01-06-2011, 09:19 PM
un nou capitol (2 in 1 la cat de lung o iesit) :D
sper sa va placa desi cred ca ar fi putut fi mai bun de atata...
Capitolul 6 :P
Hinata pov.
A ajuns sa conteze atat de mult incat uneori mi-e frica ca o sa inceapa sa doara. O durere de aceea care nu se vindeca cu medicamente sau de la sine. O durere pe care nici macar " timpul", pe care uneori il consideram atotputernic, nu are puterea necesara sa o vindece. Poate doar sa o mai remedieze putin dar speranta la vindecare doar cu ajutorul timpului e ceva absurd. Si intr-o zi poate o sa realizez ca doar "iubirea" aceea care iti invadeaza trupul si mintea cu atata nonsalanta are acea putere ridicol de puternica de a te scapa de durere. Aceea "durere", provocata pana la urma tot de ea. Si apoi o sa uit poate toate astea si o sa o iau de la capat din nou si din nou. Si oare de cate ori va trebui sa suport aceea durere idioata pana voi invata sa ma eliberez de ea pentru totdeauna. Chiar daca asta presupune sa nu mai iubesc niciodata. Dar atunci ar insemna sa nu mai fiu cu adevarat fericita niciodata. Atunci vine aceea intrebare atat de usoara si totusi cu un raspuns atat de complicat "Merita sa renunti la fericire de frica durerii? ". Totusi nu mai am timp sa meditez la raspunsul pe care l-as da eu unei intrebari atat de elementare atunci cand e momentul in care trebuie sa te hotaresti cum o sa-ti traiesti viata.
" Gandesc prea mult" imi spun in timp ce pun placa de par la locul ei si imi arunc hainele imprastiate prin camera inapoi in dulap. Intr-un final ma opresc in fata oglinzii si ma privesc cu o oarecare retinere. Port un maieu alb, stramt pe corp, cu doi fluturasi negri pe un sold, niste pantaloni scurti gri cu mici carouri, un lantisor mai lung cu un pandativ in forma de inima transparent, probabil facut din ceva semicristal, destul de mare si in picioare mi-am luat sandalele negre gladiator. Altfel spus, o tinuta destul de simpla dar potrivita pentru o petrecere intre prietenii, oricum, ideea era sa fiu lejer imbracata la ce chef de distractie am nu vreau sa fiu impiedicata de haine sa ma distrez. Machiajul e unul de zi, nu foarte strident dar nici invizibil, iar parul indreptat la extrem pentru a sta aranjat pentru mai mult timp ii lasat liber peste umerii.
Altfel spus "ready for the party", cum obisnuiam sa zicem eu si Ino atunci cand ne preagateam impreuna.
Fara sa mai pierd timpul aiurea ies de la mine din camera si ma duc in living unde ma astepta Kiba pentru a merge la petrecerea organizata de Ino si Naruto. Nu stiu cat de serios vorbea blondul cand a zis sa-l aduc si pe Kiba cu mine, mai ales la faza cu "poti sa-l aduci si pe iubitul tau". Habar nu am ce naiba i-a dat lui impresia ca eu si satenul...
In fine, nu am de gand sa-mi stric seara cu "prostiile lui" caci altfel nu pot sa le numesc. Ajung intr-un final si in living unde il gasesc pe dragul meu prieten si pe mama mea care incerca sa-i tina de urat probabil. Mi se parea atat de ciudat. Mama mea imi tinea mereu predicii despre baieti insa pe saten mai are putin si mi-l baga pe gat.
Se pare ca cei doi mi-au observat in sfarsit prezenta. Pe fata mamei apare instantaneu un ditamai zambetul, total neobisnuit pentru ea. Deja ma sperie. Ce ii mai trece prin cap de data asta oare?
- Hina scumpo, vesti bune. Parinti lui Kiba vor veni doar peste doua saptamanii in oras si intre timp el va dormii la noi. Nu te bucuri?
O privesc socata fara sa zic nimic pentru cateva clipe. " Nici una din ideile tale nu ma bucura". Asta imi circula prin cap in momentul asta, totusi nu puteam sa zic asa ceva de fata cu Kiba.
- Ba da, adica, sigur ca da...
Nu sunt contra, pana la urma Kiba imi e ca un frate intr-un fel. Dar nu stiu de ce am un sentiment ciudat ca nu o sa iasa nimica bun din toata chestia asta. In plus Naruto...
