Ultimul zambet

Weell, readers, am zis sa incep si eu sa scriu un yaoi si nu am stat pe ganduri; bineinteles, inca ma mai " documentez ". Nu am experienta multa, fiind primul meu fic yaoi.
Uhhmm, este un fic yaoi mai diferit, intr-un fel, potrivit atitudinii mele. Pozele o sa le pun mai tarziu, cand am timp, caci sunt niste personaje importante pe aici... xD
Paai, n-o mai lungesc, am scris doar prologul pana acum - vreau critici, pareri si sfaturi.
Enjoy ! ^^



Daca as fi stiut de la inceput ce-si dorea, m-as fi sinucis. Dar eu nu... Nu am luat in considerare atingerea aceea atat de rece si de straina, am fost orbit de acei ochi albastri - un albastru metalizat si nemaiintalnit de mine pana atunci. Si totusi, totul era fals, ireal.
Pe atunci, eram bantuit intotdeauna de o naivitate aparte, slabiciunile deveneau tot mai comune. Intr-un punct anume, mi se pareau extrem de banale. Dar eu continuam sa ma ascund in spatele lor si tremuram din tot trupul cand sopteam acel nume. Arth... Intr-adevar, pe cat de real era, pe atat de dureros suna.

De fiecare data cand ii intalneam privirea, nu puteam sa nu-i observ semnul discret adresat mie si zambetul fascinant, molipsitor parca. Cum spuneam, eram prea orb sa vad ca isi bate joc de mine, ca reprezantam papusa lui fara ganduri, fara acel sir neintrerupt de sentimente si emotii - doar presiune; caci asta simteam si eram coplesit de confuzie. Da, cred ca doar acel sentiment mai era prezent dintre toate.

Nu stiam ce sa fac. Mi-era teama, dar totodata, incepusem sa tin la el. Acea teama ma ingropa adanc in propria fiinta si ma facea sa ma pierd in iubirea ce i-o purtam. Banalitatea cu care vorbesc acum este inutila, caci timpul nu poate fi dat inapoi, nici macar cu o secunda, iar eu ma intreb daca o sa iau in mormant acele saruturi amare, atingerile si mangaierile atat de reci, chiar si amintirea violului. Credeam ca-i dragoste... N-a fost sa fie si acum repet in intuneric acel sinistru " Adio ".



EDIT : Am adus pozele :
Arth Righteous.
Yarin Copenhs.
Luka Brielle.
Kurt Courthness.
Rahve Berly.
Mairead Wayne.
Judith Rayse.

Uuu cat imi place cum ai incheiat :3 Dar imi place si prologul in sine, felul in care ai povestit e captivant. Nu ai greseli, de niciun fel si pentru asta tin sa te felicit (hmm am eu o obsesie sa felicit oamenii cand nu au greseli x.x) Hmm mi se pare cam scurt prologul, insa am vazut in unele carti si mai scurt asa ca tac. Imi place titlul, este cute si astept sa vad la ce anume se refera. Sper sa ai cat mai multa imaginatie si sa aduci cat mai repede primul capitol si ... pozele cu personajele Sunt curioasa cum arata, desi, banuiesc, ca sunt smexy tipii :3 Well cam atat, de aici, din Beñicarlo, eu sunt Dizzy si sunt curioasa cum se va prezenta ficul in continuare. O sa fie o zi buna si plina de yaoi, I hope

See ya next time ^^
Zbye

EDIT:
Ai adus pozele Uhh damn smexy boyz :3 Ahhh cat de cute sunt baietii astia, ai ales niste poze uper duper cute. Si Judith e cute defapt toate personajele sunt dragute si astept sa vad actiunea la care vor lua parte. See ya later

Ma' seme Oh, i'm proud, very very proud ca te-ai decis sa scrii si sa postezi un fic aici. Prolog zici? Wow, cate informatii ne-ai dat in astea cateva randuri. De abia astept sa citesc restul, pana la ultimul capitol, caci m-ai emotionat asa mult.
:chuu:
Greseli nu am vazut, dar nu conteaza asta. Nu am citit nimic facut de tine ( din cate imi amintesc ) si imi place cum descrii, cel putin pana acum. Sunt sigura, dear, ca nu o sa ne/ ma dezamagesti :3 Nu?
Inceputul e promitator si cum am spus, m-a atins la inimioara :] Vreau primul capitol! Da, da, chiar il vreau. Sper ca ai multa imaginatie pe viitor si sa postezi repede.
Nu stiu ce as mai putea spune, vreau cat mai repede sa fac cunostinta cu personajele si sa ii aflu povestea lui Yarin ( imi place numele )

Bafta, ma' seme

Opa...de cand tot promiti ca treci la yaoi si uite ca in sfarsit ai ajuns si aici. Ce pot sa zic inafara de bine ai venit printre noi:* Ma bucur ca te-ai hotarat in sfarsit sa te apuci de scris la sectiunea asta. Ai potential mult si trebuie sa-l pui in valoare, iar pentru asta trebuie sa continui sa scri, caci doar asa te vei perfectiona.
Stiu ca am ramas in urma la celalalt fic al tau si promit k zilele astea voi recupera, dar chiar si asa am putut sa observ micile diferente (nu ma refer la genul povestirii evident, ci la felul tau general de a scrie) si pot spune ca ai evoluat mult de cand ai postat primul cap din "Life hurts"
Felicitari! Inceputul e promitator si starneste curiozitatea. In mare, prin doar cateva cuvinte ai reusit sa ne desenezi un profil general al personajului pricipal(banuiesc eu)...imi place
ai adus si poze...si mai bine
Acum nu mai ramane decat sa aduci nextul (sa nu intarzii prea mult)

O_O Am ramas de-a dreptul uimita sa vad cati mi-ati citit prologul. o.o Nu ma asteptam, jur. o.o
Anw, nici nu stiti cat de fericita sunt pentru asta. <3 Imi sunteti alaturi si asta ma bucura enorm de mult.

In regula acum, nu stiu cat de reusit mi-a iesit primul capitol, dar las totul pe mana voastra. xD



- Doar un zambet, o imbratisare - ce-as da ca totul sa fie pentru mine... Dar in zadar...

