Un nou fic by me...si course tot yaoi. Doar sunt o maniaca a acestui gen. Urmatoul fic este mai scurt si are ca personaje principale doi baieti de liceu, din clasa a douasprezecea.
I hope you enjoi it!
Cat despre poze, acestea le voi desena eu si le voi posta maine.
Capitolul 1: Captiv in amintiri
" Amintirile imi curg prin minte asemenea unui izvor nesecat de tristete. Parca si acum revad imaginile de la nenorocirea ce mi s-a intamplat in copilarie. In urma acelui accident nu m-am mai putut deplasa fara ajutorul unor persoane. Acel accident nu a fost atat de grav, insa trauma care am suferit-o m-a impiedicat sa-mi mai pot misca trupul de la brau in jos. Imaginile acelui incendiu imi revin in minte iar...si iar...ca o umbra ce se tine dupa mine, incercand sa scape de lumina blestemata a soarelui. Tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca toata vila in care locuiam ardea, focul varsandu-si furia si asupra camerei mele. Am fugit, dar scarile s-au prabusit inaintea ochilor mei, iar eu am ramas captiv flacarilor. Fumul sufocant ma facea sa-mi pierd constiinta. Priveam spre geamul holului, si atunci mi s-a nazarit ideea de a sari, chiar daca pana jos distanta e destul de mare. Pierdut printre grijile ce imi acaparau mintea, nu observasem cum o scanteie mi-a aprins materialul pantalonului. Cand am privit spre podeaua brazdata de lumini de culori diferite, mi-am observat picioarele cuprinse de flacari. Mintea mea a incetat sa gandeasca si corpul m-a purtat spre acea fereastra ce reprezenta poate ultima mea sansa de a scapa din ghearele mortii. Jos era intuneric. Nu se vedea nici macar un om. Poate ca ceilalti erau in fata a casei, sau poate ca mi-era destinat sa mor singur. Am inchis ochii si, lasand cateva lacrimi sa curga, mi-am dat drumul in intunericul salvator. Vantul imi brazda chipul cu o viteza uluitoare. Ma ardeau picioarele, nu mai eram in stare sa ma misc. Ma lasasem prada acelui gol prin care cadeam fara a ma putea agata de ceva. Ochii mi-au ramas atintiti asupra ferestrei si in cele din urma i-am inchis asteptand contactul dur al pamantului. Insa nu am simtit niciodata acel contact.. Doua maini m-au prins, prabusindu-ne amandoi la pamant. Acele brate imi strangeau trupul firav, generandu-mi o caldura aparte in corp.Inima imi batea necontrolat si ceva nou mi-a tulburat simturile. Deschid ochii si observ doi ochi negri ce ma privesc tristi. Lacrimile acelei persoane au inceput sa-i curga pe obrajii inrositi si sa ajunga pana pe buzele mele. Cum am simtit gustul sarat al lacrimilor, mi-am miscat buzele putin arse de caldura ucigatoare. Insa persoana de langa mine nu mi-a permis sa spun nimic, ci m-a sarutat parca vrand sa ma invie. Mi-am ridicat mana atingandu-i parul brunet si trecandu-mi degetele peste fata lui, culegandu-i lacrimile de pe chip, si am inchis ochii, fara a intreba cine e acel baiat. De atunci, viata mea a capatat o alta traiectorie. Zambetul si lacrimile, aceste doua cuvinte, s-au sters din vocabularul meu. Am recurs la invatat. Sunt primul student din liceul Edo Tarou, o cladire mare cu zeci de sali de clasa, aflata in insula Hokkaido. Chiar daca am incercat sa ma comport ca un copil normal, totdeauna am fost doar bataia de joc a celorlalti elevi. Eu ma numesc Yuka Etowa
Nici infatisarea mea nu ma ajuta deloc. Ochelarii imi mascheaza albastrul intens al ochilor, iar tunsoarea nu-mi pune in valoare parul blond ce-mi cade rebel pe frunte. De fapt niciodata nu am vrut sa ies in evidenta prin ceva anume. Nu imi place sa reprezint centrul atentiei tuturor si sa provoc mila. Urasc acest sentiment. "
-Yuka! Domnule Yuka Etowa, pute-ti fi va rog putin atent la lectie si sa nu mai va faceti somnul de frumusete in timpul orelor de matematica! se auzi tipatul enervant al profesorului.
Baiatul ridica fata de pe lemul tare si rece al bancii si privii in jurul sau. E in sala de clasa. Ferestrele mari lasa lumina brianta a soarelui sa strabata camera, impartind reflexii de diferite culori peste parul baiatului.
Se aude rasul incet al celorlalti elevi si privirile lor fulgeratoare se abat asupra tanarului. Insa pe el nu-l prea intereseaza ce zice profesorul. Usa se deschide, captand privirile tutror celorlati. Din holul clasei si face aparitia un baiat cu o infatisare impunatoare. Este un baiat brunet, cu parul rebel si foarte bine aranjat. Suvitele ii pun in evidenta ochii intunecati. Poarta un hanorac negru, peste un maieu ce-i pune destul de bine in evidenta pectoralii, iar blugii sfasiati ii scot in evidenta picioarele bine lucrate. Se vede ca baiatul este un sportiv foarte bun, deoarece nu numai trupul sau arata asta, ci si chipul angelic ce-l are. Noul venit isi trece privirea peste intreaga clasa si ramane cu ochii atintiti asupra lui Yuka.
Cine este tanarul din fata sa. Buzele lui, mainile, ii par atat de cunoscute. Nici Yuka nu se mai misca. S-a pierdut in ochii negri ai tanarului din fata sa.
-Acesta e noul vostru coleg de clasa. Il vom lasa sa se prezinte si apoi sa-si aleaga un coleg de banca.
Strainul ridica privirea inspre ceilalti si observa cum toti zambeau sarcasti. Cu o voce rece murmura cateva cuvinte de inceput.
-Numele meu este Ichijou Takaya. Am optsprezece ani si sunt din New York. M-am mutat aici cu familia si a trebuit anul asta. Am trait in Japonia in copilarie pana cand parintii mei au decis sa ne mutam din cauza unui incident.
-Ne bucuram ca ai ales sa vii aici Takaya. Te voi lasa sa-ti alegi un loc unde sa stai. Sper sa te simti comfortabil printre noi si sper ca tatal tau sa fie multumit si sa ne sponsorizeze.
Baiatul mai privi inca o data sala de clasa si se indrepta catre Yuka. Lua un scaun si-l aseza langa el. Observa ca baiatul sta intr-un scaun cu rotile.