"Gata Hinata, scoateti-l din cap pentru un minut macar!". Am ajuns sa ma educ singura. Ce sa fac daca parintii mei in loc sa observe ca am nevoie de sprijinul lor isi fac cine stie ce idei si planuri.
Nu mai am chef sa stau nici un minut in casa asta asa ca ies din casa tragandu-l pe saten dupa mine pana nu mai imi fac si alte socuri parintii mei. Ne-am hotarat sa luam un taxi desi nu prea ma incanta ideea. Am detestat intodeauna masinile. Tocmai de aia ma bazam intodeauna pe tramvai.
Kiba sa asezat langa sofer in timp ce eu stau singura pe bancheta din spate. Abia acuma observ si eu cu ce e imbracat satenul. Un tricou negru cu niste modele gri mult prea abstracte ca sa pot descifra ceva din ele si niste blugi tot gri destul de draguti. Hmmm, nu pot nega faptul ca se imbraca destul de bine.
In aproximativ douazeci de minute ajungem la petrecere. Muzica se auzea din afara casei. Un zambet micut imi apare pe chip. Ce mod mai bun sa-ti petreci o seara de duminica. Mai greu o sa fie maine dimineata dar nu las asta sa ma ingrijoreze prea mult.
Intru in casa fara nici o ezitare si observ ca petrecerea este in toi. Imi arunc privirea oarecum pierduta prin incapere si o observ pe Ino stand sprijinita de o masa si cu un pahar plin cu cine stie ce bautura in mana.
Ma apropii de ea inmpreuna cu satenul ce parea ratacit in spatiu si o salut cu un simplu "buna". Blondina ma priveste si un zambet micut ii apare pe chip. Mi se pare mie sau fata asta nu se prea distreaza. Vreau sa o intreb ce are dar il vad pe Sai, artistul neinteles al clasei noastre si in acelas timp baiatul de care Ino s-a indrogostit din prima clipa, indreptandu-se spre noi.
- Dansezi?
O intreaba pe prietena mea intinzandu-i o mana si aplecandu-se putin pentru a ajunge la nivelul ei. Ino accepta fara nici o retinere, poate putin prea incantata si dupa ce imi paseaza paharul cu alcool mie, se indreapta spre ringul de dans de mana cu baiatul. Deci asta era explicatia pentru starea ei de spirit deplorabila.
Privesc spre paharul din mana mea si un zambet tamp imi apre pe chip.
Naruto pov.
O privesc pe Hinata cum tocmai da pe gat un pahar plin de bautura. Fata asta a inebunit sau mi se pare mie. Macar realizeaza cat alcool era in paharul ala, sau mai bine zis realiza pentru ca acuma cu siguranta nu poate gandii prea multe. Totusi... nu pare asa de afectata pe cat ma asteptam. Pana la urma ce drept am eu sa o judec? Paharul din mana mea este al doilea golit in doar zece minute.
Imi scutur putin capul pentru ca deja incep sa vad in ceata si imi indrept din nou privirea spre bruneta care dansa cu Kiba. Hmmm, se pare ca si-a tarat si catelusul dupa ea. De parca imi pasa, in seara asta am de gand sa schimb putin lucrurile dintre mine si Hinata.
M-a saturat sa stau ca un prost intr-o margine si sa ma holb la ea asa ca ma indrept spre o toapa si o intreb daca vrea sa ne alaturam celorlalti pe ringul de dans. Proasta numa ca nu-mi sare la gat de fericire. Se pare ca am mai mult succes la fete cand sunt in stare de ebrietate. Asta ar putea fi un lucru bun.
Rad in sinea mea de proprile-mi ganduri si incep sa dansez cu asta din fata mea care numa ca nu m-a aruncat langa ceilalti dansatori de nerabdare sa danseze. Ce-i cu atata entuziasm in ea si pana la urma ce-mi pasa mie.
Imi amintesc adevaratul scop pe care il am in seara asta si incep sa o caut cu privirea pe bruneta neconcentrandu-ma aproape deloc pe dans sau melodie.
Intr-un final o gasesc. Deja l-a lasat balta pe Kiba si danseaza cu altul care o sorbea din priviri de parca nu a mai vazut in viata lui o fata care arata bine. Sper doar sa nu inceapa sa o si atinga ca nu vreau sa fac o scena inca.
Deja mi-a pierit cheful asa ca ma retrag langa masa fara macar sa o atentionez pe "partenera mea" de dans. Dupa cateva clipe isi aprinde si pitipoanca farurile si realizeaza ca danseaza singura. Ma intorc cu spatele la ea in speranta ca nu o sa ma vada si se pare ca norocul e de partea mea. Numa de crizele ei nu am eu chef acuma.
