma sa urlu cu toata forta deoarece durerea era mult mai puternica decat orice puteam suporta, simtind-o parca pe creier. Acum relizasem, desi era tarziu. Isamu, chiar daca o facuse fara voia mea, tinuse cont de mine, de ce simteam si chiar daca o considerasem o bataie de joc nu ma simtisem atat de murdar si injosit ca acum. Un pistol sa fi avut si eram in stare sa-mi dau glontul.
Lacrimi si tipete ce ajunsesera sa izvorasca fara oprire, erau date ca raspuns la fiecare miscare de du-te-vino ce amplifica dezastruosul chin care ma facea sa vreau sa mor.
Mi-am inchis ochii nedorind sa mai stiu nimic din tot ce se intampla. Brusc un sunet de pasi urmat de ecoul unei lovituri rasuna in incapere, iar trupul meu a scapat de patrunderile animalice luand contact cu cimentul. Ma temeam sa deschid ochii asa ca am continuat sa-i tin strans inchisi ascultand ce se petrece in jur.
Am auzit doua persoane ce puteam ghici ca se luasera la bataie, apoi vocabularul foarte colorat al uneia dintre ele m-a facut sa deschid ochii deoarece cunosteam perfect vocea. Avusesem dreptate - Isamu. Era acolo, carandu-i lui Ken, ce era deja ghemuit pe jos, picioare fara sa se uite unde il loveste. Il izbea cu toata ura pe care o putea avea si se vedea asta din tonul cu care ii adresa toate acele vorbe 'de dulce'.
Se opri si isi deschise geaca, apropiindu-se de mine si infofolindu-ma cu aceasta, dupa care ma lua in brate ca pe o mireasa, iar eu mi-am pus capul pe pieptul sau lasandu-mi ochii sa verse lacrimi pana ce am fost cuprins de abisul somnului in bratele roscatului.

He he. Ai vazut pe mass ca am stiut exact ce se va intampla? Si ce fel de tipa e aia si ca ea l-a adus pe Ken, ce a facut Ken. Mi-a placut mult capitolul, mai ales ca iar mi-ai zis ca il scrii si iar m-am simtit ca un leu in cusca, ce avea friptura chiar in fata lui. Mi-a placut cum te-ai exprimat in capitol, descriere, personaje tot. Cum am zis, alegi mereu poze cu bunaciuni de baieti. Ma bucur ca la final a venit Isamu sa il invete minte pe ala. Si acum, ard de nerabdare pentru urmatorul capitol, din cauza conversatiei care am avut-o. Well... nu prea ami am nimic de zis. Mi-a palcut tot, cred (se putea ca Isamu ala sa vina mai repede). Succes in continuare cu acest fic si nu uita sa vi repde cu urmatorul

Psycho XD

Ok... întărziata de mine apare cam pe la final, când toţi cititori deja vin cu comurile lor lungueţe şi falnice. xD
Dear, îţi multumesc că m-ai anunţat --> Un capitol formidabil de îndrăzneţ şi extrem de vioi, aş putea spune, cu pulpă. Înţelegi tu.

"Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece..." - mergea mai bine aşa: "Sufletul meu se spărsese în mii de bucăţi..."
Şi alte greşeli de exprimare... nu foarte grave. Sunt fericită că ai folosit nişte cuvinte ce au înfrumusezatfoarte fain propoziţiile. Bravo! Evoluţia se observă, mai este şi faptul că încetul, cu încetul capitolele se măresc la lungime.
Şi revenim la acţiune - mi-a plăcut extraordinar de mult... sunt şi eu la rândul meu dezamăgită de blondină, cum de a putut fi aşa, iar Ken ăla să nu îţi pună labele murdare pe Akita. :- w
Owww şi vine Isamu, my hero... adică a lui Akita. xD Oricum mi-a plăcut şcena violentă de hentai, super, ai făcut-o perfectă. Ai conturat bine fiecare mişcare şi sincer m-am simţit în locul lui.

Gata, deci observi că: am început să diminuez critica, nu mai sunt aşa de multe greşeli dacă eşti atentă şi scrii când ai timp şi inspiraţie. : ) Sunt mândră.
Aştept nextul cu nerăbdare, să nu mă ţii prea mult în suspans.