-Se pare ca de azi o sa fim colegi de banca. Sper sa ne intelegem bine. Care e numele tau? intreba tanarul nou venit.
-Nu e treaba ta. Am sa-ti spun de acum. Nu te astepta de la mine sa fim prieteni sau ceva de genul, ok? Si pana la urma de ce ai fi prieten cu cineva ca mine?
-Cred ca nu m-am facut inteles bine, dragul meu. Eu nu te-am intrebat daca vrei sa fim prieteni, am zis ca sper sa fim , caci daca nu suntem, tu vei avea de suferit. Acum ca in sfarsit am venit, pot lua controlul asupra acestui liceu. Eu voi fi seful aici. A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta.
-Sunt atatea persoane aici? Nu poti sa-ti alegi una sau ma rog unul si sa pleci naiba din banca mea. Moaca ta imi face greata. Nu vorbesc cu retardati, ai inteles? Cu atat mai putin cu un tip ca tine ce se crede seful omenirii si nu e decat un mare ratat.
Yuka intoarce capul spre fereastra, incercand sa evite privirea furioasa a celui de langa el. Cerul ce odinioara a fost albastru, este acum intunecat de norii suri. Razele soarelui sunt captive de valului cenusie ce-si intinde necontenit marginile peste intreg orasul. Baiatul sta si priveste cerul. Orele trec pe langa vremea mohorata ce a cuprins orasul.
Dupa zeci de minute in care profesorul a explicat lectia fara oprire, se aude soneria mult asteptata de studenti. Toti se ridicara iesind din clasa, insa Yuka ramane cu fata pe banca. Se pare ca a adormit. Langa el a ramas doar Takaya, ce-l priveste zambitor. Ii mangaie trupul cu privirea pana ajunge in zona picioarelor. Se intristeaza putin cand vede starea baiatului, dar ceva ii atrage atentia. Pozitia picioarelor s-a schimbat. Takaya ridica mana si-i atinge picioarele incet urcand din ce in ce mai sus. Oare presupunerea lui este buna si baiatul chiar poate merge, sau totul este doar o iluzie din cauza dorintei nemarginite de a-l avea langa el. Pana la urma cine este baiatul acela si de ce i-a captat atat de mult atentia?
Hiiii inca o poveste facuta de tineeee si pot spune ca e extraordinara...faptul ca pe Yuka l-ai facut in asa fel incat sa fie in scaun cu rotile face totul mai complicat si mai interesant. :smart: . Imi place mult atitudinea lui Ichijou .. se pare ca nu e genude baiat care sa se ascunta sau sa se teama de ce vor crede ceilanti. :bv: . Pai...nu prea mai am ce spune decat SA PUI REPEDE CAP URMATOR CA MOR DE CURIOZITATE SA VAD CE SE MAI INTAMPLAAA
Succes si spor la scris!
Si nu uita Sunt fana ta nr unu!
yes...found something i like
in sfarsit ceva mai diferit care a reusit sa imi captiveze atentia
am senzatia ca legatura dintre ei este foarte puternica si astept sa vad cum se va dezvolta intreaga asta situatie.
pana acum nu am mai citit ficuri cu persoane imobilizate in scaun cu rotile..sau cu alte probleme.... cred ca va fi o evolutie interesanta..mai ales ca e si un fic yaoi.... un extra plus de dulceata e adaugata.
observ ca amandoi sunt foarte sinceri..asa ca confruntarile dintre cei doi vor fi interesante.
gambate si astept continuarea. pwp.
Tnx pt commuri. Ma bucur ca va place. Din capitolul urmator incepe actiunea prpopriu zisa.
Capitolul 2: Umbre din trecut[/b]
Tot trupul celui de langa el a preluat trasaturile unui inger. Frumusetea sa nu este vizibila pe dinafara, insa interiorul inimii sale este mai superb decat paradisul. Sub acea masca afisata pentru a inchide durerea, salasuia un suflet singur, ranit, ce s-a inecat in oceanul lacrimilor varsate de el, pe ascuns. Chipul lui nu inspira decat o durere profunda, ochii tanjesc dupa o privire calda, care sa-i transforme acea gheata ce i-a oprit inima in loc, intr-o mare nemarginita de speranta.
Takaya se apropie incet de buzele baiatului si le priveste cu dorinta. Culoarea lor rosie le face irezistibile. Baiatul intinde degetele si le atinge, mangaindu-le cu miscari blande, culegand savoarea lor dulce si imbalsamandu-le cu mireasma iubirii. Simte cum mintea nu-i mai controleaza trupul, ci a devenit precum o fantasma in cautarea iubirii platonice. Nu se mai gandeste la ce va urma De fapt nu l-a interest niciodata. Pana la urma prezentul, trecutul si viitorul nu exista. Toate sunt rezumate la clipa pe care o traieste si care intotdeauna va fi prezenta in interiorul sau, sub forma unor amintiri, a unei dorinte infinite de a cunoaste imposibilul. Si pentru el, acel imposibil se afla aici, sub forma umana.
Nu si-a mai putut stapani dorinta impetuoasa de a-l avea numai pentru el si de a simti gustul acelei guri mici. Isi apropie buzele de cele ale baiatului, unindu-le intr-un sarut pasional. Tanarul din fata sa deschide ochii, insa cuvintele se refugiaza undeva, intr-un loc misterios. Pupilele ochilor se misca speriate, in cautarea unui anumit lucru irealizabil. Nu poate scapa sau poate nu vrea. Gura lui pare a fi cercetata ca o comoara inestimabila, ascunsa pe o insula pustie, departe de gandul rece si terifiant al omului, departe de orice urma de gelozie ce a existat vreodata.
Ar vrea sa poata sa faca ceva, insa nu are ce. Nu poate lupta impotriva acelei dorinte nascuta din nimic, dar ce ocupa tot spatial din el. Inchide ochii, lasandu-se prada acelei senzatii ciudate.
Chipul lui Yuka este strabatut de o dara umeda, sarata, o lacrima ce si-a scurs amaraciunea din adancul inimii baiatului. De ce plange? Nu intelege nimic din ce se intampla. Ridica mana de pe banca si o aseaza pe pieptul tanarului din fata sa, indepartandu-l cu putere.
-Ce crezi ca faci, homosexualule! Eu n-am tangente cu tipii. Si nici nu am de gand sa am asa ceva. Mai bine inchide-ti mintea aia perversa undeva si baga-ti limba aia in alta parte, nu in gura mea.