Dupa cateva minute tipul pe care l-am lasat responsabil cu muzica pune o melodie mai lenta. Probabil avea chef de o pauza si el. Bun, asta e momentul meu.
Ma indrept cu pasi tot mai micuti spre Hinata. Cand ajung la doi metri de ea incep sa-mi transpire mainile. Reactia asta nu am mai avut-o pana acuma. Ce naiba e cu mine? Credeam ca inca ma pot stapanii.
Totusi, nu am de gand sa dau inapoi. Ma apropi de ea pana ajung sa ne desparta doar cativa centimetri. Aceasta se intoarce spre mine si observ ca are un pahar aprope gol in mana in care cu siguranta nu era suc. Aprope ca ma izbucneste rasul dar ma abtin cu greu si doar zambesc. In seara asta pot face ce vreau cu ea. Oricum am toate sansele sa nu-si aminteasca nimic pana maine dimineata.
- Vrei sa dansezi?
Bruneta ma priveste in ochii, dupa care se ridica pe varfuri si isi apropie buzele de urechea mea stanga.
- Cu tine, oricand!
Imi sapteste incet dandu-mi o senzatie ciudata si totusi placuta in tot trupul. Se pare ca alcoolul ii scoate la iveala o personalitate total diferita. Deci pentru o seara nu o sa mai fie Hinata cea timida pe care o stiu toti. Intr-un fel o invidiez, eu tind sa fiu chiar mai rau ca de obicei.
Fara sa realizez ajungem in mijlocul ringului de dans si ne luam pozitia de dans. Hinata isi intinde mainile in jurul gatului meu si isi lipeste trupul de al meu. Bataile inimii mi se amplifica instantaneu, mainile imi transpira tot mai tare si un fior imi strabate trupul fara mila. Am ajuns sa nu mai pot controla asta chiar deloc. Imi las parul sa-mi cada pe fata intr-o incercare copilareasca de a-mi ascunde emotile prea puternice. Cu ultimele forte imi pun mainile pe soldurile fetei si incep sa ma balansez fara sens.
Dupa cateva minute ce mi-au parut infinite melodia i-a sfarsit. Nici macar nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Imi placea sa o simt pe "ea" in bratele mele. Sa-i simt mirosul atat de pur pe care nici macar parfumul pe care il folosise nu a reusit sa-l acopere. Sa-i simt respiratia si trupul care pare ca emana o caldura ciudata, ducandu-ma cu gandul undeva departe, unde doar noi doi existam si o nesfarsita fericire care ne inunda mintile bolnave de singuratate.
Vocea brunetei care murmura ceva fara sens ma trezeste la realitate. Inca o tineam in brate desi melodia se sfarsise de vreun minut cred. O las din bratele mele dar o iau de mana si o conduc pana la un scaun.
Ii multumesc pentru dans dupa care ma indepartez de ea si ies direct afara. Respir adanc de cateva ori si ma asez pe unul din leganele ce se afla in fata casei.
- Ce naiba ii cu mine?
De ce imi pasa atat de mult? De ce atatea emotii, atatea lucruri fara sens? De unde atata... magie?
- Ce e cu tine?
Vocea "ei" calda. Cand a devenit atat de speciala? De ce atatea intrebari fara raspuns? Nu se presupunea ca o sa fie usor?
Imi ridic chipul sprea ea si ii intalnesc privirea ingrijorata. As putea foarte bine sa-i spun totul. Oricum maine nu o sa-si aminteasca probabil nici unde a fost. Sau poate...
- Esti speciala!
Atat mi-a iesit pe gura. Nimic mai mult, nimic mai putin. Cuvinte simple care spuneau atat de multe despre ceea ce simt pentru ea. Chiar daca poate nu le intelege inca adevarata valuare.
O privesc fix in ochii asteptand o reactie, ceva. Sau poate nu. Pana la urma ce asteptari am. Care din visele mele aberante astept sa prinda contur?
Ea doar priveste in gol, pierduta, ratacita probabil in proprile gandurii si emotii. Tacem. Ea proabil confuza. Eu... nu stiu.
- Hinata, unde esti? Trebuie sa mergem acasa.
Tresarim amandoi. Nu-mi zice nimic, doar se intoarce si merge spre Kiba si dupa spre casa.