Acele versuri imi erau straine, dar totodata mi se pareau extrem de cunoscute; poate din cauza ca simteam acelasi lucru ca si ea, persoana ce repeta la nesfarsit cu o voce tremuranda cuvintele respective. Ma ducea cu gandul undeva departe, insa in mod straniu, parca era aproape - aproape de mine. Si atunci am vazut-o. Pe aceeasi straduta pustie corpu-i firav tremura, precum si vocea inmarmurita. I-am observat tresarirea si mi-am dat seama ca ii este teama de ceva anume, dar nu puteam pune toate acele senzatii la un loc.
M-am apropiat cu precautie de acel colt mizerabil in care isi varsa lacrimile si i-am atins usor parul blond. O priveam si la randu-mi, ma intrebam ce i s-a intamplat. Hainele rupte si ranile de pe anumite portiuni de pe corp nu-mi indicau nimic bun - poate doar faptul ca a fost victima unui alt nenorocit. Se intampla din nou.
- Hei, esti bine ?
Ce intrebare stupida din partea mea. Bineinteles ca nu era in regula. Oare...
- T-Te implor... a inceput ea cu voce joasa si speriata, ca mai apoi sa continue si mai tematoare. Practic, a izbucnit in lacrimi si suspine. Nu stiam ce sa fac; la un moment dat, a continuat fara vlaga. Iti dau orice, doar ... nu mai vreau, te rog !
Acele ultime cuvinte au lasat-o sa se piarda in inconstiinta, iar ochii de un verde crud i s-au inchis. Oare cat va dura ... ?


In timp ce colindam holul pustiu al scolii, ma gandeam la fata ce probabil acum dormea in patul meu. Exact : patul meu. Doar nu era s-o abandonez ranita cum era si... Nu inteleg nimic. Cine i-ar face una ca asta si mai important, de ce ?
- Au ! Ce dracu` ...
Nici nu-mi dadusem seama in cine intrasem, mai concret, nu eram deloc atent cand inaintam catre clasa mea. Tipic unui pusti de saptesprezece ani. Mi-am ridicat privirea catre cel din fata mea, putand sa-i observ intreaga fiinta. Si nu eram tocmai multumit de cine ma ciocnisem... Tipul arata infricosator in adevaratul sens al cuvantului; avea parul de o culoare neobisnuita, un violet inchis, iar ochii albastrii ca de metil exprimau numai superioritate. In fond, cine naiba-i el ?
Desi intr-adevar, doream sa stiu mai multe despre acest necunoscut, nu aveam curajul sa-l infrunt, de parca eu ii eram inferior lui; nici macar nu parea in varsta. Banuiesc ca nu are mai mult de 18 ani...
Dau sa plec, insa baiatul asta a reactionat intr-un mod foarte ciudat. Imi simt incheietura cuprinsa de a lui mana puternica si brusc, ma trezesc tras dupa el pe coridorul liceului.
Nestiind ce are de gand sau mai degraba, cum sa reactionez eu, il " atac " cu cateva vorbe.
- Hei, stai ! Ce vrei ? De ce ma tot cari... Hei ! Opreste-te !
Ma privi pret de doua secunde ciudat, apoi ii aud vocea pentru prima data.
- Chiar vrei sa stii, pustiule ? Era un ton jos, parca vrand sa para calm, dar nu-i iesea; intelesem totul exact pe invers.

Era furios. Sa fi fost eu cauza acelui sentiment ? Totusi, vocea sa ma intriga, ma atragea intr-un fel. Ma simteam in pericol - ca si cum eram gata sa ma arunc in fata unui tren.
Asteptam sa continue ceea ce avea de spus, poate o mustrare zdravana, dar de la el. Ciudat insa, nu am auzit nimic, doar am realizat faptul ca acum ne aflam intr-o incapere necunoscuta mie. El avea acelasi ranjet tamp pe chip si deja incepea sa ma irite.
- Ai vrut sa stii ce vreau, nu ?
- Ce ... ?
Pasii pe care-i facea, apropiindu-se astfel de mine, ma puneau intr-o situatie jenanta, ba chiar ridicola. Ramasesem inmarmurit, captivat de vocea sa; nu intelegeam ce reprezenta el de fapt pentru mine - de ce ma atragea atat de mult...
Ajunsese indeajuns de aproape de mine, incat sa-mi provoace acea teama si fiori specifici.
Ochii ii straluceau in lumina slaba ce patrundea prin perdea si in acelasi timp, ma priveau pe mine - foarte profund. Ma analizau. Urechile mi-au devenit subit sensibile la oricare sunet, chiar si la respiratia sa fierbinte.
- Vreau sa ma joc, adauga dupa un timp de tacere, apoi lingandu-mi discret pavilionul urechii stangi.
Gestul sau m-a socat ce-i drept, de fapt, tot ce facea, cum actiona in fata mea - ma soca. Dar nu intelegeam de data aceasta. Cum adica sa se joace ? Nu-mi pare un tip imatur, ba din contra...
Am vrut sa-l intreb ce-a dorit sa spuna cu acea " joaca ", dar nu am indraznit. Eram jenat, caci se apropiase mai mult de mine, iar obrajii imi ardeau puternic. Simteam asta.
La un moment dat, m-am trezit sarutat. Da, sarutat de el ! M-am incins si mai mult ca la inceput si am incercat sa-i refuz sarutul, atingerile ce apareau de nicaieri, ba chiar si cele mai perverse miscari, dar nu puteam sa fac nimic; eram inlantuit intr-un fel. I-am simtit limba patrunzand in cavitatea mea bucala, lasandu-ma fara aer. Devenea din ce in ce mai greu sa respir.

- Nggh... L-lasa-ma !... De-abia puteam vorbi, iar el, vazand clar acest lucru, ma apuca de paru-mi saten, nedorind probabil sa scap. Si strangea tot mai tare...

Poate ca asta reprezenta asa-zisa joaca...


O sa incerc sa scriu capitole mai lungi de atat. La yaoi am inspiratie.

Ma gandeam cand o sa aduci primul capitol, ca ma tot punea pe ganduri prologul ala. Dupa cum l-ai descris pe tipul ala, agresorul mai exact, cred ca este Arth. Dintre pozele pe care ni le-ai adus, de Kurt imi place. Ma gandesc ce rol o sa aibe acel personaj

Sa revenim. Foarte frumos din partea lui sa "adopte" acea fata. Groaznic trecut, al ei ma refer ~_~ Ei bine, nu stiu ce scoala e aia, ca la fiecare colt sa vina cate unu si sa te ia de mana, apoi sa te duca intr-o camera si sa iti spuna ca are chef sa se joace
Ma omori ( in sensul bun xD ) cand ai spus ca l-a prins de par si a inceput sa traga de el. Kyaa! Ador asta. Mai ziceai de noi, cele care scriem alte ficuri si tu le citesti, ca ne oprim unde nu trebuie. Na, sa vezi cum e sa ti se zica asa!