-Piciule, nu cred ca ai inteles situatia! spune Takaya zambind. Nu ma intereseaza daca ai tu sau nu tangente cu altii, important e ca am eu.. Si eu vreau sa am cu tine. Asa ca taci si coopereaza, daca nu vrei sa te fac eu sa cooperezi printr-un mijloc sau altul.
-Nu inteleg ce anume vrei de la mine. Bani? Zi-mi cat vrei ? O mie de euro, doua mii?Zi o suma si eu iti scriu un cec dublu. Daca ai ceva anume cu persoana mea, daca te deranjeaza sau orice altceva, spune-mi si ma mut de aici.N-am nevoie de prieteni inutili in viata asta. Nu fac decat sa isi bata joc de tine!
Takaya se uita la el trist. Nu exista nimic in acel suras fals, decat tristete si dizgratie. Acesta se ridica in picioare nervos si loveste banca cu putere, reusind sa arunce cartile baiatului pe parchet. Foile incep sa se imprastie peste tot. Din interiorul unui caiet maroniu, se observa coltul unei poze vechi. O parte din ea e arsa. Takaya se apleaca si o ridica, privind-o stupefiat. Nu se pot distinge foarte bine persoanele din imagine. Par a fi doi baieti. Unul poarta un palton gri si niste pantaloni albastri. Parul scurt are o nuanta deschisa, insa culoarea sa naturala pare indescifrabila. Ochii mici reflecta gingasia unei fiinte fragile, fara prea multa putere. Langa el, un alt trup isi face aparitia. Nu se poate observa cine e cealalta persoana de langa, deoarce acea parte din poza lipseste. O mana mica, acoperita de o jacheta neagra este asezata dupa umarul primului baiat. Takaya intoarce poza si observa ca pe spate este scris un an.
Isi ridica ochii spre baiatul din fata sa, care intoarce capul spre geamul mare de langa el. Nu ar putea sa-l priveasca pe strainul, care tocmai i-a decoperit trecutul tragic de care a fugit atat de mult. Cum s-a intamplat asta?
-De ce trebuie ca toate sa fie asa? De ce nu pot fi un copil normal niciodata? Tot ce inspir este mila niciodata nu voi cunoaste acel sentiment pe care toti il denumesc dragoste.
-Yu-chan spune tanarul zambind speriat. Deci ai trait. Ma bucur sa stiu ca inca esti viu si ca nu ai patit nimic Imi pare rau ca te-am lasat acolo. Poate ai crezut ca te-am parasit dar
Ce spune? Yu-chan, numai el imi spunea asa. De unde stie trecutul meu. De unde stie ca.Nu poate fi el. Nu vreau sa cred ca este el. Nu vreau sa-l vad, sa-l ating si sa ii fie mila de mine. Nu as suporta ideea asta. Nu el nu lui niciodata!
Yuka se da inapoi cu scaunul, indreptandu-se spre iesire fara sa zica nimic. Nu vrea sa creada ceea ce tocmai i-a marturisit baiatul. Takaya insa se aseaza in fata tanarului.
-Ce mai vrei de la mine?tipa Yuka. De abia am reusit sa uit. Ai venit iar sa ma faci sa sufar. M-am saturat sa ma trezesc cu amintirea ta si sa simt gustul amar al buzelor tale. Nu mai vreau sa traiesc asa ceva, ai inteles? De ce ai venit la liceul asta? Nu puteai sa te duci in alta parte? De ce ai aparut iar, de ce? E numai vina ta ca sunt asa. A ta si a familiei tale nenorocite. N-am sa te iert niciodata pentru asta
-Stiu,Stiu ca e vina mea. Stiu ca ai fost indepartat din familia ta. Ca ai fost nevoit sa devi jucaria mea si niciodata n-ai simtit iubirea unei familii. Poate ca nu o sa ma crezi, dar nu am vrut sa te las acolo. Parintii mei au insistat sa ne mutam in New York. Am vrut sa astept sa te faci bine, insa nu mi s-a permis. Iti amintesti?
Yuka lasa capul in jos si isi pune mainile la fata. Tremura.Ii e frica de ce va urma.
Cu ce i-am gresit? Ce vrea de la mine. Aveam cinci ani cand parintii lui m-au luat de la familia mea. N-am uitat acea zi si poate ca nu o voi uita niciodata. Totul a inceput pe douazeci si doi ianuarie, chiar cand am implinit cinci ani. Am intrebat-o pe mama daca-mi face si mie un tort. Totdeauna mi-au placut dulciurile. Ciocolata a fost preferata mea si deseori o rugam pe mama sa-mi faca o prajitura, dar mereu aceeasi scuza. <<Nu am timp si de tine. Nu vezi ca trebuie sa am grija de fratii tai?>>. Poate ca ma ura, pentru ca am fost copilul provenit dintr-o aventura cu un barbat strain, un barbat ce acum este detinatorul unei mari firme de export. El nu a stiut de mine, iar eu nu am stiut de el . N-am inteles si probabil nu voi intelege. Pana la urma, nu sunt decat ceva neinsemnat pentru ei si poate ca din aceeasi cauza am refuzat sa-mi mai vad parintii.
Cand am venit de la gradinita, am observat o limuzina neagra si mare in fata casei. Am intrat cu sfiala si m-am indreptat catre living, de unde a venit un miros intepator de cafea amestecat cu fumul de trabuc. Pe fotoliu am vazut un barbat imbracat intr-un costum negru. Privirea lui m-a speriat ingrozitor de tare si am ramas intepenit in mijlocul camerei. Mama m-a privit urat, ceea ce m-a facut sa-mi dau seama ca ar trebui sa salut. Domnul mi-a zambit si m-a analizat, dupa care i-a soptit ceva mamei. Nu stiu ce, nu am auzit bine. In urmatoarea clipa mama i-a aratat valiza verde cu niste ursuleti pe ea. Am recunoscut-o imediat. Era a mea. Barbatul s-a ridicat si a sunat pe cineva. Doi oameni au intrat in casa si au luat valiza. Nu intelegeam ce se intampla. Fiinta care mi-a dat nastere s-a intors cu spatele, refuzand sa ma priveasca. Am simtit cum cineva m-a luat de mana si a inceput sa ma traga spre masina parcata afara. Nu m-am zbatut, n-am zis nimic, ci pur si simplu am continuat sa merg. Ce se intampla? Unul dintre cei doi mi-a deschis portiera si am fost bagat in vehicul. Usa s-a inchis. Fereastra aceea a fost zidul ce mi-a separat trecutul de viitor si mi-a distrus prezentul. Am fost dus la o casa mare. O vila cu patru etaje. Am plans, stiu sigur si am tipat dupa mama. Insa nu m-a auzit nimeni. Am acceptat adevarul, Femeia pe care am iubit-o cel mai mult si pentru care mi-as fi dat si viata m-a vandut unor persoane necunoscute. De ce a facut asta? Oare nu a stiut ca tot ce am nevoie e zambetul ei, glasul ei cald, mainile ei moi?