@Janye_fever: Hitomi nu e verisoara lui. Te rog sa citesti capitolele anterioare cu mai multa atentie.
La insistentele lui Psycho am postat azi si nu maine asa cum ma gandeam.
Well , acest capitol este mai varzuta dupa parerea mea, dar va promit o revansare in capitolul urmator, desi cred ca ati ghicit despre ce revansare vorbesc......
Picture:
Akira:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51959.jpg
Isamu:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/561928.jpg

Capitolul 8 " Raman peste noapte"

Am simtit cum cineva se juca in parul meu, foarte usor, vrand parca sa ma faca sa dorm mai mult. Mi-am desprins pleoapele privind imaginea persoanei de langa mine ce devenea din ce in ce mai clara. Roscatul isi retrase mana din parul meu privindu-ma atent de parca eram centrul universului.
Fara sa vreau imaginile a ce s-a intamplat imi inundasera mintea. El era cel care ma salvase si il aranjase pe Ken. Nu stiam ce sa spun. Priveam spre cearceaful ce-mi acoperea goliciunea 'simtindu-i' ochii lui Isamu, ce era intins langa mine pe pat, atintiti spre mine. Intr-un final am rupt tacerea.
-Mul... Multumesc.
-N-ai pentru ce.
Si-a indreptat mana dreapta catre gatul meu, atingand cu doua degete locul ce a fost muscat de Ken.
-Cine era?
Chipul ii devenise negru de suparare, iar tonul indica faptul ca ar putea ucide persoana de care intrebase.
-E o poveste lunga...
Si in plus nu aveam cheful pentru a-mi relata trecutul. Eram zdruncinat de faptul ca Hitomi ma tradase si ma simteam un nimeni. M-am ridicat in sezut ajutat fiind de roscat, simtind durerea devastatoare.
Lacrimile au inceput sa-mi izvoreasca patandu-mi chipul cu vesnica amaraciune. Plangeam deoarece totul mi se parea mai mult decat distrus. Isamu mi-a prins barbia intre doua degete si s-a apropiat pana ce buzele sale se contopira cu ale mele. Si-a strecurat limba printre buzele mele, ce erau intredeschise si imi explora in voie lacasul umed, chemandu-ma sa ma alatur, lacrimile facandu-se nevazute.
Primul impuls a fost de a-l respinge, asa ca mi-am pus mainile pe umerii sai pentru a-l indeparta, dar forta cu care incercam sa o fac scadea considerabil pana ce am renuntat. Era ciudat, dar imi placea.
Ma speria gandul ca-mi place sarutul oferit de o persoana de acelasi sex, insa de ce sa-l indepartez?
M-am alaturat sarutului, cu stangacie, eu nefiind as in asa ceva, limbile noastre incepandu-si propriul joc pervers.
Am rupt sarutul din nevoie de aer, chipul fiindu-mi mai rosu ca un bujor. Din dorinta de a ascunde acest lucru mi-am intors capul intr-o directie opusa roscatului.
-Nu vreau sa te mai vad plangand, ingeras.
-De-ar fi atat de simplu... Cand aflii ca lumea ti s-a intors cu susul in jos si dai numai de probleme, nu-ti mai vine sa zambesti.
Mi-a intors capul catre el fixandu-si ochii albastrii, ce parca sclipeau, in ai mei.
-Poate ca dai de probleme, dar vreau sa stii un lucru. In mine poti sa crezi pentru ca nu-ti voi face niciodata rau. M-as distruge sa stiu ca te-as devasta.Te iubesc, Akira si nu vreau sa te indoiesti de asta vreodata.
Inima imi tresalta intr-un mod ciudat, dureros, dar placut. El, el chiar a zis acele doua cuvinte? Nu credeam c-am sa le aud de la altcineva in afara de doamna Chiyo ce tinea la mine ca la propriul fiu si iata ca el le spusese. Isamu tinea la mine... Ca iu... ah, la naiba! Nici nu pot gandi cuvantul!