Hello there ^^ Ai adus primul capitol, yey.
Sincer nu ma asteptam la asta de la inceput, adica aceasta introducere care duce cu gandul la yaoi asa devreme, dar trebuie sa recunosc ca.mi place. Imi place cum povestesti, descrii si tot ce mai faci pe acolo. Hmm sunt curioasa ce se va intampla cu tipa aceea si cu tipii acestia, insa presimt ca ai ceva frumos pentru noi. Well, nu stiu ce sa mai spun asa ca inchei cu prognoza meteo. S.a anuntat ninsoare cu fulgi mari de imaginatie peste tot in jurul tau asa ca incearca sa nu te ascunzi de acei mici soldatei (asta o stiu de la Fani )

Well, zbye and see ya later ^^

Se pare ca mai las un comentariu la capitolul asta: "La povestit si dat explicatii te descurci, greseli n-am vazut, dialogul nu-i in exces si intamplarea e ok. Credema, primul capitol este mai mult decat reusit. Modul asta de a scrie si ideile tale m-au facut si mai curioasa. Ficul acesta din start mi-se pare interesant si voi urmarii fiecare capitol... Imi place mult de Arth. Este genul de baiat direct. Foarte direct!
Ma intreb la ce se gandea Yarin in momentul sarutului. Ii placea sau nu? "

Wow. o,o
Chiar va multumesc, mai multe cuvinte nu as gasi. Sincer, apreciez ca cititi si-mi comentati ficul. ^^
Noow, am scris un alt capitol, insa atentie ! Vocabular mai " diferit " [ sa zic asa ]. Ohh, si chiar vroiam sa descriu mai mult; anyway, ma voi revansa. <3
[/b]

" Desi incercam sa-mi pastrez calmul, tot nu reuseam si oricat de mult incercam era in zadar. Cat de micut si de inutil ma simteam. Detestam asta.
Am refuzat dintotdeauna sa vorbesc despre mine, despre copilaria mea, familia - intr-un cuvant, trecutul meu. La acel moment mi se pareau puerile, chiar si tipul ce se afla atunci in fata mea. Cine credea ca o sa aiba un asemenea impact asupra-mi ? Sau mai degraba, un rol atat de important... Daca ne-am fi intalnit intr-o alta situatie, poate ca nu ajungeam pana aici, la ura aceasta enorma. Dar totusi, eram confuz. Sa fi fost ura sau dragoste ? "


El continua sa ma mangaie tot mai provocator, mai indraznet. Deja ii descoperisem atitudinea, era indraznet si parca dorea sa obtina ceva; si practic, nu-l interesa prin ce moduri. Ipocrizie sau onestitate. Nu stiam care era ipocritul si care era cel cinstit. Insa de un singur lucru eram sigur: avea sa fie o teorie complicata, prea greu de explicat.
Incercam sa ma indepartez de el, repezindu-ma astfel spre usa. Cand ajunsesem in fata ei, m-am bucurat. Cu toate acestea, nu a durat mult - doar cateva milisecunde. Usa era incuiata. Toate aceste fapte se potriveau perfect, intr-un mod extrem de perfect. Parea ca a pregatit asta de dinainte. Eu eram asa-zisa " tinta " ?
- Ce naiba vrei de la mine ?! Cine esti ?! atunci am izbucnit de furie si fel de fel de sentimente straine, care mai de care vrand sa predomine si am tipat la el.
Chiar ma simteam incoltit.
Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine. Eu ma tot dadeam in spate, mi-era teama de ce s-ar putea intampla. Totusi, mersul cu spatele nu avea sa tina la nesfarsit. Lovisem usa. Atunci un fulger m-a electrocutat intr-un fel. Aveam un presentiment rau si era in legatura cu mine si cu tipul asta straniu.
- Pai, incepuse el de-a dreptul provocator, ca apoi sa continue la fel de linistit ca mai inainte. In primul rand, ma numesc Arth Righteous - incantat, Yarin... Yarin Copenhs.
Facuse o scurta plecaciune in fata mea, probabil dorind sa arate ca ma respecta sau ceva asemanator. Ei bine, mie mi se parea mai mult o bataie de joc la adresa-mi. Ceea ce ma intriga cu adevarat, era treaba cu numele. Ma intrebam de unde stie cum ma cheama; daca nu eram in regula, as fi crezut ca incep sa ma imbolnavesc. De aceea, n-am stat mult pe ganduri si l-am intrebat aceeasi intrebare ce a reusit sa ma framante de prima data.
- Oh, dar eu mereu imi analizez prada inainte de ... cina, imi raspunse el pervers, desi acum preferam sa nu fi aflat raspunsul. Regretam parca, iar zambetul de pe fata lui nu-mi exprima decat prefacatorie - cu atat mai mult regret.
Ultimul cuvant il pronuntase foarte accentuat, dandu-mi de inteles ca are ceva cu mine. Exact, pana si eu pricepeam asta. Desi explicase destul de clar incat sa inteleaga si un copil, eu tot nu eram lamurit. Folosea cuvinte prea... ciudate, neintelese, iar acea " prada "...
- Despre ce naiba vorbesti ?! Ce am eu de-a face cu tine ?
- Chiar nu intelegi ? Cat de batut in cap sa fii sa nu pricepi asa explicatie ?
Ma simteam in cel mai rau mod, un adevarat prost. De fapt, chiar tindeam sa cred ca-s un prost. Vorbele sale m-au ranit intr-un fel; nu conteaza ca-i un strain, am impresia ca, de acum inainte, ceva o sa se schimbe.
Brusc, se apropie cu buzele de urechea mea, soptindu-mi :
- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o.
Eram socat ! Nu-mi venea sa cred ! Doamne, unde dracului m-ai bagat ?! Cu un obsedat, incuiat intr-o debara de la liceu !