A doua zi am aflat ca pe barbat il cheama Johan Kizuma si ca este un influent om de afaceri ce are un fiu de aceeasi varsta cu mine. Baiatul seamana foarte mult cu el. Ii place sa se impuna in orice situatie. Ochii lui negri ma infioreaza parca si acum cand ma gandesc la ei si am acceptat sa fac tot ceea ce zice el. M-a tratat ca pe o jucarie. De fiecare data, cand ne-am distrat, sau cel putin asta a facut el, l-am observat cum isi priveste nesatisfacut jucariile si cheama pe una dintre servitoare, spunandu-i ca jucaria asta nu-i mai place si ca a folosit-o de prea multe ori. Ma intrebam daca la fel se va intampla si cu mine. Acum realizez ca tot ce am fost in viata acelui copil a fost o jucarie anosta, lipsita de viata, de care s-a debarasat imediat ce si-a luat una noua. De ce-mi vine sa plang? Oare merita.Si totusi o fac. Imi las teama sa iasa la suprafata, constient ca nu o pot controla si nu voi putea s-o fac nicodata.
-Yuka.Am sa te duc acasa. As vrea sa vorbesc cu tine. S-au intamplat multe de cand am plecat si trebuie sa sti.
S-a dus si timpul meu de repetare pentru teze..XD
So..what to say here..
Ok, recunosc, am inceput sa citesc fara sa ma uit la titlu sau altceva, dar e chiar dragut Ceva nou si imi place foarte mult cum faci descrierile(asta m-a atras mai mult^^)
Nu prea am citit yaoi-yaoi(adica yaoi XDXD) pana acum, ma atrag mai mult chestiile mai "linistite", dar sunt foarte curioasa sa vad cum va evolua situatia ^^
Nu imi pot spune parerea despre personaje pana acum..iiiinca astept
Succes in continuare ~
OMG! iti ador ficul...:love:
trecutul lui Yuka e atat de sadic...a trecut prin multe la vaia lui inca de mic 8-< ...privat de dragoste,traind in singuratate...
si a reusit sa ascunda de ceilalti sentimentul de singuratate...
bietul Yuka...
anyway... imi place povestea, descriere e destula iar dialogul...omg!
"
-Ce crezi ca faci, homosexualule! Eu n-am tangente cu tipii. Si nici nu am de gand sa am asa ceva. Mai bine inchide-ti mintea aia perversa undeva si baga-ti limba aia in alta parte, nu in gura mea.
a fost tare faza asta=))...
abia astept urmatorul capitol....:chuu:
buna vreau sa-ti spun ca nu am mai vazut un astfel de fic pana acum si ca mi se pare o idee originala si interesanta.Am citit ficul tau si mi-a placut foarte mult si de asemenea a fost foarte trist aproape ca am plans sau chiar am facut asta pentru ca aveam ochii in lacrimi cand am terminat capitolul. Yuka mi se pare destul de dragut si imi pare rau pentru ce i s-a intamplat, insa sper ca Takaya sa poata sa-i ofere dragostea de care are nevoie. Astept continuarea gambate mai departe
ja ne:bye:
fetelor multumesc mult de tot pentru comenturi si pentru ca va deranjati sa cititi prostiile mele. ma bucur mult de tot ca va place. Uciha Corina-Sys mersi mult penbtru comment. Din pacate nu veti afla capitolul asta ce s-a intamplaty in trecut ci urmatorul care e deja finit . life is pink sis nu baga divort promit ca voi descrie actiunea foarte mult si se va intinde apropae pe intreg capitolul YAOI_fan_Forever Ms mult pentru coment si ca il citesti. Nu am hiar asa mult talent sunt peroane pe acest forum mult mult mai talentate ca mine. iti multumesc pentru incurajare si de abia astept sa iti citesc ficul si sa las un reply
Ma bucur ca ai postat continuarea care e superba si sa sti ca te subapreciezi daca spui ca nu ai talent. Tot ce trebuie sa faci este sa scri din ce in ce mai mut si vei vedea ca o sa devii foarte buna. Capitolul e minunat si sper ca in continuare Yuka sa-si revina si sa poata merge din nou. Takaya devine foarte protector si iubitor, dar nu cred ca o sa-l sufoce astfel pentru ca dupa atata timp in care a fost singur si trist are nevoie de multe dragoste. E bine ca iei lucrurile incet si esti atenta la fiecare detaliu si mai ales ca exprimi atat de bine sentimentele .
gambate si ja
Acum am terminat de recitit ficul tau..sincer, cam uitasem ce se intamplase pana acum (rusine mie), asa ca am decis sa il mai citesc o data sa fiu sigura de actiune si sa nu incep sa aberez.
Pot sa spun ca descrierea ta este perfecta..iar acum vorbesc cat se poate de serios si fara sa exagerez.Sentimentele personajelor ies foarte bine in evidenta..ce mai..felicitarile mele.:bv:
Este foarte bine ca nu grabesti actiunea si lasi totul sa decurga int-un ritm cat de cat normal.
M-ai facut curioasa sa aflu ce s-a intamplat cu cei 2 baieti in trecut..am inteles cum au ajuns sa se cunoasca, insa ma intreb ce s-a intamplat inainte si cum or fi ajuns sa se iubeasca?
Au mai zis si ceilalti useri ca este o idee originala si au dreptate.Mai pe scurt : imi place la nebunie
puup si garbeste-te cu restul :bye:
Hm..sa nu stau degeaba, am gasit cate ceva de zis si aici XD Don't kill me.
Well, o sa sar peste momentele de "amor"(ca doar..dragostea e dragoste, oricum o privesti..nu ai voie sa o comentezi ^^") si ajung la...*ta da da dam*...descriere. Ok, sunt geloasa XD. am incercat de destule ori sa descriu in acest gen, dar de fiecare data - esec total. Well..ce pot spune? A fost atat de metaforic, atat de intens(oh, eu, prinsa in amorul creatiei..>3>)..in unele parti chiar m-am oprit, ca sa citesc din nou si sa ma gandesc, deoarece totul era aproape poetic. A fost foarte bine(partea mea preferata, pana acum XD). Eto..eto..ah! Gandurile de la inceput au fost alese bine, felul in care erau impartasite, dar mi-a luat un timp pana cand sa imi dau seama ca a treia oara erau gandurile celuilalt, ci nu ale piciului(yeah yeah..pentru "desteapta" de mine, uke=pitic, deci intelege-ma ^^").