Vroiam sa-mi ascund chipul mai rosu ca un rac, dar degetele baiatului, care-mi tineau barbia, nu-mi permiteau asa ca mi-am mutat ochii spre alt obiect din camera. Se pare ca eram tot in locul unde ma facuse al lui.
-Stii, am observat ca ai obiceiul de a-ti ascunde chipul cand te rusinezi, iar daca nu poti iti muti privirea. Nu trebuie sa o faci atat timp cat esti cu mine. Ador sa te vad asa.
Propozitia lui nu a facut altceva decat sa ma jeneze si mai tare, astfel sangele ce circula in obrajii mei le-a oferit culoare sangerie. Probabil ca nu a vrut sa ma faca sa ma simt prost asa ca mi-a dat drumul barbiei.
-Ti-e foame, Shiro?
La auzul poreclei mi-a trecut prin cap ceva ce doream sa-l intreb de mult.
-De ce-mi spui Shiro?
A zambit cald, raspunzandu-mi fara intarziere:
-Dupa cum stii, Shiro inseamna alb, iar acea culoare mi-a trecut prin cap din prima clipa de cand te-am vazut. Simplitate, sinceritate, puritate, asemeni unui ingeras. De aceea ti-am atribuit acest nume. Si, asa cum am mai spus, as vrea sa-mi vad ingerasul radiind de fericire, nu plangand.
Deci nu era o porecla data la nimereala, ci avea un sens foarte interesant. Mai era un lucru ce-mi placea la aceasta porecla, sau mai degraba ce incepuse sa-mi placa - Isamu era singurul care imi spunea asa.
-Imi reiau intrebarea: Ti-e foame?
-Putin...
-Revin imediat.
Intradevar a fost rapid, caci la nici zece minute dupa plecarea sa, a revenit cu un platou mare pe care se afla o omleta, un pahar cu lapte si cateva sandwichuri.
-Ai impresia ca o sa mananc pe un an? E mult prea mult.
S-a asezat langa mine punand platoul pe genunchii mei.
-Itadakimas!*
Am inceput sa mananc simtind cum fiecare miscare imi era studiata, lucru ce facea ca obrajii mei sa ia foc.
-Ai putea sa nu ma mai privesti fix?
-Asta-i un lucru imposibil.
Clar! Ii placea sa ironizeze si sa ma faca sa ma rusinez. Chiar el recunoscuse ca-i place sa ma vada asa.
Am terminat omleta si paharul cu lapte, dar restul era deja prea mult. Isamu, intelegand, a luat platoul si l-a asezat pe birou.
S-a apropiat, asezandu-se langa mine, punandu-mi capul in poala sa, jucandu-se cu firele mele de par la fel ca mai devreme. Imi placea si ma relaxa, facandu-ma sa uit pe moment de griji.
Mi-am auzit telefonul sunand si credeam ca aiurez. Parca il pierdusem in parcare odata cu hainele, dar Isamu probabil mi le culesese de acolo.
Am observat cu coada ochiului cum roscatul luase micul aparat de pe un scaun de langa pat pe care, culmea, nu-l observasem.
Mi-a inmanat celularul continuand jocul degetelor sale in parul meu. Privind micul ecran am vazut ca cea care ma suna era doamna Chiyo asa ca am raspuns rapid, vocea ei, mult prea ridicata, rasunand in urechea mea.
-Alo! Akira? Pe unde umblii? Esti bine? Esti cu Hitomi?
Atatea intrebari puse asa rapid! Bine ca eram obijnuit ca altfel nu pricepeam nimic.
-Da, sunt bine si nu sunt cu Hitomi.
-Esti la un coleg?
Asta este o intrebare problema. Isamu nu-mi era coleg ci mergea la facultatea Yumeda , care avea aceeasi cladire cu liceul asa ca practic as fi mintit sa spun da. Totusi, decat sa-i explic ce si cum cu Isamu am preferat sa-i dau dreptate.
-Da! Exact! De ce?
-Am uitat sa-ti spun ca plec in delegatie si nu stiu cand vin. Daca vrei poti ramane la colegul tau, daca nu sa stii ca esti singur acasa.