Tremuram involuntar. Dar ce rahaturi vorbesc ?! Bineinteles ca-s speriat, sunt foarte speriat ! Ochii mi se marisera de teama si de faptul ca as putea suporta cele mai ingrozitoare clipe, chiar acum. Doar cateva minute, poate chiar secunde.
- C-Ce ? Tu...nu esti... Esti nebun, omule ! Ajutor ! Va rog, ajutati-ma !
Imi dadeam seama ca ma comport ca un pisoi incoltit, ca un imbecil, dar trebuia sa scap de aici, cu orice pret; inainte sa devin hrana pentru tipul asta, Arth.
Continuam sa bat cu pumnii in usa, dar in zadar. Se parea ca nu ma aude nimeni. Chiar mi-era frica - ca niciodata.
Vazand reactiile mele, Arth ma prinse de talie, lipindu-mi corpul de al sau. Incetasem sa mai bat ca un disperat in bucata de lemn si ramasesem blocat, ca o stana de piatra. Gestul sau imi crease aceasta stare. Apoi, isi duse o mana pe sub tricoul meu, ajungand astfel la pielea mea. Urca tot mai sus cu atingerile, pana la sfarcurile mele intarite din cauza fricii. Era prea departe. Si daca nu opream acest lucru, aveam sa regret toata viata. Deja o fac, nu trebuia sa ma lovesc de el pe coridorul liceului, nu doream asta. Si iata cum sunt cutremurat de el, de gesturile sale si de tot ce insemna " Arth ".
Dupa un timp, ii auzisem vocea adresandumi-se :
- Daca stai cuminte si nu scoti niciun sunet, nu voi fii atat de brutal cu tine, in regula ?
As fi vrut sa neg acest lucru, sa ma pun impotriva actiunilor lui, dar cealalta mana imi acoperise gura. Bataile inimii incepeau sa se accentueze si mai mult, de parca nu-si mai gaseau locul in piept.
Inca lipit de el, ii simteam orice miscare si oricat de mica ar fi fost ea, era de-ajuns sa ma cutremure.

Dupa o clipa, isi duse mana ce pana atunci era ocupata cu mugurii mei, mai jos, in partea inferioara a corpului meu. Isi trecu degetele lungi peste slitul pantalonilor mei, ca mai apoi sa-l desfaca rapid. Involuntar, ochii mi se marisera din nou de uimire si nu stiam cum sa mi-o exprim. Un lucru era cert insa : frica era acum principalul element.
Ma zbateam, as fi tipat daca as fi putut, dar una din bratele sale inca imi acopereau gura incat sa nu spun nimic - doar cateva sunete indescifrabile. Cat de josnic era sa ma atinga intr-un asemenea mod o persoana de acelasi sex. Era un baiat, iar eu sunt pe cale sa fiu violat de un tip !
Organul imi este cuprins de mana sa, trimitandu-mi fiori prin tot trupul. Mi se parea ceva banal, caci aveam impresia ca mai vazusem astfel de scene undeva, iar miscarile de du-te-vino ma aprindeau mai mult; era involuntar, dar eu eram al naibii de excitat acum. Din cand in cand, degetele sale treceau peste testiculele mele, vrand sa ma destinda.
- Mhhgm...
Respiram din ce in ce mai greu si el, observand asta, grabea ritmul, incat sa ma faca pe mine mult mai incins. Fiind implicati in acest act, de-abia am sesizat pasii de pe holul scolii, se parea ca cineva trece prin fata usii blestemate. Acum era sansa mea, as putea scapa daca persoana de dincolo de usa m-ar fi auzit. Am inceput sa dau cu picioarele in bucata de lemn cat mai tare, trebuia sa fiu sigur ca ma va auzi.
- E cineva acolo ? am auzit o voce de barbat joasa, probabil era un profesor. Oh, Doamne, te rog, ajuta-ma !
Ma zbateam tot mai mult in mainile nenorocitului de Arth, dar degeaba, si-a dat seama ca incercam sa ma fac auzit si astfel sa scap.
- Sssh, fii cuminte.
Apoi... Durere.
M-a penetrat brusc, provocandu-mi cea mai mare durere simtita de mine pana atunci. Lacrimile imi curgeau precum valuri de apa pe chip, nu eram in stare sa le opresc, dar el nu lua asta in seama, ba chiar se adancea mai mult in mine. Eram nevoit sa suport toata acea batjocura, iar sangele ce acum se scurgea din interiorul meu demonstra acest fapt.
- Ahh ! Esti virgin deci. De ce nu ai spus asa de la bun inceput ? Poate mergea altfel treaba...Haa... Ce bine e !
Ce vorbe lipsite de sens. Ma durea profund, ca niciodata, iar el facea miscari de du-te-vino, grabind ritmul si provocandu-mi din nou alte lacrimi si chinuri. Cate eram obligat sa suport. Nu mai rezistam, minutele treceau nestingherite pe langa noi, pe langa actul in sine, insa chiar nu mai conta. Faptul era consumat. La un moment dat, am simtit ceva cald in mine, semnul placerii sale - semn ca s-a simtit bine cu mine. Pe de alta parte... Eu eram distrus, atat fizic, cat si psihic.

Eliberandu-ma, am cazut pe podeaua prafuita, lipsit de orice farama de putere. L-am observat cum isi inchide fermoarul blugilor si apoi trecandu-si limba peste buze mi-a zambit intr-un mod ce deja il recunoasteam ca apartinandu-i lui. Detestam din adancul sufletului meu ceea ce s-a intamplat. Il uram pe el.
- Hm. Ai fost bun, poate prea bun, Yarin. Se apleca asupra mea, soptindu-mi din nou : sper ca... ne vom mai intalni. Mi-a facut placere sa te am. Spunand acestea, ma saruta pentru a doua oara, muscandu-ma de buze si lasandu-mi astfel un firicel de sange sa se prelinga-n jos pe barbie.
Doar atat a fost, caci apoi a plecat, iar eu zaceam pierdut si distrus din cauza lui.
Pasii se indepartau intr-un ecou rasunator, pana si profesorul ce fusese considerat o posibila salvare, disparuse. Si din nou, realizand acestea, am fost coplesit de lacrimi. Nu mai aveam pic de vlaga sa ma ridic, dar ce folos ? Sunt ca o carpa pe care, sunt sigur, ca va fi in continuare folosita.

Hello there ^^ Ai adus capitolul si ce mai capitol :3
Imi placuse micul joc al lui Arth, interesant, mai vreau :3 Huh nu stiu de ce ai spus ca voiai sa mai scri, mie mi se pare suficient de lung o.O poate doar mie. Anyway, mi.a placut capitolul, imi place Arth, e asa rau, ma bad boy. Sunt curioasa ce se va intampla mai departe, mai ales cand se vor intalni iar cei doi Si totusi, profesorul ala fusese prost de.a dreptul, sa auda galagie si sa nu verifice, oare ce s.ar fi intamplat atunci? Poate s.ar fi alaturat si el : )) Dar trecand peste asta tin sa te felicit pentru acest capitol si sper sa vii repede cu nextul ^^

Zbye and see ya later

Am ajuns, am ajuns ^^ Waaah, pentru inceput iti spun ca a fost uimitor O__O
Erm, mi s-a parut mie sau a fost cam lungut? Anyway, ai descris atat de bine. Am vazut undeva o repetitie ce mi-a ramas in minte si m-a cam deranjat la inceput. Stai sa o gasesc ^^"

Ah, gata, am gasit-o :

Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine.

