Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

RenaÅŸterea.

#1
Fic nou, iar pe acesta vreau să`l duc până la sfârşit. Sper să mă ţin de el. Enjoy ^^.


[ edit ]Fără critică de idei


RenaÅŸterea.

Capitolul 1

16 Aprilie 1830

Kelly`s P.O.V:


Cobor cu fineţe treptele care par nesfărşite, ţinându-mi rochia lungă în mâinile lungi şi subţiri. În spatele meu servitoarea, Patricia îmi urmăreşte cu grijă fiecare pas făcut. Părul ei blond şi drept ajunge până la umeri, iar ochii îi sunt de un albastru deschis. Mâinile ei firave le ţine mereu în faţă, înnodându-şi degetele. Zâmbeşte mereu, iar în ochii ei se cunoaşte fericirea.
Corsetul strâns îmi înceată respiraţia cu fiecare secundă care trece şi cu fiecare treaptă coborâtă. Jos mă aşteaptă tatăl meu însoţit de un bărbat trecut de floarea vârstei şi un băiat care pare puţin mai mare decât mine, probabil fiind fiul lui. Tata îmi observă prezenţa şi se ridică în picioare urmat de cei doi bărbaţi. Acesta îmi schiţează un râmbet şi rosteşte blând printre buze:
- Oh, Kelly, draga mea, aici erai. Vreau să ţii prezint pe Milton Andrews, spune acesta arătând spre bărbatul trecut de cincizeci de ani, iar acesta este fiul lui, Aiden.
Un băiat brunet cu ochi negri, care la prima vedere pare un băiat cuminte şi respectuos. Genele sale lungi clipesc des, iar faţa lui se schimbă atunci când mă vede. Costumul negru de stofă i se aşeza perfect pe trupul cu trăsături perfecte şi pe chipul lui apare un mic zâmbet.
- Tu trebuie să fii Kelly. Încântat să vă cunosc, domnişoară.
Se apleacă puţin înainte cu o mână lipită de spate şi cu cealaltă aşezată pe inimă, iar tata ne invită să ne aşezăm. În faţa mea este o ceaşcă cu ceai fierbinte din care sorb uşor. Aşez cana pe măsuţă şi-mi aţinesc privirea spre tata care îşi descheie primul nasture de la cămaşa albă.
- Tată, ce e cu şarada asta?
- Kelly, te rog nu fă un spectacol, îmi spune încet
- Observ că prezenţa mea e inutilă, aşa că permiteţi-mi să mă retrag.
- Dragă, comportă-te ca atare. Aşa te-am învăţat?
Dacă vor avea nevoie de mine cu adevărat, mă vor găsi în grădină unde e linişte şi pace. M-am săturat de toate întâlnirile astea patetice la care trebuie să fiu neapărat prezentă chiar dacă nimeni nu mă bagă în seamă. Paşii mei răsună în toată casa în timp ce invitaţii privesc cum uşa se închide. Vântul îmi încâlceşte părul ondulat şi negru care se lasă uşor pe spate. Păşesc înainte până la banca înconjurată cu flori din mijlocul grădinii. Încerc să mă aproprii de construcţia din lemn, dar parcă aceasta se depărtează de mine. Corsetul îmi este strâns prea tare şi nu pot respira. Parcă nările-mi sunt înfundate, iar eu mă sufoc de fiecare dată când încerc să trag aer în piept. Picioarele mi se înmoaie şi simt că leşin, dar sunt ca un copil răzgâiat care nu se lasă bătut până ce nu-şi primeşte bombonica promisă. Îndur până ce simt banca sub mine. Îmi duc mâinile la spate şi îmi dezleg şnurul de la corset lăsând aerul să-şi facă apariţia. Respir adânc, îmi las mâinile să-mi cadă pe lângă corp şi-mi dau capul pe spate, bucurându-mă de tot ce mă înconjoară. Aud nişte paşi ce se îndreaptă spre mine şi un glas bărbătesc îmi spune:
- S-a întâmplat ceva?
Mă trezesc la realitate şi îmi îndrept ochii spre chipul blând care avea o oarecare urmă de îngrijorare. Ochii îi sclipeau, iar gura o avea puţin deschisă.
- Nimic important.
Mă ridic de pe bancă şi mai trag o dată aer în piept. Îl privesc pe Aiden care pare fermecat de împrejurimi. Acesta îşi îndreaptă pivirea spre mine, parcă aşteptând să spun ceva. Îl întreb ce îl aduce până aici, iar acesta îmi spune că au venit la chemările tatălui meu, voind să le spună ceva important.
- Şi ce este atât de important?
- Nu cred că o să-ţi placă ce o să auzi acum, oftează şi mă priveşte ţintă în ochi. Vrea să te măriţi cu mine.
Întorc privirea spre izvorul ce susură încet lângă prun. Încerc din răsputeri să-mi stăpânesc nervii. Acesta este un lucru pe care nu pot să-l accept. M-am săturat de el şi de ideile lui puerile. Îmi menţin chipul, la fel şi reputaţia.
- Nu pare să te fi surprins vestea, spune brunetul din ce în ce mai dezamăgit.
- Mă aştept la orice din partea tatălui meu. Prin el, imposibilul devine posibil şi invers. Nu mă miră deciziile lui. Mereu le-a luat în locul meu neştiind dacă e bine sau nu. Îmi pare rău dacă te-a deranjat acest lucru, Aiden. Uneori tatăl meu este de necontrolat. Nici măcar eu nu-l pot opri.
- Ştiu prin ce treci. Tatăl meu e la fel, iar eu aşi proceda la fel ca tine. Să vorbim despre alceva. Aş vrea să aflu mai multe despre tine.
- Ce ai vrea să ştii?
Acesta pare a avea o nedumerire cu numele meu.
- Familia mea este de origine franceză. M-am născut în Franţa şi m-am mutat aici când aveam zece ani. Normal, fiind decizia tatălui. De aici vine numele de Rouge, Aiden. Ştii şi tu povestea, presupun. Ajungi în noul oraş, te obişnuieşti cu împrejurimile, îţi faci prieteni şi duci o viaţă liniştită.
Ochii lui mă privesc şi urechile mă ascultă cu atenţie. E ca atunci când mama îţi spune o poveste în prag de seară la lumina şemineului. Zâmbetul lui mă orbeşte, iar ochii te invită să te pierzi în ei. Tatăl brunetului iese din casă şi se urcă în trăsură aşteptându-l pe Aiden. Acesta îmi ia mâna dreaptă în ale sale şi mi-o sărută delicat. Porneşte spre trăsură, se urcă în aceasta şi pleacă. Tatăl meu mă invită în casă cu ochii nu la fel de blânzi. L-am făcut de râs şi a meritat asta. Ajung în casa spaţioasă şi îmi privesc tatăl care părea furios.
- Vom discuta mâine despre asta, spune acesta.
Nu-i răspund şi plec în camera mea, unde sper că va fi şi Patricia. Am nevoie de nişte sfaturi, iar ea sigur mă poate ajuta.