Inainte sa apuc sa gasesc un motiv suficient de bun ca sa nu raman la Isamu, acesta a vorbit suficient de tare cat sa-l auda si persoana cu care vorbeam la telefon.
-Desigur ca ramane la mine.
-Atunci e bine. Te las, Akira. Pa!
Grozav! A inchis inainte sa mai pot spune ceva. Astia doi faceau complot impotriva mea cumva?!
-Deci am un oaspete in seara asta.
Am realizat ca dorea sa se ridice, dar imi placea jocul sau in parul meu.
-Poti sa mai stai asa putin?
-Iti place?
Imbujorandu-ma mai rau decat eram am raspuns.
-Da...
Zambind isi lua mana din parul meu si imi prinse barbia unindu-si buzele cu ale mele, eu permitandu-i limbii sale sa-si joace jocul impreuna cu a mea.
Nevoia de aer a rupt si acest sarut, eu dorind sa pot sa-mi ascund chipul deoarece eram mult prea rosu.
M-am ridicat in picioare, avand grija sa-mi pastrez cearceaful pe mine, simtind durerea din partea de jos a trupului.
-Pe unde au ajuns hainele mele?
-Majoritatea nu s-au uscat.
Mi-a inmanat boxerii mei impreuna cu un halat alb si foarte pufos.
-Multumesc.
Nu doream sa-mi dau jos cearceaful in fata lui, iar el, intelegand, a plecat (se misca in reluare!), din camera.
Am lasat materialul sa o ia usor inspre pamant, apoi mi-am luat boxerii, fiecare miscare fiind un junghi in acea zona.
Halatul pe care-l imbracasem avea parfumul roscatului, iar materialul din care era confectionat era atat de moale incat as fi fost in stare sa dorm in picioare!
Am pasit afara din incapere ajungand in sufragerie unde Isamu era pe covor studiind caietul pe care isi scrisese lectia de la meditatie. Langa el se afla un caiet si o carte alaturi de un pix, probabil pentru a-si realiza alte schite dupa care sa invete.
Nu m-a observat decat atunci cand m-am asezat langa el pe covor, simtind ca usor-usor durerea se diminueaza.
-Ai putea retine mai usor ce ti-am dat eu daca ti-ai face o schema.
-Mi-ai explicat foarte bine si ai dat destul de schematic. Nu am ce rezumat sa mai fac.
-Lenea asta te omoara!
Am pus mana pe pix si pe caiet, dand la spatele acestuia, incepand sa simplific si mai mult ceea ce ii spusesem.
-Ai retine mai usor daca ti-as explica inca o data?
-Cu siguranta.
In timp ce redactam schema, fiecare cuvant pe care il spuneam sau scriam il explicam cat de bine puteam.
Cand am terminat l-am lasat sa citeasca de cateva ori ce am scris.
-Acum chiar am priceput, iar de uitat nu am cum sa mai uit.
-Ar fi bine sa-ti scrii rezumate la lectii deoarece nu am sa pot sa-ti reexplic fiecare lucru in parte. Asta daca vrei sa termini anul asta cu meditatiile.
A zambit intr-un mod ciudat raspunzandu-mi.
-Cine a zis sa termin anul asta? Meditatiile sunt timp cu tine.
-Timp cu mine poti sa ai oricand. Cunostintele sunt importante.
M-a cuprins in brate, strangandu-ma de parca nu ar fi vrut sa plec de langa el niciodata.
-Du-te sa faci baita ca e tarziu.
Am privit ceasul de pe masa observand ca avea dreptate. Cand trecuse timpul?
-Unde e baia?
-In camera mai este o usa. Aia este.
Din nou mi se punea in fata un detaliu neobservat. Unde avusesem capul de nu vazusem usa aia? M-am ridicat de pe covor ducandu-ma in incaperea indicata.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Itadakimas = expresie folosita in Japonia inainte sa mananci.