Ei bine, din graba se mai intampla, dar puteai inlocui cu altceva, cum ar fi, ajungand numaidecat acolo unde dorea el.
Anyway, trecem peste gramatica ca deja m-am plictisit sa caut greseli si sa nu gesesc. Well, replica favorita din capitolul asta a fost : - Sssh, fii cuminte. , data de Arth. Mmm, mi-a placut asa mult Si Yarin e dragut, cu toate ca nu ma asteptam sa reactioneze asa fiind violat. Probabil, coplesit de durere, nici el nu stia ce sa mai faca. Sau cum a spus, faptul era deja consumat. Cred ca s-a simtit exact ca o jucarie, mai ales la vorbele agresorului cand a zis ca asa face cu toti. Defapt...Ce tot spun? Normal ca asa s-a simtit.

Btw am o nelamurire: la inceput, cu italic, ai zis ca nu stia daca e dragoste. Whuut? o.o Deja s-a indragostit? Ehm, cam atat, ma' seme ^^ Bu'Bye si bafta la scris. *kiss*

Ce bine am ajuns la timp acasa Chiar speram sa apuc sa comentez la fiecare capitol la acest fic. Ce pot spune in afara de wow. Am ramas fara cuvinte. Ce mi-a placut capitolul. Chiar il mai citesc de cateva ori dupa ce termin comentariul. Greseli nu am observat. Ortogrfia foarte buna. Felul tau de a povesti este splendid. Te pricepi la scene yaoi nu gluma. Nici nu ma inselam geamano. Sper sa reusesc si eu in cele din urma sa ma apuc de un fic yaoi. Am multe idei perverse in cap ,

Un capitol superb si succes in continuare :bv:

Damn it ! o.o Stiu, stiu. >_< Am cam intarziat, mii de scuze pentru voi cititorii mei de yaoi. Na' ca si eu fac parte dintre ei totusi. :]]

Well, uitati capitolul cel nou si credeti-ma, nu am mai stat sa-l corectez so...
Btw @ kinjiru = voi incerca pe parcurs sa adaug ceva originalitate, dar nu-i chiar punctul meu forte. Thanks anw. ^^
PS : @ Fani = weeell, cam tot ficul e un flash-back - foarte mare. o.o Dar nu vreau sa stric surprizele, ce, cred eu, vor fi destul de interesante. xD



Un cantec in surdina puteam descifra, dar acei pasi ce pareau tot mai indepartati imi erau mai straini ca niciodata. Am auzit cateva batai in usa ce acum era deschisa si apoi am zarit printre pleoapele intredeschise silueta unei persoane. Era un baiat, iar eu, involuntar, am tresarit - poate din cauza fricii, mi-era teama sa nu fie acel Arth... din nou.
- Hei, omule, esti bine ? Ce naiba ti s-a intamplat ?!
Oh, de-ar stii macar.
Acum ca-l auzisem vorbind, am rasuflat usurat afland ca nu-i acel nenorocit. M-am linistit numaidecat. La o clipa dupa ce-i auzisem glasul ca prin vis, m-am simtit carat cumva - intr-un fel, fusesem luat pe sus de el, un necunoscut in toata firea. Si desi suna patetic, nu mai aveam vlaga sa ma zbat sau ceva asemanator, doar m-am lasat moale pe spatele lui si ajunsesem sa-mi placa acel " comfort ". Ma simteam mai... calm si relaxat.


" Pana la acest moment actual din viata, am reusit sa-nfrunt totul cu un zambet - chiar si cand eram batut si batjocorit de cei mai mari, mai exact, adolescentii plini de sine din St. Tropez. Se credeau cei mai culti din liceu si asta doar pentru ca aveau acele hartii stupide numite " bani "... Si reuseau intr-un fel sa-i cumpere pe ceilalti, ii mituiau in legatura cu temele la scoala, cu drogurile - totul pentru a-i face sa taca cand aveau ei probleme. Eu eram impotriva lor - intotdeauna a fost astfel, dar si-au dat seama rapid ca nu-s precum ei.

* Flashback *

- Pustiule, nu stiu ce vei face acum ca ai dat de noi, insemnand probleme, dar sa-ti fie clar un lucru : o vei pati rau de tot daca ciripesti, in regula ?! spuse liderul bandei, dandu-mi inca un picior in abdomen si lasandu-ma sa zac pe asfaltul rece din spatele liceului.

* End of Flashback *

Da, se intamplase din nou, dar la acel moment eram prea orb si prea fricos. Mi-era teama sa spun ca, ei de fapt fac trafic de droguri si se ocupa cu firme de produs. Mi se parea injositor, mai ales ca si baietii - cei de varsta mea, din liceul meu - erau si ei implicati. Insa... acele lovituri dure, cuvintele batjocoritoare la adresa-mi, ma faceau sa-mi tin gura. Ce sentiment banal. "