That`s all. Comentarii, alea alea ?

:bye:
[Imagine: Hm757.png]





#2
Hello dear. Uite că am ajuns pe la ficul tău. So let's get started.

Titlul: mi se pare un titlu puţin plictisitor, deşi a reuşit să mă atragă şi dacă aş spun că nu îmi place aş minţi. Pe parcurs sper să îmi pot da seama de ce ai ales acest titlu.
Acţiunea: sincer mie una mi se pare un pic cam grăbită. Ai fi putut da nişte detalii în legătură cu locaţia fetei. Probabil aşa acţiunea nu ar mai fost la fel de grăbită.
Descrierea: păi este prezentă, dar nu foarte mult. Adică nu ne-ai spus nimic în legătură cu peisajele pe care le vede. Adică ai spus că merge în grădină, dar nu ne-ai descris-o absolut deloc. Iar living-ul sau mă rog unde au luat cina, se află doar o masă? Şi aici ai fi putut da mai multe detalii. Plus că nu îmi amintesc să fi apărut portretul lui Kelly în acest capitol, doar cel a lui Aiden care nici acesta nu a fost cine ştie ce amănunţit.
Naraţiunea & dialogul: aici chiar nu am ce comenta, mi se pare în regulă, iar dialogul este şi el okay.
Ideea: am mai citit într-un fic ( din secţiunea Naruto fics ) în care părinţii aranjează nunta copiilor. So, nu pot spune că este originală, nu în totalitate. Sunt absolut sigură că pe parcurs o vei "personaliza"
Dear, îmi place faptul că scri cu diacritice, asta îţi aduce un punct în plus. Asta este tot ce am avut să îţi spun. Şi dacă nu este prea mare deranjul sper să mă poţi anunţa când pui next-ul.
P.S. primaa
Bye bye
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...

#3
Heya ^^
Ador povestile din evul mediu...sau cum sa le spun...astea mai vechi. Sunt mai interesante, au mai mult farmec. Imi place ca ai tinut cont cat de mult ar trebui sa fie suparat regele/imparatul ala pentru o asemenea banalitate. Ca aia p-atunci se enervau din orice. Ne-ai introdus bine in peisaj. Imi place ca nu ai doua tone de descriere. E plictisitor sa citesti ceva ce nu-ti trebuie. Acum... ai fi putut pune si tu uin peisaj ceva ca nu strica. Actiune...simt ca lipseste ceva. Parca asta ar fi fost precedat de alt capitol p[e care nu ni l-ai aratat. In fine...imi place mult ca scrii cu diacritice
So...astept capitolul urmator si te rog sa ma anunti
Cya ^^
[Imagine: 61516723.png]
LSHTCCOMNAIWEDA
Which translates to: Laughing so hard that coke came out my nose and I wasn't even drinking any.



Thanks Mimi x3 !


#4
Carinaaaa >:D<. [ În fine să lăsăm astea am de gând să comentez calumea ]
Încep cu titlul: Renaşterea? Really? E plictisitor şi foarte simplu. Pe mine nu mă atrage cu nimic, zău aşa. În plus mă duce cu gândul spre jurnalele vampirilor şi iar nu e bine. +.+
" Mâinile ei firave le ţine mereu în faţă, innodandu-şi degetele. " -> nu are sens.. Ar fi mers mai bine: " Îşi ţinea, mereu, mâinile firave în faţă, innodandu-şi degetele. "
" îmi înceată " -> nu înţeleg ce ai vrut să spui :|.
" Genele sale lungi clipesc des " -> de când clipsesc genele? [ Zici că ele clipesc singure, aşa se înţelege din ce ai scris tu acolo ]
" iar faţa lui se schimbă atunci când mă vede " -> nu i se schimbă faţa, i se schimbă expresia feţei.
" - Tu trebuie să fii Kelly. Încântat să vă cunosc, domnişoară. " -> Ai început cu un pronume personal şi ai terminat cu un pronume personal de politeţe [ e o problemă de exprimare destul de gravă, trebuia să începi cu : Dumneavoastră sau să termini cu Încântat să te cunosc. ]
" aÅŸi " - aÅŸ

În rest greşeli nu am mai văzut [ Slavă Domnului xD ]
Descrierea este prezentă, dar cred totuşi că ai fi putut să mai adaugi puţină în ceea ce priveşte aflarea veştii fetei despre căsătorie. Nu-mi place că a rămas aşa de neatinsă, ca şi cum s-ar fi aşteptat la aşa ceva. [ În fine, sincer şi eu mă aşteptăm la ce a urmat +.+ -> e vechi tiparul ]
Naraţiunea a fost bunicică, mi-a plăcut că acţiunea nu a fost alergată de cai şi dialogul a fost bun, deloc sec.
Cam atât aş avea de spus. Ai mai mare grijă la exprimare, căci aici ai probleme uneori.
Succes cu next-ul >:D<.
:bye:
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)