Accesul parintilor la lucrurile ce tin de intimitatea copiilor

[βεκi]

Well, well. Eu sunt pro si contra. Nu ma pot decide : )).
In primul rand, consider ca asta este treaba parintilor, aceea de a-i controla pe copii, de a se asigura ca totul este in regula si ca nu o iau "pe alte cai" : )). Copilul, mai ales in timpul adolescentei, este mereu curios de a incerca lucruri noi, se aventureaza in necunoscut, fara a sti cu certitudine ce este bine si rau. Si este normal sa se intample astfel de lucruri, atunci cand parintii habar nu au ce fac copiii lor. Nu se ocupa de ei, ii lasa prea liberi si tot ei se intreaba apoi de ce au ajuns cum au ajuns. Este bine sa ii controleze, sa le stie prietenii, cu cine umbla, ce fac la scoala, cum se descurca etc, etc, pentru a fi siguri ca nu exista nicio problema, ca sunt in siguranta.
Cred ca toti dintre noi am face acest lucru daca am fi in locul parintilor nostri. O sa ajungem odata si-odata in locul lor si cu siguranta o sa le urmam exemplul. Cred ca va veni pur si simplu din instinct, din dorinta noastra ca parinti de a ne sti copiii in siguranta. Copiii trebuie sa constientizeze ca parintii le vor doar binele, prin acest fapte.
Bineinteles, exista totusi si o limita. Este enervant si prea mult, atunci cand mama sau tata se baga prea mult in viata copilului, acesta nemaiputand avea deloc intimitate. Consider ca un om trebuie sa aiba intimitate, totusi, avem nevoie de ea. Familia inseamna incredere, iar parintii, daca sunt constienti ca le-au oferit copiilor o educatie buna, trebuie sa aiba incredere in ei si sa-i lase in pace. Daca le sta prea mult in carca, daca ii sufoca, sa zic asa, nu fac decat sa inrautateasca situatia.
De exemplul, in generala, cunosteam un baiat, extrem de inteligent, I mean, stia o groaza de lucruri de liceu si de facultate. Invata foarte bine si era foarte de treaba. Adica, nimeni nu il striga tocilar sau sa isi bata joc de el. Eu admir astfel de persoane. Insa maicasa era total ciudata. Nu il lasa niciodata afara cu noi, deoarece credea ca suntem o influenta negativa pentru el, dupa examene l-a sunat sa vina imediat acasa, sa nu plece nicaieri, cred ca l-ar tine de mana si pe strada daca ar vrea o_o Ii citea non-stop mesajele, ea le stergea, ii controla tot telefonul. Omg, si masa a fost de vina pentru tot ce a urmat. Copilul s-a stricat, bineinteles. Nelasandu-l putin mai liber, baiatul a inceput sa incerce tot felul de chestii, pentru a-i arata femeii si celorlalti oameni ca si el se poate "distra" etc, etc.
A inceput sa fumeze in draci, sa bea, sa fumeze marijuana, sa faca tot felul de chestii. Acum, ajuns la liceu, cu siguranta este mai rau. Si, frate. Copilul asta era un geniu, o minune : )). Si maicasa, in loc sa fie mandra de el, sa vada ca invata bine si ca nu e un copil problema, mai mult i-a stricat viitorul. Tot viitorul...
In concluzie, cred ca relatia dintre parinti si copii trebuie sa se bazeze in primul rand pe incredere, deoarece doar cu ajutorul ei putem depasi cu totii problemele, evitand certurile si scandalurile in familie.