- Off, intr-un final esti treaz ! am auzit vocea masculina ca se parea ca-mi vorbeste.
Mi-am indreptat privirea spre cel de langa mine, observandu-l intru totul. Aspectul fizic era dragut, mai mult feminin - parca era mai mic decat mine, insa nu-l cunosteam deloc. Parul brunet-albastrui era deosebit, rar intalnit adica; ochii albastrii erau mari si sinceri - da, cam neobisnuit sa spun asta, dar imi dau seama usor ca si-a facut griji pentru mine. Ah, da. Deci el este cel care m-a scos din acea camera blestemata, presupun ca acum voi incerca s-o fac uitata, sa ajunga undeva departe din mintea mea - din inima-mi indurerata.
Si m-a durut intr-adevar, sa aflu ca am fost folosit precum o carpa, dar voi incerca, doar voi incerca sa fac acea amintire neplacuta undeva ingropata adanc.
Incerc sa ma ridic din pat, dar durerea se afla inca acolo - mai jos de parte abdominala - si ma macina; astfel, nu-mi permite sa ma ridic.
- Nu, nu-ncerca sa depui efort, sare tipul de fata in ajutorul meu, punandu-ma la loc in pat si invelindu-ma cu cearceaful cafeniu. Acum ca am putut sa-l observ mai bine, sesizez ca nu-i mai inalt ca mine, ci putin mai scund si slabut. In niciun caz nu are corpul unui atlet. Dupa o scurta pauza de tacere, vorbeste din nou : Ah, am uitat sa ma prezint. Rahve sunt, Rahve Berly, spuse si-si intinse mana catre mine - probabil vrand sa ma prezint si eu.
- Yarin Copenhs.
- Oh, ce nume incantator ! exclama el brusc, provocandu-mi un ras neasteptat, si asta doar cand i-am vazut fata asemenea unui copil.
Dupa ce-mi dreg glasul, ii vorbesc pe acelasi ton calm...
- Da, rar intalnit - ca si al tau, de altfel. Dar asta-i pentru ca sunt jumatate de origine engleza si cealalta jumatate - turca. Ei bine, sper doar sa nu ma crezi vreun fel de ciudat acum ca ti-am spus asta...
- Nu, Doamne, in niciun caz ! De fapt, m-as bucura enorm daca am deveni prieteni. Stii, nu prea sunt inconjurat de persoane dragi mie si... Dar nu-l mai lasasem sa continue, deja imi dadusem seama cum se simte; pare-se ca trecusem si eu prin aceeasi faza a vietii.
- Atunci, Rahve, ce zici daca am deveni prieteni ? E o bucurie si pentru mine de asemenea. Oh, si... iti multumesc nespus de mult pentru ca m-ai ajutat azi, stii tu...
Imediat cum am replicat aceasta fraza, si-a adus aminte. Parca se schimbase putin la fata acum ca i-am spus asta.
- Ah, da... Dar ce ti s-a intamplat de fapt ? Erai ranit, acum ti-am curatat eu acele rani si anumitele parti de pe corp ce erau murdare de praf.
- Nu mai conteaza, doar un eveniment neplacut - atata tot.
Hm, puteam fi numit ipocrit daca puneam accent pe acea situatie, dar doream din adancuri sa reprezinte doar atat - o nimica toata. Cum spuneam anterior, vroiam sa uit definitiv - sa-l uit pe el, acea camera nenorocita si acel viol - tot !
I-am zambit lui Rahve dupa scurta noastra conversatie, iar apoi hotarasem amandoi sa mancam ceva. Se vedea pe chipul sau cat de fericit era sa-i fiu noul prieten. Recunosc, si eu eram bucuros.

***


Plecasem de la amicul meu si acum eram in drum spre casa; desi mergeam intr-un mod groaznic, poate prea vizibil pentru trecatorii care se intrebau ce-am patit si ma priveau ciudat, eu continuam sa merg. In fond, nu uitasem nici de fata ce cred eu, se trezise deja la mine acasa. Cred ca-i timpul sa aflu ce-a patit.
Imediat cum traversasem trecerea de pietoni, m-am indreptat spre bulevardul Bloom, mai concret, spre casa mea.

De cum pasisem in gradina, nu am putut sa n-o observ, era chiar fata de ieri... Si acum se pare ca se da in leaganul din spatele casei. Era minunata, nu am de ce sa mint. Era doar o copila inocenta bineinteles. M-am apropiat incet de ea, caci nu mi-ar fi placut daca s-ar fi speriat - in nici macar un caz - de mine; dar a sesizat miscarea mea si a tresarit, intorcandu-se apoi.
- Stai linistita, te rog. Nu vreau sa-ti fac niciun rau, ma crezi ? am inceput eu sa conversez cu ea si s-o scot din acea stare de confuzie si teama. Dupa o pauza, vazand ca nu spune nimic, continui : Nu stiu ce ti s-a intamplat, dar te-am gasit ieri lesinata si ranita, in parc... Nu puteam sa te abandonez acolo si astfel, te-am luat la mine si... sper ca am fost cat de cat de ajutor.
Acum ca-i spusesem asta, parea putin mai calma, mai sigura pe ea. Mda, poate eram considerat posibilul ei salvator...
- Doar... Atunci, eu... Iti multumesc, si dupa ce-mi spuse asta, se apleca incet in fata, facand o scurta plecaciune in semn de recunostinta.
Incep s-o inteleg.
- Deci, imi poti spune ce s-a intamplat de fapt in acea seara ?
Brusc, fata s-a schimbat la fata si credeam ca va incepe sa lesine, sa se sperie si sa planga sau chiar sa nu-mi spuna adevarul, insa nu a fost asa. Aveam impresia ca are incredere in mine, iar ceea ce-a urmat mi-a dovedit-o si nu numai, m-a socat.
- El... El... inainte sa mai continue, a inceput sa planga, iar eu m-am dus numaidecat catre ea si-am inceput s-o strang in brate si s-o consolez cumva - chiar avea nevoie. Nu prea intelegeam situatia in care eram pus, dar simteam ca trebuie sa apar aceasta fata, sa-i ofer sprijinul meu oricat de mic si de inutil ar fi el.
Fata, calmandu-se putin ma privi in ochi si repeta doar cateva cuvinte.
- El... M-a violat... Arth Righteous.

Am simtit acea durere specifica cand esti inselat sau folosit, iar apoi m-am prabusit psihic. Fizicul... nu mai conta acum...


I hope you liked it.

Hello ma friend. Voiam sa las comentariul maine, insa acum ca am citit capitolul, m.am razgandit ^^
So, incepem cu inceputul. Tipul acesta Rahve e cute, plus ca numele e unul original, adica nu l.am mai gasit prin vreun fic citit de mine si.mi place cum suna, e cute, cum ziceam. Ma bucur ca l.a gasit pe Yarin si ca nu i.a pus prea multe intrebari, ajutandu.l imediat. Huh prevad o posibila relatie intre ei? Desi ambii par a fi uke, tot am dreptul sa visez, neh? Imi place acel "citat", e bine structurat si ne ofera ocazia de a.l cunoaste mai bine pe Yarin xD
Later, ce coincidenta, ambii au fost violati de aceasi persoana. Cat tupeu pe capul lui Arth, desi, sa fiu sincera, imi place tipu`. Revenind, acum urmeaza sa aflam daca va indrazni Yarin sa.i marturiseasca fetei ca si el a trecut exact prin acelasi lucru, cu acelasi agresor. Sunt chiar curioasa in aceasta privinta. Ah da, si Yarin chiar pare un tip super de treaba, avand in vedere ca tipa i.a marturisit asa repede ce a patit, desi era de ghicit asta de cand a gasit.o . Anyway, sunt curioasa ... pentru ea la ce nume te.ai gandit?