As fi vrut sa zica ceva, orice. Imi era atat de frica de "tacere". Si chiar puteam sa astept ceva mai mult?...
sper sa va placa desi cred ca ar fi putut fi mai bun de atata...
Capitolul 6 :P
Hinata pov.
A ajuns sa conteze atat de mult incat uneori mi-e frica ca o sa inceapa sa doara. O durere de aceea care nu se vindeca cu medicamente sau de la sine. O durere pe care nici macar " timpul", pe care uneori il consideram atotputernic, nu are puterea necesara sa o vindece. Poate doar sa o mai remedieze putin dar speranta la vindecare doar cu ajutorul timpului e ceva absurd. Si intr-o zi poate o sa realizez ca doar "iubirea" aceea care iti invadeaza trupul si mintea cu atata nonsalanta are acea putere ridicol de puternica de a te scapa de durere. Aceea "durere", provocata pana la urma tot de ea. Si apoi o sa uit poate toate astea si o sa o iau de la capat din nou si din nou. Si oare de cate ori va trebui sa suport aceea durere idioata pana voi invata sa ma eliberez de ea pentru totdeauna. Chiar daca asta presupune sa nu mai iubesc niciodata. Dar atunci ar insemna sa nu mai fiu cu adevarat fericita niciodata. Atunci vine aceea intrebare atat de usoara si totusi cu un raspuns atat de complicat "Merita sa renunti la fericire de frica durerii? ". Totusi nu mai am timp sa meditez la raspunsul pe care l-as da eu unei intrebari atat de elementare atunci cand e momentul in care trebuie sa te hotaresti cum o sa-ti traiesti viata.
" Gandesc prea mult" imi spun in timp ce pun placa de par la locul ei si imi arunc hainele imprastiate prin camera inapoi in dulap. Intr-un final ma opresc in fata oglinzii si ma privesc cu o oarecare retinere. Port un maieu alb, stramt pe corp, cu doi fluturasi negri pe un sold, niste pantaloni scurti gri cu mici carouri, un lantisor mai lung cu un pandativ in forma de inima transparent, probabil facut din ceva semicristal, destul de mare si in picioare mi-am luat sandalele negre gladiator. Altfel spus, o tinuta destul de simpla dar potrivita pentru o petrecere intre prietenii, oricum, ideea era sa fiu lejer imbracata la ce chef de distractie am nu vreau sa fiu impiedicata de haine sa ma distrez. Machiajul e unul de zi, nu foarte strident dar nici invizibil, iar parul indreptat la extrem pentru a sta aranjat pentru mai mult timp ii lasat liber peste umerii.
Altfel spus "ready for the party", cum obisnuiam sa zicem eu si Ino atunci cand ne preagateam impreuna.
Fara sa mai pierd timpul aiurea ies de la mine din camera si ma duc in living unde ma astepta Kiba pentru a merge la petrecerea organizata de Ino si Naruto. Nu stiu cat de serios vorbea blondul cand a zis sa-l aduc si pe Kiba cu mine, mai ales la faza cu "poti sa-l aduci si pe iubitul tau". Habar nu am ce naiba i-a dat lui impresia ca eu si satenul...
In fine, nu am de gand sa-mi stric seara cu "prostiile lui" caci altfel nu pot sa le numesc. Ajung intr-un final si in living unde il gasesc pe dragul meu prieten si pe mama mea care incerca sa-i tina de urat probabil. Mi se parea atat de ciudat. Mama mea imi tinea mereu predicii despre baieti insa pe saten mai are putin si mi-l baga pe gat.
Se pare ca cei doi mi-au observat in sfarsit prezenta. Pe fata mamei apare instantaneu un ditamai zambetul, total neobisnuit pentru ea. Deja ma sperie. Ce ii mai trece prin cap de data asta oare?
- Hina scumpo, vesti bune. Parinti lui Kiba vor veni doar peste doua saptamanii in oras si intre timp el va dormii la noi. Nu te bucuri?
O privesc socata fara sa zic nimic pentru cateva clipe. " Nici una din ideile tale nu ma bucura". Asta imi circula prin cap in momentul asta, totusi nu puteam sa zic asa ceva de fata cu Kiba.
- Ba da, adica, sigur ca da...
Nu sunt contra, pana la urma Kiba imi e ca un frate intr-un fel. Dar nu stiu de ce am un sentiment ciudat ca nu o sa iasa nimica bun din toata chestia asta. In plus Naruto...
"Gata Hinata, scoateti-l din cap pentru un minut macar!". Am ajuns sa ma educ singura. Ce sa fac daca parintii mei in loc sa observe ca am nevoie de sprijinul lor isi fac cine stie ce idei si planuri.