Altceva..critii~iici? Yeah XD Doua!(este un numar impresionant, sa stii ~)
1. Era acolo o greseala nevinovata..undeva..ai incurcat 2 litere, dar ti s-a aratat mai sus ^^
2. Let me see...sa gasesc partea aceea..Ah!
Heya :eto: Am revenit. Inainte de toate imi cer scuze celor care citesc, Asta e cel mai prost capitol care l-am facut vreodata. Si asta o zic luand in calcul cum scriam mpana acum. Simt ca nu am pus destul in el, dar nu am avut dispozitia necesara. Imi cer scuze pentru tot si multumesc pentru comentarii.
Capitolul 4: Adevar sau aparente?
Acesta arata cu degetul un hol mare, cu pereti verzui. Mici desene delimitau verdele de albul patrunzator al tavanului. In partea dreapta a intrarii se afla un dulap, pe care Takaya arunca perechea de chiei. Se descalta si se indreapta spre dormitorul baiatului. De cum paseste in el, se opreste pentru cateva minute admirand frumusetea camerei. Lumina isi face loc pana in interiorul acesteia, izbindu-se de peretele portocaliu. Unele raze se rasfrang in oglinda mare, facand-o sa emane si mai multa lumina ce acopera camera cu o pacla stralucitoare. Dulapul rubiniu se intinde pe intreg peretele, iar patul se afla in mijlocul camerei. Asternutul alb ca aripile cerului e asezat frumos pe salteaua mare. Pernele parca cersesc parfumul baiatului, iar pilota geme dupa caldura trupului sau. In partea stanga a camerei se afla o usa, ce da in balconul apartamentului. Mirosul proaspat al florilor de cires invaluie camera cu o aura deosebita.
Takaya il intinde pe pat cu grija si-si aseaza trupul peste al baiatului. Yuka intoarce capul spre fereastra si-si strecoara mainile la pieptul celui de langa el, incercand sa-l indeparteze. Brunetul il prinde de brate si i le ridica deasupra capului; nu are de gand sa-i dea drum. Observa ca cel de sub el se simte incomod, ca incearca sa-l evite, insa vrea sa lamureasca asta odata pentru totdeauna. Vrea sa stie, ce simte blondul pentru el.
Isi apropie buzele de cele ale baiatului si-si trece limba peste ele. Cat de dor i-a fost de gustul lor, de dulceata si de pasiunea ce arde mocnit in ele. Fiind la captul rabdarii isi uneste buzele cu cele ale baiatului intr-un sarut apasat, ce-l lasa pe Yuka fara suflare. Limba sa isi face loc in gura blondului, cercetand-o cu atentie si gustand fiecare particica din ea. E dulce, incredibil dulce, insa Yuka se sperie si-l respinge pe tanar. Nu face asta intentionat, pur si simplu nu stie ce sa creada.
Cel de deasupra sa nu pare a accepta situatia. Ii prinde fata cu mana dreapta sarutandu-l cu forta. Chiar daca Yuka se zbate pentru inceput, cedeaza la cateva secunde de la acea atingere senzuala a buzelor. E mai preusus de el, mai presus de gandire. Ochii ii tradeaza mintea, si roseata i-a scos la iveala dragostea ce o simte pentru baiatul acela, cel ce i-a ruinat viata. Intr-un fel ar zambi, sie ca singurul caruia i s-a daruit este cel pe care il iubeste, dar se simte vinovat ca s-a indragostit tocmai de acesta.
-Yuka, nu gandi. Lasa-ti inima sa vorbeasca, lasa-ti trupul sa se topeasca in bratele mele, lasa fiecare por sa se bucure de placerea ce incerci sa o suprimi si u uita, nu uita niciodata voi fii cu tine pana cand moartea ne va desparti. Pana cand ultima raza de soare se va stinge. Iti jur fii al meu. Iti jur ca voi avea grija de tine.
Yuka ridica mainile spre gatul brunetului . Ezita putin, insa intr-un final il prinde cu putere pe Takaya de gat, tragandu-l peste el. Strange camasa cu forta, iar trupul ii tremura necontrolat. E o senzatie mult prea placuta, pentru a o respinge. Simte cum trupul sau geme de placere, iar mainile lui incearca sa culeaga parfumul distins al pielii brunetului. Chiar daca teama il face sa-si fereasca fata de cel de deasupra sa, Takaya ii mangaia obrazul si i-l saruta suav, prinzandu-i din nou buzele intr-un sarut ametitor.
-E in regula, nu-ti fac nimic, uita-te la mine.
Uneori Yuka nu indrazneste sa isi uneasca privirea cu a lui Takaya, evitandu-l.
-Yuka,uita-te in ochii mei, priveste-ma, te iubesc, te iubesc
Cuvintele devin nesemnificative. Brunetul isi strecoara mainile atingand pielea fina a celui de sub el. Degetele mangaie trupul firav al baiatului. II ridica tricoul si il indeparteaza, aruncandu-l neglijent pe podea. Buzele brunetului coboara incet spre abdomenul blondului. Ii musca pielea gatului, lasand urme usor vizibile si rosii, apoi isi trece limba peste rana provocata incercand sa aline durerea. Yuka lasa un geamat sa taie linistea monotona a camerei. Respiratia sa se aude printre particulele de praf din aer, contopindu-se cu mirosul imbietor si pierzandu-se prin aerul parca din ce in ce mai absent. Takaya ajunge la sfarcurile rosii ale tanarului pe care le musca pofticios, savurand fiecare geamat al baiatului. Lasa cateva semne pe trupul acestuia, dovezi ca acea piele fina, acele cioburi in care imaginea sa a ramas prinsa, ii apartin lui si numai lui. Limba sa gusta fiecare bucatica din trupul celui de sub el. Ii savureaza naivitatea, o adulmeca si se hraneste cu gustul ei proaspat.
Se opreste putin, privind pantalonii si apoi se decide sa incerce. Ii desface blugii, lucru ce il face pe baiat sa-si ridice capul uimit.
-Takaya, sti bine ca eu... Degeaba incerci sa faci ceva. Eram sigur ca nu e idee buna sa intri cu mine in apartament. Iarta-ma! spune baiatul printre lacrimi. Nu-ti pot oferi nimic.