Bun, as mai avea de adaugat ca ... ai avut o singura gresala de tastare din cate vazusem eu, un "eu" in loc de "ei", nimic important, se trece cu vederea. In rest, nu am mai observat nimic care sa nu fie in regula, acest fic devenind unul dintre cele care reusesc sa.mi starneasca curiozitatea. Sper sa aduci ceva mai repede urmatorul capitol si sa ai multe idei geniale, ma friend.

Zbye and see ya later.

Bine ca esti la inceput! Eu stau prost cu timpul, se stie deja, si abia ma tarsai! Ooouuuf, ce pierdeam adca nu citeam!
Stiam ca esti talentata, dar ma dai pe spate! Da, da! Ce pot sa spun?! Numai cuvinte de lauda, da, Trixie iubeste acest fic, ii place la nebunie, da,da ! Ah, Doamne ,cat de fain si frumos a fost !
Violul a fost demential! Desigur, lui Trixie ii place la sange, asa, daaaaaaaaa! Sentimentele mi se par expuse bine, ceea ce, din nou, imi place.
Ai un singur fir narativ, dar este, de asemenea, incanator, fiindca tratezi subiectul cu seriozitate si nu te dai in laturi, pare-se, de la nimic. Incep sa fiu curioasa cu privire la ce are sa se intample in continuare!
Ce poate Trix sa spuna mai mult? Ii place ficul, e fericita ca, la sfatul Pretioasei, a ajuns aici si se bucura ca s-a intamplat astfel, fiindca ii place! Un mod incantator de a reda, da, lui Trix ii place!
[ Trix e obosita. Nu, serios acum, scuze ca am palavragit la a treia si intaia despre mine=))) ]
Imi place mult, deci iti urez succes, bafat in continuare si, daca se poate, postare mai rapidaaaaaaaaaa! - desigur, m-a prins vraja! -

Hey! Scuze ca n-am comentat un caitol...o fac acum :-*
Cap 2: De 10 capitolul, pacat insa ca este asa de naspa pentru Yarin. (Owwowow, ce face el acolo? Asa din prima? Nu merita nicidecum asta. E un ingeras, iar monstrul ala i-a frant aripioarele.... Da, da...Rau Arth! Sa-l violeze cu atata brutalitate si batjocura....Si totusi, trecuse cineva pe acolo, la dracu' unde puii mei e interesul cand auzi ceva si nu stii ce anume este??? Fuck!
A da, era sa uit. "- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o." - aici am ramas WTF! Cat tupeu si pe baiatu' ala. Cred ca nu numai eu am ramas cu gura cascata, si Yarin era la fel. Mai traumatizat ca mine! )

Ok, ok...Cap 3: Wow, triplu wow. Hai sa o iau de la inceput. Sa zicem ca chinul lui -scuzati cacofonia- a luat sfarsit. S-a gasit cineva care sa-l ajute, si acel tip mi se pare foarte simpatic si dragut. Sper ca vor fi cei mai buni prieteni! A ajuns acasa unde stia ca a adus o fetita ranita pentru a avea grija de ea. Ok! Dar ce s-a intamplat? Arth Righteous asta, face numai victime. Ii place la nebunie s-o bage si s-o scoata, indiferent de consecinte. Saracutii de ei, cat de mult seamana la acest capitol...?( Devine din ce in ce mai interesant. O sa te dau in judecata pentru asta...mi-ai captat prea mult interesul, infractoare-o!...))
Oare care va fi reactia lui Yarin? Chiar ma gandesc la asta....
Kolorovaa. ai un fic frumos! Sa nu te lasi de scris yaoi-uri niciodata, ok? Ca ne suparam...
Spor la lucru in continuare!
Bye bye! :-*

Ma' seme, sorry, am fost plecata, dar am ajuns la timp sa pot comenta ca nu cumva sa raman prea mult in urma Te felicit pentru acest capitol, a fost minunat, nu stiu ce "ingrediente" ai folosit pentru el dar e exact stilul meu de capitol. Mult mister, suspans si povestea se complica. Legaturile astea ce se invart in jurul unei persoane le ador, se pare ca mi-ai ghicit stilul xD
Well, imi place numele de Arth, pacat ca personalitatea lui nu o prea agreez acum ca am ajuns la finalul capitolului si mi-am dat seama ce s-a intamplat cu fata.
Imi e mila de Yarin, dar sigur va face el ceva impreuna cu noul sau prieten ( pe care apropo il plac mult ) ca doar e la inceputul ficului.
Am vazut o singura repetitie intr-un loc iar greseli de tastare chiar nu au fost, sunt sigura de asta ^^ Te felicit inca odata pentru capitolul asta minunat si sper ca data viitoare sa nu mai fiu ultima *blush*.

- El... M-a violat... Arth Righteous.

Am simtit acea durere specifica cand esti inselat sau folosit, iar apoi m-am prabusit psihic. Fizicul... nu mai conta acum...

Partea asta mi-a placut mult... mai ales suspansul in care ma va tine. Oricum bafta multa *kisses*

Buna, dupa cum bine stii eu iti citesc si celalat fic si am deci sa il citesc si pe acesta si sincer nu regret decizia luata deoarece ficul tau m-a cucerit. Mie imi place enorm cum exprimi tu gandurile si sentimentele personajelor si sincer datorita tie am reusit sa ma exprim si eu corect in ficurile mele. Pai intamplarea celor doua personaje Yarin si cealalta fata cred ca e Mairead este clar mana destinului si sunt mai mult ca sigura ca cei doi se vor intelege de minune la fel si tipul celalalt Rahve care pot spune ca e extrem de dragut. Pai cam atat si astept next-ul deci spor la scris si sper sa nu treaca prea mult timp ca eu chiar sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla mai departe. Bye bye.