Nu mai am chef sa stau nici un minut in casa asta asa ca ies din casa tragandu-l pe saten dupa mine pana nu mai imi fac si alte socuri parintii mei. Ne-am hotarat sa luam un taxi desi nu prea ma incanta ideea. Am detestat intodeauna masinile. Tocmai de aia ma bazam intodeauna pe tramvai.
Kiba sa asezat langa sofer in timp ce eu stau singura pe bancheta din spate. Abia acuma observ si eu cu ce e imbracat satenul. Un tricou negru cu niste modele gri mult prea abstracte ca sa pot descifra ceva din ele si niste blugi tot gri destul de draguti. Hmmm, nu pot nega faptul ca se imbraca destul de bine.
In aproximativ douazeci de minute ajungem la petrecere. Muzica se auzea din afara casei. Un zambet micut imi apare pe chip. Ce mod mai bun sa-ti petreci o seara de duminica. Mai greu o sa fie maine dimineata dar nu las asta sa ma ingrijoreze prea mult.
Intru in casa fara nici o ezitare si observ ca petrecerea este in toi. Imi arunc privirea oarecum pierduta prin incapere si o observ pe Ino stand sprijinita de o masa si cu un pahar plin cu cine stie ce bautura in mana.
Ma apropii de ea inmpreuna cu satenul ce parea ratacit in spatiu si o salut cu un simplu "buna". Blondina ma priveste si un zambet micut ii apare pe chip. Mi se pare mie sau fata asta nu se prea distreaza. Vreau sa o intreb ce are dar il vad pe Sai, artistul neinteles al clasei noastre si in acelas timp baiatul de care Ino s-a indrogostit din prima clipa, indreptandu-se spre noi.
- Dansezi?
O intreaba pe prietena mea intinzandu-i o mana si aplecandu-se putin pentru a ajunge la nivelul ei. Ino accepta fara nici o retinere, poate putin prea incantata si dupa ce imi paseaza paharul cu alcool mie, se indreapta spre ringul de dans de mana cu baiatul. Deci asta era explicatia pentru starea ei de spirit deplorabila.
Privesc spre paharul din mana mea si un zambet tamp imi apre pe chip.
Naruto pov.
O privesc pe Hinata cum tocmai da pe gat un pahar plin de bautura. Fata asta a inebunit sau mi se pare mie. Macar realizeaza cat alcool era in paharul ala, sau mai bine zis realiza pentru ca acuma cu siguranta nu poate gandii prea multe. Totusi... nu pare asa de afectata pe cat ma asteptam. Pana la urma ce drept am eu sa o judec? Paharul din mana mea este al doilea golit in doar zece minute.
Imi scutur putin capul pentru ca deja incep sa vad in ceata si imi indrept din nou privirea spre bruneta care dansa cu Kiba. Hmmm, se pare ca si-a tarat si catelusul dupa ea. De parca imi pasa, in seara asta am de gand sa schimb putin lucrurile dintre mine si Hinata.
M-a saturat sa stau ca un prost intr-o margine si sa ma holb la ea asa ca ma indrept spre o toapa si o intreb daca vrea sa ne alaturam celorlalti pe ringul de dans. Proasta numa ca nu-mi sare la gat de fericire. Se pare ca am mai mult succes la fete cand sunt in stare de ebrietate. Asta ar putea fi un lucru bun.
Rad in sinea mea de proprile-mi ganduri si incep sa dansez cu asta din fata mea care numa ca nu m-a aruncat langa ceilalti dansatori de nerabdare sa danseze. Ce-i cu atata entuziasm in ea si pana la urma ce-mi pasa mie.
Imi amintesc adevaratul scop pe care il am in seara asta si incep sa o caut cu privirea pe bruneta neconcentrandu-ma aproape deloc pe dans sau melodie.
Intr-un final o gasesc. Deja l-a lasat balta pe Kiba si danseaza cu altul care o sorbea din priviri de parca nu a mai vazut in viata lui o fata care arata bine. Sper doar sa nu inceapa sa o si atinga ca nu vreau sa fac o scena inca.
Deja mi-a pierit cheful asa ca ma retrag langa masa fara macar sa o atentionez pe "partenera mea" de dans. Dupa cateva clipe isi aprinde si pitipoanca farurile si realizeaza ca danseaza singura. Ma intorc cu spatele la ea in speranta ca nu o sa ma vada si se pare ca norocul e de partea mea. Numa de crizele ei nu am eu chef acuma.