-Yuka! Lasa-ma sa inecrc. Ai incercat vreodata sa te culci cu cineva sau macar sa.
-Nu! I-o taie scurt baiatul inrosindu-se. Eu nu sunt ca tine, perversule! Nu ma joc cu
-Cu ce nu te joci? ii zambeste provocator brunetul. Atunci n-ai de unde sa sti, blegule. Vedem acum daca functioneaza sau nu.
Cand auzi Yuka se inrosi mai rau si incepu sa se balbaie si sa rada iritat de cuvintele baiatului. Insa nu mai apuca sa zica nimic cand simte o durere neobisnuita in partea de jos a corpului. Tresare putin, nu mai cunoscuse senzatia, dar a ramas uimit cand a observat ca trupul sau reactioneaza la atingerile celui din fata sa. A simtit cum brunetul l-a patruns cu doua degete, incercand sa-l pregateasca pentru ce va urma. Isi simte interiorul invadat de ceva strain, ce trezeste in el senzatii necunoscute. Nu-si poate misca picioarele, insa ceva il doare. Brunetul ii zambeste dulce, incercand sa-l linisteasca insa ingrijorarea baiatului e mult prea mare.
-Takaya eu
Insa inca o data cuvintele i-au fost absorbite de o durere sfasietoare ce-i strabate trupul, pana la cea mai mica celula si il face sa scoata un scancet. Takaya il patrunde cu forta. Blondul strange lenjeria alba a patului cu putere reusind sa o sifoneze. Durerea persista si nu stie de ce. Takaya isi face drum spre buzele tanarului, prinzandu-le intre ale sale si continuand patrunderea, dar cu mai multa grija.
-Nu te�misca! scanci baiatul cu lacrimi in ochi. Pupilele-i dilatate se ascund sub pleoapele ce se inchid usor, lasand doar o parte din culoarea ochilor sa scoata la iveala excitatia baiatului.
Takaya ii mangaie trupul si ii saruta gatul suav, indreptandu-se spre gura baiatului si furandu-i cateva saruturi pline de iubire. Miscarile din ce in ce mai rapide il fac pe blond sa i-l stranga in brate pe brunet din ce in ce mai tare. Trupurile lor se imbina perfect, completandu-se ca un puzzle. Iubirea, placerea, aceste doua cuvinte, ii topesc incet pe asternutul de matase al patului.
Dimineata sageteaza geamul cu lumina sa stralucitoare, revarsandu-se asupra patului si luminand fetele a doi ingeri. Firele aurii ale parului stau ravasite pe pieptul brunetului. Bratele mari ale lui Takaya emana o caldura ciudata si sufocanta. Mainile celor doi sunt impreunate, probabil de noaptea trecuta. Respiratiile lor se dezmiarda reciproc, incalzindu-le chipurile inca dominate de oboseala.
Takaya deschide ochii si zambeste nostalgic, atingand fata alba a celui de langa el. Nu vrea sa-l trezeasca asa ca a continuat sa-l priveasca incercand sa-si potoleasca setea obsesiva ce o simte pana in cel mai intunecat colt al inimii. Ii atinge parul, simtindu-i firele lungi si matasoase cum se scrug pe pielea sa.
Isi indreapta privirea spre tavanul camerei, gandindu-se la situatia in care se afla. Amintirile i se deruleaza in minte precum un film. Au trecut ani de atunci si totusi nu a reusit sa uite. L-a facut sa sufere atat de mult; l-a violat, l-a batut, insa niciodata nu a incetat sa-l iubeasca. Stie ca in inima sa nu a vrut sa ii faca rau, dar de fiecare data cand Yuka mergea la scoala toti vroiau sa fie pe langa el. Era popular si mult mai fericit ca acum. Noaptea in care l-a parasit i s-a parut un cosmar. Chiar daca parintii l-au obligat, chiar daca l-au asigurat ca va fi bine, nu a vrut sa faca asta.
Baiatul se ridica incet de pe suprafata alba a patului, luandu-si boxerii pe el si iesind din camera. Nu cunoaste casa asa ca incepe sa se plimbe fara o tinta anume prin interiorul ei. In capatul holului este bucataria, o camera spatioasa, destul de luminoasa. Mobila crem, in contrast cu gresia alba creeaza o atmosfera linistitoare. Analizeaza fiecare detaliu al incaperii, in cele din urma indreptadu-se catre filtrul de cafea si turnand din lichidul negru si amar in doua cesti maronii aflate pe bufet, ducandu-le in dormitorul in care se odihneste blondul.
Se opreste putin in usa si-l priveste pe Yuka. Acesta s-a trezit si priveste pierdut fereastra, parca dorind sa evadeze din acea lume care l-a incatusat de mult. Isi tine mainile pe langa trup, atingand cearceaful moale si lasandu-l pe acesta sa-i provoace o stare de melancolie. Simte parfumul lui Takaya imprimat prin fibrele de matase. Fiecare ata ce constituie lenjeria i se pare o perfuzie plina cu un venin dulce si mult prea ispititor pentru a i se impotrivi. Parul blond ii cade rebel pe ochi, formand un voal auriu ce zavoreste razele soarelui in afara chipului palid al tanarului. Sta rezemat de pat, incercand sa-si ascunda slabiciunea care incepe sa-i domine trupul si sa-i inrobeasca mintea. Trupul gol dezvaluie locul sacru si uzat in care mintea incearca sa subjuge amintirile; insa imposibilul e omnipresent, iar remuscarile ascund in spatele lor cate un ciob din oglinda sparta a sufletului.
-Yuka te-ai trezit, murmura tanarul.
-Takaya, nu ai plecat? intreba baiatul afisand un zambet trist. Inima ii bate cu putere, atingand parca pielea si facandu-i trupul sa vibreze.
-Normal ca nu am plecat prostutule, nu am promis ca raman cu tine? Doar nu crezi ca tot ce am spus au fost doar vorbe in vant! Ti-am spus si iti repet, te iubesc Yuka; iti jur ca voi recupera totul. Te rog, vreau sa te vad zambind, dar nu cu acea falsitate imprimata pe fata ta, vreau ceva sincer, pronunta acesta cu un ton scazut, asezand cestile de cafea pe noptiera din partea dreapta a patului.
-Eu nu voi reusi Takaya Nu te pot face fericit, nu in starea in care sunt. Nu am inteles niciodata de ce nu ma pot misca. Medicii mi-au spus asta acum multi ani, nu sunt paralizat. Insa de fiecare data cand picioarele imi ating pamantul, simt cum ma arde pielea si cum aerul se evapora. E o senzatie ciudata; e blestemul meu. Nu voi reusi sa scap de el niciodata.