Mă bucur ca te-ai hotărât să postezi de azi capitolul. Arigato XD. Greşelile ţi le-am spus mai devreme şi nu ştiu sigur dacă am omis una sau mai multe. Mi-a placut mult capitolul şi a fost şi foarte draguţ. Acum, la fel cum ai afirmat şi tu, nu vei avea pace până când nu vi şi cu următorul capitol Bănuiesc, defapt ştiu sigur ce se va întămpla atunci. Well... nu prea mai am ce să zic în afară ca sper să moară târfa aia tâmpită. De la început nu prea am suportat-o şi eram sigură ce se va întâmpla. Succes în continuare cu scrisul XD Fiindcă, după părerea mea te descurci fiarte bine.

Psycho XD

Thx for coments. Ei bine acest capitol a intarziat din mai multe motive, dar na acum este aici. Hope you like it!
Picture:
Akira: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/51959.jpg
Isamu: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/561928.jpg

Capitolul9 - …

Am intrat in incapere privind in jur. Faianta era alba avand pe margini diferite modele imprimate cu negru. Gresia arata aproape identic, singura diferenta fiind directia inspre care era orientat modelul.
In coltul drept din fata era o cabina de dus, de mari dimensiuni, langa in stanga ei, aflandu-se o etajera pe care erau diferite geluri, sapunuri si shampoane. In celalalt colt se afla toaleta, iar pe peretele stang, mai aproape de usa se afla o chiuveta deasupra careia era o oglinda rotunda uriasa. Am auzit cateva batai in usa asa ca m-am apropiat de aceasta. Deschizand-o, mi-a aparut in fata ochilor roscatul ce tinea in mana doua prosoape.
-Am uitat sa ti le dau. Scuze.
-Nu-i nimic, multumesc.
Mi-a inmanat cele doua prosoape, dupa care am inchis usa in urma lui. Am lasat halatul sa ia contact cu pamantul, urmat fiind de boxeri. Intrand in cabina de dus am pornit apa lasand-o sa ma spele de toate grijile. Mirosul de levantica al spumei ce se intinsese pe fiecare centrimetru patrat de piele ma relaxa transformandu-mi mintea in cel mai pasnic loc. Apa imi curata acea haina de clabuci, eu iesind din cabina stergandu-ma cu prosopul, simtind atingerea de catifea a acestuia, ce ma usca pana la ultima picatura de apa.
Mi-am imbracat boxerii si halatul iesind din baie. Intrand in camera l-am putut observa prin intunecime pe Isamu, imbracat intr-un halat albastru, semn ca facuse dus, stand pe pat si butonand un telefon. Observandu-ma a lasat micul aparat pe scaunul de langa si s-a ridicat in picioare apropiindu-se de mine. Mi-a zambit cald cuprinzandu-ma in brate.
-Jur ca te-as strange in brate la infinit.
M-am inrosit instantaneu, asa ca mi-am ascuns capul la pieptul roscatului. Nu puteam sa cred ce propozitii jenante era in stare sa spuna.
Mi-a prins barbia, ridicandu-mi chipul inspre al sau apropiindu-si buzele moi si carnoase de ale mele pana ce se unira. Isi strecura limba in micul meu lacas umed, cautand-o pe a mea cu atat de mare dorinta. Din nou ratiunea imi urla sa-l resping, sa ma feresc, sa plec, dar imi era imposibil caci gustul sau dulceag era o tentatie mult prea mare, aducandu-ma pana in punctul de a trece peste legile firii si de a-l accepta. M-am alaturat sarutului cu vesnica mea neindemanare si cu o usoara teama ca va descoperi cate de nepriceput sunt, dar ceva imi spunea ca pentru el nu conteaza indemanarea mea.
Limbile noastre isi jucau propriul vals consumand tot aerul pe care noi il puteam oferi. Ne schimbam pozitia capului pentru a inspira, cu greu, oxigenul necesar. Usor, usor mintea mea nu mai gandea, contactul cu lumea reala, cu tot ce ma inconjura, rupandu-se mai usor ca un fir de matase.