Thanks for the comms, readers xD Deeci, iertati-ma ca-i atat de scurt, dar asa am vrut sa-l fac, caci am ceva surprize in urmatoarele capitole. Ma voi revansa ^^


Ma simteam atat de neputincios, cum spuneam mai inainte - folosit intr-un mod prea jalnic, dar totodata, demn de o asemenea persoana, caci da, incepeam sa cred ca eu chiar asta reprezint... Pentru un moment, uitasem de fata din fata mea, persoana ce-a reusit sa ma socheze cu doar doua vorbe, cu acel nume ce-l blestemam de cateva ore incoace; dar din fericire, mi-am stapanit sentimentele bizare, emotiile puternice si am fost distras in cele din urma, de catre fata.
- Hei...
Glasul ei era dragut, parca i se potrivea atat de perfect cand vorbea, cand ma privea cu acei ochi mari si verzi; ce nemernic; cum de a avut curajul sa abuzeze de o copila ? Sunt sigur ca mai mult de cincisprezece ani nu are, si totusi, a indraznit - acum, mai mult ca niciodata, incep sa ma simt dezgustat de astfel de persoane, pana si de mine, stiind ca am fost atins de el, ba chiar mai mult... inca ii mai simt atingerile reci in acele locuri, retraiesc acea durere si acele chinuri. Cu toate acestea, pe langa ce-a trebuit sa-ndure ea - din cate imi inchipui - este o nimica toata, prea neinsemnat.
- Sunt bine, i-am raspuns eu venindu-mi in fire si incercand sa n-o ingrijorez mai mult decat este deja - ma simteam vinovat pentru ce i s-a intamplat. Si desi stiu ca nu ar trebui, parca doar eu mai reusesc s-o inteleg, si inteleg durerea si suferinta, insa in nici macar un caz, ea nu trebuie sa afle ce-am patit de mana aceluiasi violator.
- Ahm, eu sunt Mairead...
- Yarin Copenhs, imi poti spune simplu, Yarin, replic intr-un mod politicos. Ce zici, doresti sa te plimbi cu mine ? Scuza-ma ca-s atat de direct, nici macar nu stiu unde stai...
Ma asteptam sa-mi spuna adresa sa, in schimb insa, mi-a raspuns cu un zambet trist si deprimant, parca.
- Crede-ma ca nu-mi amintesc... Dupa acel... ma rog, nu-mi amintesc sa fi avut o familie, parinti care sa tina la mine si sa ma protejeze, poate din aceasta cauza am fost si violata si...
O ascultam cu atentie si imi dadusem seama ca aveam mai multe " in comun " decat imi imaginam vreodata sa fi avut cu cineva; totusi, o compatimeam intr-un fel si sa va spun sincer, nici eu nu inteleg bine de ce. Cert este un singur lucru : acum ma simt responsabil de Mairead mai mult ca niciodata.


Inca ne mai plimbam de-a lungul coridorului, in speranta gasirii directorului; dupa o scurta discutie cu Mai, am hotarat ca ar fi bine daca ar urma un liceu - caci, exact cum credeam, are doar cincisprezece ani, deci noua sa clasa va fi a IX-a C, cel putin pana cand ii vom gasi familia.
Intr-un final, dupa lungi cautari, iata-ne in cabinetul directoral. Nu ma gandeam ca inscrierea fetei va fi atat de usoara de facut - da, probabil ca ma asteptam la cateva examene, teste si asa mai departe.
- Ei bine, domnisoara Wayne, de acum esti eleva la liceul nostru - liceul Saint Tropez, replica directorul Iannis cu un suras calm la adresa fetei.
Exact, de-acum incolo Mairead va merge la aceeasi scoala ca si mine - nu ma mai simteam atat de singur; desi stiam ca nu-i ceva permanent, nu doream ca aceasta atmosfera de moment sa fie distrusa. In fine, luandu-si orarul, fata spuse ca vrea sa faca o scurta plimbare pe afara. Probabil ca avea cateva vorbe de adresat chiar mie.
Ii multumesc directorului pentru tot, dupa care ii zambesc scurt.
- Oh, Yarin, stii bine ca imi poti cere orice favoare, deci nu ai pentru ce sa-mi multumesti, spuse barbatul cu parul carunt. Facand o scurta plecaciune in semn de respect, iesim din acea incapere.
Soarele era prea puternic pentru o zi de septembrie, dar preferam asa - o zi insorita, decat una mohorata ce aduce doar monotonia aceea specifica. Mairead pasea alaturi de mine, putin sfioasa ce-i drept, dar se vedea pe chipu-i veselia rar intalnita.
- Uhmm... Yarin... incepu ea cu timiditatea-i caracteristica, privindu-ma apoi.
- S-a intamplat ceva ? Pari nelinistita, agitata.
- Daca nu imi voi face prieteni ? Si daca ceilalti colegi vor rade de mine ? Off, Yarin, poate vor afla ca eu... am fost... off, stii tu...
Doamne, cata compasiune puteam sa am acum pentru aceasta fata ! Ii era frica, oare eu de ce nu ma simt precum ea ? Daca reflectez asupra ultimelor intamplari, realizez ca nu m-au schimbat atat de mult pe cat ma asteptam - poate doar mi-am pierdut din acel sentiment numit " fericire " sau chef de viata... Stiu doar ca melancolia a pus stapanire pe mine si nu ma mai lasa sa zambesc de-a dreptul. Ma simt intr-un fel incatusat de acest amalgam necunoscut de sentimente. E greu - foarte dificil de uitat acea intamplare.
Cu amintirea celor petrecute, o imbratisez strans pe Mairead, vrand sa-i arat ca va fii in regula, va fii in siguranta.
- Hei, uita-te la mine, o indemn luandu-i chipul in palme si privind-o in ochi. Totul va fii bine, deci nu te teme.
Si asta am de gand sa fac, o voi proteja orice s-ar intampla.


- Ca sa vezi... Doi iepuri dintr-o data, hm ? Mai bine de-atat, nu se putea, vorbi strainul ca pentru el, razand discret cu o umbra de rautate in glas. Devenea mai dificil ca la inceput.

`Ello there. Iata.ma aici, comentand, desi nu prea ma simt in stare x.x Anyway, nu stiu de ce, insa mi se pare ca in capitolul asta ai descris diferit fata de celelalta, in sensul in care nu e la acelasi nivel, ci la unul mai mic, nu stiu, e doar parerea mea. Oricum, faza cu pierderea temporara a memoriei este interesanta, la fel si faptul ca cei doi vor merge la acelasi liceu datorita compatimirii lui Yarin. Si ca sa risc o sa ghicesc ca acel strain este chiar Arth in persoana, mai mult ca sigur. Nu e asa? Daca ma insel iti dau un ciupito de vodka, dar tot eu am dreptate. Oricum, ma bucur ca nu ai avut greseli de niciun fel si nu ma bucur la fel de tare datorita faptului ca acest capitol este prea scurt, insa sper ca te vei revansa in urmatorul ;>

Zbye and see ya later ;x