-Poate ca nu singur, dar impreuna vom reusi. Tu nu ai niciun handicap, ci mai degraba o trauma. O emotie violenta care modifica personalitatea cuiva, sensibilizandu-l la alte emotii de acelasi fel, astfel incat acesta nu mai reactioneaza normal. Ceva asemanator ti se intampla si tie. Iti e frica sa mergi; e normal asta. Am luat doi ani de cursuri la un spital din New York. Deci pot spune cate ceva despre trauma pe care o ai. Sunt sigur ca te pot ajuta sa mergi, insa tu ai incredere in mine?
Oh, come on..nu a fost asa rau..rau inseamna apocalipsa! XD
So..ce mi-a placut. Hmm...nu gasesc acum, dar am gasit niste formulari foarte frumoase ^^
Si, ca de obicei, mai astept.
Critici(oh, da...lenea asta..mi-a placut, stai linistita XD)
Pai..am incurcat niste lucruri la "actele" prezente. cred ca era din cauza faptului ca ai folosit cuvinte ca "neobisnuita" si articole nehotarate (exemplu, in "o durere") si dadeau impresia ca pustiul nu a mai cunoscut asa ceva pana atunci(lucru care imi distrugea toate teoriile, deci m-a afectat XD), dar am revenit la teoriile mele pana la urma ^^ de abia astept sa aflu tot. he hee
another thing. da. dialogurile..cred ca am ceva cu ele, dar oricum nici eu nu sunt as..imi ia foarte mult timp sa gasesc o fraza buna pentru un dialog >>. si aici..nu toate, dar cateva au aceeasi problema ca si in postarea anterioara..prea complexe pentru acel context..nu cred ca poti sa vorbesti fara sa te balbai sau sa te opresti intr-o astfel de situatie(parere proprie..nu garantez ca e adevarata..)
oh..si tot aici mai aveam ceva de obiectat.
-Yuka, nu gandi� Lasa-ti inima sa vorbeasca, lasa-ti trupul sa se topeasca in bratele mele, lasa fiecare por sa se bucure de placerea ce incerci sa o suprimi si nu uita, nu uita niciodata� voi fii cu tine pana cand moartea ne va desparti. Pana cand ultima raza de soare se va stinge. Iti jur �fii al meu. Iti jur ca voi avea grija de tine.
da, stiu ce trebuia sa fie aici, dar nu a avut acea reactie sperata XD cel putin, nu din partea mea. Inca ceva. ai folosit un cliseu? sau ai vrut ca takaya sa foloseasca unul? sunt 2 lucruri diferite..daca l-ai folosit tu..eto..nu stiu XD fii mai discreta alta data. daca ai vrut ca el sa il foloseasca, puteai sa spui ceva referitor la aceste cuvinte intr-o scurta descriere..well..doar parerea mea v_v
altceva nu stiu ce as spun..nu fi asa pesimista ^^ a fost bun, nu dezastruos.
sfat: altadata sa nu scrii cand nu ai dispozitia necesara..nu iti face bine..
anyway. succes in continuare ^^
In sfarsit capitolul care il asteptam cu foarte multa nerabdare. Desi am observat ca capitolele vin cam greu, dar nu te condamn, mai si alte ficuri si nu poti sa le lasi pe acelea si sa te ocupi numai de asta. Desi e o situatie mai complicata intre cei doi si face ca acest fic sa fie foarte foarte interesant cat si misterios.
Oky, pai ma gandesm sa pui si tu..mai indetaliat trecutul celor doi. Am inteles ca il batea si in viola, dar din ce cauza si cum s-au cunoscut cei doi, ce legatura era intre ei si asa mai departe.
Oky, pai cam atat, greseli nu am vazut asa ca nu spun decat gambatte si sa nu ne uiti, un nou capitot cat mai repede.
Te pup
Un nou fic by me...si course tot yaoi. Doar sunt o maniaca a acestui gen. Urmatoul fic este mai scurt si are ca personaje principale doi baieti de liceu, din clasa a douasprezecea.
I hope you enjoi it!
Cat despre poze, acestea le voi desena eu si le voi posta maine.
Capitolul 1: Captiv in amintiri
" Amintirile imi curg prin minte asemenea unui izvor nesecat de tristete. Parca si acum revad imaginile de la nenorocirea ce mi s-a intamplat in copilarie. In urma acelui accident nu m-am mai putut deplasa fara ajutorul unor persoane. Acel accident nu a fost atat de grav, insa trauma care am suferit-o m-a impiedicat sa-mi mai pot misca trupul de la brau in jos. Imaginile acelui incendiu imi revin in minte iar...si iar...ca o umbra ce se tine dupa mine, incercand sa scape de lumina blestemata a soarelui. Tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca toata vila in care locuiam ardea, focul varsandu-si furia si asupra camerei mele. Am fugit, dar scarile s-au prabusit inaintea ochilor mei, iar eu am ramas captiv flacarilor. Fumul sufocant ma facea sa-mi pierd constiinta. Priveam spre geamul holului, si atunci mi s-a nazarit ideea de a sari, chiar daca pana jos distanta e destul de mare. Pierdut printre grijile ce imi acaparau mintea, nu observasem cum o scanteie mi-a aprins materialul pantalonului. Cand am privit spre podeaua brazdata de lumini de culori diferite, mi-am observat picioarele cuprinse de flacari. Mintea mea a incetat sa gandeasca si corpul m-a purtat spre acea fereastra ce reprezenta poate ultima mea sansa de a scapa din ghearele mortii. Jos era intuneric. Nu se vedea nici macar un om. Poate ca ceilalti erau in fata a casei, sau poate ca mi-era destinat sa mor singur. Am inchis ochii si, lasand cateva lacrimi sa curga, mi-am dat drumul in intunericul salvator. Vantul imi brazda chipul cu o viteza uluitoare. Ma ardeau picioarele, nu mai eram in stare sa ma misc. Ma lasasem prada acelui gol prin care cadeam fara a ma putea agata de ceva. Ochii mi-au ramas atintiti asupra ferestrei si in cele din urma i-am inchis asteptand contactul dur al pamantului. Insa nu am simtit niciodata acel contact.. Doua maini m-au prins, prabusindu-ne amandoi la pamant. Acele brate imi strangeau trupul firav, generandu-mi o caldura aparte in corp.Inima imi batea necontrolat si ceva nou mi-a tulburat simturile. Deschid ochii si observ doi ochi negri ce ma privesc tristi. Lacrimile acelei persoane au inceput sa-i curga pe obrajii inrositi si sa ajunga pana pe buzele mele. Cum am simtit gustul sarat al lacrimilor, mi-am miscat buzele putin arse de caldura ucigatoare. Insa persoana de langa mine nu mi-a permis sa spun nimic, ci m-a sarutat parca vrand sa ma invie. Mi-am ridicat mana atingandu-i parul brunet si trecandu-mi degetele peste fata lui, culegandu-i lacrimile de pe chip, si am inchis ochii, fara a intreba cine e acel baiat. De atunci, viata mea a capatat o alta traiectorie. Zambetul si lacrimile, aceste doua cuvinte, s-au sters din vocabularul meu. Am recurs la invatat. Sunt primul student din liceul Edo Tarou, o cladire mare cu zeci de sali de clasa, aflata in insula Hokkaido. Chiar daca am incercat sa ma comport ca un copil normal, totdeauna am fost doar bataia de joc a celorlalti elevi. Eu ma numesc Yuka Etowa
Nici infatisarea mea nu ma ajuta deloc. Ochelarii imi mascheaza albastrul intens al ochilor, iar tunsoarea nu-mi pune in valoare parul blond ce-mi cade rebel pe frunte. De fapt niciodata nu am vrut sa ies in evidenta prin ceva anume. Nu imi place sa reprezint centrul atentiei tuturor si sa provoc mila. Urasc acest sentiment. "
-Yuka! Domnule Yuka Etowa, pute-ti fi va rog putin atent la lectie si sa nu mai va faceti somnul de frumusete in timpul orelor de matematica! se auzi tipatul enervant al profesorului.