Inima imi galopa zgomotos de parca dorea sa se faca auzita de catre roscat spunandu-i ca tineam enorm la el. Da, eu nu gandisem, dar firele ratiunii au fost depasite de puterea sufletului, a inimii ce urla dupa singurul lucru ce o facea fericita – Isamu.
Fara sa-mi dau seama mana lui cuprinse cordonul halatului meu, desfacandu-l. Incetul cu incetul il lasa jos de pe mine, eu neobservand, fiind mult prea imbatat de sarutul ce-mi era oferit.
Isi prinse snurul capodului sau, desfacandu-l si cu aceeasi agilitate de felina il lasa sa cada la picioarele noastre alaturi de al meu.
Ma ridica cu usurinta in brate asezandu-ma pe suprafata moale si parfumata a patului.
Conexiunile cu ratiunea au fost refacute fulgerator, eu dandu-mi sama ce se intampla. Teama si panica au pus stapanire pe mine facandu-ma sa rup sarutul patimas ce a fost folosit ca viglesug, unul atat de bun pentru a ma pacali.
Tremuram usor si desii stiu ca forta mea nu ar fi fost niciodata de ajuns pentru a-l clinti pe roscat, el se lasa impins de mainile mele slabe, pe care le pusesem pe umerii sai, ce ajunsesera sa tremure incontrolabil. Statea deasupra mea, mainile-mi fiind un fel de baricada pentru a nu face ceva in plus. Privirea lui era la fel de blanda, facandu-mi inima sa ma rascoleasca pe interior. Totusi frica era mult mai mare ca orice alt sentiment pe care il simteam in acel moment.
-Nu! Nu vreau sa se mai repete lucrul acela!
Vocea imi era tremurata si stinsa de parca urma sa plang, dar nu tristetea era cea care ma facea sa tremur din toate incheieturile ci spaima, spaima fata de durere.
Mana lui dreapta ma mangaia usor pe cap, roscatul vorbindu-mi pe un ton atat de cald ca pana si un cub de gheata ar fi fost capabil sa se topeasca.
-Stiu ca ai simtit doar durere si ca ti-e teama, insa iti cer doar sa ai incredere in mine si ai sa vezi ca totul va fi bine.
Ochii azurii priveau in ai mei asteptand parca verdictul judecatorului. Devenise o stana de piatra nedorind sa mai faca ceva fara voia mea.
Prin minte imi zburau mii si mii de intrebari la care nu puteam gasi raspuns din cauza presiunii: Ce sa fac? Sa am incrdere? Sa trec peste temerile mele? A spus adevarul? Mintea imi era mult prea incurcata ca sa mai gandesc asa ca mi-am lasat mainile sa cada pe langa trupul meu ce-si accentuase tremurul. Ma bazam pe soarta, pe noroc. Nu avea rost sa incerc sa o iau logic caci nimic din ceea ce se intampla nu avea o definitie, nu se putea prevede si nici nu exista forta suprema ce reusea sa opreasca totul.
Buzele sale incepura sa-mi dezmierde gatul, facandu-ma sa scot sunete usoare datorita fiorilor ce-mi strabateau corpul pana la varful firului de par. Musca cu grija de pielea mea lasandu-mi semen ce dovedeau ca-i apartineam in intregime.
Buzele sale coborara pana la nivelul pieptului meu, prinzand de unul din sfarcurile mele, lingandu-l si strangandu-l usor intre dinti, avand grija ca atunci cand termina sa fie intarit. Aplica acelasi tratament si celuilalt sfarc, gemetele mele neputand fi ascunse.
Continua sa-mi sarute trupul mic si firav, ce tremura incontrolabil sub atingerile sale, ajungand pana la linia boxerilor mei. Prinse cu mainile de acestia indepartandu-i de pe mine cu blandete, descoperind organul meu ce-i simtise fiecare miscare.
Prinse cu buzele de capul barbatiei mele incepand sa o linga si sa o suga cu nerusinare, gemetele de placere umplandu-mi gura. Nu dura mult si in urma unui geamat lung m-am eliberat de substanta alba si lipicioasa.
Roscatul reveni asupra chipului meu, contopindu-si buzele cu ale mele, dandu-mi sa gust din propria-mi persoana.