Dupa cateva minute tipul pe care l-am lasat responsabil cu muzica pune o melodie mai lenta. Probabil avea chef de o pauza si el. Bun, asta e momentul meu.
Ma indrept cu pasi tot mai micuti spre Hinata. Cand ajung la doi metri de ea incep sa-mi transpire mainile. Reactia asta nu am mai avut-o pana acuma. Ce naiba e cu mine? Credeam ca inca ma pot stapanii.
Totusi, nu am de gand sa dau inapoi. Ma apropi de ea pana ajung sa ne desparta doar cativa centimetri. Aceasta se intoarce spre mine si observ ca are un pahar aprope gol in mana in care cu siguranta nu era suc. Aprope ca ma izbucneste rasul dar ma abtin cu greu si doar zambesc. In seara asta pot face ce vreau cu ea. Oricum am toate sansele sa nu-si aminteasca nimic pana maine dimineata.
- Vrei sa dansezi?
Bruneta ma priveste in ochii, dupa care se ridica pe varfuri si isi apropie buzele de urechea mea stanga.
- Cu tine, oricand!
Imi sapteste incet dandu-mi o senzatie ciudata si totusi placuta in tot trupul. Se pare ca alcoolul ii scoate la iveala o personalitate total diferita. Deci pentru o seara nu o sa mai fie Hinata cea timida pe care o stiu toti. Intr-un fel o invidiez, eu tind sa fiu chiar mai rau ca de obicei.
Fara sa realizez ajungem in mijlocul ringului de dans si ne luam pozitia de dans. Hinata isi intinde mainile in jurul gatului meu si isi lipeste trupul de al meu. Bataile inimii mi se amplifica instantaneu, mainile imi transpira tot mai tare si un fior imi strabate trupul fara mila. Am ajuns sa nu mai pot controla asta chiar deloc. Imi las parul sa-mi cada pe fata intr-o incercare copilareasca de a-mi ascunde emotile prea puternice. Cu ultimele forte imi pun mainile pe soldurile fetei si incep sa ma balansez fara sens.
Dupa cateva minute ce mi-au parut infinite melodia i-a sfarsit. Nici macar nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Imi placea sa o simt pe "ea" in bratele mele. Sa-i simt mirosul atat de pur pe care nici macar parfumul pe care il folosise nu a reusit sa-l acopere. Sa-i simt respiratia si trupul care pare ca emana o caldura ciudata, ducandu-ma cu gandul undeva departe, unde doar noi doi existam si o nesfarsita fericire care ne inunda mintile bolnave de singuratate.
Vocea brunetei care murmura ceva fara sens ma trezeste la realitate. Inca o tineam in brate desi melodia se sfarsise de vreun minut cred. O las din bratele mele dar o iau de mana si o conduc pana la un scaun.
Ii multumesc pentru dans dupa care ma indepartez de ea si ies direct afara. Respir adanc de cateva ori si ma asez pe unul din leganele ce se afla in fata casei.
- Ce naiba ii cu mine?
De ce imi pasa atat de mult? De ce atatea emotii, atatea lucruri fara sens? De unde atata... magie?
- Ce e cu tine?
Vocea "ei" calda. Cand a devenit atat de speciala? De ce atatea intrebari fara raspuns? Nu se presupunea ca o sa fie usor?
Imi ridic chipul sprea ea si ii intalnesc privirea ingrijorata. As putea foarte bine sa-i spun totul. Oricum maine nu o sa-si aminteasca probabil nici unde a fost. Sau poate...
- Esti speciala!
Atat mi-a iesit pe gura. Nimic mai mult, nimic mai putin. Cuvinte simple care spuneau atat de multe despre ceea ce simt pentru ea. Chiar daca poate nu le intelege inca adevarata valuare.
O privesc fix in ochii asteptand o reactie, ceva. Sau poate nu. Pana la urma ce asteptari am. Care din visele mele aberante astept sa prinda contur?
Ea doar priveste in gol, pierduta, ratacita probabil in proprile gandurii si emotii. Tacem. Ea proabil confuza. Eu... nu stiu.
- Hinata, unde esti? Trebuie sa mergem acasa.
Tresarim amandoi. Nu-mi zice nimic, doar se intoarce si merge spre Kiba si dupa spre casa.
As fi vrut sa zica ceva, orice. Imi era atat de frica de "tacere". Si chiar puteam sa astept ceva mai mult?...