Baiatul ridica fata de pe lemul tare si rece al bancii si privii in jurul sau. E in sala de clasa. Ferestrele mari lasa lumina brianta a soarelui sa strabata camera, impartind reflexii de diferite culori peste parul baiatului.
Se aude rasul incet al celorlalti elevi si privirile lor fulgeratoare se abat asupra tanarului. Insa pe el nu-l prea intereseaza ce zice profesorul. Usa se deschide, captand privirile tutror celorlati. Din holul clasei si face aparitia un baiat cu o infatisare impunatoare. Este un baiat brunet, cu parul rebel si foarte bine aranjat. Suvitele ii pun in evidenta ochii intunecati. Poarta un hanorac negru, peste un maieu ce-i pune destul de bine in evidenta pectoralii, iar blugii sfasiati ii scot in evidenta picioarele bine lucrate. Se vede ca baiatul este un sportiv foarte bun, deoarece nu numai trupul sau arata asta, ci si chipul angelic ce-l are. Noul venit isi trece privirea peste intreaga clasa si ramane cu ochii atintiti asupra lui Yuka.
Cine este tanarul din fata sa. Buzele lui, mainile, ii par atat de cunoscute. Nici Yuka nu se mai misca. S-a pierdut in ochii negri ai tanarului din fata sa.
-Acesta e noul vostru coleg de clasa. Il vom lasa sa se prezinte si apoi sa-si aleaga un coleg de banca.
Strainul ridica privirea inspre ceilalti si observa cum toti zambeau sarcasti. Cu o voce rece murmura cateva cuvinte de inceput.
-Numele meu este Ichijou Takaya. Am optsprezece ani si sunt din New York. M-am mutat aici cu familia si a trebuit anul asta. Am trait in Japonia in copilarie pana cand parintii mei au decis sa ne mutam din cauza unui incident.
-Ne bucuram ca ai ales sa vii aici Takaya. Te voi lasa sa-ti alegi un loc unde sa stai. Sper sa te simti comfortabil printre noi si sper ca tatal tau sa fie multumit si sa ne sponsorizeze.
Baiatul mai privi inca o data sala de clasa si se indrepta catre Yuka. Lua un scaun si-l aseza langa el. Observa ca baiatul sta intr-un scaun cu rotile.
-Se pare ca de azi o sa fim colegi de banca. Sper sa ne intelegem bine. Care e numele tau? intreba tanarul nou venit.
-Nu e treaba ta. Am sa-ti spun de acum. Nu te astepta de la mine sa fim prieteni sau ceva de genul, ok? Si pana la urma de ce ai fi prieten cu cineva ca mine?
-Cred ca nu m-am facut inteles bine, dragul meu. Eu nu te-am intrebat daca vrei sa fim prieteni, am zis ca sper sa fim , caci daca nu suntem, tu vei avea de suferit. Acum ca in sfarsit am venit, pot lua controlul asupra acestui liceu. Eu voi fi seful aici. A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta.
-Sunt atatea persoane aici? Nu poti sa-ti alegi una sau ma rog unul si sa pleci naiba din banca mea. Moaca ta imi face greata. Nu vorbesc cu retardati, ai inteles? Cu atat mai putin cu un tip ca tine ce se crede seful omenirii si nu e decat un mare ratat.
Yuka intoarce capul spre fereastra, incercand sa evite privirea furioasa a celui de langa el. Cerul ce odinioara a fost albastru, este acum intunecat de norii suri. Razele soarelui sunt captive de valului cenusie ce-si intinde necontenit marginile peste intreg orasul. Baiatul sta si priveste cerul. Orele trec pe langa vremea mohorata ce a cuprins orasul.
Dupa zeci de minute in care profesorul a explicat lectia fara oprire, se aude soneria mult asteptata de studenti. Toti se ridicara iesind din clasa, insa Yuka ramane cu fata pe banca. Se pare ca a adormit. Langa el a ramas doar Takaya, ce-l priveste zambitor. Ii mangaie trupul cu privirea pana ajunge in zona picioarelor. Se intristeaza putin cand vede starea baiatului, dar ceva ii atrage atentia. Pozitia picioarelor s-a schimbat. Takaya ridica mana si-i atinge picioarele incet urcand din ce in ce mai sus. Oare presupunerea lui este buna si baiatul chiar poate merge, sau totul este doar o iluzie din cauza dorintei nemarginite de a-l avea langa el. Pana la urma cine este baiatul acela si de ce i-a captat atat de mult atentia?
Next<<
Am citit ficul si pot sa iti zic ca imi place .Poate mai ai o greseala pe acolo , dar cu totii gresim si din greseli imvatam.
Chiar imi place replica asta:)):"A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta"
Hai ca e super
ja ne , o zi placuta si spor la scris.
Deci ai un Fic superrrrr