Am simtit cum un deget al sau aluneca in locul stramt dintre fesele mele facandu-ma sa scot un sunet infundat. Nu durea, insa nici prea bine nu-mi era. Cand si-a introdus si un al doilea deget am scancit usor rupand sarutul oferit de Isamu. Durerea era suportabila, dar simplul fapt ca era durere reprezenta un calvar. A inceput sa-si miste ambele degete in interiorul meu pana ce, la un moment dat, nu stiu ce a facut caci am simtit un val de placere uluitoare ce ma facu sa gem incontrolabil. Stiam ca sunt privit si de aceea chipul meu era mai rosu ca un rubin. Profitam totusi de intuneric sperand ca el sa nu observe mare lucru din expresia fetei mele.
Continua sa-si miste degetele in acel loc facandu-ma sa scot cele mai nerusinate sunete, ca raspuns la valurile de placere cu care ma invaluia.
Si-a retras degetele disparand de deasupra mea pentru un scurt moment. L-am privit cu coada ochiului cum si-a indepartat materialul ce-i acoperea barbatia, lucru ce ma facu sa-mi mut privirea deoarece nu aveam curajul sau tupeul de a spune ceva la adresa acesteia nici in gand.
Cand reveni asupra mea incepusem sa tremur mai puternic ca oricand. Frica, mai exact groaza ma stapanea din nou fara sa pot sa fac nimic. Imi aseza picioarele pe de o parte si de alta a trunchiuui sau, eu simtind cum presiunea aceea uriasa isi face simtita prezenta asupra locului stramt. Actionand din subconstient m-am dat in spate, acest fapt impiedicandu-l pe roscat sa continuie.
-Usor, ingeras. Relaxeaza-te si ai sa vezi ca totul va fi bine.
Privirea lui era la fel de blanda facandu-ma sa ma incred in el. Am scos un scancet lung atunci cand ma patrunse incet, fiece miscare simtind-o pana in maduva oaselor. Cand se trase, apoi se impinse in mine tot ce am putut sa scot au fost scancete urmate de lacrimi care-si gasira sfarsitul drumului pe buzele dulci ale roscatului.
Dupa cateva miscari ce reprezentau chinul ucigator pentru mine, valul de placere simtit adineaori, mult mai puternic, se facu prezent urmat de durere.
Placerea absoluta se impletea acum cu durerea ca de infern cea din urma fiind o putere mult prea mica in comparatie cu prima. Eram in stare sa devin masochist caci nu-mi mai pasa de propriul corp ci doream sa simt placerea aceea la nesfarsit, un lucru atat de placut oferit de persoana pe care o iubeam dar nu-i marturisisem – Isamu.
Se adanci mai mult de doua ori, facandu-ma sa urlu de placere, durerea fiind ceva minuscul, ejaculand in interiorul meu.
Am icnit usor cand l-am simtit iesind, lasand in urma un loc ce pulsa ca un ecou al durerii. Roscatul se intinse langa mine, tragandu-ma la pieptul sau, sarutandu-ma pe fruntea umeda si acoperindu-ne corpurile invaluite de stratul fin de transpiratie cu cearceaful ce avea acelasi parfum pe care il cunosteam si adoram.
M-am lasat purtat in lumea viselor, trupul meu fiind mult prea obosit ca sa mai pot ramane treaz o secunda in plus.

Ahh, de ce trebuia sa se termine? Nu puteai sa mai prelungesti putin scena, asa pentru mine?
Ador felul in care se comporta Isamu cu Akira, sunt asa dulci impreuna.-a placut ca ai avut un capitol pe placul meu: dimensiune, actiune fara greseli, ce mi'as putea dori mai mult?
Desi imi place asa, mi se pare ca totul merge prea 'roz' intre ei [parerea mea ].
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi next-ul, te rog!

*hugzz!*

Spre surprinderea mea actiunea dintre cei doi este din ce in ce mai buna desii nu ar strica niste momente de tensiune intre cei doi. Isamu chiar il iubeste pe Akira si ii arata din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie. Hitomi s-a dovedit a fi o parasuta , iar Ken e malefic, diabolic si cred ca in sinea lui este indragostit de Akira. Ar fi interesant ceva actiune probabil o 'lupta'' intre Isamu si Ken pentru Shiro. Foloseste-ti imaginatia in continuare si lasa totul sa curga de la sine.